@Sarrah
Degetica, iti multumesc si tie si lui Adi, sunteti oameni minunati.
Din pacate eu nu m-am ridicat la acelasi nivel.
Am adus discutia aici,pentru ca mi se pare ca aici ii este locul.
Si Sarrah, nu ti-a cerut nimeni sa te ridici la niciun nivel .Daca eu as fi catalogat oamenii in functie de ,,nivelurile,, pe care mi le inchipuiam eu ca le au ,probabil ca m-as fi crezut atat de extraordinara incat nu imi ajungea nimeni cu prajina la nas ,insa nivelul unui om se reflecta in modul incare poate zambi chiar si celui care i-ar dori raul si eu asta am facut mereu.Chiar daca uneori ma enervez ca orice om cred,consider ca nimic pe lumea asta nu ma poate face sa ma consider sub nivelel cuiva.Toti avem calitati si defecte ,indiferent ce si cum.
Si hai sa-ti mai spun ceva Sarrah. O mica poveste apropo de valoare.
Era odata un satuc ,undeva intre hotarele fanteziei si realitatii.In acesl satuc a ajuns candva o fata simpla,fara pretentii absurde,dusa acolo de cel al carui nume il purta acel satuc.
La inceput s-a simtit minunat acolo ,atat de minunat incat s-a legat cu sufletul de acel loc .II placeau oamenii,locurile, veselia pe care le regasea acolo dar mai ales felul in care oamenii acelui loc o indrageau si fata a ajuns sa-i indrageasca si ea..Dupa un timp cei ce conduceau acel loc vazand cat de indragita era fata si cum oamenii simteau ca nu era bagajul ei sufletesc nici ura ,nici ranchiuna ,nici nimic rau ,au angajat trei paznici dintre cei care faceau parte din acel sat(ca na,erau si acolo astfel de oameni,stiti cum e,padure fara uscaturi nu exista) ca sa-i faca zile amare.Si i-au facut .Azi un pic,maine un pic,pana cand fata a rabufnit si a dat cu ei de pamant.Ei asta si voiau.Ca sa poata sa o scoata din sufletele oamenilorau inceput sa zica ,,vedeti ce caracter are,vedeti ce face si voi o credeati extraordinara,, Unii i-au crezut,unii nu.Fata a plecat si stia ca in acel loc nu se va mai intoarce niciodata. Ceea ce a urmat? Replica celei ce conducea acel loc a fost ,, eu nu pot sa tin in acest sat un om sub valoarea lui si a prietenilor mei,prioeteni care m-au ajutat ,,Apoi,cand a hotarat sa o readuca pe fata acolo pentru ca satul se ducea de rapa si vazandca nu reuseste, tot ea spune ,,eu nu pot sa o aduc pe ea in detrimentul prietenilor mei,care vor pleca daca vine ea,, Am uitat sa specific ca prietenii ei erau cei platiti de ea sa fie paznici si care aveau ceva impotriva fetei.
Acu' eu ma intreb ,daca un prieten ramane alaturi de tine punandu-ti conditii, adica nu raman decat daca imi lasi functia pe care mi-ai oferit-o ,ma intreb ce fel de prieten iti este? Unul pus pe capatuiala,sau unul care srie sa fie prieten? Unde e valoare aici si pentru care fata a fost lovita cu pietre?Probabil ca si cei care conduceau acel loc ,ca si paznicii aveau alt set de valori diferite de cele pe care le regasesti cand te uiti la un om cu seninatate...Cine stie...