Un punct de vedere de preferat altora:
Înzăpezirea e o bucurie, nu un dezastru
Am impresia că televiziunile prezintă înzăpezirea ca pe un dezastru doar fiindcă orice dezastru face audiență. În fond, totul ar trebui privit sub semnele bucuriei, miracolului, altruismului și amintirilor de neuitat.
Bucuria copiilor ar putea să fie imensă, nu merg la școală, se pot juca prin nămeții uriași, doar că televizorul le spune să nu se bucure, fiindcă trăiesc un dezastru.
Copiii, tinerii, dar mai ales bătrânii pot privi totul ca pe un miracol al naturii, ceva ce nu s-a mai văzut, o stare de basm, de povestit nepoților sau celor de pe lumea cealaltă.
În aceste zile, așa-zișii sinistrați pot să socializeze mai mult, pot să-și spună ceea ce nu au avut timp să spună, pot face dragoste. Televiziunile induc însă o stare de tensiune, sugerează că a sosit apocalipsa, pentru a putea critica guvernul. E indecent să faci dragoste în asemenea condiții.
Francois Villon se întreba unde sunt zăpezile de altădată. Iată-le, să ne bucurăm…
Comunitatea ar putea fi fericită că poate să își demonstreze solidaritatea. Probabil că în fiecare cătun sunt nu mai mult de două, trei cazuri de oameni fără medicamente și apă. Pentru ei se pot organiza echipe de tineri care să îi ajute, iar aceștia ar privi totul ca pe o minunată aventură.
Naşterile, crizele cardiace, apendicitele acute sunt rare, dar aici se poate interveni cu tehnici specifice salvamontiştilor.
Din păcate, mercantilismul grotesc al editorilor de televiziune, precum și pofta lor de a critica statul transformă raiul alb în iadul alb. Din cauza isteriei mediatice, autoritățile reacționează și ele isteric, demonstrativ și ineficient.
În 1954, când nămeții au fost în București cât sunt astăzi în Vrancea, scriitorul Ionel Teodoreanu, autorul „Medelenilor”, a pornit prin tunelele de zăpadă spre întâlnirea cu iubita sa. S-a simțit sinistrat doar fiindcă nu o putea vedea pe ea. Din păcate, inima i-a cedat și a intrat prematur în istoria literaturii. Toată lumea a înțeles și admirat gestul și nimeni nu l-a considerat pe scriitor un sinistrat.
Pentru a te bucura însă de o asemenea înzăpezire trebuie să fii om. Să ai în gospodărie găini și mălai, să ai lopată și topor. Ce-ți mai trebuie ? Nimic.
Ah, uitasem, dragoste îți mai trebuie, fiindcă dacă dragoste nu e, nimic nu e.
http://www.criterii.ro/articole/articol/32053/-Inzapezirea-e-o-bucurie-nu-un-dezastru