• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

OSHO - Cand iubesti!

"Întregul trecut al omenirii a pus un foarte mare preţ pe sărăcie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogăţie care i se poate întâmpla unui om. Ea conţine toate celelalte bogăţii. Ea nu este împotriva nici unei alte bogăţii; ea este, pur şi simplu, împotriva oricărui fel de sărăcie. Pe de-o parte, oamenii respectă sărăcia, iar pe de altă parte, vă îndeamnă: "Ajutaţi-i pe cei săraci!" Ciudat! Dacă sărăcia este atât de spirituală, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat în unul sărac. Ajutaţi-i pe bogaţi să devină săraci, astfel încât să fie spirituali. De ce să-i ajutăm pe săraci? Vreţi să le distrugem spiritualitatea? A trăi în abundenţă este singurul lucru spiritual care există."


"Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur."


(La prima citire par cinice ,totusi .... e purul adevar.)
 
TRAIESTE LIBER



Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este
viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati.
Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile
sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati
de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti
realiza ca " Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice
s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci
constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum
incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place
ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta.
Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este
adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si
inradacinat in sine.

OSHO
 
Viaţa este aici şi acum

" Ce poţi să câştigi pe lumea asta? Ce poţi să iei cu tine? Numele, prestigiul, respectabilitatea? Banii, puterea - ce? Nivelul de învăţătură? Nu poţi să iei nimic. Va trebui să laşi totul aici. Şi în acea clipă vei înţelege că nimic din ce ai posedat nu e al tău; însăşi ideea de posesie este greşită. "



Viaţa este aici şi acum

" Viaţa nu ascultă de logică; ea îşi vede de drumul ei, netulburată. Tu trebuie să asculţi de viaţă; viaţa nu ascultă de logica ta, nu-şi bate capul cu logica ta."


OSHO
 
" Însa pentru tine fericirea nu e un succes; succesul e altceva. Poate sa fie chiar o suferinta. Chiar daca stii ca o sa fie suferinta, tânjesti dupa succes. Daca vine succesul, esti gata sa suferi. Asadar, ce e succesul pentru tine? Succesul este satisfacerea eului, nu fericirea. Tu vrei ca lumea sa spuna ca ai reusit. S-ar putea sa pierzi tot, s-ar putea sa-ti pierzi sufletul, s-ar putea sa-ti pierzi toata acea inocenta care da fericire, toata pacea, linistea care te apropie de divinitate - s-ar putea sa pierzi toate astea si sa ajungi doar un nebun, dar lumea va spune ca esti un om de succes.
Pentru lume succesul e satisfacerea eului; pentru mine, nu. Pentru mine, succesul e sa fii fericit indiferent daca esti cunoscut sau nu, daca s-a auzit despre tine sau traiesti în anonimat. Daca esti fericit, ai reusit.
Asa ca tine minte aceasta deosebire, pentru ca exista multi oamenicarora le-ar placea sa fie intuitivi, le-ar placea sa-si gaseasca ghidul launtric doar în scopul de a reusi în lume. Pentru ei calauza interioara va fi o frustrare. În primul rând, n-o vor gasi. În al doilea rând, chiar daca o vor gasi, vor fi nefericiti pentru ca tinta lor e sa fie recunoscuti de catre lume, nu fericirea. Ei vor doar sa-si satisfaca eul.
Nu urmari succesul. Succesul e cel mai mare esec din lume. Gândeste-te sa fii fericit. Gândeste-te clipa de clipa sa fii tot mai fericit. Atunci poate sa spuna toata lumea ca esti un ratat, dar nu esti. Ai reusit.
În ochii prietenilor, ai sotiei, ai societatii Buddha era un ratat. El ajunsese un simplu cersetor. Ce fel de succes e asta? Ar fi putut fi un mare împarat dar a ajuns un cersetor. Evident ca în ochii lumii era un ratat. În realitate însa nu era un ratat. Ar fi fost un ratat daca ajungea împarat, pentru ca atunci ar fi ratat adevarata viata. Ce a obtinut el sub copacul bodhi era realul, ce a pierdut era nereal.
Cu realul vei reusi în viata launtrica; cu irealul ... nu stiu. Daca vrei sa reusesti în ceea ce nu este real, urmeaza drumul celor care lucreaza cu viclenia, cu desteptaciunea, cu concurenta, cu invidia, cu violenta. Urmeaza drumul lor, calauza launtrica nu e de tine. Daca vrei sa câstigi ceva lumesc, nu asculta de calauza launtrica.
Dar în final vei simti ca desi ai cucerit întreaga lume te-ai pierdut pe tine.
Daca te intereseaza ce e lumesc, calauza interna nu-i un ghid pentru tine. Daca te intereseaza dimensiunea interna a fiintei, atunci calauza interna, si numai calauza interna, te poate ajuta."
 
CARTEA DESPRE BARBATI

“Omul este samanta marelui potential al eliberarii. Fiecare om se naste pentru a deveni un Buddha. Omul nu este un sclav, ci stapan, dar sunt foarte putini aceia care-si pot utiliza potentialul. Milioane de oameni nu isi valorifica acest potential fiinda ei considera ca au facut-o deja.
Viata e doar un prilej de a evolua, de a exista, de a inflori. Viata in sine e lipsita de continut. Daca nu esti creativ, nu o vei umple cu implinire. Ai un cantec in inima, care trebuie cantat, ai un dans care trebuie dansat, dar dansul e invizibil, si cantecul - nici chiar tu nu l-ai auzit inca. Este in adancul fiintei tale. Trebuie adus la suprafata, trebuie sa fie exprimat.
Asta se intelege prin “autorealizare”. Rar este omul care-si transforma viata in evolutie, intr-o lunga calatorie spre realizarea de sine, omul care devine ceea ce trebuie sa fie. In Orient numin un asemenea om “buddha”, in Occident “christ”. Cuvantul “christ” inseamna exact ceea ce inseamna si “buddha”: cel care s-a intors acasa.
Ratacim cu totii in cautarea casei, dar aceasta cautare este inconstienta - orbecaim prin intuneric, fara a fi prea constienti de ceea ce vrem, de cine suntem si incotro mergem. Inaintam poticnindu-ne, totul e intamplare. Dar cand vezi ca milioane de alti oameni in jurul tau fac acelasi lucru ca si tine, atunci trebuie ca esti pe cala cea buna - nu pot sa greseasca toti.
Asta e logica ta, insa contine o eroare fundamentala: nu pot sa aiba dreptate toti. Arareori cineva are dreptate, arareori realizeaza cineva adevarul. Acele milioane de oameni treiesc in minciuna si prefacatorie. Existenta lor e superficiala, traiesc numai la suprafata, in aparenta, cu totul inconstienti de existenta miezului, a centrului. Si in miez e totul, miezul e imparatia lui Dumnezeu.
Primul pas spre starea de buddha, spre realizarea potentialului infinit, este sa recunosti ca pana acum viata ta a fost irosita, ca pana acum nu ai fost constient de nimic.
Sa incepi sa devii constient, asta e calea de urmat. Grea, dificila. Sa traiesti la intamplare e usor; n-ai nevoie de inteligenta, de aceea e usor. Orice prost o poate face - toti prostii o fac deja. E usor sa traiesti la intamplare pentru ca nu te simti raspunzator de nimic din ceea ce se intampla. Arunci mereu responsabilitatea pe cineva: pe soarta, pe Dumnezeu, pe societate, economie, stat, biserica, mama, tata, pisica… Tot timpul arunci raspunderile pe altii. De aceea iti e usor.
A fi constient inseamna a-ti asuma intreaga responsabilitate. Acesta este inceputul realizarii.
Cand spun “responsabil” nu vreau sa spun “cu simtul datoriei”. Vreau sa folosesc sensul sau adevarat si esential, care este “capacitatea de a raspunde”. Asta vreau sa spun. Capacitatea de a raspunde o ai numai daca esti constient. Daca dormi tun, la ce sa raspunzi? Tu dormi: pasarile canta si tu nu le auzi, florile se desfac si tu nu simti nimic, nici parfum, nici bucurie, nimic din ce daruiesc ele existentei.
 
EUL INTERIOR

"A da vina asupra altuia pentru ceea ce se întâmplă în existenţa noastră, înseamnă că acceptăm perpetuum bolile sufletului, ale trupului şi că nu ne putem vindeca niciodată .
Evenimentele, emoţiile şi trăirile din viaţa noastră devin, de cele mai multe ori, stăpâne pe noi. Gândurile noastre pline de patima sentimentelor, ne fac să nu mai putem acţiona conştient, cât in virtutea programului pe care mintea îl ştie (accesăm programul fricii, al suferinţei, al eşecului) .
Primul pas ce trebuie făcut, este conştientizarea faptului că fiecare întâmplare pusă în viaţa noastră conţine în ea şi modul de rezolvare şi vindecare, este un mod benefic de a scoate la iveală puterea personală.
Deci, în loc să considerăm aceste trăiri -tragedii, mai bine zâmbim, şi le tratăm ca pe nişte provocări personale, în care ne putem testa puterile proprii .
Pentru a rupe “lanţul slăbiciunilor” care fac din viaţa personală o dramă continuă, trebuie să schimbăm programarea noastră interioară. .
Cu toţii avem darul “liberei alegeri”, Puterea de a alege, stă în faţa tuturor,în interiorul fiecăruia există forţe nevăzute care aşteaptă să fie descoperite, şi o seamă de posibilităţi de alegere. Alegerea nu are loc niciodată, decât în interior. Şi, în momentul în care conştientizăm acest lucru, vom descoperi , că în urma alegerii, vor exista consecinţe pe care trebuie să ni le asumăm, iar tentaţia de a găsi vinovaţi în exteriorul nostru, se va micşora.
 
CARTEA DESPRE BARBATI



“Egoismul este egoism. Nu este nici masculin, nici feminin.
Barbatul a fost inuman fata de femeie timp de secole, si aceasta atitudine a rezultat din cauza comparatiei in urma careia s-a ales cu un profund sentiment de inferioritate. Cea mai mare problema: femeia poate sa devina mama, ea este capabila sa daruiasca viata, si barbatul nu. Acesta a fost inceputul complexului de inferioritate - natura isi are bazele in femeie, nu in barbat.
Mai mult, in multe domenii ea e mai puternica decat el. Femeile sunt mai rabdatoare, mai tolerante decat barbatii. Femeile sunt mai putin violente decat barbatii. Femeile nu comit crime. Barbatii ucid, pornesc cruciade, se pregatesc mereu de razboaie, inventeaza tot felul de arme mortale - bombe atomice, arme nucleare. Femeia este complet in afara acestui joc al mortii.
Nu este intamplator ca barbatul a inceput sa se simta intrucatva inferior, asa ca barbatul -a apucat sa impinga, in mod artificial, femeia spre inferioritate. Nu i s-a permis educatia, nu a avut independenta economica, nu i s-a permis sa iasa din casa, a trait intr-un fel de inchisoare. Pare incredibil ce a facut barbatul cu femeia, doar pentru a scapa de inferioritate. A facut femeia sa se simta inferioara in mod artificial. [….]
Asculta femeia. Ai oprimat-o atat de mult… E momentul sa fie ascultata. Lucrurile trebuie corectate. Macar in viata de cuplu fa in asa fel incat femeia sa se bucure de aceeasi libertate ca si tine. Ajut-o sa-si recapete demnitate si astfel sa infloreasca din nou. Permite-i sa-si arate talentul, geniul.
Nimeni nu e mai presus sau mai prejos… Femeile sunt femei, barbatii sunt barbati, exista diferente, dar acestea nu fac pe nimeni superior sau inferior. Atractia este data tocmai de aceste diferente. Gandeste-te la o lume in care ar fi numai barbati. Ce urat! Viata este bogata pentru ca exista diferente, atitudini diverse, opinii diferite. Nimeni nu este superior sau inferior. Oamenii sunt doar diferiti.
Accepta si ajuta-ti femeia sa fie libera, dupa secole de reprimare. Fii prieten cu ea. S-a facut mult rau, a fost prea ranita. Iubirea ta o va vindeca si vei contribui astfel la constiinta intregii lumi.”


Osho
 
Viaţa este aici şi acum

"Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală."





Viaţa este aici şi acum
Iubirea

"Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua."




OSHO
 
Viaţa este aici şi acum

Omul poartă în interiorul lui un mare tezaur, însă el mai poartă în sine şi întreaga moştenire animală. Aceasta trebuie îndepărtată, pentru a permite comorilor să se înalţe în câmpul conştiinţei, pentru a fi împărtăşite cu ceilalţi. În realitate, aceasta este caracteristică bogăţiei: cu cât o împarţi mai mult cu alţii, cu atât îţi aparţine mai mult.

Viaţa este aici şi acum

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.



OSHO
 
"

Duplicitatea, iezuismul, sunt produsul falsei morale, al virtuţii impuse din exterior. Viaţa în comun aşa cum se manifestă ea în ziua de azi, adică refuzul masiv al realităţii conduce la două lucruri: reprimarea spontaneităţii voastre şi o simulare a trăsăturilor sancţionate de ordinea stabilită. Primul proces duce la nebunie. Cel de-al doilea, adică simularea trăsăturilor impuse de societate face din voi un fariseu, un Tartuffe. Ambele sunt nişte calamităţi. Nici una nici cealaltă din aceste formule detestabile nu sunt demne de voi. Există o a treia, pe care societatea nu o recomandă şi anume aceea ce a vă comporta ca o brută, ca o fiinţă bestială. Dacă această variantă nu vă tentează, vă rămâne alegerea între nebunie şi ipocrizie. "
OSHO
 
Osho: Ce este dragostea?


Urmatorul fragment face parte din cartea Cand iubesti .

Ce este dragostea?

N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.

Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Este aproape ca si cum cineva ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“

Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.

Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.

Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita – nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.

Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.

Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, „Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta?“ Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.

Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente – ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.


Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna „Te iubim foarte mult“, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.

Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste – in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.

Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila – fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.

Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul – daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri – si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.

Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai – si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe… poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!

S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: „Sa faceti asta“ si „Sa nu faceti asta“ – a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. „Sa nu mancati fructele din pomul acesta.“ Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.

Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. „Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat.“ In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.

Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica – inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.

Asa ca, pentru a „merita“ copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.

De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: „Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste.“ De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.

La orice nimic, vede furia parintilor – nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.

Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste – acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.

Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor – nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste – copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea „Ce este dragostea?“ Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.

Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor – reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te – este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins – „Cum poate tata sa faca asa ceva?“ –, iar acum faci aceleasi lucruri.

Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite – nu pot sa-l definesc.

Nu pot sa spun „asta inseamna dragoste“, nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.


Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.

Sterge-le pur si simplu… si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.

Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta – ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.

Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.

Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau – opreste asta, departeaza-te de asta.

Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?

Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.

Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.

Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.

Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit – o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.

Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: „Ai calatorit foarte mult – ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?“

Batranul s-a intristat profund. A spus: „Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.“

Curiosul l-a intrebat mai departe: „Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?“

Trist, batranul i-a spus: „Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.“

Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu – nu vei putea sa o intelegi.

Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap – ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.

Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.

Nu spui, „Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir.“ Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.

Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice – orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa – camilele stocheaza apa in corpul lor.


Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult – mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.

O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.

Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui – brusc, doar din cauza acestei femei?

De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic – pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.

Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.

Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea – ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.

Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles – asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. „Asta e treaba barbatului.“ Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?

Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.


Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.

Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta – chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau – in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.

Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea – pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume – un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.

Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.

Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.

La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.

La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul – deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.


O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei – solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.

Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit – nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.

Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.

Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.

Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.

In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.

Osho
 
Eu…paradoxal, desi am suferit de fiecare data cand am cazut in plasa iubirii….cred inca in ea. Si voi crede mereu, chiar daca m-am resemnat cu gandul ca nu toti avem sansa s-o intalnim. Majoritatea dintre noi ne indragostim de cine nu trebuie…de oameni care nu ne apreciaza, nu ne dau nici macar o sansa…care ne lovesc si ne inlacrimeaza ochii adeseori prin cuvintele lor, prin indiferenta pe care-o posteaza la rang de virtute, prin neputinta lor de-a ne iubi, fara sa inteleaga ranile care le lasa in sufletele noastre…..speram insa si asteptam minuni care nu se produc, suportam cuvinte usturatoare, care desi dor…le acceptam tacute…La final raman doar amintiri care te inlacrimeaza ori de cate ori mintea ti le afiseaza cu nonsalanta ca pe cel mai crud esec…Te culpabilizezi, te urasti pe tine insati pentru neputinta ta…..si totul in numele iubirii.

In numele iubirii, suntem dispusi sa facem multe.

Iertam mult, suferim mult, plangem mult, radem mult.

Inchidem drumuri si deschidem altele.

Ne razbunam.

Uitam.

Inselam.

Ne pare rau.

Si o luam iar de la cap….

In numele ei spunem ca ” in dragoste si in razboi totul este permis”.
 
" Iubirea este prima experienta a fiintei in care ea se pune in rezonanta cu ceva in afara egoului ei. Ea reprezinta prima lectie prin care omul afla ca poate intra in armonie cu cineva care nu face parte din egoul lui, cu o femeie sau cu un barbat, cu un copil sau o mama. Daca inveti aceasta lectie, de ce nu ai intra in armonie cu intreaga umanitate? Daca armonia cu o singura persoana iti ofera atata bucurie, ce sentimente iti va oferi punerea la unison cu intreaga umanitate? Mai departe, daca poti intra in armonie cu intreaga umanitate, de ce nu ai face-o si cu lumea plantelor si animalelor? fiecare pas conduce la urmatorul.
Iubirea este o scara. Ea incepe cu o persoana si se termina cu totalitatea. Iubirea este inceputul, Dumnezeu este sfarsitul. Sa te temi de iubire inseamna sa ramai blocat in mica ta celula intunecata.
Omul modern traieste intr-o asemenea celula; el este un narcisist. Narcisismul este mare obsesie a mintii moderne.
El da nastere la o sumedenie de probleme, toate lipsite de semnificatie. Exista si probleme creatoare, care conduc pe nivelele superioare de constiinta. Altele nu conduc insa nicaieri. Cel mult te scufunda si mai jos.
Iubirea creeaza probleme. Ele pot fi evitate prin evitarea iubirii, dar retineti: acestea sunt probleme esentiale! Ele trebuie experimentate, cunoscute si transcense. Si nu poti transcende o experienta prin care nu ai trecut. Iubirea este singurul lucru pe care merita sa-l faceti. Toate celelalte sunt secundare. Daca va ajuta sa iubiti, merita sa le incercati. De aceea, oricat de mare ar fi durerea, nu ezitati sa iubiti.
Foarte multi oameni iau decizia sa nu se incurce cu iubirea, dar raman blocati in ei insisi. Viata lor nu mai seamana cu un pelerinaj, cu curgerea raului catre ocean; ea ramane un lac murdar, cu apa stagnanta, din care nu va mai ramane in curand decat namolul. Pentru a-si pastra puritatea, fiinta trebuie sa curga. Raul isi pastreaza puritatea pentru ca nu inceteaza sa curga. "



OSHO Cartea despre ego
 
Osho - "Trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel"

"Cuvintele nu sunt numai cuvinte. Ele sunt caracterizate de stări şi climat propriu. Atunci când un cuvânt ţi se întipăreşte în minte, el aduce un climat diferit minţii tale, o abordare şi o viziune diferite. Dacă vei spune altfel unui lucru, vei observa că ceva se va schimba imediat.

Aşa că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să îl ţinem minte este faptul că, dacă este posibil, trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel. Dacă îi vei da nume, ea va deveni mai îngustă. Eşti aşezat... petreci o seară liniştită. Soarele a apus şi stelele au început să apară pe cer. Exişti. Nici măcar să nu spui: "Vai, ce frumos!", pentru că în acel moment lucrurile nu vor mai fi atât de frumoase. Atunci când spui "frumos" readuci în prezent trecutul şi toate experienţele care te-au făcut să le admiri au colorat deja cuvântul respectiv. Cuvântul tău, "frumos", conţine multe experienţe legate de frumuseţe. Dar acest lucru este cu totul nou. Nu a fost niciodată astfel. Nici nu va mai fi vreodată.

De ce readuci trecutul? Prezentul este atât de vast - trecutul este atât de îngust. De ce să priveşti printr-o gaură în zid când poţi să ieşi şi să priveşti cerul? Aşa că încearcă să nu foloseşti cuvinte de genul acesta, iar, dacă într-adevăr trebuie, atunci încearcă să alegi cu grijă, deoarece fiecare cuvânt are nuanţa sa. Fii poetic în legătură cu acel lucru. Foloseşte-l în mod potrivit, cu iubire şi sentiment.

Există cuvinte pline de sentiment şi există cuvinte pline de intelect. Renunţă treptat la cuvintele pline de intelect. Foloseşte din ce în ce mai mult cuvintele pline de sentiment. Există cuvinte cu rezonanţă politică şi mai există cuvinte cu rezonanţă religioasă. Renunţă la cuvintele legate de politică. Există cuvinte care creează imediat un conflict. în momentul în care le pronunţi, apare raţionamentul. Aşadar, nu folosi niciodată limbajul argumentativ, logic. Foloseşte limbajul iubirii, afecţiunii, pentru a nu se ivi nici un raţionament.

Dacă o persoană începe să simtă acest lucru, atunci se iveşte o schimbare profundă. Relaţiile tale vor fi cu totul altfel pentru că nouăzeci la sută dintr-o relaţie se desfăşoară prin intermediul cuvintelor, al gesturilor - iar acestea sunt şi ele cuvinte. Acelaşi cuvânt ţi-a adus atâtea probleme şi tu continui să-l foloseşti. Dacă un cuvânt aduce nefericire, furie, conflict, raţionament, atunci trebuie să renunţi la el. Ce rost are să continui? înlocuieşte-l cu ceva mai bun. Cel mai bun lucru este liniştea. Apoi urmează muzica, poezia şi iubirea."
 
"... desi copiii vin pe lume prin intermediul vostru, ei nu va apartin. Voi le puteti darui iubirea voastra, dar nu ar trebui sa le impuneti cu forta ideile voastre. Nu ar trebui sa-i obligati sa traiasca la randul lor modul vostru nevrotic de viata. Le veti permite deci sa infloreasca in felul care le este propriu? Le veti permite libertatea de a fi ei insisi? Daca sunteti pregatiti pentru toate acestea, foarte bine. Daca nu, mai asteptati, iar intre timp, pregatiti-va.
Odata cu omul, in aceasta lume a aparut evolutia constienta. De aceea, nu ar trebui sa va reproduceti inconstient, la fel ca animalele. Inainte de a avea un copil, este necesara o anumita pregatire. Este necesar sa deveniti mai meditativi, mai linistiti si mai impacati, sa scapati de nevrozele care v-au bantuit trecutul. Asteptati acel moment in care va simtiti perfect purificati, si abia apoi dati nastere unui copil. In continuare, daruiti-i acestuia viata voastra, iubirea voastra. Numai in acest fel veti putea contribui la crearea unei lumi mai bune."


OSHO Cartea despre copii
 
Mi-ai intrebat de cele Zece Porunci ale mele. E o problema dificila, deoarece eu sunt inpotriva oricaror fel de porunci. Totusi doar pentru amuzament, am scris:

1. Niciodata sa nu asculti ordinul altuia, daca el nu vine deasemenea si dinauntrul tau.

2. Nu exista Dumnezeu altul decat viata insasi.

3. Adevarul este in tine, nu il cauta in alta parte.

4. Dragostea este rugaciune.

5. A deveni ceva lipsit de insemnatate este usa spre adevar. Lipsa de insemnatate insasi este mijlocul, telul si realizarea.

6. Viata este acum si aici.

7. Traieste constient (treaz).

8. Nu inota – pluteste.

9. Mori in fiecare clipa asa incat sa fii altul nou in fiecare moment.

10. Nu cauta. Ceea ce este, este. Opreste-te si priveste.


OSHO
 
Fragment din carte

Iata care este diferenta dintre emotiile pozitive si cele negative: daca deveniti constient de o anumita emotie, iar in lumina luciditatii dumneavoastra, ea dispare, a fost o emotie negativa. Daca deveniti constient de o alta emotie, cu care deveniti una, daca emotia respectiva va cuprinde intreaga fiinta, atunci este vorba de o emotie pozitiva. Lumina constiintei actioneazã diferit in cele doua cazuri: ea le dizolva pe cele negative, capabile sa va otraveasca viata si le amplifica pe cele pozitive, beatifice, extazice, cu care fiinta ajunge sa devina una. Asadar, pentru mine acesta este criteriul: daca luciditatea amplifica emotia, aceasta este pozitiva; daca luciditatea dizolva emotia, a fost o emotie negativa. Tot ceea ce nu poate ramane in lumina constiintei este un pacat, si tot ceea ce creste in lumina constiintei este o virtute. Virtutea si pacatul nu sunt concepte sociale; ele se refera la realizarile noastre interioare.


" Emoţiile" OSHO
 
Bucuria, fericirea care vine din interior

Placerea e dependenta de ceilalþi. Daca iubesti o femeie, daca asta e placerea ta, atunci acea femeie devine stapâna ta. Daca iubesti un barbat - daca asta e placerea ta si esti nefericita, disperata, trista fara el - atunci ai devenit sclava nu mai esti libera, esti la închisoare. Daca esti în cautare de bani si putere, atunci vei fi dependent de bani si putere. Omul care tot acumuleaza bani, a carui placere e sa aiba din ce în ce mai mulþi bani, va deveni din ce în ce mai nefericit, deoarece cu cât are mai mulþi, cu atât vrea si mai mulþi, si cu cât are mai mulþi, cu atât se teme mai tare ca o sa-i piarda.
E o sabie cu doua taisuri: primul tais este sa vrei mai mulþi. Cu cât pretinzi mai mulþi, cu cât doresti mai mulþi, cu atât mai mult simþi ca îþi lipseste ceva - te simþi mai gaunos, mai gol. Iar celalalt tais al sabiei este ca, cu cât ai mai mulþi, cu atât te temi mai tare ca ai putea sa ramâi fara ei. Pot ti furaþi. Banca poate sa dea faliment, situaþia politica din þara se poate schimba, þara poate deveni comunista... exista o mie si unu de lucruri de care depind banii tai. Banii nu te fac stapân, te tac sclav.
Placerea e periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstanþe exterioare. E numai excitaþie. Daca mâncarea e placere, ce îþi place de fapt? Doar gustul - preþ de o clipa, când mâncarea trece peste papilele gustative de pe limba, ai o senzaþie pe care o interpretezi ca placere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea sa semene cu placerea, iar mâine s-ar putea sa nu mai semene cu placerea. Daca manânci zi de zi aceeasi mâncare, papilele gustative devin insensibile la ea. În scurta vreme þi se va lua de ea, nu-þi va mai placea.

OSHO
 
“Egoismul este egoism. Nu este nici masculin, nici feminin.
Barbatul a fost inuman fata de femeie timp de secole, si aceasta atitudine a rezultat din cauza comparatiei in urma careia s-a ales cu un profund sentiment de inferioritate. Cea mai mare problema: femeia poate sa devina mama, ea este capabila sa daruiasca viata, si barbatul nu. Acesta a fost inceputul complexului de inferioritate - natura isi are bazele in femeie, nu in barbat.

Mai mult, in multe domenii ea e mai puternica decat el. Femeile sunt mai rabdatoare, mai tolerante decat barbatii. Femeile sunt mai putin violente decat barbatii. Femeile nu comit crime. Barbatii ucid, pornesc cruciade, se pregatesc mereu de razboaie, inventeaza tot felul de arme mortale - bombe atomice, arme nucleare. Femeia este complet in afara acestui joc al mortii.
Nu este intamplator ca barbatul a inceput sa se simta intrucatva inferior, asa ca barbatul -a apucat sa impinga, in mod artificial, femeia spre inferioritate. Nu i s-a permis educatia, nu a avut independenta economica, nu i s-a permis sa iasa din casa, a trait intr-un fel de inchisoare. Pare incredibil ce a facut barbatul cu femeia, doar pentru a scapa de inferioritate. A facut femeia sa se simta inferioara in mod artificial. [….]

Asculta femeia. Ai oprimat-o atat de mult… E momentul sa fie ascultata. Lucrurile trebuie corectate. Macar in viata de cuplu fa in asa fel incat femeia sa se bucure de aceeasi libertate ca si tine. Ajut-o sa-si recapete demnitate si astfel sa infloreasca din nou. Permite-i sa-si arate talentul, geniul.
Nimeni nu e mai presus sau mai prejos… Femeile sunt femei, barbatii sunt barbati, exista diferente, dar acestea nu fac pe nimeni superior sau inferior. Atractia este data tocmai de aceste diferente. Gandeste-te la o lume in care ar fi numai barbati. Ce urat! Viata este bogata pentru ca exista diferente, atitudini diverse, opinii diferite. Nimeni nu este superior sau inferior. Oamenii sunt doar diferiti.
Accepta si ajuta-ti femeia sa fie libera, dupa secole de reprimare. Fii prieten cu ea. S-a facut mult rau, a fost prea ranita. Iubirea ta o va vindeca si vei contribui astfel la constiinta intregii lumi.”


Osho
 
"Iubire, libertate şi solitudine "

Cuvantul personalitate nu este usor de inteles. El vine de la persona, care inseamna masca. In Grecia Antica, actorii care jucau teatru obisnuiau sa poarte masti; aceste masti erau numite persona – caci sunetul venea din spatele unei masti. Sona inseamnã sunet. Publicul nu vedea decat mastile, din spatele carora se auzeau sunetele. Din acest cuvant, persona, s-a nascut un altul: personalitate.
Orice personalitate este falsa. Indiferent daca este buna sau rea, personalitatea unui sfant sau a unui pacatos, - ea este falsa. Puteti purta o masca frumoasa sau una urata nu conteaza. Adevarata dumneavoastra fata este esenta dumneavoastra.
Personalitatea face parte integranta din procesul de crestere. Este ca si cum ai prinde un peste din mare si l-ai arunca pe malul apei: el va sari inapoi in mare. Abia acum isi va da el seama, pentru prima oara in viata lui, ca a trait in mare. Abia acum isi va da seama ca: „Marea este lumea mea”. Pana sa fie prins si aruncat pe mal, el nu s-a gandit nici o clipa la mare. Nu si-a dat seama nici o clipa ca traieste in ea. Ca sa cunosti ceva, trebuie mai intai sa-l pierzi. Ca sa devii constient de paradis, trebuie mai intai sa-l pierzi. Abia dupa ce l-ai pierdut si l-ai regasit iti vei putea da seama – pentru prima oara – de frumusetea lui.
A fost necesar ca Adam si Eva sa fie alungati din Gradina Edenului; acest lucru face parte din cresterea naturala. Numai parasind frumoasa Gradina a Edenului va putea Adam sa devina candva un Christos – sa se intoarca inapoi. Parasirea Edenului de catre Adam este ca si pestele prins si aruncat pe malul apei; Iisus este precum pestele care sare inapoi in apa.
Oamenii primitivi, spre exemplu, au ceva in comun cu copiii mici. Ei sunt frumosi, spontani, naturali, dar absolut inconstienti de ei insisi; ei nu au nici un fel de constiintã de sine. Traiesc fericiti, dar fericirea lor este inconstienta. De aceea, ei trebuie mai intai sa piarda aceasta fericire, sa devina civilizati, educati, invatati, sa capete o cultura, o civilizatie, o religie, sa isi piarda intreaga spontaneitate, sa uite complet de esenta lor, pentru ca, intr-o buna zi, sa reinceapa sa-si aminteascã de toate acestea. Acest lucru este inevitabil.
Asta este ceea ce se intampla astazi cu lumea, iar efectele sunt atat de profunde deoarece este pentru prima oara cand umanitatea a devenit cu adevarat civilizata.
Cu cat o tara este mai civilizata, cu atat mai puternica este senzatia de gol. Tarile inapoiate nu cunosc inca aceasta senzatie. Nu a sosit inca timpul pentru ele. Pentru a avea aceasta senzatie de gol interior, de lipsa de semnificatie, de absurd, omul trebuie sa devina mai intai foarte civilizat.
De aceea, eu sustin intru totul stiinta, caci aceasta ajuta la aruncarea pestelui pe mal. Cand se va trezi pe malul fierbinte, pestelui i se va face sete. Inainte nu i-a fost niciodata sete. Pentru prima oara in viata lui, el va simti lipsa oceanului care il inconjura, raceala lui, apa datatoare de viata. Isi va da seama ca moare.
Aceasta este situatia in care se afla astazi omul civilizat, omul educat: el simte ca moare. Aceasta senzatie il ingrijoreaza foarte tare. El doreste sa afle ce este de facut, cum poate intra din nou in oceanul vietii.

Osho
 
Back
Top