Monarhia

[anuk]

S-au gasit niste sustinatori ai monarhiei si -au protestat : si ?



Protest de solidaritate cu Regele Mihai îndreptat către Traian Băsescu

Aproape 100 de adepţi ai monarhiei româneşti s-au adunat astăzi pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara în semn de solidaritate cu Majestatea Sa Regele Mihai, într-un protest îndreptat împotriva preşedintelui Traian Băsescu, care, recent, l-a acuzat pe Regele Mihai I al României de trădare. Mai exact, într-o emisiune TV preşedintele a punctat că abdicarea Regelui Mihai I a fost "un act de trădare".


Cu muzică şi rugăciune, oamenii i-au transmis preşedintelui Traian Băsescu un mesaj important: Regele Mihai I este un mare ctitor, a fost un mornarh luminat şi merită tot respectul acestei naţii. La manifestaţia organizată în numele societăţii civile timişorene s-au adunat aproximativ 80 de persoane, care, după încheierea Sfintei Liturghii, s-au prins de mâini pe treptele din faţa Catedralei Mitropolitane. După câteva minute, lanţul uman a rostuit, în cor, rugăciunea "Tatăl nostru", după care doi artişti, unul la acordeaon, al doilea la vioară, au interpretat "Hora Staccato".

Susţinătorii Regelui Mihai au afişat pancarte pe care scrie "Trăiască ctitorul Catedralei Mitropolitane", "Trăiască ctitorul UVT", "Trăiască ctitorul Operei din Timişoara" etc.

Printre cei adunaţi la catedrală s-au aflat purtătorul de cuvânt al Primăriei Timişoara, Flavius Boncea, recent decorat de Regele Mihai, purtătorul de cuvânt al PNŢCD Timiş, Amelia Galetar, profesorul universitar Viorica Bălteanu, care este şi unul dintre organizatorii acţiunii, istorici şi alte personaje cunoscute ale oraşului Timişoara. Marcat de eveniment, unuia dintre participanţi, în vârstă de 97 de ani, i s-a făcut rău, astfel că a fost chemat un echipaj SMURD pentru a-i acorda primul ajutor.

Viorica Bălteanu a precizat că protestul este al socităţii civile din Timişoara. "Este o manifestare de susţinere a Regelui Mihai organizată de societatea civilă din Timişoara. Prin această manifestare dorim să condamnăm recentele declaraţii făcute de preşedintele Traian Băsescu. În organizare protestului nu a fost implicată nicio formaţiune politică", a spus Bălteanu.

Ea a mai adăugat că iniţiatorii au redactat şi o scrisoare deschisă, la care au aderat peste 100 de intelectuali şi personalităţi ale oraşului, în frunte cu Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu. Manifestanţii se vor întâlni din nou duminică pe treptele Catedralei Mitropolitane, la ora 21, pentru a aprinde candele.


http://www.evz.ro

 

[bodo]

Pentru ca maine este 23 august, sa vorbim putin despre actul de tradare infaptuit la data mai sus mentionata. Daca ar fi sa ma intrebati pe mine, as spune ca atunci Regele Mihai a tradat in adevaratul sens al cuvantului. Asta este o parere personala, poate voi priviti lucrurile din alt unghi, dar ce pot eu spune despre 23 august este ca , prin lovitura de la palat, un rege iresponsabil (si care nu a luat pana la acea data nicio masura impotriva deportarilor si nu a avut curajul sa actioneze decat atunci cand a fost sprijinit) , tradator al intereselor nationale, intoarce armele impotriva lui Antonescu, mai tarziu aranjandu-si cu sprijin rusesc plecarea. Judecati si voi daca asta nu a fost tradare.

23 August 1944, o zi decisivă în istoria Germaniei

Sunt mulţi germanii care cred că ceea ce s-a petrecut la Bucureşti în ziua de 23 August 1944 a fost decisiv în pierderea celui de al 2-lea război mondial. Mulţi sunt şi germanii care nu ştiu nimic despre ziua de 23 August 1944. Pe scurt, pentru cei care nu cunosc subiectul, vom rezuma mai jos semnificaţia şi consecinţele celor petrecute la Bucureşti în ziua de 23 August 1944, cu intenţia deschis asumată de a demonstra cât este de falsă ideea unora că (1)„la 23 august 1944 românii i-au trădat pe nemţi”, că (2)„dacă românii nu părăseau Axa în august 1944 şi luptau până la capăt alături de germani, războiul s-ar mai fi prelungit cu încă cel puţin şase luni, timp suficient ca industria germană să finalizeze proiectul de fabricare a armei lor secrete, adică a bombei atomice nemţeşti”. Sunt destul de mulţi germanii care nu-i pot „ierta” pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944, pentru consecinţele acelei zile fatidice…

Se poate spune că în acea zi HITLER l-a pierdut pe aliatul său european cel mai serios, mai de nădejde, singurul dintre aliaţii europeni pentru care HITLER avea un respect autentic, deplin. Este vorba de mareşalul ION ANTONESCU, conducătorul României în intervalul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944. România însăşi, printre ţările europene, îi oferise Germaniei naziste sprijinul cel mai substanţial în „Cruciada împotriva comunismului”, cum numea propaganda oficială românească războiul antisovietic. Nu este de mirare. Românii au intrat în războiul anti-sovietic, anti-comunist, cu o motivare extrem de puternică: refacerea României Mari, prin redobândirea Transilvaniei de Nord-Est şi recucerirea Basarabiei. Cele două ţinuturi fuseseră pierdute de români în vara anului 1940, la masa tratativelor diplomatice, din păcate, nota bene!, cu „concursul şi ajutorul diplomatic al Germaniei”, acordat Ungariei şi Uniunii Sovietice!!

În august 1944, la câteva săptămâni după debarcarea Aliaţilor în Normandia, situaţia pe frontul de Est, anti-sovietic, nu era nici ea mai bună, înfrângerea Germaniei prefigurându-se şi din această direcţie. În aceste condiţii, după ce a jertfit pe frontul anti-sovietic mai multe vieţi tinere decât oricare alt aliat european al Germaniei, România nu mai avea motive să continue războiul cu orice preţ. Mareşalul ION ANTONESCU, un militar vestit pentru cultul onoarei militare, al cuvîntului dat, i-a informat pe liderii clasei politice din România că este gata să părăsească puterea şi s-o transfere celor care îşi asumă răspunderea să găsească soluţia militară şi politică optimă pentru români, cu cele mai mici pierderi de vieţi omeneşti, precizând că de la el nimeni să nu aştepte o acţiune contrară acordului stabilit cu HITLER. El, ca om în primul rând, şi ca şef de stat, îşi va respecta înţelegerea cu HITLER, dar dacă vin alţi conducători în România, aceia vor avea o libertate de acţiune mai mare. Nici o grupare politică şi nici o personalitate politică nu s-a arătat capabilă şi dispusă să preia puterea. În plus, Ion Antonescu l-a avertizat pe HITLER că, în condiţiile existente pe front, România este obligată să caute o rezolvare proprie a situaţiei în care a ajuns. Soluţia avută în vedere de ION ANTONESCU fiind retragerea din confruntarea militară, dar fără să întoarcă armele împotriva Germaniei, a fostului aliat.

În ziua de 23 august 1944 însă se produce lovitura de palat organizată de comunişti, de câţiva aventurieri din armată şi de regele MIHAI, rege care, în ciuda ascendenţilor săi germanici(era totuşi un Hohenzolern!), se lăsase uşor manipulat şi câştigat de tabăra anglo-americană, indirect de URSS. Arestarea lui ION ANTONESCU i-a luat prin surprindere pe toţi românii, şi puţini au fost cei care s-au bucurat de noua turnură luată de razboi. Căci, trebuie subliniat, războiul purtat de ION ANTONESCU, alături de HITLER, a avut o largă susţinere printre români, atât la nivelul popular, cât şi al elitelor.

Nu punem însă în discuţie consecinţele pentru români, bune şi rele, ale loviturii de palat de la 23 august. Ne interesează, hic et nunc, numai perspectiva germană. Emitem, în acest sens, următoarele ipoteze:

(a) Cât este de reală povestea cu arma secretă germană, a cărei fabricare era iminentă şi ar fi schimbat soarta războiului? Iată o întrebare la care opinia publică are dreptul să primească un răspuns clar şi avizat. În mod deosebit poporul german are drept la acest răspuns. După declaraţiile cele mai avizate, ale unor mari specialişti germani ca Wernher von Braun sau Werner Heisenberg, nu exista nici o şansă ca industria de armament germană să producă acea armă, fie ea şi atomică, capabilă să întoarcă soarta războiului dacă acesta s-ar mai fi prelungit câteva luni, chiar şi un an!

(b) Nota bene În discuţia de faţă, românii consideră că lucrul cel mai interesant este să ne punem şi întrebarea pereche: ce ar fi făcut aliaţii, americanii în primul rând, dacă războiul ar mai fi durat încă o jumătate de an? Iată o întrebare pe care opinia publică nu prea şi-a pus-o, şi în mod specific ar trebui să şi-o pună cei care calculează pripit şi amatoristic consecinţele „trădării” românilor. Punem noi, românii, această întrebare, la care avem un răspuns garantat, deloc ipotetic. Iată răspunsul, perfect logic şi extrem de important: în august 1945 americanii au lansat asupra Japoniei prima bombă atomică, urmată la câteva zile de cea de a doua, la Hiroşima, respectiv Nagasaki. Cu numai trei luni mai înainte, la 9 mai 1945, Germania a fost nevoită să capituleze. Se ştie, cu siguranţă totală, că la 9 mai 1945 americanii nu aveau la dispoziţie un arsenal atomic, nu erau încă gata bombele pe care le-au lansat în august asupra Japoniei. Cu alte cuvinte, acele bombe, care fuseseră pregătite special pentru Germania, pentru regimul nazist, au fost gata la numai câteva săptămâni după căderea regimului nazist. Astfel că întrebarea „Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se petrecea 23 august 1944 de la Bucureşti?” capătă un răspuns stupefiant şi extrem de logic: catastrofa înfrângerii Germaniei ar fi căpătat dimensiuni într-adevăr apocaliptice! Cu efecte ireversibile! Căci Statele Unite nu ar fi aruncat asupra Germaniei numai două bombe atomice, ca exerciţiu demonstrativ de forţă, ci un întreg arsenalul atomic. Lumea uită sau nu ştie că a existat un plan al aliaţilor de transformare a Germaniei într-un deşert(sic!), program care, se pare, a avut la vremea aceea un efect stimulator deosebit printre fizicienii evrei participanţi la fabricarea bombei atomice americane. Zelul acestora(al fizicienilor evrei) pentru programul Manhattan a scăzut aproape total după capitularea Germaniei, moment în care americanii încă nu dispuneau de bomba atomică. De aceea capitularea Germaniei a fost resimţită, dintr-un anumit punct de vedere, nu ca o victorie a aliaţilor, ci ca un eşec al răzbunării evreieşti, talmudice(?), imaginată la proporţii mult mai mari decât însuşi Holocaustul antievreiesc…

Acesta pare să fie motivul pentru care, la Moscova, importanţi lideri bolşevici, evrei, au dezavuat excesul de zel al comuniştilor români participanţi la lovitura de palat din 23 august 1944. Acestor lideri bolşevici de la Moscova, mulţi dintre ei, repet, evrei, nu le-a convenit iniţiativa de la Bucureşti, cu alte cuvinte nu le-a convenit scurtarea războiului cu şase luni de zile. De precizat că comuniştii români participanţi la complotul din 23 august, Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş, erau printre puţinii comunişti ne-evrei din Partidul Comunist din România! Ei nu ştiau multe dedesubturi ale politicii Moscovei(şi nu numai), la care nu aveau acces tocmai pentru că erau „numai” români.

(c) Nu se poate spune că un popor a trădat alt popor. Numai persoanele fizice sau grupuri omogene de persoane pot trăda. Popoarele au interese, în mare parte aceleaşi, interese de supravieţuire şi prosperitate în demnitate. Popoarele nu greşesc unele faţă de celelalte, ci numai fiecare faţă de ele însele, abandonându-şi menirea şi demnitatea, greşind astfel faţă de Dumnezeu, faţă de şansa acordată de Dumnezeu.

d) Dacă într-adevăr actul de la 23 august 1944 a avut pentru Germania consecinţele mai sus prezentate, nu se poate spune că poporul român sau conducătorii săi au acţionat cu bună ştiinţă pentru salvarea Germaniei de la cataclismul atomic care i se pregătea. Cine atunci a dat peste cap planurile de aneantizare a Germaniei? Una din două: hazardul sau Marele Arbitru al Istoriei…

Cert este că nemţii, dacă acceptă ipoteza de mai sus, nu au motive să le poarte pică românilor. Dimpotrivă.

În concluzie:

Actul de la 23 august 1944, act de trădare a intereselor româneşti, a adus multe suferinţe românilor. Cei mai mulţi dintre români deplâng gestul regelui MIHAI, gest nesocotit, lipsit de responsabilitate. Existau alte variante, mult mai convenabile pentru români. În mod paradoxal, în pofida tuturor jocurilor şi strategiillor desfăşurate, unele la vedere, altele oculte, beneficiarul principal al lui 23 august 1944 s-ar putea să fie poporul german. O spunem pentru a evidenţia intervenţia nu a românilor în istoria Germaniei, ci a înseşi Providenţei, căci dacă era să iasă lucrurile aşa cum le gândise mintea omenească, a unor strategi de peste ocean, mare ar fi fost şi insurmontabilă nenorocirea pe care mintea acestor oameni o pregăteau Germaniei, poporului german, la încheierea războiului de a cărui declanşare numai Dumnezeu ştie cine sunt vinovaţii adevăraţi. Planul, făcut de mintea omenească, a unor demenţi, era ca asupra Germaniei să se abată un genocid propriu zis, total şi definitiv! Numai Dumnezeu îi mai putea salva pe germani, iar Dumnezeu aşa a considerat, că rolul germanilor în istoria lumii, a omenirii, este departe de a se fi încheiat. E drept însă că nici Dumnezeu nu lasă la voia întâmplării cine să fie cei prin care se face voia sa. De data aceasta i-a ales pe români.

Aşadar, germanii nu au motive să fie supăraţi pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944. Au cumva motive să le fie recunoscători? La această întrebare numai germanii pot da răspuns…

În sfârşit, mulţi sunt şi românii care se simt chiar şi azi „vinovaţi” faţă de nemţi pentru „trădarea” de la 23 august 1944. Îi asigur pe aceşti onorabili compatrioţi că sunt excesiv de exigenţi, de intransigenţi cu propriii lor părinţi, cu propriul lor popor. Este aceasta o meteahnă de care suferă mulţi români. O meteahnă care îi onorează pe români în absolut şi în faţa lui Dumnezeu. Cu o condiţie însă: să nu facă din acest criticism metodă sau mentalitate, stil de gândire. Dimpotrivă, practicându-l cu onestitate intelectuală, au ocazia, prin contrast, să evidenţieze mai bine momentele de graţie ale istoriei noastre. Nu au fost deloc puţine sau neînsemnate.

http://www.ioncoja.ro/

 

[bodo]

Io cand spuneam ca se pregateste ceva cu monarhia.... si ca regele se pupa pe jinjii pe comunistii care i-asu facilitat plecarea din tara... Maret plan are securistul de Felix.

25 octombrie 2011. Operațiunea "Instaurarea Monarhiei"
Autor: Adrian Pătruşcă

Dan Voiculescu a pus la cale o manevră politică spectaculoasă: Regele să ceară revenirea la regalitate. Invitarea Regelui Mihai în Parlament pentru a ţine un discurs pe 25 octombrie, cu ocazia împlinirii a 90 de ani, nu este atât de inocentă pe cât pare. Sub acoperirea festivă, se pregă­teşte o manevră politică de mari proporţii. Despre ce este vorba?

Presiuni
Dan Voiculescu se folosește de Radu Duda și Principesa Margareta pentr a-l atrage pe Rege în diversiune
Sursa: Foto: Agerpres Presiuni
Dan Voiculescu se folosește de Radu Duda și Principesa Margareta pentr a-l atrage pe Rege în diversiune
Sursa: Foto: Agerpres prevnext1
În acest moment, potrivit surselor noastre, asupra Regelui se fac presiuni mari pentru a introduce in discursul său câteva fraze cheie. Este vorba de critici directe la adresa regimului Băsescu, urmate de cererea adresată Parlamentului de a alege ca alternativă instaurarea monarhiei.

Regele, antrenat în lupta politică, împotriva statutului

Presiunile asupra Regelui sunt exercitate de pionul otrăvit în Casa Regală, Radu Duda, fie direct, fie, mai ales, prin intermediul Principesei Margareta, la iniţiativa lui Dan Voiculescu. Nu este prima dată când viitorul prinţ consort îl târăşte pe Rege, bătrân şi bolnav, în vâltoarea bătăliei politice, în totală contra­dicţie cu statutul Casei Regale.


Cel mai grăitor exemplu a fost candidatura ginerelui său la preşedinţie în 2008. Atunci, Duda a intrat în lupta politică republicană fără consimţământul capului Casei Regale. Regele, care a preferat să plece în Elveţia pentru a nu asista la depunerea candidaturii, a dat, după după câteva zile de tăcere, un comunicat care demonstrează clar că i s-a forţat mâna: "Nu este un lucru obişnuit pentru un membru al Casei Regale (să candideze la preşedinţia republicii - n.r.). Dar viaţa ne-a pus (deci a fost obligat - n.r.) în faţa multor situaţii neobişnuite, pe care am reuşit să le trecem cu bine".

Dar ce urmăreşte concret Dan Voiculescu prin această ma­şinaţie, folosindu-se de Casa Regală? În nici un caz instaurarea monarhiei. Liderul PC este con­ştient că o schimbare a formei de guvernământ şi o revenire la regalitate nu au nici o şansă. De altfel, el nici nu îşi doreşte acest lucru, ne-au dezvăluit sursele noastre.

Diversiunea monarhistă, o rachetă cu focoase multiple

Scopul real este multiplu, ca o rachetă cu mai multe focoase. Primul este încă o lovitură aplicată imaginii lui Traian Basescu şi PDL. Spre deosebire de opo­ziţie, al cărei rol este tocmai cel de a se opune guvernării, deci atacurile sale sunt fireşti, se mizează pe impactul intrării în arena politică a unui actor cu greutate şi notorietate.

Scoaterea Re­gelui din neutralitate, deşi interzisă de statutul Casei Regale, va da gravitate atacului. Va fi explicată şi exploatată astfel: este o mişcare ieşită din uzanţele şi protocoalele regale, tocmai pentru că ne aflăm într-o situaţie excepţional de gravă.

Voiculescu îşi agaţă partidul de trena Regelui

Al doilea scop este salvarea PC prin antrenarea partidului în siajul unei mişcări spectaculoase. PC se află la ananghie: oamenii importanţi îi fug pe capete: Ciuhodaru de la Iaşi, Piedone de la Bucureşti. Şi se pare că este de-abia începutul. Iar partenerii din USL nu mai par dispuşi să cedeze şantajului "timp de Antene contra favoruri electorale", ca în ceilalţi ani.

Dacă manevra de la 25 octombrie îi reuşeşte, Voiculescu speră să câştige influenţă suplimentară pe scena politică. Pentru a putea contracara pierderile de imagine şi efectiv din ultima perioadă şi a rămâne cu şanse la masa de joc.

Electoratul lui Băsescu, scuturat de monarhişti

Al treilea scop al stratagemei este ruperea definitivă a electoratului cu simpatii monarhiste de Traian Băsescu şi PDL. Legătura dintre cele două părţi a fost serios zdruncinată de atacurile de o duritate fără precedent ale lui Băsescu la adresa Regelui şi de cultivarea relaţiei cu nepotul acestuia, Paul, al cărui sânge albastru nu este recunoscut de Casa Regală.

Un atac direct al Regelui pe 25 octombrie, va însemna practic despărţirea apelor. Mo­narhiştii vor fi forţaţi să opteze pentru una dintre tabere. Or, Voiculescu speră că mulţi dintre ei vor prefera să rămână fideli Regelui şi să-i întoarcă spatele definitiv lui Băsescu. Aceasta ar însemna câteva procente bune, care pot cântari mult într-un joc politic strâns, cum este cel la care asistăm.

Miza constituţională a stratagemei

Cel mai important motiv, care stă la baza manevrei spectaculoase pregătite pentru 25 octombrie, este cel constituţional. Dar nu în sensul reinstaurării monarhiei (am văzut că nici măcar iniţiatorul maşinaţiei nu crede în această posibilitate), ci al blocării oricăror dezbateri pentru modificarea Constituţiei, în sensul dorit de Traian Băsescu.

Dacă însă Regele va cere o revenire la monarhie, aceasta va servi drept atu pentru a contracara orice intenţii ale puterii de a deschide măcar subiectul revizuirii Constituţiei. Schimbarea formei de guvernământ a ţării bate ca importanţă şi ca ecou în rândurile populaţiei toate celelalte modificări cerute de Băsescu.

Deci, ar deturna toată atenţia dezbaterii publice. Iar pe acest subiect, spre deosebire de celelalte, opoziţia este cea care va avea iniţiativa, iar puterea va fi pusă în defensivă.

PION OTRĂVIT 

Cum a ajuns Radu Duda şeful de fapt al Casei Regale

Radu Duda este fiul doctorului Rene Duda din Iaşi, fost secretar PCR la Universitatea de Medicină, apropiat al lui Ion Iliescu din perioada în care acesta era prim-secretar. După 1989, Rene Duda este unul dintre fondatorii Partidului Liber Schimbist, un satelit FSN, cu care va şi fuziona. După fuziune, Rene Duda ocupă mai multe funcţii importante în FSN.

Actorul Radu Duda o cunoaşte pe Principesa Margareta, cu 10 ani mai în vârstă decât el, în 1994 şi se căsătoresc în 1996, cu toată opoziţia Regelui. Nicolette Frank, apropiată a Regelui Mihai, scrie în revista "Căminul Românesc" de la Geneva că Duda a fost infiltrat de serviciile secrete în Casa Regală la ordinul lui Iliescu.

Atitudinea lui Ion Iliescu faţă de Casa Regală se schimbă radical după căsătoria lui Radu Duda cu Margareta. Viitorul prinţ consort ajunge reprezentant al guvernului Năstase. Numele său este implicat într-un mare scandal de presă, legat de o presupusă mită de 7 milioane de lire sterline care s-ar fi plătit pentru achi­ziţionarea celor două fregate scoase din uz de marina britanică.

Contractul de recondiţionare al navelor a fost obţinut de BAE Systems, unul din sponsorii fun­da­ţiei Principesei Margareta. Înainte de achiziţie, repre­zen­tanţii BAE au avut întâlniri atât cu Principesa, cât şi cu Duda. Schimbarea de guvern din 2004 nu-l afectează pe Radu Duda, care rămâne la Palatul Victoria şi sub Tăriceanu, graţie relaţiilor cu Dinu Patriciu.

Radu Duda, mai Rege decât Regele însuşi

Relaţiile dintre Casa Regală şi Traian Băsescu se deteriorează accelerat, pe măsură ce Radu Duda atrage instituţia monarhică tot mai evident spre tabăra celor ce i se opun şefului statului. Condamnarea comunismului în Parlament în decembrie 2006 de către Traian Băsescu este ultimul prilej cu care acesta se întâlneşte cu Regele.

În aprilie 2008, în ciuda opoziţiei Regelui, Radu Duda îşi anunţă candidatura la preşedinţia României, dând lovitura de graţie credibilităţii Casei Regale, care, prin tradiţie şi statut nu se implică în lupta politică. Duda o angajează drept consilier electoral Betsy Myers, şefa de campanie a lui Obama. Relaţiile lui Radu Duda cu Dinu Patriciu se răcesc, pe măsură ce viitorul prinţ consort se apropie de Dan Voiculescu.

În iunie 2008, Radu Duda, îl taie de pe lista invitaţilor la "Nunta de diamant" a Regelui şi Reginei pe Traian Băsescu. Nu vor lipsi, însă, Iliescu şi Constantinescu sau Voiculescu şi Patriciu.

Regele Mihai este singurul român invitat la parada de la 9 mai 2010, la Moscova. Se duce, însoţit de Radu Duda, în uniformă de colonel al armatei române. Preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, şi el invitat, declară: “Cum să particip la paradă alături de armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea şi ne-a deportat în Siberia? Astăzi ea se află în cetatea lui Ştefan cel Mare!"

SECURITATE

"Duda Radu, actor la Teatrul Naţional": a fost sau n-a fost?

Relaţiile lui Radu Duda cu Securitatea sunt tulburi. În decembrie ’89, la Iaşi, în biroul prim-secretarului PCR este descoperită o listă cu "persoane de sprijin" ale Securităţii din rândurile partidului, cu menţiunea "strict secret".

Printre ele, Radu Duda, "actor la Teatrul Naţional" în dreptul căruia figurează 9 septembrie 1986 ca dată la care PCR a aprobat colaborarea sa cu organele de Securitate. Duda neagă însă, deşi admite că în 1986, cu ocazia unui turneu în Israel, a făcut obiectul unei tentative de racolare, pe care ar fi refuzat-o.

Fostul şef al Securităţii Iaşi, Constantin Ciurlacu, confirmă autenticitatea listei pe care figura Duda. "Erau o categorie aparte de surse (...). Persoana de sprijin nu avea angajament semnat, nu era informator, nu primea bani, era racolat mai ales din rândul celor care călătoreau în străinătate şi numai după aprobarea şefului filialei PCR".



Citiţi mai mult: 25 octombrie 2011. Operațiunea "Instaurarea Monarhiei" - Politica > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/dis...staurarea-monarhiei-948048.html#ixzz1ZhZ0ok5x
EVZ.ro

 

[anuk]

He , he ! Medalie pt rege." Un mare cadou din partea naţiunii pentru Regele Mihai. "

"Medalie BNR, dedicată Regelui Mihai" http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/medalie-bnr-dedicata-regelui-mihai-592442.html

 

[bodo]

Si eu sunt de parere ca, daca fosila regala ar avea demintate, si ar trebuia sa aiba ca o fata regala care este , nu ar veni in Parlament sa sustina un discurs pentru care si-asa face un efort urias ( nu de alta, da s-ar putea sa pateasca dr ceva, de la imotii, ca e om batran ). Si pentru ce sa sustina discursul? Crede ca intereseaza pe cineva ce are el de zis? Si un comentariu f tare : " Oricum nu va fi niciun discurs,ci doar o bilbiiala a unui sclerozat de 90 de ani din care nimeni nu va intelege nimic.Singurul sef de stat din lume ,decorat si de Hitler si de Stalin,singurul rege care a domnit 3 ani cu un guvern comunist(martie 1945-dec 1947),singurul rege care nu a condamnat NICIODATA comunismul dupa ce a abdicat,singurul rege care a primit lunar indemnizatie de la comunisti timp de 42 de ani cu conditia sa nu spuna nimic rau despre conducera comunista din Romania,singurul rege care a iesit din tara cu 9 tablouri ,niciodata recuperate.Cititi cartea "Dinastia de Hohenzollern" a lui James Alexander Ginsborg ,sa vedeti ce "mare" om a fost acest Mihai.Un discurs in parlament ,nu are nicio valoare din partea unui om care l-a arestat pe maresal si a dat liber rusilor in tara.Niciun exrege nu a primit atitea averi,castele,palate,mosii,paduri si munti,de parca in 1866 Carol intii intrase in tara avind in geamantan munti si paduri.Oare bulgarii de ce nu au retrocedat castelul Balcic...?! "


Mare conspiratie mare se pregateste pentru 25 octombrie! Operatiunea "Reinstaurarea monarhiei", dupa cum o denumeste EVZ. Uau! Cum anume? Pai, cica regele Mihai, manat din umbra de Dan Voicuescu, prin Radu Duda, ar urma ca in cadrul discursului pe care-l va tine in Parlament, in ziua cand va implini 90 de ani, sa ceara reinstaurarea monarhiei.

Curata lovitura, caci, este evident, de-abia vor fi rostite cuvintele magice ca nici nu vom sti cand ne va fi furata republica noastra cea draga. Parlamentarii Opozitiei vor fi cuprinsi de o frenezie fara margini, mai ales PSD-ul cel dintotdeauna iubitor de rege, ca doar ca sa-i intretina conditia fizica l-a fugarit Ion Iliescu pe autostrada, nu de alta.

Profitand de chiulul puterii, ei vor vota rapid un punct introdus la repezeala de Mircea Geoana pe ordinea de zi a sedintei si gata, va fi monarhie cat ai zice peste. Singurul risc este ca in euforia generala sa nu vina niste unguri sa ia o bucata de Ardeal, sa o bage in buzunar si sa plece cu ea.

Nu se poate asa? Articolul din Constitutiei care prevede forma de guvernamant nu poate fi schimbat decat daca va fi schimbat mai inainte articolul care impune aceasta interdictie? Si pentru aceste operatiuni e nevoie de un proiect de modificare, de un vot in parlament cu majortiate de doua treimi si apoi de un referendum? Serios? Si atunci ce poate face regele nonagenar im Parlament? Nimic, absolut nimic. Si toata aceasta isterie mediatica, mai degraba o conspiratie a adversarilor regelui, este cel putin ridicola.

Asta nu inseamna ca o intelegere Radu Duda - Dan Voiculescu este exclusa. Dimpotriva, par personaje de acelasi calibru si cu multe interese si obsesii convergente. Nu inseamna ca Regele Mihai, deja foarte in varsta si demult prizonier al ginerelui sau, nu ar putea fi atras intr-o capcana. Dupa cum ar fi foarte posibil ca si neimpins de la spate de nimeni, Regele sa pledeze pentru revenirea la monarhie.

Are cineva cumva senzatia ca Majestatea Sa este un republican convins? N-ar face asadar decat sa-si exprime convingerile. Dar de intamplat, nu se poate intampla nimic concret.

Singurul efect ar fi o noua inflamare pro si antimonarhica, la moda in ultima vreme. Mai precis de cand Traian Basescu si-a exprimat parerile, in opinia mea fundamental gresite, in privinta Regelui Mihai. De atunci, avem o adevarata inflatie de monarhisti.

Situatia este cu atat mai caraghioasa, cu cat nu stiu cum sa mai slaveasca monarhia si Casa Regala a Romaniei oameni care, de-a lungul timpului, nu numai ca s-au declarat republicani convinsi, ci au si avut accese de violenta verbala inacceptabila la adresa Majestatii Sale. Sergiu Andon este doar exemplul cel mai strigator la cer.

Asadar toata Opozitia si toata media afiliata ei au devenit monarhiste pentru ca Traian Basescu este antimonarhist. Daca maine presedintele s-ar suci, si toata aceasta armata ar reveni la sentimentele antimonarhice anterioare, invelite acum intr-o ipocrizie gretoasa.

Ceea ce este cu adevarat regretabil este ca in ultima vreme Casa Regala a fost tarata in niste jocuri politice oribile, la care nu stiu in ce masura este partasa si in ce masura are doar rolul unui cartof fierbinte. Si tocmai de aceea, ar fi poate mai bine ca Regele Mihai sa refuze sa vina in fata unui Parlament care, indiferent de tabara politica, nu manifesta nici cel mai mic respect fata de monarhie, Casa Regala si Majestatea Sa, folosite de-a valma ca arme in razboiul politic intern.

http://www.ziare.com

 

[magda]

Familii regale de seamă ale Europei, la aniversarea regelui Mihai. Vezi cine se numără printre invitaţi

Aniversarea regelui Mihai va reuni familii regale şi politicieni de seamă din Europa şi Asia, relatează Mediafax. Printre invitaţi se numără regele şi regina Suediei, Carl Gustaf şi Silvia, regina Sofia a Spaniei, ministrul de Externe al Cehiei şi membrii ai unor familii regale din Asia.

Prinţesa Muna a Iordaniei, prinţesele Margarita şi Isabelle din Liechtenstein, ducele Henric al Luxemburgului, se află şi ei pe lista invitaţilor, alături de regele Simeon al II-lea al Bulgariei, marea ducesă Maria a Rusiei, prinţul moştenitor Alexandru al II-lea al Serbiei, prinţul Georg Friedrich şi prinţesa Sophie ai Prusiei, prinţesa Irini a Greciei, prinţul şi prinţesa de Savoia, prinţul Nicolae al Muntenegrului şi membri ai familiilor regale din Austria, Belgia, Franţa, Portugalia.

În 25 octombrie, Regele Mihai va împlini vârsta de 90 de ani, vârstă care îl transformă în cel mai longeviv rege din toate timpurile.

http://www.antena3.ro/romania/famil...i-cine-se-numara-printre-invitati-141268.html

 

[anuk]

Ma intreb,la ce i-o fi trebuind regelui 450 de camere ? tinand cont vremurile in care traim :


Chiar dacă se spune că regii nu plâng niciodată, iată că şi familia fostului suveran al României, Mihai I a fost atinsă de criza financiară.

O dată prin scăderea valorii proprietăţilor deţinute, a doua oară prin faptul că statul a repus în drepturi familia regală fără nici o compensaţie bănească şi a treia oara pentru că, majoritatea domeniilor regale necersită cheltuiele de renovare sau întreţinere, iar banii rezultaţi din închirierile către Regia Autonomă a Protocolului de Stat sau exploatarea turisticvă a muzeului Peleş nu sunt suficienţi pentru aceasta.


Evaluarea averii Familiei Regale este extrem de subiectivă şi poate naşte multe discuţii, cu atât mai mult cu cât, majoritatea castelelor sunt bunuri de patrimoniu.

Familia regală deţine patru castele cu un total de peste 450 de camere, aproape 20.000 de hectare de padure, trei imobile şi un teren în Bucureşti, un imobil în Versoix-Elveţia care a fost vândut contra sumei de 1,5 milioane de euro, un imobil şi terenuri în Poiana Ţapului, câteva cabane şi cantoane in Azuga-Predeal, zeci de kilometri de drumuri forestiere etc.

Per Total, familia Regelui Mihai are o avere estimată, conform ultimei ediții a TOP 300 Capital, lansat ieri, la 75-80 de milioane de euro, fiind clasat pe locul 78.

http://www.capital.ro/

 

[gurugrig]

"Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatilor comuniste (greva regala fiind apogeul acestor incercari). In cele din urma, a fost obligat sa abdice, la 30 decembrie 1947, sub amenintarea uciderii, in caz de refuz, a 1000 de tineri detinuti de comunisti."

http://www.familiaregala.ro

 

[anuk]

Atat pt cei care n-au ascultat cat si pt a ramane ca si document.


DISCURS INTEGRAL al Regele Mihai I în Parlament.


"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
MULTIMEDIA
Discursul Regelui Mihai din parlament

VIDEO evz.roVezi mai multe

Discursul Regelui Mihai din parlament


Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!"


http://www.evz.ro

 

[bodo]

Pfff, m-a patruns pana-n maduva schinarii. Lasand de-o parte discursul cu tente politice clare ( parca un rege care se respecta nu se baga in chestiuni de-astea) m-a intrigat maxim ipocrizia distinsilor nostri politicieni care nu dau de fapt doua parale pe bietul rege. Si ceva ce mi-a placut.

In tara unde Ion Iliescu isi sterge o lacrima cu batista, miscat de discursul regelui, unui nene plasat in randul premierilor ii suna mobilul si raspunde, Mircea Geoana sta in fund si tine o cuvantare in care vorbeste despre reverente, iar Crin Antonescu marturiseste ca prezenta fostului monarh in Parlament reprezinta cea mai frumoasa zi din viata sa, eram convins ca voi trece cu vederea aceste topisme datorita unui discurs mai presus de meschinaria pe care o traim.

Ei bine, n-a fost sa fie. Stiu ca este de megafite sa te dai acum atins in filonul simtirii, sa te lasi patruns de momentul istoric pana la convulsii. Probabil ca, daca adresarea regelui catre natiune ar fi respectat o regula nescrisa, si anume ca un monarh sa nu faca politica, as fi fost, macar pentru o secunda, in ciuda educatiei, monarhist pana in cele mai mititele fibre.

Trecand peste faptul ca discursul, cu exceptia acelui final remarcabil, nu mi s-a parut a fi la nivelul momentului unui suveran caruia i-au confiscat patria atat rusii, cat si ostenii democratiei, care a asteptat decenii pentru a-si reafirma juramantul de credinta fata de tara sa, constat ca desi nu a pomenit niciun nume, Mihai I a prestat ca un Crin Antonescu usor sedat, adica fara limbarita mitocaneasca. Cateva mostre: "Politica poate aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primondial al institutiilor statului. (...) Vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romaneasca. Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa traca prin situatii injositoare. (...) Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. (...) Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii de dinainte de 1989. Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul".

Daca cineva a inteles altfel, cu tot dispretul pe care i-l poarta lui Traian Basescu, felicitari! Respect toate optiunile, chiar si pe cele aflate in contradictie cu propriile mele ganduri.

Vreau insa sa remarc ceva. Daca de la presedinte ma asteptam sa reverse asupra Majestatii Sale Mihai I cateva golanii, invers mi se parea cu neputinta. Ca tot am invocat cu totii, stransi intr-o coroana simbolica de la care asteptam unitate sub steagul interesului national, bunele practici ale monarhiilor europene.

http://www.ziare.com/regele-mihai/p...tele-si-regele-un-discurs-dezamagitor-1129593

 

[bodo]

PS. gurule, nu mai da linkuri de la casa regala, ca n-o sa vezi tu ceva negativ acolo. S-a opus pe dracu. A facut pact cu diavolul rosu!!! Ca dovada ca a fost lasat sa plece bine, merci , si cu o groaza de averi. Daca era asa, il executatu comunistii derect. Io nu-i iert pe jegosii astia de regi straini pentru ca nu l-au lasat pe Cuza sa moara in tara lui. Vad ca de Cuza, domn roman , unificator si initiator de reforme, nu prea zice nimeni nimic. Tipic romanesc!!!

 

[adrian_nicolae]

Paul de România îl atacă pe Rege: Dragă unchiule, nu ai făcut nimic pentru români vreme de 50 de ani

Nepotul Regelui Mihai îi adresează acestuia o scrisoare cu ocazia împlinirii a 90 de ani. Dincolo de urări de sănătate, Prinţul Paul îi reproşează fostului suveran că nu a făcut nimic pentru români în perioada în care aceştia s-au aflat sub comunism.

“Dragă unchiule,

Asemeni multor români, doresc să vă transmit și eu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, “La mulți ani!”, multă sănătate și puterea de a accepta și respecta o realitate exprimată astăzi chiar de către dumneavoastră. Ați folosit cuvinte mari și frumoase, unele așezate interesant, chiar poetic, altele cu tâlc, în niște fraze care ar trebui să rămână în memoria acestui popor.

Însă, înainte de orice, din sumele anilor pe care v-ați grăbit să-i socotiți și în care spuneți că ați servit națiunea română, trebuie să scădem cei 50 de ani de comunism în care nu ați făcut nimic pentru acest popor, în afară de a le transmite un “Crăciun Fericit” sau un “Paște fericit!”.

Datorită rădăcinilor germane de Hohenzollerni, familia noastră este cunoscută și respectată peste tot în lume pentru sinceritatea, corectitudinea, dedicarea, loialitatea, demnitatea și generozitatea membrilor săi.

Am curajul să declar, cu tristețe și regret, că realitatea pe care o trăim noi astăzi nu se datorează eforturilor și implicării familiei regale! Se datorează acelor copii despre care spuneți că le-am împrumutat țara și cărora trebuie să le-o înapoiem mai bună și mai frumoasă, mai corectă, mai demnă și mai respectată.

O familie regală apăsată de un trecut nu foarte onorabil și încercuită de șacali politici, care nu vor decât să vă foloseasca în interes de partid, nu are cum să convingă un popor, care și așa o duce greu, că ea este un ”simbol al trecutului, o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre”.

Așa cum a fost și momentul abdicării, încercarea de a mistifica istoria României prin schimbarea într-un mod total ilegal, a Constituției Regale într-o Republică, în ceea ce privește legea salică, probabil datorită lăcomiei unor membrii ai familiei, care nu au sânge regal, dar au interese proprii, nu are cum să aducă simpatia și respectul unei națiuni.
În numele tatălui meu, fratele dumneavoastră mai mare, pe care l-ați recunoscut în toate țările din lume unde ați avut de recuperat averea pe care v-a lăsat-o bunicul meu, MS Regele Carol al II-lea, mai puțin în România, pentru că așa v-au dictat cei pe care i-ați servit timp de 84 de ani, și în numele fiului meu, Prințul Carol Ferdinand, vă cer ca acum, în al 90-lea ceas, să ne arătați ce înseamnă demnitatea, curajul, loialitatea și modestia recunoscând și respectând ADEVĂRUL istoric din care și dumneavoastră faceți parte, însă nu așa cum acest popor minunat ar fi meritat.

Dumnezeu să binecuvânteze România!”

REALITATEA.NET

 

[anuk]

Ca doar n-ai sa crezi ca-l doare pe Paul de romani, sa fim seriosi,a stiut unde sa loveasca : Nu ca nu-s de acord cu ce spune dar...."acrii sunt strugurii " si pt el =)) si alte motive il mana in lupta.

 

[nita]

PS. gurule, nu mai da linkuri de la casa regala, ca n-o sa vezi tu ceva negativ acolo. S-a opus pe dracu. A facut pact cu diavolul rosu!!! Ca dovada ca a fost lasat sa plece bine, merci , si cu o groaza de averi. Daca era asa, il executatu comunistii derect. Io nu-i iert pe jegosii astia de regi straini pentru ca nu l-au lasat pe Cuza sa moara in tara lui. Vad ca de Cuza, domn roman , unificator si initiator de reforme, nu prea zice nimeni nimic. Tipic romanesc!!!

Si pt a sustine cele declarate de bodo, vreau sa va aduc aminte de familia regala din Rusia. Mai tineti minte cum a sfarsit? Mihaita al nostru cum de-a scapat de mania rosie? Chiar sunt curios sa aflu!! Nu ca nu as sti.

 

[AdarM]

Io nu-i iert pe jegosii astia de regi straini pentru ca nu l-au lasat pe Cuza sa moara in tara lui. Vad ca de Cuza, domn roman , unificator si initiator de reforme, nu prea zice nimeni nimic. Tipic romanesc!!!

...si pentru amatorii de istorie reala am un indemn:
- Studiati atent reformele lui Cuza cat si programul celor propuse, le veti gasi in reusitele lui Carol I, numa' ca astuia din urma i-au trebuit 48 de ani sa le puna in practica.
Curvar, betiv, autoritar, cum si cat o fi fost Cuza, conteaza mult mai putin in fata realizarilor din scurta-i domnie. In doar sapte ani a facut din doua principate feudale o Romanie moderna, asta in vreme ce statele apusene au cunoscut aceleasi transformai in perioade care depasesc un secol si mai bine.

 

[bodo]

Uite o chestiune care va pune pe jar Casa Regala, ca Hohenzollerni nu le mai place sa-si zica. Azi justitia , cred eu, va da un verdict clar in aceasta poveste si il va recunoaste pe Paul ca nepotel al lui Carol al II. Acum nu ca m-ar interesa prea mult nici Paul asta, in fond , miza fiind mostenirea, ca la asta se rezuma totul. Cand au venit in tarisoara asta haituita de toti, ca ai nostri nu mai erau buni, au zis ca nu vor nimic, decat sa fie cetateni ai patriei. Acum vad ca vor inapoi tot ce le-a dat popru asta, ca al lor n-a fost nimic. Deci, nu ca azi s-ar repara vreo nedreptate a istoriei ( Carol al II - lea a foat el insusi o ndereptate a istoriei), dar tare-mi place cum ii mai perpeleste pe astia de la Casa Regala (nu spun a Romainei, ca nu-i recunosc, s-au autoproclamat )

Şocul care ar putea bulversa Casa Regală

Autor: Ionuţ Fantaziu

Prinţul Paul de România aşteaptă decizia instanţei prin care tatăl său să fie declarat fiul lui Carol al II-lea.
PRINȚUL PAUL DE ROMÂNIA ŞI REGELE MIHAI I

Sursa: EVZ
1


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca astăzi un episod important, poate chiar ultimul, dintr-un serial întins de chichiţe avocăţeşti pe aproape 60 de ani. Prinţul Carol Mircea al României a fost recunoscut drept fiu legitim al Regelui Carol al II-lea în mai multe instanţe din Europa. Casa Regală nu e de acord şi se luptă din 1955 să întoarcă decizia.

O miză dublă: istoria şi moştenirea

Magistraţii români sunt însărcinaţi să judece un proces de "exequatur", recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de un tribunal străin. Practic, se decide dacă Carol Mircea Grigore va fi recunoscut şi în România, după decizia unei instanţe supreme din Portugalia, acceptată de magistraţii din Franţa şi Marea Britanie, drept fiul legitim al lui Carol al II-lea. E o decizie cu o miză dublă. În primul rând, e vorba de cea istorică, în al doilea rând, dacă decizia luată în 1955 în Portugalia va fi acceptată, se schimbă ordinea la împărţirea moştenirii regale.


Prinţul Paul de România ar avea 62,5% din averea regală

În anii ’50 şi ’60, tribunalele din trei state europene au decis ca averea Regelui Carol al II-lea al României să fie împărţită în mod egal între cei doi fii ai săi, Carol Mircea şi Mihai, fiecăruia revenindu-i 37,5% - şi ultima sa soţie, Elena Lupescu, care ar fi avut dreptul la 25%. Ulterior, Prinţului Paul, fiul lui Carol Mircea, i-a revenit şi partea moştenită de văduva Regelui. În total, 62,5% din averea Casei Regale.

Miza e una uriaşă, o avere formată din clădiri istorice, bijuterii arhitectonice, cum ar fi Castelul Peleş din Sinaia, şi diverse obiecte de artă. Prinţul Paul de România spunea că ar fi 40 de tablouri din colecţia regală care ar fi fost scoase din ţară după abdicarea Regelui Mihai. Printre acestea s-ar afla şi şase tablouri semnate de pictorul El Greco.

Nu-şi doreşte să devină capul Casei Regale

Prinţul Paul de România a prins în offsaid Casa Regală şi în ceea ce priveşte Castelul Peleş. În timp ce reprezentanţii Regelui Mihai nu s-au înţeles cu statul, Paul de România a declarat că, dacă decizia magistraţilor îi va fi favorabilă, vrea să doneze partea sa, 62,5% din castel, României.

Între timp, Peleşul a prins câteva crăpături în pereţi, iar statuile încep să se degradeze. Unele personalităţi vorbeau despre faptul că Prinţul Paul ar urmări, prin această decizie, să devină cap al Casei Regale. Însă Prinţul a spus de nenumărate ori că nu are această intenţie pentru că respectă România ca republică şi nu o vede ca pe o monarhie.

DECIZII

Sângele albastru se dispută în instanţe de aproape 60 de ani. Carol Mircea Grigore câştigă, Casa Regală nu e de acord

Familia Regală e într-o continuă telenovelă prin instanţele din Portugalia, Franţa şi România. Primul episod a fost în anii ’50. Înverşunarea a dus procesele până în ziua de azi.

4 aprilie 1953. Carol al II-lea moare la Estoril, în Portugalia, şi se deschide masa succesorală.

2 aprilie 1955. Se încheie procesul de succesiune început la Lisabona, în 1953. Curtea recunoaşte că Prinţul Carol Mircea Grigore este primul fiu al lui Carol al II-lea al României şi primeşte toate drepturile succesorale. Fratele său mai mic, Regele Mihai, face recurs în revizuire şi îi este respins. Decizia rămâne definitivă şi irevocabilă.

1955. Averea lui Carol al IIlea este împărţită între Prinţul Carol Mircea (37,5%), fratele lui, Regele Mihai (37,5%) şi Elena Lupescu (25%), ultima soţie a lui Carol al II-lea.

6 martie 1957. Decizia Tribunalului de la Lisabona este recunoscută, prin "exequatur", recunoaşterea unei hotărâri pronunţată de un tribunal străin, de cea mai înaltă instanţă din Franţa.

8 ianuarie 1963. Apelul făcut de Mihai I este respins de Curtea de Casaţie din Franţa. Decizia devine definitivă şi irevocabilă. 1964. Înalta Curte de Justiţie din Marea Britanie îl declară pe Prinţul Carol Mircea Grigore ca administrator al bunurilor lui Carol al II-lea.

13 octombrie 1995. Tribunalul din Alexandria recunoaşte, prin "exequatur", sentinţa din Portugalia din 1955. În urma acestei decizii , Carol Mircea este recunoscut ca fiu legitim al lui Carol al II-lea şi în România, cu toate drepturile de succesiune.

1 aprilie 1999. La Curtea de Apel Bucureşti, Regele Mihai pierde apelul.

5 martie 2002. Curtea Supremă hotărăşte că procesul de "exequatur" trebuie rejudecat din motive procedurale. Motivaţia a fost că Prinţesa Anne a României, soţia Regelui Mihai, trebuie citată la proces.

1 iulie 2002. Procesul de "exequatur" este câştigat de Prinţul Carol Mircea Grigore. Regele Mihai contestă decizia la Curtea de Apel.

14 ianuarie 2003. Regele Mihai pierde apelul, iar decizia devine "definitivă şi irevocabilă".

27 ianuarie 2006. Prinţul Carol Mircea Grigore al României moare la Londra.

12 iulie 2010. Regele Mihai pierde din nou în faţa Prinţului Paul de România. Magistraţii Curţii de Apel resping ca nefondat recursul împotriva unei decizii a judecătorilor Tribunalului Teleorman.

27 august 2010. Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunţă decizia prin care statului român îi este imputată prelungirea procesului civil de recunoaştere pe teritoriul României a Deciziei Tribunalului de la Lisabona, prin care Prinţul Carol Mircea Grigore al României este recunoscut ca prim fiu legitim al Regelui Carol al II-lea, cu toate drepturile care îi revin.


COROANA SUB INIMĂ

Carol şi Zizi - o poveste de amor care a zguduit istoria

Adrian Patruşcă

Bucureştii anului 1913. Ultimul an de domnie al lui Carol I. Capitala Pricipatelor încearcă să egaleze Parisul în fast şi strălucire. Balurile şi serbările se ţin lanţ. Războiul care va zgudui Europa este deocamdată doar un zvon urât pe care nimeni nu-l ia în serios. Alexandru Marghiloman dă o petrecere la care participă toată crema Bucureştiului. Printre invitaţi, colonelul Constantin Lambrino împreună cu fiica sa de 16 ani, Ioana Maria Valentina, pe care toată lumea o alinta "Zizi". Fata avusese parte de o bună educaţie la Paris, unde studiase belcanto şi pictura.

La serbarea lui Marghiloman, tânăra îl reîntâlneşte pe Prinţul Carol, cel care avea să-i devină soţ într-una din cele mai controversate căsătorii din istorie. Zizi avea cinci ani când l-a văzut prima oară pe Carol, cu ocazia unui bal filantropic la Cotroceni şi, potrivit propriilor sale mărturisiri, fusese foarte impresionată: "Prinţul (care avea doar 8 ani - n.r.) mi-a făcut o impresie profundă, fiindcă purta cizme mari, ofiţereşti, care scârţâiau la fiecare pas. Pentru mine asta însemna culmea eleganţei".

Petrecerea de la Marghiloman avea să însemne începutul unei prietenii între cei doi tineri. Fac parte din aceeaşi "bandă", se întâlnesc aproape zilnic, dar legătura lor este pur camaraderească. Lui Zizi i se pare că tânărul principe este stângaci la dans, la tenis sau la călărit. La rândul său, Carol era prins cu totul într-o relaţie amoroasă cu Elena Filitti, pe care o alinta "Păsărica", şi pe care Casa Regală nu o vedea cu ochi buni.

Când Prinţul este trimis pentru studii militare la Potsdam, Casa Regală profită de ocazie şi o expulzează din ţară pe Elena Filliti. Regina Maria insistă ca fiul ei să ia o nevastă demnă de un descendent al reginei Victoria.

Între timp, din Germania, principele corespondează intens cu bunul său prieten, Lulu Lambrino, fratele lui Zizi. Acesta îi scrie ades despre vechii săi prieteni de la Bucureşti, printre care şi sora sa, fapt care trezeşte nostalgiile Prinţului.

Iubirea vine cu Zepelinul

Dar dragostea adevărată dintre Carol şi Zizi va începe odată cu războiul. Pe 25 septembrie 1916, în timpul unui atac aerian al Zepelinului care teroriza Bucureştiul, când cei doi îşi luau ceaiul, s-a declanşat vraja: prietenia s-a transformat într-o iubire pătimaşă, notează Zizi în Jurnalul ei.

Cinci zile mai târziu, Carol pleacă pentru a prelua conducerea Regimentului Vânători de Munte, care îşi va stabili tabăra la Târgu Neamţ. Întâmplare sau nu, pentru a se feri de război, Zizi şi mama ei se refugiază tot în Moldova. Mai întâi la Tecuci, unde tânăra se angajează infirmieră. Apoi, din cauza înaintării germane, femeile se mută la Iaşi. Aici, cei doi amanţi reuşesc să se întâlnească destul de des, netulburaţi de război.

Carol o plimbă cu maşina, joacă cărţi, iar ea îi dă lecţii de istorie. Scrisorile dintre ei, multe în engleză sau franceză, sunt pline de vorbe de alint: Zizi îl numea "Child" sau "Boy", Carol o numea "Baby" sau "Zucky".

Pe 20 august (2 septembrie pe stil vechi), Prinţul Moştenitor fuge cu Zizi în Ucraina, ocupată de trupele nemţeşti şi austriece. Pe 31 august/13 septembrie, cei doi se căsătoresc în Catedrala Ortodoxă Pokrovska din Odessa. Carol îşi anunţă familia că s-a însurat cu Zizi şi că intenţionează să renunţe la tron. Casa Regală ia foc. Regulile sale îl obligau pe Carol să ia de nevastă o prinţesă dintr- o casă regală străină.

Fuga Prinţului Moştenitor, aflat sub arme, pe teritoriu inamic nu face decât să agraveze lucrurile. Regele convoacă guvernul la sfat. Destule voci îl acuză pe Carol de dezertare şi înaltă trădare. În cele din urmă, Regina Maria reuşeşte obţină o pedeapsă mai blândă pentru fiul ei.

EPILOG

"Fericirea noastră n-a ţinut decât 10 zile!"

Emisarii trimişi de Regina Maria şi de Regele Ferdinand îl fac pe Carol să accepte desfacerea căsătoriei şi întoarcerea acasă. Regina îl aşteaptă la graniţă. Zizi Lambrino este surghiunită la moşia sa de la Botoşani, iar Carol este trimis la schitul Horaiţa, în Neamţ, unde petrece 75 de zile. Pe 8 ianuarie 1919, căsătoria celor doi este anulată la Curtea de Apel Ilfov, pe motiv că a fost încheiată fără acordul Regelui, aşa cum cerea Constituţia.

"Fericirea noastră n-a ţinut decât zece zile. Zece zilişoare amărâte, rezumat al întregii mele vieţi, după care n-am mai avut parte decât de amărăciuni şi dezamăgiri", avea să scrie Zizi în Jurnal despre această perioadă.

Copilul şi surghiunul

În decembrie 1918, războiul se termină şi Familia Regală se întoarce în triumf la Bucureşti. Carol, care va participa la ceremonii, continuă să se întâlnească pe ascuns cu Zizi Lambrino. Ferdinand prinde de veste şi Carol este din nou surghiunit, de data asta în satul Mănăstirea, pe malul Dunării. De aici continuă să îi scrie lui Zizi mesaje disperate, în care ameninţă cu sinuciderea. Vestea femeii, că aşteaptă un copil, nu face decât să-l întărească pe Carol în hotărârea sa. Principele este trimis şi mai departe de Bucureşti, la garnizoana Bistriţa. De aici, îi scrie lui Zizi că recunoaşte copilul.

Într-o altă scrisoare, îl anunţă pe Ferdinand că s-a răzgândit din nou şi renunţă la tron. Regele nu acceptă şi îl trimite pe Carol pe frontul de la Tisa. La 8 ianuarie 1920, se naşte Carol Mircea, copilul dragostei lui Carol cu Ioana Maria Valentina Lambrino.

Zizi este înlocuită de Elena a Greciei şi Elena Lupescu

Ferdinand se încăpăţânează să creadă în soluţia surghiunului şi îl trimite pe Carol într-o călătorie în lume: India, China, Japonia, America. Cerbicia Regelui dă roade, iar Prinţul o anunţă pe Zizi că rupe legătura.

Lui Carol îi este prezentată prinţesa Elena a Greciei, de care este fermecat. Nunta celor doi are loc la Atena pe 10 martie 1921. În mai, perechea Regală este primită în triumf la Bucureşti. Pe 25 octombrie 1921 se naşte Mihai, viitorul Rege.

Dragostea lui Carol pentru Elena este de scurtă durată. Inima sa pasională este cucerită de Elena Lupescu. Zizi şi micuţul Carol Mircea se stabilesc la Paris cu ajutorul statului român. Femeia este ţinută sub supraveghere de Siguranţă până în 1944. Zizi şi Carol nu se vor mai vedea niciodată şi vor muri, în 1953, la o săptămână unul de altul.

Citiţi mai mult: Şocul care ar putea bulversa Casa Regală - EVZ Special > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/socul-care-ar-putea-bulversa-casa-regala-952989.html#ixzz1d68JL1va
EVZ.ro

 

[bodo]

Am gasit un articol interesant, legat de osanalele care i se aduceau celui mai prost rege pe care l-a avut tarisoara asta. Bine, nimic spectaculos pana aici, dar aceste jalnice osanale, erau facute de spuma intelectualitatii vremii, oameni de valoare incontestabila (trebuie sa recunosc ca nu era prost Carol al 2 lea, a stiut cum sa-i castige, pentru a avea lobby pozitiv). Nu stiu cat era respact efectiv, cat era admiratie profunda pentru "frumosul Crai", sau pur si simplu ipocrizie crasa. Eu cred ca cea din urma le domina pe toate celelalte. Si daca asta vine de la niste oameni de valoare, ce sa ne mai miram de cei mai fara creer.... Pana la urma cred ca vorbim de mosteniri genetice , iar poporul roman are sigur doua, sa pupe in dos si sa tradeze!

VIDEO Cum era proslavit Carol al II-lea de intelectualii anilor 1930

​Tudor Arghezi, George Calinescu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu se numara printre intelectualii care au tinut sa isi exprime, de cele mai multe ori public, sentimentele de "dragoste si netarmurit devotament si recunostinta" pentru Carol al II-lea, care se angajase in demersul de sprijinire a culturii romanesti (moral, dar si material). Devenit "protector" al Academiei, el avea un cuvant decisiv de spus in selectarea candidatilor pentru fotoliile de academician. De asemenea, legea Casei scriitorilor din 1939 stabilea un sistem de pensii pentru scriitori.

Cum era numit Carol al II-lea: "frumosul Crai", "Regele culturii", "exceptionala personalitate", "Marele Stapan si indrumator al sufletului romanesc", al carui destin a fost "sa ne cuprinda in intregime", deasupra lui Ludovic al XIV-lea si Frederic cel Mare

Revenirea lui Carol II in tara, cu avionul (iunie 1930), avea sa fie descrisa cu mult "lirism" de scriitori ca Arghezi si Sadoveanu: "aparitia sa, din cer, pe aripi repezi, intareste si intregeste elementul mistic".

Vezi mai jos modul in care Carol al II-lea era proslavit de intelectualii romani ai anilor '30. Informatii publicate de istoricul Lucian Boia in noul sau volum, "Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930-1950".
Vezi si o inregistrare cu Victor Rebengiuc citind un pasaj din cartea lui Lucian Boia.


Pe tot parcursul domniei, Regele i-a sustinut pe intelectualii romani, afirmandu-le neincetat locul de frunte in societate. Pe langa aspectul moral, a contat si cel material, datorita lui Carol fiind editate carti sau oferite ajutoare banesti si premii...

Intelectualii ajunsesera de asemenea sa beneficieze de legea Casei scriitorilor din 1939 (care a stabilit un sistem de pensii pentru scriitori). Se anunta si ridicarea unui palat al scriitorilor.


Aderca, Felix (prozator, poet, estetician și eseist)

Felix Aderca il numeste pe Carol al II-lea "Regele culturii", "primul care a ridicat glasul pentru apararea sfantului mister al libertatii de creatie". Si ii dedica un articol intreg intr-un numar din Adevarul (1937).

Tot Felix Aderca spune ca au fost inainte Ludovic al XIV-lea si Frederic cel Mare, dar ca Regele Romaniei se ridica deasupra tuturor, fiind singurul singurul care ar avea o adevarata politica culturala (in timp Ludovic ii folosea pe scriitori ca pe slujbasii lui, iar Frederic se inconjura de un cerc de prieteni scriitori)


Arghezi, Tudor (poet, prozator, dramaturg si publicist)

Tudor Arghezi il numeste pe Carol, in "Carol II Rege", "frumosul Crai", pe care "De-a pururea de-aci 'nainte / Au sa ni-l tie vremurile minte".

"O sa-si aduca-aminte vantul / Cel ce-i asculta gandul si cuvantul / Vantul acela, care de la cer / L-a pogorat pe un vultur de fier", mai spune Arghezi, pomenind revenire a lui Carol in tara, cu avionul (iunie 1930).


Calinescu, George (critic si istoric literar, scriitor, publicist, academician)

George Calinescu il asaza pe Carol "oarecum la egalitate" cu Ludovic al XIV-lea si vorbeste despre legatura intre principe si artisti: "Arta e un produs de individualitate, care pentru a fi inteles are nevoie de o minte receptiva tot atat de rara ca si geniul. Daca domnii romani ar fi facut bisericile prin mijlocirea eforiilor si a comitetelor, azi n-aveam nici Curtea de Arges, nici Trei Ierarhi".

Calinescu spune despre Carol, in Revista Fundatiilor Regale (1940), ca "a facut mai mult decat oricare altul".

De altfel, Calinescu are o faima de "cameleon": avand initial idei de stanga si dezlantind adevarate atacuri impotriva miscarii de dreapta, Calinescu ajunge sa scrie articole elogioase la adresa lui Carol (ex. "Regele" sau "Nihil sine Deo, nihil sine Rege"). Devine apoi democrat, iar ca dupa instaurarea comunismului adera la ideologia noului regim.


Petrescu, Camil (romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet)

Calitati pe care Camil Petrescu le vede la Carol: "Nervi tari, o rabdare fara margini, luciditate, calm, atentie cand supravegheaza, dar si o putere de hotarare fulgeratoare si sigura cand e nevoie".

"Totul ce e regesc in aceasta exceptionala personalitate care intruneste calitatile cele mai neasteptate in aceeasi structura. Un maret prestigiu fizic, o inteligenta geniala cu o putere de munca fabuloasa, pe care o vadeste din zori si pana la miezul noptii..."


Rebreanu, Liviu (romancier, dramaturg și academician)

Liviu Rebreanu spune, in "Regele si scriitorii": "Regele a impus izbanda intelepciunii si a salvat drepturile artei", prin faptul ca "a recunoscut mai intai autonomia artei care implica libertatea deplina de creatie".

Tot Liviu Rebreanu ii scrie Regelui (dupa ce romancierul fusese ales membru al Academiei Romane) o scrisoare in care isi exprima "profundul devotament" si "nemarginita admiratie", adaugand ca "niciodata si nicaieri in lume, nici un suveran si nimeni n-a facut pentru literatura si creatorii ei cat a implinit Majestatea Voastra".


Sadoveanu, Ion Marin (romancier, dramaturg, poet şi eseist)

Ion Marin Sadoveanu (pe numele sau real Iancu-Leonte Marinescu), care avea sa ocupe postul de subsecretar de stat la Culte si Arte (pentru putina vreme), ii transmite "dragoste si netarmurit devotament si recunostinta Marelui Stapan si indrumator al sufletului romanesc".


Sadoveanu, Mihail (povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic)

Mihail Sadoveanu despre Carol II: "tot ce e durere, grija si speranta in noi se afla inmiit in fiinta Sa. Destinul sau a fost sa ne cuprinda in intregime". (in Munca si voie buna, 1940)

Revenirea lui Carol II in tara, in iunie 1930, cu avionul, este interpretata de Sadoveanu in spirit liric: "aparitia sa, din cer, pe aripi repezi, intareste si intregeste elementul mistic".


Vezi mai jos o marturie "pitoreasca" a sociologului Henri H. Stahl despre implicarea Regelui Carol al II-lea in viata culturala. (text din noul volum al istoricului Lucian Boia, citit de actorul Victor Rebengiuc cu ocazia lansarii)

http://life.hotnews.ro/stiri-prin_o...lavit-carol-lea-intelectualii-anilor-1930.htm

 

[bodo]

Pentru cei care inca mai cred ca monarhia ar fi putu fi o solutie, iata cum era viatza romanilor pe vremea cand o aveam, pe fondul unei crize mondiale. Era mai bine? Cititi si comparati.

Crăciunul de criză: ce au în comun românii din 1930 cu cei de azi

Autor: Andrei Udişteanu

Grijile din timpul Sărbătorilor de iarnă din perioada crizei economice din anii ’30, imortalizate de presa vremii din România, par o copie peste timp a nemulţumirilor de azi.
1931
Prima oară când s-a ridicat bradul de la Rockefeller Center (New York), muncitorii crizei l-au împodobit cu conserve goale
Sursa: DNAINFO.COM
prevnext
1


"Marea criză" dintre 1929-1933 a tăiat nu doar elanul afaceriştilor americani. S-a întins şi atunci, în vremuri în care termenul "globalizare" nu intrase încă în limbajul comun, până în România monarhistă. Era decembrie 1929, la aproape două luni de la "Joia neagră", când bursa de la New York s-a prăbuşit, şi românii, ca şi acum, pregăteau un Crăciun de criză.

Veştile despre criză şi efectele ei ajunseseră deja şi la Bucureşti. Era totuşi Crăciunul. Presa vremii din decembrie 1929 şi 1930 e plină de reclame, de ieftiniri, pe un principiu ce s-a perpetuat până azi. De promoţii, de invitaţii de a cumpăra inclusiv automobile, stilouri elegante sau - de ce nu? – mâncare sau şedinţe de spiritism la "prezicătoare" ("vrăjitoarele" vremii, cu reclamă tot la ziar). Româncele erau îmbiate să cumpere "ciorapul Adesgo" - "Nu trebuie să lipsească din bradul de Crăciun!". Maşina de cusut Singer – pe atunci încă un simplu obiect casnic, nu o ţintă a ţepelor – era descrisă ca un cadou potrivit. Iar la "Celebra prezicătoare din Ardeal" Elena puteai afla "trecutul, prezentul şi viitorul", pentru că pentru ea "nu există nicio taină".


Dincolo de asta, totuşi, ziarele de Sărbători din timpul "Marii crize" sunt pline şi de ştiri despre sinucideri, de regrete după "Crăciunul de altădată" şi de îngrijorări legate de bugetul de austeritate al ţării.

"Evenimentul zilei" vă propune o paralelă care surprinde prin actualitatea ei: cum petreceau românii, după ziarele vremii, Sărbătorile în plină criză economică.

CRIZA LA "CLUBUL ŞOMERILOR"

"Adevărul" sărbătorea cu Marx şi sacrificii printre pagini

Ziarul "Adevărul" din decembrie 1929 avea un ton uşor socialist. "Aspectele crizei. Reflecţii de Crăciun" - un articol în care ideile economice ale lui Karl Marx erau aduse în discuţie - se întindea pe două coloane. Cu doar câteva zile înainte de Sărbători, autorul, un anume F. Dima, vedea în faţa ochilor, aievea, fantoma lui Marx când se gândea la criza economică.

"Iarăşi Marx?"

"În momentul în care economia mondială a început să se întremeze la consecinţele războiului – s-a ivit criza", începe F. Dima să scrie. "Ca strigoii au sărit, deodată, din lecţiile de carton ale cărţilor vechi, îngropate în cavoul bibliotecii, noţiunile de mult uitate: supraproducţie-criză-şomaj. Numai câţiva din generaţia mai veche şi-au amintit de teoriile aride ale bătrânului economist a cărui figură cu barbă şi monoclu împodobea pereţii mansardelor mizere ale tineretului studios", spune autorul. Şi aici intervine, precaut, un dialog: "-Iarăşi Marx?", îşi imagina că e întrebat F. Dima. "-Da. Nu putem scăpa de el", dădea singur şi răspunsul. "Sunt adevăruri ce pot fi uitate, pervertite, rău înţelese – dar nu pot fi nimicite, nici compromise", continuă acesta. Există şi o explicaţie: "Americanul William Friedrich Notz a evaluat că Statele Unite vor avea, în cursul acestei ierni, 20 de milioane de oameni flămânzi, socotind laolaltă şomerii cu familiile lor.(...) Suntem iarăşi săraci, din cauză că suntem prea bogaţi, răbdăm iarăşi de foame, fiindcă avem prea multe bucate... Din rama din care a fost scoasă şi-a făcut apariţia fantoma figurii lui Marx, cu barbă şi monoclu(...) De sărbătorile Crăciunului e permisă, poate, şi o revenire... De aceea mă gândesc la acel filosof care a spus că omenirea va scăpa de sclavie când va inventa maşini care să îndeplinească munca sclavilor", scria gazetarul.

"Va trebui să suportăm"

În altă ediţie a "Adevărului", semna un editorial cu titlul "Crăciun de sacrificiu" un general. Alexe Anastasiu, omul de armată, se gândea la cei mai puţin norocoşi decât el.

"Ce minunat este obiceiul sărbătoririi Crăciunului cu daruri, cântece şi jocuri, pentru toată lumea, dar mai ales pentru copii!(...) Din nefericire însă, în anul acesta, în ţara noastră, va trebui să suportăm un Crăciun de sacrificiu. O simt aceasta nu numai permanenţii nevoiaşi de până acum, dar şi acei ale căror mijloace băneşti le-au îngăduit anterior un trai mai înlesnit. O simt negustorii de tot felul de mărfuri, altădat mult căutate şi actualmente nevândute şi o vor simţi copiii din sgârcenia lui Moş Crăciun, care numai pe puţini îi va putea înveseli(...)", scria generalul. Şi încheia, moralist: "Fie ca lecţia să ne servească tuturor", cumva prevăzând caracterul ciclic al crizelor economice din care nimeni nu pare să înveţe absolut nimic.

Probleme cu bugetul

"Adevărul" nu pierdea nici chestiunea bugetului pe anul 1930. Măsurile de austeritate nu sunt o invenţie modernă. În România tocmai se discutase "un buget scandalos", după cum titrau gazetarii cu doar câteva zile înainte de Crăciun.

"Guvernul pretinde că a realizat toate economiile posibile, prin bugetul pe exerciţiul anului 1930, atât la personal, cât şi la material. Cu toate acestea, acelaş buget ne oferă destule dovezi de risipă a banului public prin cheltuielile inutile ce le cuprinde", scria "Adevărul".

Apoi - pe un ton şi subiect ce nici românilor de azi nu le sunt necunoscute - trecea pe catastif salariile din "anul de criză" ale angajaţilor din ministere. "Citiţi şi recitiţi cifrele... Iată pentru ce guvernul pretinde contribuabililor noui sarcini şi noui sacrificii".

Câteva zile mai târziu, un amplu reportaj cu titlul "«Clubul» şomerilor" era o incursiune în "viaţa de câine a celor fără Crăciun. O raită pe sub podurile Dâmboviţei". Ilustrată cu "interioare" dintr-un "closet public" unde cei care îşi pierdeau locurile de muncă în plină criză puteau să sfârşească.

NU DOAR CRIZA

Moartea unui Brătian a întunecat Crăciunul

Crăcinul din 1930 avea să fie întunecat nu doar de ştirile despre criză, ci şi de moartea şefului liberalilor de la acea vreme, Vintilă I.C. Brătianu. Al treilea fiu al lui Ion C. Brătianu, prim-ministru al României în perioada 1927-1928, murise pe 22 decembrie, iar ziarele vremii publicau prime pagini pline cu detalii despre dispariţia sa.

"Sămbătă plecase din Bucureşti la Mihăeşti unde avea să-şi petreacă sărbătorile Vintilă Brătianu. El ce se despărţise în excelente opoziţiuni sufleteşti de cercul familiei şi prietenilor politici, mulţumit că va putea să se odihnească de zbuciumul politic al Capitalei la conacul său de la Mihăeşti.(...) Pe la ora 3 după amiază în timp ce se afla singur prin parcul conacului o fulgerătoare hemoragie cerebrală l-a doborât la pământ. Neştiut de nimeni a rămas întins pe pământul rece în întunerecul care începea să se întindă, când a fost descoperit de elveţianul Hangel care se află în serviciul administraţiei moşiei Mihăeşti", scrie, în doliu, "Universul".

"UNIVERSUL" CRIZEI

De ce s-a sinucis Bobaru înainte de Sărbători

În luna decembrie a lui 1929, paginile ziarelor erau pline, dincolo de editoriale din ce în ce mai alarmante despre criză şi bugetul de austeritate, de frânturi din viaţa românilor. Mulţi nu făceau faţă valului de sărăcie. Şi nu era decât începutul. "Un comerciant ploeştean se sinucide, neputând face faţă plăţilor", scrie "Universul" din 3 decembrie. Titlul e clar: "Încă o victimă a crizei". Murise Gheorghe Ene Bobaru. Cadavrul i l-au găsit clienţii, la prăvălie.

"Gheorghe Ene Bobaru, în vârstă de 26 de ani, a deschis biroul anul acesta prin luna Aprilie şi treburile nu-i mergeau bine. În afacere a întrebuinţat banii de zestre primiţi de la soţie şi alţii împrumutaţi, pe cari nu i-a mai putut restitui", scrie "Universul". Astfel, tânărul Gheorghe Ene Bobaru a luat o decizie: "Astă noapte a rămas la birou, unde a scris şi apoi s-a sinucis". Pe foaia "plină de sânge" Gheorghe Ene Bobaru a lăsat, citeţ, atât: "Încă o victimă a crizei şi mizeriei".


1929. Gheorghe Ene Bobaru a renunțat să mai lupte
FOTO: „UNIVERSUL”

Drame de familie

Ziarul "Universul" mai publica, printre prime pagini cu desene înfăţişând, creştineşte, scena naşterii lui Hristos, în ediţiile din preajma Crăciunului, şi alte ştiri deloc vesele. Cum ar fi: "Drama familiară din calea Griviţei". "În calea Griviţei 25 locuiau într-un modest apartament soţii Ilariu şi Mina Zlatian. Ilariu Zlatian era pe vremuri funcţionar la c.f.r.(...) În ultimul timp soţii Zlatian trăiau în cea mai neagră mizerie şi din cauza aceasta au hotărât să se sinucidă", scria "Universul". Soţii s-au închis în casă, au pus cărbuni pe foc şi s-au culcat aşteptând moartea.

"Pe biroul din dormitor s-au găsit mai multe scrisori, lăsate de soţii Zlatian, adresate unor prieteni şi autorităţilor, prin cari arată că îşi pun capăt zilelor din cauza mizeriei", vin şi amănuntele.

Dedesubt, o altă poveste de Crăciun deloc fericită: "Cismarul" Ion M. Dudescu, din Părului 9, care avea zilnic certuri cu iubita sa din cauza că aceasta îl îndemna să mai lase naibii "cismăria" şi să se apuce de teatru, a decis să dea o reprezentaţie extrem de dramatică. S-a lăsat el de cizmărie, pentru că, scriu ziariştii, "nu înţelegea să îşi lase femeia" şi s-a apucat de noua carieră. Dar "cum noul artist nu prea avea succes pe scenă, s-a hotărât să-şi reia vechea ocupaţie. Amărât peste măsură că îl părăsiseră clienţii, Dudescu a băut spirt denaturat". A fost salvat totuşi, primind îngrijiri medicale.

UN NOSTALGIC

În 1929, nu mai era "vreme şi nici bani, deci nici dispoziţie, pentru petrecere", după cum scria un gazetar în "Adevărul"

"Petrecerea de sărbători" e un alt articol din decembrie 1929 din ziarul "Adevărul". E un articol scris cu nostalgie după vremurile dinaintea crizei, când tot românul petrecea parcă mai cu viaţă, sugerează autorul. E dovada existenţei în interbelic a inevitabilei certitudini omeneşti că "înainte era mai bine".

Câteva fragmente: "Pe vremuri când viaţa era mai uşoară, când timpul nu lipsea, când oamenii lucrau mai izolaţi, când căminul – cu bucatele şi cu vinurile lui – avea o însemnătate de căpetenie... sărbătorile, mai ales cele de Crăciun, dădeau cel mai bun prilej neamurilor şi prietenilor să se întâlnească la un pahar de vin, după o recoltă şi în aşteptarea celei viitoare", zice gazetarul. Aşadar, sărbătorile "şi-au cam pierdut caracterul", adaugă autorul.

"Lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie – pentru petrecere. Căminul s-a ruinat. Soţul şi soţia sunt la lucru – la biurou, la catedră sau în laborator. Se întâlnesc la mese seara târziu", zice în "Adevărul". Apoi apare şi marea nemulţumire: "Gospodina nu mai are ştiinţa şi nici nu găseşte timp să întindă foile de plăcintă pe mobile. Nici lăutarii nu mai intră în casă, cu guri mari şi ochi mici. Şi din ce în ce lumea preferă să petreacă sărbătorile într-un «local», decât în căminul părăginit", e dezgustat autorul.


NOSTALGIE. „Înainte era mai bine” se credea de pe atunci
FOTO: „ADEVĂRUL

Iuliu Maniu a lăsat Alteţele să aştepte

Nu doar petrecerile "celor de jos" făceau subiectul cotidienelor naţionale din România anilor ’30. După Revelionul din 1929, "Universul" găsea loc să publice, extins, date şi detalii despre petrecerea "mai marilor". "Miercuri s-a serbat la Patriarhie Anul Nou, în prezenţa M.M. L.L. Regelui Mihai, Reginei Maria, A.A. L.L. Principelui Nicolae şi Principeselor Elena şi Ileana", scrie, pe ton oficial, pe 3 ianuarie 1920, "Universul". Familia regală asistase la slujbă.

A fost totuşi şi un moment "de enervare", după cum l-a catalogat ziarul interbelic. "Majestăţile Lor şi Alteţele Lor Regale au fost întâmpinate în pridvorul bisericii de membrii guvernului cari se aflau prezenţi. După câteva minute numai a sosit şi d. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri. Întârzierea aceasta, întâmplătoare sau voită, a dat loc la numeroase comentarii, întrucât Familia Regală era destul de enervată de aşteptare", scrie "Universul".


Citiţi mai mult: Crăciunul de criză: ce au în comun românii din 1930 cu cei de azi - Exclusiv EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/cra...-1930-cu-cei-de-azi-958930.html#ixzz1hLFW0Smf
EVZ.ro

 

[GeoX]

Lasa ca nici de presedintii pe care tarisoara i-a avut in ultimii 50 de ani "nu mi-e rusine"...toti o apa si un pamant. Nimic relevant, nimic benefic in activitatea lor. Nici actualul nu se incurca in a face tot felul de prostii. Si doar l-am votat pentru niste chestii. Vad ca pe masura ce trece timpul o ia razna rau de tot. Nu ca opozitionistii ar fi mai cu capul pe umeri. Asa ca nu as demoniza rolul monarhiei, mai ales ca am avut parte de personalitati remarcabile cum ar fi Regele Carol I sau Ferdinand...Macar monarhia a dat si oameni seriosi, in timp ce republica, fie vorba intre noi...nu prea a adus cine stie ce lucruri pozitive.

 

[bodo]

Geo, e drept, Carol I si Ferdinand au facut chestii bune, multe conjunctural.Dar in cat timp si cu ce costuri? Lui Cuza i-au trebuit doar 7 ani sa miste ceva. Dar se pare ca nu era bun, deh, era autoritar si marii "patrioti" ai vremii, politicienii de marca, i-au dat la cap. Un roman nu era capabil ? As, nu mai puteau sa-si faca ei jocurile murdare. Eu demonizez monarhia cu tot ce e ea, pentru ca acestor regi straini le-a pasat de tarisoara asta , cum imi arde mie sa fac cozonaci acum . E drept ca vina a fost si a politicienilor vremii, care faceau ce doreau, ca doara regele era cantitate neglijabila si doara ei l-au pus pe tron (asta pana le-a tras-o Carol al II lea, rau de tot). Ca sa revenim la situatia actuala, precum vezi, istoria e ca o masinarie mecanica. Politica a fost si ramane o curva, din pacate. Insa, facand comparatie, macar vad ca se incearca ceva. Ca nu se prea face....vina e tot e politicineilor vremii, de la putere si opozitie. Eu am tot repetat, pe Romainca o scoate din rahat doar o dictatura! Romanul percuteaza doar la frica. Astia suntem, avem chestia asta in sanje. Hai sa nu dam vina doar pe politic, buba e si la noi.