• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

OSHO - Cand iubesti!

Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici - esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: "Iubirea este o prostie." Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros.

Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.

OSHO
 
Din cartea “Arta de a iubi” de Don Miguel Ruiz

Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?
Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.
Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal.
Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.
Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.
Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.
Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun.
De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?
Poate ca va ganditi: “Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.
Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.
Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.
Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este.
Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?
Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este.
 
Despre IUBIRE


"Când iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpastioase,
Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său, şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii, şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din trăierişul iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
Fiindcă iubirii îi e de-ajuns iubirea.

Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi "Creatorul e în inima mea", ci mai degrabă "eu sunt în inima Creatorului",
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.

Iubirea nu are nicio altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înaşţi mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului,
Şi, apoi, să dormi înălţănd în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă"

Kahlil Gibran
extras din cartea "Profetul"
Editura Orion
 
Viaţa este aici şi acum

"Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, şi nu există nici persoane egale între ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Nu toţi oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însă aceasta nu înseamnă că Rabindranath Tagore este superior pentru că nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unică. Trebuie deci să renunţăm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi inegalitate şi să le înlocuim cu ideea nouă de unicitate. Într-adevăr, fiecare individ este unic. Priveşte doar cu mai multă iubire şi vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva."


Osho
 
CAPCANELE EGOULUI

Ma intreb cateodata daca vreau cu adevarat sa ma desprind de problemele mele, sa le accept, in loc sa ma lupt cu ele. Mi se pare ca o parte din identitatea mea se identifica atat de mult cu aceasta lupta, incat ideea de a o abandona mi se pare oarecum infricosatoare.

Este adevarat; oamenii se agata de bolile lor, se agata de nemultumirile lor, se agata de tot ce ii apasa. Continua sa spuna:”Acestea sunt rani si am vrea sa se vindece.” Insa in strafundul lor continua sa creeze ranile, pentru ca daca ranile sunt vindecate, le este teama ca ei insisi nu vor mai fi acolo.

Doar observati-i pe oameni- se agata de boala lor. Vorbesc despre ea ca si cum ar fi ceva despre care merita sa vorbesti. Oamenii vorbesc despre boala, despre starile lor de spirit negative mai mult decat despre orice altceva.

Ascultati-i si veti vedea ca le place sa vorbeasca despre asta. In fiecare seara vin oameni la mine si trebuie sa-i ascult – de multi ani tot ascult si le privesc chipurile. Le place! Sunt martiri…boala lor, mania lor, ura lor, problema asta si cealalta, lacomia lor, ambitia lor.

Si, daca te uiti mai cu atentie, toata chestia este pur si simplu o nebunie – pentru ca cer sa scape de acele lucruri, insa, cand te uiti la fetele lor, le place asta.

Daca aceste probleme ar disparea cu adevarat, de ce se vor mai bucura? Daca toate bolile lor ar disparea si ar fi pe de-a-ntregul teferi si nevatamati, nu ar mai avea despre ce sa vorbeasca.

Oamenii merg la psihiatru si apoi tot vorbesc despre asta – ca au fost la psihiatrul cutare si cutare, ca au fost la invatatorul cutare si cutare. Chiar le place sa spuna: “Absolut toti, toata lumea a dat gres cu mine. Sunt la fel, nimeni nu a fost in stare sa ma schimbe.” Ca si cum ar fi dat vreo lovitura daca dovedesc ca niciun psihiatru nu este bun de nimic.

Am auzit despre un om care era ipohondru, vorbea incontinuu despre bolile lui. Si nimeni nu-l credea, pentru ca fusese testat si examinat in toate modurile cu putinta si nimic nu era in neregula. Dar in fiecare zi fugea la doctor sa-i spuna ca are probleme serioase.

Intr-o zi medicul si-a dat seama: orice auzea omul- fie ca era o reclama la televizor pentru vreun medicament sau o discutie despre vreo boala- imediat acea boala venea la el. Daca citea despre vreo boala intr-o revista, imediat, in ziua urmatoare, era acolo, la cabinetul doctorului, complet bolnav. Si venea cu toate simptomele.

Asa incat doctorul i-a zis:

“Nu ma mai sacai, pentru ca citesc aceleasi reviste ca si tine si ma uit la acelasi program TV ca tine, si a doua zi vii aici cu boala.”

Si omul intreba: “ Ce crezi tu? Ca esti singurul doctor din oras?”

A incetat sa mai mearga la doctorul acela, dar nu a terminat cu nebunia privind boala. Apoi a murit, cum face toata lumea. Inainte de a muri i-a spus sotiei lui sa graveze cateva cuvinte pe piatra lui de mormant, si ele sunt inca gravate acolo. Cu litere mari, acolo scrie: “Acum ma crezi?”

Oamenii sunt atat de bucurosi de nefericirea lor. Ma si intreb uneori: daca toata nefericirea lor ar disparea, ce s-ar face? Ar fi atat de lipsiti de ocupatie incat pur si simplu si-ar lua viata.

Si stiu din proprie experienta ca, daca ii ajuti sa iasa din necaz, a doua zi vor reveni cu altceva. Ii ajuti sa iasa din chestia aceea, si au deja alta, ca si cum ar exista o predilectie profunda spre nefericire. Scot ceva din asta; este o investitie si o rasplata.

Care este investitia? Investitia este ca, atunci cand pantoful nu ti se potriveste pe picior, atunci cand te strange, simti mai mult ca existi. Cand pantoful se potriveste perfect, pur si simplu te relaxezi. Daca pantoful se potriveste perfect, nu numai ca uiti de picior, ci si eu-l dispare.

Nu poate exista niciun “eu” cu o constiinta plina de beatitudine – e imposibil! Numai cu o minte nefericita poate exista “eu”; “eu” nu este nimic altceva decat o combinatie a tuturor necazurilor noastre. Asa incat, daca sunteti cu adevarat pregatiti sa abandonati “eu-l”, numai atunci necazurile voastre vor disparea. Altminteri, veti crea in continuare noi necazuri. Nimeni nu va poate ajuta, pentru ca va aflati pe o cale care este autodistructiva, autodefetista.

Mergeti inauntrul vostru si cercetati si veti vedea ca toate necazurile voastre exista pentru ca le oferiti sustinere. Fara sustinerea voastra, nimic nu poate exista. Deoarece le consacrati energie, exista; daca nu le consacrati energie, nu pot exista.

Si cine va sileste sa le consacrati energie? Chiar si atunci cand sunteti tristi, este nevoie de energie, pentru ca fara energie nu puteti fi tristi. Pentru ca fenomenul tristetii sa aiba loc, trebuie sa-i consacrati energie.

De aceea dupa tristete va simtiti atat de istoviti. Ce s-a intamplat? In depresia voastra nu faceati nimic, erati pur si simplu tristi – de ce va simtiti atat de istoviti si secatuiti? Ati crede ca ati iesit din tristete plini de energie, dar nu este asa.

Toate emotiile negative necesita energie, ele va secatuiesc. Si toate emotiile pozitive si atitudinile pozitive sunt generatoare de energie; ele creeaza mai multa energie, niciodata nu va secatuiesc. Daca sunteti fericiti, dintr-odata intreaga lume se revarsa spre voi cu energie, intreaga lume rade impreuna cu voi.

Oamenii au dreptate atunci cand spun: “Cand razi, lumea intreaga rade impreuna cu tine. Cand plangi, plangi de unul singur.” Atunci cand sunteti optimisti, intreaga existenta continua sa va ofere mai mult, pentru ca, atunci cand sunteti fericiti, intreaga existenta este fericita impreuna cu voi. Nu sunteti o povara, sunteti o floare; nu sunteti o stanca, sunteti o pasare. Intreaga existenta se bucura pentru voi.

Cand sunteti asemenea unei stanci si stati nemiscati in tristetea voasta, alimentandu-va tristetea, nimeni nu este alaturi de voi. Nimeni nu poate fi alaturi de voi. Atunci pur si simplu se naste o falie intre voi si viata. Atunci, orice ati face, trebuie sa va bazati numai pe sursa voastra de energie. Ea va fi istovita. Va irositi energie, sunteti secatuiti de propriile prostii.

Insa cert ca, atunci cand sunteti tristi si pesimisti, veti simti egoul mai mult. Atunci cand sunteti fericiti, extaziati, extatici, nu veti simti egoul. Cand sunteti fericiti si extatici, nu exista eu. Sunteti inlantuiti cu existenta, nu rupti de ea; sunteti laolalta. Cand sunteti tristi, maniosi, lacomi, miscandu-va doar inauntrul vostru si bucurandu-va de ranile voastre si privindu-le iar si iar, jucandu-va cu ranile voastre, incercand sa fiti niste martiri, exista o falie intre voi si existenta. Ati fost lasati singuri, si acolo veti simti “eu-l”.

Si, cand simtiti acel eu, intreaga existenta parca v-ar fi dusmana. Nu pentru ca v-ar fi cu adevarat dusmana; pare sa fie astfel. Daca simtiti ca toata lumea va este inamica, va veti comporta intr-un asemenea fel incat toata lumea trebuie sa fie dusmanul.

Extras din “Emotiile si sanatatea”, Osho, Pro Editura si tipografie
 
Dincolo de dualitate

Inima este pozitiva. Asa cum mintea spune “nu”, inima spune “da”. Desigur, este mai bine sa spuneti “da” decat sa spuneti “nu”, pentru ca nu puteti trai cu adevarat spunand “nu”.

Cu cat spuneti mai mult “nu”, cu atat deveniti mai inchistati, mai inchisi. Cu cat spuneti mai mult nu, cu atat sunteti mai putin vii. Oamenii pot crede ca sunteti niste mari ganditori, insa voi va ofiliti si muriti; comiteti o sinucidere graduala.

Daca-i spuneti “nu” dragostei, sunteti mai putin decat ati fost inainte; daca-i spuneti “nu” frumusetii,sunteti mai putin decat ati fost inainte. Si, in cazul in care continuati sa spuneti “nu” la absolut orice, dispareti farama cu farama. In cele din urma n-a mai ramas decat o viata foarte goala, lipsita de semnificatie, fara sens, fara bucurie, fara dans, fara celebrare.

Asta s-a intamplat cu lumea moderna. Omul modern a spus mai multe “nu-uri”decat s-au spus vreodata inainte. De aici intrebarile: care este semnificatia vietii? De ce suntem in viata? De ce continuam sa traim? I-am spus “nu” lui Dumnezeu, i-am spus “nu” lumii de dincolo, am spus “nu” la toate lucrurile pentru care a trait omul de-a lungul secolelor.

Am dovedit, dupa pofta inimii noastre, ca toate valorile pentru care a trait omul sunt inutile. Insa acum ne aflam intr-o angoasa profunda. Viata a devenit din ce in ce mai imposibila pentru noi. Continuam sa traim numai pentru ca suntem lasi; altminteri, am nimicit toate ratiunile de a trai. Ne este frica de moarte, de aceea continuam sa traim. Traim din frica, nu din dragoste.

Este mai bine sa fiti pozitivi, deoarece, cu cat sunteti mai pozitivi, cu atat va deplasati mai mult spre inima. Inima nu cunoaste vreun limbaj negativ. Inima nu intreaba niciodata: “Ce este frumusetea?” Se bucura de ea, si bucurandu-se de ea, stie ce este. Nu o poate defini, nu o se poate explica pe sine, pentru ca experienta este de asa fel incat e inexplicabila, inexprimabila. Inima stie ce e dragostea, dar nu intreaba. Mintea stie numai intrebari si inima stie numai raspunsuri. Mintea continua sa intrebe, dar nu poate raspunde.

Inima nu are intrebari – acesta este unul din misterele vietii- are toate raspunsurile. Insa mintea nu va asculta inima; nu exista comuniune intre cele doua; nu exista comunicare, pentru ca inima nu cunoaste decat limbajul iubirii. Niciun alt limbaj nu este cunoscut de inima, niciun alt limbaj nu este inteles de inima- iar mintea nu stie nimic despre tacere.

Mintea este numai zgomot, o poveste spusa de un idiot, plina de furie si zgomot, care nu semnifica nimic.
Inima stie ce este aceea semnificatie. Inima cunoaste slava vietii, extraordinara bucurie a simplei existente. Inima este capabila de celebrare, dar nu intreaba niciodata. De aceea mintea crede ca inima este oarba. Mintea este plina de indoieli, inima este plina de incredere; sunt complet opuse.

De aceea s-a spus ca este mai bine sa fii pozitiv decat sa fii negativ. Insa pozitivul este unit cu negativul, sunt doua laturi ale aceluiasi fenomen.

Nu va indemn catre o cale pozitiva de a trai si nu va indemn catre o cale negativa de a trai. Va indemn catre calea transcendentei. Toate dualitatile trebuie abandonate-dualitatea mintii si inimii, dualitatea materiei si mintii, dualitatea gandirii si emotiei, dualitatea pozitivului si negativului, dualitatea masculinului si femininului, a lui yin si yang, a zilei si a noptii, a verii si a iernii, a vietii si a mortii –toate dualitatile.

Dualitatea ca atare trebuie abandonata, pentru ca voi sunteti dincolo de dualitate.
Din momentul in care incepeti sa va indepartati si de “da” si de “nu”, veti avea prima intrezarire a ceea ce este suprem. De aceea supremul ramane complet inexprimabil.

De la “nu” treceti la “da”, si de la “da” mergeti la ceea ce se afla dincolo. Ceea ce se afla dincolo, nu este nici pozitiv, nici negativ: ceea ce se afla dincolo este divinitate, ceea ce se afla dincolo este iluminare.

“Emotiile si sanatatea”, OSHO, Pro Editura si Tipografie
 
" Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi."

Osho
 
Mie personal imi place foarte mult!

Osho despre dragoste si indragostiti

Odata, Osho a fost intrebat de unul din ucenicii sai : "In relatia mea de dragoste simt adeseori ca imi pierd sinele si incep sa ma simt ingradit de iubita mea. Ce pot face?"

Raspunsul lui Osho nu s-a lasat mult timp asteptat... "Aceasta este una din problemele fundamentale ale dragostei. Fiecare indragostit trebuie sa o invete, nimeni nu o stie de la nastere. Ea se insinueaza putin cate putin, prin multa durere, dar cu cat apare mai devreme, cu atat mai bine. Fiecare fiinta umana are nevoie de propriul ei spatiu, asa ca trebuie sa nu dam buzna sau sa interferam in acel spatiu. A interfera este lucru natural pentru indragostiti, pentru ca fiecare dintre ei incepe sa il vada pe celalalt ca apartinandu-i. Ei incep sa gandeasca ca nu mai sunt separati de nimic. Ei nu mai gandesc in termenii "eu" ori "tu", ci pornesc a gandi prin "noi". Si tu faci asta, dar numai cateodata.

"Noi" este un fenomen foarte rar. Cateodata, pentru cateva clipe, indragostitii ajung intr-un punct in care acest cuvant capata semnificatie, atunci cand spun "noi", iar "eu" si "tu" dispar unul intr-altul, hotarele suprapunandu-se. Aceste sunt insa momente rare, ce nu pot veni oricand. Nu poti ramane "noi" 24 de ore pe zi, dar tocmai acest lucru il pretinde fiecare indragostit, iar acest fapt creaza necazuri fara rost. Uneori, atunci cand te contopesti cu persoana iubita, deveniti o singura fiinta, dar acestea sunt clipe rare, pretioase, ce trebuie a fi pretuite, si care nu pot dura, in nici un caz, o intreaga zi.

Daca incerci sa prelungesti aceste clipe, nu faci decat sa le distrugi; apoi, intreaga frumusete va fi pierduta. Atunci cand clipa a zburat, nu se mai intoarce; sunteti din nou "eu" si "tu". Tu ai spatiul tau, ea are propriul ei spatiu. Si fiecare dintre voi trebuie sa il respecte pe celalalt acum, astfel incat sa nu incalce spatiul celuilalt. Daca treci hotarul, il ranesti pe celalalt, incepi sa distrugi individualitatea celuilalt. Si, din cauza ca celalalt te iubeste, ea sau el va tolera acest lucru.

Tolerarea este altceva, un altceva nu foarte frumos. Daca celalalt nu face decat sa te tolere, mai devreme sau mai tarziu, se va razbuna. Celalalt nu te poate ierta pentru asta si acest simtamant creste mereu, o zi, si inca o zi, si inca o zi... Dupa ce ai intrat fortat in spatiul celuilalt in o mie si unul de privinte, toate acestea se acumuleaza si, intr-o zi, ajung sa explodeze. Din aceasta motiv indragostitii ajung sa se certe. Cearta apare drept urmare a acestei constante interferari nepoftite. Iar atunci cand te bagi cu de-a sila in fiinta ei, ea va incerca sa faca acelasi lucru, si nimeni nu se va simti bine in acest fel.

De exemplu, sa spunem ca ea se simte fericita, iar tu te simti lasat deoparte pentru ca nu esti fericit. Te simti ca si cum ea te-ar fi inselat. "De ce este ea atat de fericita?" Este necesar ca voi amandoi sa va simtiti fericiti - aceasta este ideea. Asa ceva se petrece insa numai cateodata. Adeseori, insa, se intampla ca ea fie fericita si tu nefericit, sau tu fericita si ea nefericita. Trebuie sa intelegem asta, faptul ca celalalt are tot dreptul sa fie fericit fara tine... chiar daca acest lucru este dureros. Ti-ar place sa ii fii alaturi, dar nu ai dispozitia necesara.

Daca insisti in mod artificial sa ii fii alaturi ii poti distruge fericirea... si amandoi aveti de pierdut astfel, intrucat daca ii distrugi fericirea, atunci cand vei fi tu fericit de unul singur, iti va distruge si ea fericirea. Putin cate putin, in loc de a deveni prieteni, va transformati in inamici. Cerinta de baza este ca celuilalt sa i se acorde libertatea absoluta de a fi el insusi. Daca ea este fericita, simte-te bine pentru ca este fericita; daca poti deveni fericit participand la fericirea ei, este bine. Daca nu poti face asta, las-o singura. Atunci cand ea este trista si poti lua parte la intristarea ei, este bine. Daca nu esti capabil de lucrul acesta si ai impulsul de a canta si a te simti fericit, las-o mai bine singura. Nu incerca sa o silesti a o aduce la starea ta de spirit; las-o impreuna cu ea insasi. In acest mod, treptat, se cladeste respectul unuia fata de celalalt. Acest respect devine fundatia templului dragostei.



 
bodo said:
Viaţa este aici şi acum

"A fi tu însuţi îţi oferă toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa să aibă sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tău."


Revoluţia interioară

"Fii plin de neprevăzut şi mereu schimbător. Nu te împotrivi schimbării şi nu înceta niciodată să fii imprevizibil; numai atunci viaţa poate fi o permanentă bucurie. În momentul în care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Acţiunile unei maşini pot fi prevăzute. Ea este astăzi la fel ca ieri şi tot aşa va fi şi mâine. Este neschimbată. Numai omul are calitatea de a se schimba în fiecare clipă. În clipa în care încetezi să te schimbi, într-un mod foarte subtil ai şi murit.
Adevărul se compune dintr-o singură energie cosmică. Adevărul este alcătuit din unicitate, realitatea e alcătuită din multitudine. Realitatea e mulţime, adevărul - întregire."
Click to expand...

Doamne cata intelepciune in civintele lui OSHO,mai ales ca sunt atat de sensibil cand desacralizarea cuvantului nu este altceva decat o sabie..
 
Osho, despre Ego-ul barbatilor



"Am avea o lume cu mult mai frumoasa daca tuturor femeilor – iar femeile sunt jumatate din populatia lumii – le-ar fi permis sa creasca, sa isi dezvolte talentele. Nimeni nu este mai presus, nimeni nu este mai prejos. Femeile sunt femei, barbatii sunt barbati; sunt diferiti, dar diferentele nu fac pe nimeni sa fie mai sus sau mai jos. Diferentele creeaza atractia. Ganditi-va la o lume in care sunt doar barbati, ar fi atat de urat peste tot..." - OSHO


 
Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.
 
Ce vor femeile? Pentru aceia care şi-au pus, cel puţin odată, această întrebare, iată 8 secrete pentru o relaţie sănătoasă, venite de la femei!

Secretul no.1 – Un bărbat grijuliu, este un bărbat hot!

Femeile apreciază bărbaţii cu o latură sensibilă, mai ales atunci când sunt supărate, sau au nevoie de „un umăr” pe care să plângă. Apropie-te de ea, oferă-i siguranţa şi afecţiunea de care are nevoie, şi astfel o vei păstra mult timp lângă tine!

Secretul no.2 – Cavalerismul ocupă, încă, primul loc!

Când vine vorba de romantism, majoritatea femeilor vor ca bărbaţii să aibă rolul...masculin! Mai ales când vine vorba de începutul unei relaţii, gesturile precum oferirea unui buchet de flori fără vreo ocazie specială, deschisul uşii la restaurant sau maşină sau alte gesturi mici vor atrage, cu siguranţă, atenţia unei femei!

Secretul no3 – Dress to impress!

Moda vine şi pleacă dar atenţia unui bărbat legat de cum se îmbracă ar trebui să dureze pentru totdeauna! Este important pentru femei, încă de la prima întâlnire, să ştie că şi partenerii lor depun un efort pentru a arăta bine, că pun preţ pe felul cum se îmbracă şi că ei poartă hainele şi nu hainele îi poartă pe ei.

Secretul no.4 – Nu-ţi ascunde defectele!

Nimic nu „prinde” mai tare o femeie decât un bărbat care îşi recunoaşte şi îşi acceptă greşelile şi care e capabil să devină un om mai bun. Femeile iubesc dezvoltarea şi îmbunătăţirea şi, cu siguranţă, vor iubi un om care demonstrează că este mereu capabil de lucuri şi mai bune!

Secretul no.5 – Femeile iubesc paşii de bebeluş!

Deseori, bărbaţii încearcă să urmeze cea mai rapidă cale spre sex. Majoritatea femeilor, însă, preferă să ia lucrurile mai uşor, rând pe rând. Este important pentru o femeie să îşi cunoască suficient de bine partenerul înainte de a face acest pas, să simtă că nu este doar „o recompensă”. Femeile vor, în primul rând, romantism şi atenţie!

Secretul no.6 – Cămaşa ta este un adevărat magnet pentru dragoste!

Iubita ta se furişează în cămaşa ta ori de câte ori are ocazia? Bucură-te! Specialiştii au descoperit că parfumul pe care bărbaţii îl lasă pe hainele lor are un efect extraordinar de relaxare, pentru femei.

Secretul no.7 – Priveşte-o în ochi!

S-ar putea să te simţi mai confortabil atunci când stai lângă ea, dar studiile arată că femeile preferă ca partenerii să stea în faţa lor, pentru a avea contact vizual cu aceştia. Totodată, privitul în ochi în timpul sexului, are un efect pozitiv şi în afara dormitorului!

Secretul no.8 – Spune-i cât e de frumoasă, din nou şi din nou!

Femeile adoră să primească complimente, mai ales din partea partenerilor lor. Atunci când poartă o rochie nouă, de exemplu, va aştepta să îi spui cât de frumoasă, sexi, specială e! Nu ezita! Aminteşte-i cât de mult înseamnă pentru tine, ori de câte ori ai ocazia!
http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/secrete-pentru-barbati-spuse-de-femei-12116455/
 
O-sho este un nume japonez.
In cadrul jocului de sah japonez (shogi) piesa cu numele O-sho inseamna "rege de diamant"
Mai avem Kin-sho, Gin-sho, (general de aur, general de argint)
 
Esti of

Cat priveste numele "Osho" se pare ca asa s-ar interpreta.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche : "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta"

http://www.edituraherald.ro/autori/osho
 
Poate liniuta aceea sa insemne diferentierea. M-am riscat aici, poate ma voi revansa cu vreo postare on.

La polul opus (acum sunt on-topic) nu-i spui iubitei ca te sinucizi.
Si, daca cedeaza, ce naiba cuplu ar fi, cladit pe ceva atat de subred?
 
Apropo de ce se inatampla acum in Romanaia :D:



"Gândirea este periculoasă. Societatea îşi doreşte roboţi care să facă, pur şi simplu, orice li se spune, care nu pot zice nu - un lucru imposibil pentru ei."

Osho
 
În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.

Osho în Dhammapada
 
Am primit astazi pe Viber un set de poze de la un templu taoist (cu influente din China) din Nikko-Japonia ,care venereaza maimulete .acolo se afla cele trei maimute a caror poveste nu poate fi postata aici si o alta cu doua maimute cocotate intr-un copac la inaltimi diferite"pilda" este "Intotdeauna cineva e mai sus decat tine"si asta m-a dus cu gandul la Osho si la sfatul lui de a te accepta asa cum esti.


În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, orice inferioritate şi orice superioritate dispare


Invidia este unul dintre cele mai puternice sentimente. Invidia înseamnă a trăi prin comparație. Cineva e mai sus decât tine. Te afli întotdeauna undeva, pe o treaptă din mijlocul unei scări. Scara e cumva asemenea unui cerc, unei roți, pentru că nimeni nu ajunge la capătul ei. Fiecare e blocat undeva la mijloc. Cineva e întotdeauna mai sus decât tine, iar asta te ofensează și te menține într-o stare de luptă prin toate mijloacele posibile. Succesul îți va da toate drepturile, insuccesul îți va dovedi că ai greșit. Prin urmare, ceea ce are importanță e succesul, iar pentru a-l atinge, orice mijloc e permis. Gândești că nu trebuie să-ți pese de mijloacele prin care-l atingi și, de fapt, așa e, nimănui nu-i pasă. Ținta e să urci cât mai sus pe scară. Problema e că niciodată nu vei ajunge la vârful ei. Mereu va fi cineva deasupra ta și, oricine ar fi, va crea în tine invidie, pentru că el a reușit și tu nu.

Atunci de ce nu poți sări de pe scară? De ce nu poți ieși din cerc? În privința asta, societatea a fost foarte abilă. Ea și-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani: întotdeauna cineva e mai jos decât tine și asta îți dă satisfacții incredibile. În același timp, întotdeauna cineva e deasupra ta, ceea ce creează în tine invidie, nefericire, suferință, umilință. În timp ce celălalt continuă să se miște în sus, tu te-ai oprit. Aceasta te face să te simți fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ și nimic mai mult. Acum ar fi cazul să sari de pe scară și să le spui celor din fața ta să meargă unde vor. Dar nu sari, pentru că mai există o mulțime de oameni și sub tine. Aceasta îți va da o mare mulțumire, sentimentul că ai întrecut atâția alți oameni; că nu ești chiar fără valoare. Oamenii plasați sub tine sunt destui pentru a-ți dovedi asta. Acum ești într-o dilemă: de câte ori te uiți în sus, te simți rău; de câte ori te uiți în jos, te simți excelent. Cum ai mai putea sări de pe scară? Sărind de pe ea, ai rămâne singur. Nimeni n-ar mai fi deasupra ta și nimeni dedesubtul tău. Aici, pe scară, ești cu toată lumea, ești o parte a societății, a culturii, a civilizației – și e doar o chestiune de oarecare efort din partea ta pentru ca oamenii să ajungă să-ți spună: „Bravo, continuă! Nu fi deprimat, fii optimist! Succesul e aproape”.

În copilărie, părinții ne spun: „Uită-te la băiatul vecinilor – a ieșit primul la școală, la liceu, la facultate…” Total greșit! Să urmărim o logică simplă: dacă nu te simți inferior, nu te poți simți superior și invers. Amândouă merg împreună. Dacă înlături unul din aceste sentimente, nu-l poți păstra pe celălalt. Dacă nu te simți superior în fața unora, cum ai putea să te simți inferior în fața altora? Te poți simți doar tu însuți.
[…] Da, e posibil ca într-un domeniu să știi tu mai mult, iar altcineva, mai puțin. Într-un domeniu poți fi mai talentat, iar în altul, altcineva. Acest lucru ne arată doar că oamenii sunt unici, că au calități și abilități diferite. Fiecare om are individualitatea lui proprie și nu poate fi comparat cu altul.

N-am crezut niciodată despre cineva că mi-e inferior; n-am crezut niciodată despre cineva că mi-e superior. Eu sunt eu, tu ești tu. Comparația n-are sens. Dar toți copiii sunt împinși în competiție, și astfel, e firesc să te compari cu alții, iar invidia să apară, dacă cineva reușește și tu nu, dacă cineva obține un lucru pe care tu nu poți să-l obții. Așadar, ai fost învățat de mic să te vezi inferior cuiva, sau superior altcuiva, astfel încât, acum îi judeci în permanență pe oameni ca inferiori sau superiori, ca buni sau răi, ca cinstiți sau necinstiți, în raport cu tine. Nu judeca! Orice om e doar el însuși. Acceptă-l așa cum e, dar nu uita că acest lucru e posibil numai dacă te accepți și pe tine așa cum ești.

Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă invidia ne îndepărtează de noi înșine este DA. Prin comparație, ai mers prea departe, în ambele direcții. Într-o parte sunt cei superiori ție, iar într-alta sunt cei inferiori ție – tu ești între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuți. Lupți în permanență pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta și, în același timp, îl împingi în jos pe cel de sub tine, pentru că încearcă să-ți ia locul. Iar el te trage de picioare, la fel cum tragi și tu de picioarele altcuiva. E un lanț straniu, în care fiecare trage de picioarele celuilalt, și toți sunt în pericol de a fi răniți.
Dacă sunteți invidios în competiția cu lumea din jurul vostru, cum puteți ajunge la voi înșivă? Lumea e atât mare, sunt atâția oameni în ea, și voi intrați în competiție cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporționat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet… Cum vă puteți descurca? Toate acestea și voi singuri în această competiție? Veți înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.

Înlăturați competiția, înlăturați invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteți fi niciodată voi înșivă.
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul e neacceptarea faptului că fiecare e unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie. Şi din acest lucru nu rezultă nici o comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nici o comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa.

Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul Univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Osho
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top