PARANORMAL

[anuk]

Despre ce a fost si ce va fi .


Credinciosii, in special cei bigoti, traiesc cu certitudinea ca Dumnezeu este omniprezent si omniscient, iar in ziua judecatii va cantari in talerele balantei sale de aur faptele bune si rele ale fiecarui suflet, pentru a-i decide destinatia intru eternitate. Scepticii, ateii sau pur si simplu aceia care aleg sa gandeasca independent de sisteme si norme religioase, cantaresc premisa ca fiind cel putin improbabila, daca nu ridicola. Totusi, desi poate parea ca tine mai degraba de un oarecare entuziasm naiv al celor care adera la ea, o noua idee, care o frizeaza practic pe cea originala, netezindu-i marginile, se poate dovedi in masura sa ii fidelizeze si pe unii dintre cei sceptici cu privire la inmagazinarea intr-o memorie universala a tuturor lucrurilor spuse sau facute in lumea noastra.


Teosofie si antroposofie

Este vorba despre memoria cosmica sau Akasha, termen a carui insemnatate in limba de origine, sanskrita, desemneaza notiunea de "eter". Formula "memorie akashica" este utilizata in teosofie si in antroposofie pentru a descrie plentitudinea cunoasterii mistice incifrate intr-un plan non-fizic, paralel al existentei. Adeptii celor doua curente ezoterice sunt de parere ca aceste date contin toata cunoasterea experientei umane precum si istoria cosmosului.
Colectia este descrisa metaforic asemenea unei librarii, alte analogii comune intalnite in discursurile pe marginea acestui subiect vizand ideea de "computer universal" sau de "Minte Divina". Descrierile memoriei akashe atesta faptul ca informatiile cuprinse aici sunt innoite in mod constant pe masura ce viata pe Pamant si Universul insusi evolueaza, ele putand fi accesate din universul material prin intermediul proiectiei astrale. Conceptul isi are originile in miscarile teosofice ale secolului XIX, ramanand de actualitate si in discursurile de tip New Age.
Conform principiilor teosofice al caror parinte spiritual este filosoful, esoteristul, artistul si pedagogul de origine austriaca Rudolf Steiner, memoria akashica reprezinta un sistem universal care inmagazineaza fidel, ca intr-un fel de biblioteca a destinelor, toate evenimentele petrecute vreodata in acest Univers, orice gand, cuvant si fapta. Amintirile sunt impresionate pe o substanta de natura subtila denumita akasha (sau eter). In misticismul hindus, akasha este considerata principiul primordial al naturii din care celelalte patru principii fundamentale (apa, aerul, focul si pamantul) sunt create. Impreuna, cele cinci principii reprezinta, de asemenea, cele cinci simturi ale fiintei umane.
Se crede despre memoria akashica ca arhiveaza pe "rafturile" ei, in amanunt, trecutul, prezentul si, cred unii, o umbra in plina evolutie a viitorului nu doar al fiecarei persoane, dar al fiecarui graunte de materie. Intelepciunea spirituala antica ne invata ca toata istoria lumii este cumva incifrata intr-o baza de date universala. Timp de mii de ani, oamenii au vorbit si au scris despre aceasta cronica extraordinara. Fiecare cuvant, fiecare fapta, gand si sentiment, inregistrate intr-o arhiva intrinseca de tipare energetice. O arhiva ce ne este potential accesibila. Hinduismul, budismul si chiar Biblia insasi fac referiri la o astfel de memorie akashica sau Carte a Vietii.

Edgar Cayce
Un exemplu al istoriei recente care sugereaza accesarea si intrebuintarea de catre un om a frecventei akashice, il reprezinta celebrul clarvazator american Edgar Cayce. Se crede despre acest personaj misterios, adesea comparat cu Nostradamus, ca si-a folosit harul pentru a citi sau a percepe intr-un fel "marea bliblioteca a vietii". Atunci cand era intrebat despre sursa informatiilor sale, Cayce facea referire la doua fenomene. Unul era subconstientul persoanei pentru care executa procesul de ghicire, iar celalalt, conform propriilor spuse, chiar aceasta baza de date universala, pe care o numea arhiva akashica.
Se pare ca fiecare dintre noi isi scrie povestea vietii prin ganduri, fapte si prin interactiunea cu ceilalti. Atunci cand Edgar Cayce facea o "citire", se transpunea intr-o stare de transa si calatorea in sfere mai inalte ale constiintei, asa cum se intampla in vis sau intr-un stadiu avansat de meditatie. Descria aceasta experienta ca pe urmarea unei raze de lumina ce il transporta intr-un loc similar cu o biblioteca. Acolo era intampinat de un batran cu carti, ce avea cate un manuscris cu numele fiecarui om de pe Pamant. Acesta ii inmana cartea individului pentru care clarvazatorul cauta informatii.

Sase miliarde de clarvazatori
Totusi, unii sunt de parere ca nu trebuie sa te numesti Edgar Cayce si sa faci in mod regulat previziuni pentru a accesa memoria akashica. Cel putin la nivel de inconstient, Cayce credea ca accesam cu totii aceste informatii in viata de zi cu zi. De exemplu, putem deveni constienti in ce priveste sentimentele noastre fata de alti oameni, aceasta fiind o forma de accesare a informatiei. Avem in interiorul nostru sentimente rezervate vis-a-vis de ceilalti; atunci cand intalnim pentru prima oara o persoana putem simti din capul locului antipatie sau simpatie fara prea multe justificari. De unde vin aceste porniri? Potrivit lui Cayce, trairile de acest fel pentru oamenii din jurul nostru sunt bazate pe amintiri stocate in propriul nostru trecut, pe care ni le amintim constant la nivel de subconstient. In acest moment, de exemplu, noi recream deja informatii pentru sentimentele noastre fata de oamenii pe care ii vom intalni in viitor.
O alta forma de a accesa akasha rezida in oniric, in ceea ce visam. Cayce spunea ca visele noastre ofera informatii nu numai despre trecutul nostru, ci si despre activitatile noastre prezente, furnizand amanunte chiar si in privinta viitorului. Astfel de date ne sunt trimise in fiecare noapte, insa nu suntem foarte atenti la ceea ce visam sau uitam atunci cand ne trezim. Un al treilea mijloc este incercarea de a urmari tiparele repetitive din vietile noastre. De multe ori avem de-a face cu experiente si intamplari menite sa ne ajute in evolutie spirituala si dezvoltare personala. Adesea, aceste lectii ne vin sub forma relatiilor personale cu alti indivizi.
Principiul Akashei este mentionat in Biblie in mai multe forme. Se mentioneaza adesea o anumita Carte a Vietii sau o carte in care Dumnezeu compileaza o baza de date celesta. Prima referinta din Scripturi la memoria akashica se afla chiar in "Exod". Moise vorbeste cu Dumnezeu despre israeliti, pentru care pledeaza in virtutea abandonarii de catre acestia a venerarii Vitelului de Aur. Iar in schimbul iertarii, Moise se ofera sa i se stearga propriul nume din Carte. In alte imprejurari, in Vechiul Testament putem citi ca totul despre viata unei persoane este inregistrat intr-o Carte a Amintirilor. David, in Psalmi, mentioneaza ca totul din viata sa este memorat, chiar si faptele pe care urmeaza sa le faca.
In Noul Testament, avem exemple despre o carte care, aparent, contine numele tuturor celor care merita sa fie salvati, iar in Cartea Apocalipsei se mentioneaza ca fiecare dintre noi are un volum pe care Dumnezeu il va deschide si din care ii va "citi viata".

Atlantida
Rudolf Steiner, in lucrarea sa "Din Cronica Akasha", marseaza pe ideea unei indepartari, in timp, a oamenilor de catre contopirea cu sferele mai inalte si implicit cu Akasha, prezentandu-i pe stramosii nostri, atlanteeni, foarte diferiti de omul actual. Aceasta deosebire se refera nu numai la aspectul exterior, ci mai ales la facultatile spirituale. Gandirea logica, facultatea de a face calcule si combinatii, pe care se realizeaza astazi toate realizarile moderne, nuexistau la primii oameni. In schimb, ei aveau o memorie extraordinara, si aceasta constituia una dintre capacitatile lor spirituale cele mai remarcabile.
De exemplu, ei nu faceau calcule, asa cum facem noi, aplicand reguli invatate in prealabil. Nu aveau ceva cum ar fi o tabla a inmultiri. Nimeni nu isi intiparise in minte ca trei ori patru fac doisprezece: Faptul ca atunci cand se ivea necesitatea unei asemenea operatiuni omul atlantean rezolva problema, se datora capacitatii de a-si aminti alte situatii identice sau asemanatoare. Isi reamintea situatii traite anterior. Este important de retinut ca, de fiecare data cand se dezvolta o aptitudine noua o alta, mai veche, pierde din forta. Prin gandirea logica si prin capacitatea de a face calcule, omul actual este superior stravechiului om atlantean; in schimb, memoria noastra a regresat, omul gandeste cu ajutorul ideilor; gandirea omului atlantean se forma cu ajutorul imaginilor. Cand o imagine ii aparea in suflet, el isi amintea perfect numeroase alte imagini asemanatoare pe care le traise in trecut si, pe aceasta baza, isi forma judecata.
Dar acesta tendinta implica o stagnare indelungata, progresul fiind un lucru greu de obtinut prin repetarea continua a unor tipare. Or, atlanteenii au cunoscut o evolutie fulminanta, inaintea prabusirii imperiului lor. Nu s-ar putea datora oare acest lucru unei ridicari a sufletelor lor neintinate, axate pe memorie, la sfera akashica atotstiutoare de lucruri trecute sii viitoare? Unii suspecteaza acest lucru, in mare masura plauzibil, dat fiind avansul chiar tehnologic al acestei populatii despre care se crede ca avea vehicule de zbor.

Paranormal sau Akasa?
Tot Rudolf Steiner spunea ca "tot ceea ce apare in timp, isi are originea in eternitate". El si adeptii teoriilor sale cred ca viitorul a fost de fapt trait si ca acesta este pastrat in acea Memorie Cosmica in care este inregistrat chiar Universul. De vreme ce timpul insusi este o componenta a acestui univers, tot ceea ce se va fi intamplat vreodata in raport cu el, este deja continut in memoria Akasha.
Unele persoane care afirma ca au suportat rapiri OZN vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta "depozite de cunostinte si inteligenta", in care se memoreaza "tot ce este in Univers". Poate administratorii acestei supermemorii de tipul realitatii virtuale, in care ar fi copiati oamenii cu intreaga lor viata, au ajuns, dupa milioane de ani de evolutie, sa poata conferi fiecarei copii si o anumita autonomie, initiativa sau liber arbitru; ori poate chiar constiinta faptului ca traieste si dupa moarte. Aceste entitati ar putea deveni vizibile celor care pot intra in contact cu respectiva realitate virtuala. Asa s-ar putea interpreta multe istorii paradoxale, cum ar fi intalnirile cu stafiile unor morti. Am avea si un sprijin pentru intelegerea fenomenului de channelling.
Contactele unor persoane cu o astfel de supermemorie ar explica cum de ele pot vorbi uneori in limbi nicicand invatate (xenoglosia), ar putea explica "luarea in posesiune", "reincarnarile", "reamintirea" unor vieti trecute etc. Nu trebuie sa ignoram ca toate aceste fenomene - altminteri inexplicabile stiintific, deci respinse oficial - dispun totusi de numeroase marturii, unele foarte bine documentate.
Pana acum, singurele dovezi prezentate ale datelor akashice au fost declaratiile celor care pretind ca obtin informatii de la ele. Aceste afirmatii nu pot fi testate prea usor si de aceea nu au cum sa imbrace forma unei chestiuni serioase de natura stiintifica. Nici traditiile crestine si nici cele vedice sau hinduse nu recunosc radacina scripturilor si a credintelor lor in memoria Akasha, desi anumite grupuri de indivizi adera la aceasta convingere. Totusi, in credinta islamica, sub conceptul de Qadar, exista o notatie a unei asa-numite "Carti a Decretului" sau "Al-Lawh-Mahfud" ce este, de asemenea, definita ca o tableta sfanta ce retine amintiri ale tuturor evenimentelor petrecute si nepetrecute inca.
Credinciosi sau nu, entuziasti ai Akashei sau nu, ceea ce toti oamenii ar trebui sa observe din existenta acestei notiuni si ar trebui sa inteleaga, este ca toti suntem la fel, credintele noastre sunt la fel si nu ne deosebim decat in forma, avand acelasi fond, exprimat diferit. Akasha nu este, la urma urmei, decat un alt cuvant pentru ideea de Divin, de etern, de zeitate si de taram spiritual. Fie ca alegem sa credem sau nu in explicatiile oferite, ar trebui sa invatam lectia solidaritatii si a ideii de "toti suntem unul" din aventura Akashica.

 

[bodo]

Hipnoza intre magie, mit si realitate stiintifica

Ce este hipnoza?

Definiţii ca „stare pasageră de atenţie modificată” (British Medical Association, 1955), „stare artificială, particulară a omului, produsă prin sugestie” (Enciclopedia Medicală a URSS, 1982), „stare modificată a conştiinţei ” (Chertok, 1979) sunt câteva dintre modalităţile prin care s-a încercat surprinderea esenţei acestui fenomen psihologic şi interpersonal. Din punct de vedere clinic, hipnoza este un puternic instrument terapeutic care permite accesul la resurse uneori nebănuite din inconştientul pacientului şi îl ajută să îşi atingă scopurile personale sau să pună în practică anumite schimbări comportamentale dorite. Deşi a existat sub o formă sau alta încă din cele mai vechi timpuri, medicina a încercat cu adevărat să-i pătrundă înţelesurile de abia prin anii 1700, odată cu lansarea teoriei „Magnetismului animal” a medicului vienez Franz Anton Mesmer.

Chiar dacă validitatea ştiinţifică a terapiei mesmeriene a fost contestată, practica a arătat că deşi „pasele magnetice” nu există, fenomenul funcţionează. Mai târziu, chirurgul James Braid şi-a propus să studieze cauzele fiziologice ale acestui fenomen căruia i-a şi propus numele de hipnoză, dechizând astfel drumul către cercetarea ştiinţifică a „vindecărilor mesmeriene miraculoase”.


Din păcate, multe din miturile cultivate şi dezvoltate de-a lungul secolelor faţă de fenomenele hipnotice, încă mai există în mintea oamenilor. Dacă am întreba oameni de pe stradă ce este hipnoza, marea lor majoritate ar putea răspunde: somn, pierderea cunoştinţei, controlul minţii şi voinţei sau chiar magie. Chiar dacă aceste idei sunt greşite, ele continuă să persiste, în ciuda dezvoltării ştiinţei, fiind alimentate în special de cărţi şi filme, televizor şi mass-media în general.

Magie şi hipnoză

„Magia este arta producerii schimbărilor în conştient, modificări produse în acord cu voinţa persoanelor” spunea Dion Fortune, un maestru al practicanţilor de magie. Ceremonialurile magice sunt de fapt ritualuri de hipnoză. Hipnoza a fost un fenomen cunoscut şi utilizat în Egiptul antic de către preoţii-magicieni care îşi vindecau pacienţii prin puterea zeilor, în timp ce aceştia se aflau în stare de transă. În India de asemenea, se practica hipnoza. Magicienii din perioada Renaşterii, cunoşteau foarte bine principiile de bază ale funcţionării inconştientului şi trările subiective generate de „incantaţiile magice”. Chiar dacă globul de cristal şi oglinda întunecată erau cele mai importante obiecte din cadrul ritualurilor magice, chiar dacă teoriile celeste şi simpatiile înscrise în zodii ghidau activităţile de „vindecare”, operaţiile practicate de către magi erau în mare măsură de natură hipnotică iar efectele obţinute de asemenea. Magicienii au fost printre primii oameni care au descoperit pe o cale non-ştiinţifică beneficiile curative ale hipnozei.

În paralel cu abordarea medicală a hipnozei, industria divertismentului a abuzat o perioadă mare de timp de conceptul de „hipnoză” şi este astfel vinovată de crearea în mintea publicului a unei reprezentări colective iluzorii despre ceea ce este şi ceea ce nu este hipnoza. Televiziunea –cel mai notabil mediu care trivializează tot ce atinge- a introdus milioane de telespectatori într-o manieră foarte superficială într-un subiect foarte serios şi profund: hipnoza. De aceea, este puţin surprinzător faptul că majoritatea oamenilor privesc hipnoza ca pe o simplă distracţie, însă un pic mai „periculoasă”. Prezenţa televiziunii a dăunat foarte mult profesiei serioase, implicate şi bine pregătite de hipnoterapeut care îşi aplică cunoştinţele şi abilităţile pentru a ajuta oamenii cu diferite tipuri de probleme. Iată câteva dintre aceste credinţe induse în mare parte, de industria showbizz-ului.

1. Doar oamenii slabi pot fi hipnotizaţi. Adevărul este că aproape oricine poate fi hipnotizat. De fapt, fiecare dintre noi folosim un soi de hipnoză în fiecare zi a vieţii noastre, chiar dacă o facem conştient sau nu. O stare asemănătoare transei hipnotice o trăim de fiecare dată când atenţia noastră este concentrată asupra unei experienţe subiective. Scopul hipnozei este de a instala cu succes rezultate dorite în mintea noastră inconştientă, de unde acestea se vor exprima în mod automat în activitatea noastră conştientă. Noi ne împiedicăm de anumite credinţe limitate care ne reduc numărul de soluţii către rezultatele dorite şi ne devenim mai puternici atunci când ne dechidem către mai multe opţiuni. Oamenii care sunt mai uşor de hipnotizat sunt aceia care au o puternică imaginaţie şi sunt capabili să îşi concentreze atenţia pe obiectivul urmărit. Cu alte cuvinte, sunt acei oameni care încă îşi păstrează calitatea copilăreacă de a se preface, de a se comporta „ca şi când” ceea ce doresc să trăiască este singurul lor adevăr.

2. Hipnotizatorul are putere deplină asupra celui hipnotizat. Fiecare sesiune de hipnoză este de fapt o auto-hipnoză. Hipnoterapeutul are atât de multă putere cât pacientul îi acordă. Rolul hipnotizatorului într-un demers terapeutic este de a ajuta pacientul să stabilească un canal de comunicare cu inconştientul pentru ca pacientul să-şi depăşească barierele interioare şi să-şi atingă obiectivele. Ceea ce poate face hipnotizatorul o poate face fiecare dacă învaţă auto-hipnoza. Un hipnoterapeut abilitat poate ajuta pacientul foarte mult datorită experienţei şi cunoştinţelor sale privitoare la o varietate de tehnici utile, dar în cele din urmă, toată puterea stă în mintea pacientului. Hipnoterapeutul doar îl învaţă cum să-şi descopere şi să-şi acceseze resursele inconştiente, cum să le dezvolte pentru ca pacientul să-şi împlinească dorinţele.

3. Dacă poţi auzi vocea hipnoterapeutului înseamnă că nu ai intrat în transa hipnotică. Acest mit provine probabil din prejudecata că starea de transă hipnotică echivalează cu cea de somn. Mulţi oameni consideră că dacă ar fi în transă, nu şi-ar da seama de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Totuşi, dacă pierzi contactul cu hipnotizatorul, cum ai putea să-i urmezi instrucţiunile? Chiar dacă nivelul de conştientizare al lucrurilor din jur se poate atenua într-o anumită măsură, pacientul este conştient de prezenţa hipnotizatorului sau a vocii sale. Chiar dacă pacientul poate interpreta diferit vocea terapeutului ca fiind a altcuiva- poate a unui prieten, a unui magician sau a unui străin- el va fi totuşi conştient de vocea acestuia. Cu cât pacientul are o capacitate mai mare de a se comporta „ca şi cum”, de a-şi explora propria realitate subiectivă şi experienţele interioare, cu atât va fi mai puţin conştient de ceea ce se întâmplă în jurul său.

4. Pentru rezultate pozitive este necesară o transă profundă. Orice nivel al transei de la o transă uşoară până la una profundă poate avea rezultate benefice. Imaginea tipului de transă hollywoodiană care descrie oameni comportându-se ca nişte zombi controlaţi de un nebun care trebuie doar să-i privească în ochi pentru ca aceştia să intre într-o aşa-zisă transă profundă este pur şi simplu o invenţie care nu are nici o legătură cu realitatea. De asemenea, este demonstrat ştiinţific că cele mai eficiente sunt transele de intensitate medie.

5. Poţi rămâne blocat permanent în starea de transă hipnotică. Nimeni nu rămâne blocat în această stare, însă unora le place atât de mult încât nu doresc să revină la starea de veghe. Cu cât transa este mai profundă, cu atât corpul eliberează mai multe endorfine („hormoni ai plăcerii”) care creează o stare de relaxare şi plăcere absolută. Însă când se sfârşeşte sesiunea de hipnoză, pacientul este invitat să revină la starea de veghe şi trebuie să părăsească această stare de beatitudine. El deţine controlul asupra situaţiei şi hotărăşte momentul în care o va face.

6. Oamenii îşi pierd cunoştinţa şi suferă de amnezie. În acest stereotip se în cadrează doar un mic procent de subiecţi care ating nivele foarte profunde ale transei hipnotice şi au o amnezie spontană. Majoritatea oamenilor îşi amintesc ceea ce s-a întâmplat în timpul transei. Acest lucru este benefic pentru că obiectivele hipnozei sunt atinse cel mai bine într-o stare de transă de intensitate medie, după care oamenii tind să-şi amintească ce s-a întâmplat.

7. Hipnoza poate rezolva sau vindeca orice problemă. Hipnoza nu este un remediu universal. Hipnoza poate ajuta la dezvoltarea personală, poate ajuta la rezolvarea unor probleme personale, poate creşte rezistenţa la durere. De asemenea, în clinică poate contribui cu succes la tratarea unor tulburări de alimentaţie (bulimie şi anorexie), obezitate, depresie, managementul stressului şi tulburări anxioase, stress post-traumatic, disfuncţii sexuale, managementul durerii cronice, în terapia pacienţilor cu tulburări conversive şi de personalitate. Hipnoza este o tehnică utilă, însă nu este un răspuns la orice problemă.

8. Teama de a fi umilit: teama de a arăta stupid sau a se face de râs. „Voi fi programat să mă fac de ruşine, voi lătra ca un câine sau voi merge ca o raţă”. Această presupunere se bazează pe hipnotismul de scenă şi pe ficţiune hollywoodiană. Adevărul este că oamenii se oferă voluntari pentru a participa la o demonstraţie pe o scenă şi acceptă să dea curs unor sugestii prosteşti, sunt dispuşi să se prostească sau să se maimuţărească. Hipnoterapia este un proces serios de autodezvoltare, nu o distracţie. Pe de altă parte, aceşti „hipnotizatori” îşi aleg cu atenţie voluntarii, dintre persoanele care au o doză de demonstrativitate şi care pot juca destul de bine rolul „persoanei aflate în transă hipnotică”.

9. Hipnoza provine din “magia neagră” sau este un “fenomen paranormal” Hipnoza este o stare naturală care a fost studiată ştiinţific. Hipnoterapeuţii nu sunt clarvăzători sau cititori în palmă cu puteri speciale. Hipnoterapia a apărut în urma multor cercetări efectuate de-a lungul timpului de psihologi faimoşi ca Sigmund Freud, Carl Jung, şi mai recent de către maestrul Milton Erikson şi de către John Kappas.

10. Hipnoza este “instrumentul perfect” pentru a face pe cineva să se confeseze sau să mărturisească un delict. În primul rând, în starea de transă hipnotică pacientului îi rămâne controlul asupra situaţiei şi capacitatea de a selecta ceea ce doreşte să spună. În al doilea rând, sesiunile de hipnoterapie sunt confidenţiale şi nu pot fi folosite ca mărturie în instanţe de judecată. Hipnoza nu este o altă variantă a detectorului de minciuni. Hipnoza nu poate forţa pe cineva să spună adevărul şi nici să mărturisească un delict.

Pe măsură ce oamenii de ştiinţă descoperă din ce în ce mai multe despre hipnoză, ei înlătură şi poveştile pe care unii sceptici le ţes în jurul acestei tehnici. O astfel de obiecţie este că fenomenul hipnozei se datorează doar prezenţei unei imaginaţii vii şi bogate. De fapt lucrurile nu stau astfel. Mulţi oameni cu imaginaţie nu sunt subiecţi buni pentru hipnoză şi nu s-a evidenţiat nici o relaţie între capaciatatea de a fi hipnotizabil şi cea de a avea o imaginaţie bogată. Această legătură dintre imaginaţie şi hipnozabilitate a fost susţinută prin faptul că mulţi oameni hipnotizaţi pot experimenta în acelaşi timp atât halucinaţii vizuale cât şi senzaţii auditive reale (vocea hipnotizatorului). Un studiu care utilizează tomografia prin emisia de pozitroni (PET), măsură indirectă a metabolismului, a arătat că există zone diferite de activare ale creierului când unui subiect i se cere să îşi imagineze un sunet şi când are halucinaţia sunetului , aflat sub influenţa hipnozei.

În 1998, Henry Szechtman de la Universitatea McMaster din Ontario, împreună cu colaboratorii săi, a folosit PET pentru a obţine imaginea activităţii creierului la subiecţi aflaţi sub influenţa hipnozei, care au fost invitaţi să-şi imagineze un scenariu şi care au experimentat apoi, o halucinaţie. Cercetătorii au aflat că o halucinaţie auditivă şi actul de a-şi imagina un sunet au fost auto-generate şi la fel ca în cazul auzului real, halucinaţia este experimentată ca provenind dintr-o sursă externă. Prin monitorizarea fluxului sanguin din zonele activate atât în timpul ascultării cât şi în timpul halucinaţiei de ascultare, dar dezactivate în timpul simplei imaginări, cercetătorii au căutat să determine zona în care o halucinaţie a unui sunet este din greşeală etichetată ca autentică şi originară din lumea exterioară. Szechtamn şi colegii lui au descris activitatea creierului a 8 subiecţi foarte hipnotizabili cărora le-a fost testată anterior capacitatea de a halucina sub influenţa hipnozei. În timpul şedinţei, subiecţii au fost sub hipnoză şi aşezaţi în scannerul PET cu ochii acoperiţi. Activitatea creierului a fost monitorizată în 4 condiţii: fără nici o influenţă, în timp ce audia o casetă cu ovoce înregistrată ce spunea: „deseori omul nu vorbeşte dar când o face, merită să asculţi ce are de spus”, în timp ce-şi imaginează că aud vocea din nou şi în timpul halucinaţiei auditive pe care au trăit-o, după ce li s-a spus că acea casetă va rula încă o dată, deşi nu a fost aşa.

Testele au arătat că partea dreaptă a cortexului anterior cingular („the right anterior cingulate cortex”) a fost la fel de activă în timp ce subiecţii aveau halucinaţia cât şi atunci când ei chiar auzeau stimulul. Pe de altă parte această arie a creierului nu s-a activat când subiecţii şi-au imaginat că aud stimulul. Cumva, hipnoza a păcălit această zonă a creierului să înregistreze vocea halucinatorie ca fiind reală.

O altă obiecţie a criticilor hipnozei se referă la capacitatea acesteia de a diminua durerea. Ei au argumentat că acest efect rezultă din simpla relaxare sau ca urmare a unui răspuns obţinut prin placebo. Mai multe experimente au eliminat aceste argumente. Într-o lucrare clasică din 1969, Thomas H. McGlasan şi colegii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că pentru oamenii slabi hipnotizabili, hipnoza a fost la fel de eficientă în a reduce durerea ca şi o pastilă de zahăr despre care subiecţilor li s-a spus că este un calmant puternic. În cazul subiecţilor puternic hipnotizabili beneficiile au fost de 3 ori mai mari de pe urma hipnozei decât ca urmare a efectului placebo. În alt studiu, în 1976, Hilgard şi colega lui de la Stanford, Eva I. Banyai au observat că subiecţii care au pedalat energic biciclete fixe au fost la fel de sensibili la sugestiile hipnotice ca şi în cazul în care erau hipnotizaţi fiind aşezaţi relaxaţi.

În 1997 Pierre Rainville de la Universitatea din Montreal şi colegii săi au dorit să descopere care structură a creierului sunt implicate în eliberarea de durere sub influenţa hipnozei. Eu au încercat să localizeze structurile creierului asociate cu componenta de suferinţă a durerii, ca parte distinctă de aspectele ei senzoriale. Utilizând PET oamenii de ştiinţă au descoperit că hipnoza reduce activitatea cortexului anterior cingular - o zonă a fi cunoscută implicată în durere – dar care nu afectează activitatea cortexului somato-senzitiv unde sunt procesate senzaţiile de durere.

În ciuda acestor descoperiri, mecanismele care susţin eliberarea de durere prin hipnoză sunt insuficient înţelese. Modelul acceptat de majoritatea cercetătorilor este că efectul analgezic al hipnozei se desfăşoară în centrii nervoşi superiori celor implicaţi în înregistrarea senzaţiilor de durere. Aceasta se adaugă la faptul că majoritatea răspunsurilor autonome care însoţesc durerea de obicei – cum ar fi un ritm alert al bătăilor inimii – sunt relativ neafectate de sugestii hipnotice ale analgeziei.

Oamenii pot pur şi simplu să se prefacă că au fost hipnotizaţi? Două studii cheie au desfiinţat această suspiciune. Într-un experiment ingenios din 1971 „consacrat” hipnotizatorului care dispare Frederick Evans şi Martin T. Orne de la Uiversitatea din Pennsylvania au comparat reacţiile a 2 grupe de subiecţi: un grup alcătuit din oameni cu adevărat hipnotizabili şi altul din indivizi cărora li s-a cerut să se prefacă de faptul că sunt hipnotizaţi. Un experimentator care nu cunoştea diferenţa dintre aceste 2 grupe a desfăşurat o procedură hipnotică de rutină care a fost dintr-o dată întreruptă de o pretinsă pană de curent. Când experimentatorul a părăsit camera să investigheze situaţia, subiecţii care se prefăceau că sunt hipnotizaţi au încetat să se prefacă: au deschis ochii, s-au uitat prin cameră şi au renunţat la a se preface din toate punctele de vedere. Subiecţii hipnotizaţi cu adevărat, au ieşit din transă ei înşişi, însă foarte uşor şi cu oarece dificultăţi. Prefăcuţii tind de asemenea să-şi exagereze rolul. Când subiecţilor li se dau sugestii pentru a uita anumite aspecte din şedinţa de hipnoză pretenţiile lor că nu-şi aduc aminte sunt deseori absolute şi suspicios de persuasive, de exemplu, sau ei prezintă experienţe bizare care sunt rareori sau chiar niciodată povestite de subiecţii reali. Taru Kinnunen, Harold S. Zamanski şi colaboratorii lor de la Universitatea de Nord-Est au demascat „prefăcuţii” utilizând testele tradiţionale ale detectorului de minciuni. Ei au descoperit că atunci când subiecţii care sunt într-adevăr hipnotizaţi răspund întrebărilor sub influenţa hipnozei, reacţiile lor psihologice sunt, în general, congruente cu criteriile adevărului, în timp ce reacţiile psihologice ale celor care simulează, nu.

Sub influenţa hipnozei oamenii devin automate pasive, care sunt supuşi voinţei şi intenţiilor manipulatorii ale hipnotizatorului.. Dimpotrivă, sub influenţa hipnozei oamenii îşi pot rezolva probleme prin modalităţi unice care încorporează în comportamentul lor idei morale şi culturale care le aparţin, în timp ce rămân receptivi la expectaţiile exprimate de experimentator. Subiecţii nu trăiesc comportamentul sugerat prin hipnoză ca ceva care este dobândit în mod activ. Dimpotrivă, acesta, este apreciat în mod tipic ca fiind lipsit de efort, ca ceva ce pur şi simplu se întâmplă la un moment dat. Oamenii care au fost hipnotizaţi spun deseori lucruri ca: „Mâna mi-a devenit grea şi s-a coborât în jos de una singură” sau „Dintr-o dată, am descoperit că nu mai simt nici o durere”. Mulţi cercetători consideră că aceste modalităţi de „deconectare” reprezintă esenţa hipnozei. Ca răspuns la sugestie, subiecţii fac mişcări necontrolate în mod conştient, nu detectează stimulările extrem de dureroase sau uită temporar un lucru familiar. Bineînţeles, astfel de lucruri se întâmplă şi în afara hipnozei, uneori în viaţa de zi cu zi sau în cazuri mai dramatice, în unele tulburări psihiatrice şi boli neurologice. Contrar multor mituri vehiculate, hipnoza nu-l face pe client dependent de terapeut şi nu implică pierderea controlului clientului asupra procesului. În orice moment persoana poate alege să refuze, să modifice sau să pună sau nu în aplicare o sugestie a terapeutului în funcţie de propriile nevoi.

Sub influenţa hipnozei oamenii accesează memoria unor vieţi anterioare. Oamenii hipnotizaţi pot confunda cu uşurinţă un eveniment din trecut care este produs al imaginaţiei lor cu ceva ce s-a întâmplat într-adevăr cândva, demult. Ceva imaginat poate deveni un episod integrat în povestea lor de viaţă. S-au făcut cercetări care au arătat că subiecţi aflaţi sub influenţa hipnozei pot genera detalii şi povestiri dramatice despre primele câteva luni de viaţă, chiar dacă de fapt aceste evenimente nu s-au petrecut şi chiar dacă adulţii nu au capacitatea de a-şi aminti copilăria timpurie. La fel, la sugestii de regresie în copilărie, subiecţii puternic hipnotizabili s-au comportat într-o manieră copilărească, deseori sunt chiar emoţionaţi şi mai târziu chiar au insistat că au retrăit copilăria. Cercetările însă confirmă că aceste reacţii nu sunt în nici un caz autentic copilăreşti - nici în discurs, comportament, emoţie, percepţie, vocabular şi nici în patternuri de gândire. Aceste performanţe nu sunt mai copilăreşti decât acelea ale adulţilor care se joacă de-a copii. Pe scurt, nimic din hipnoză nu face capabil un subiect să transceadă natura fundamentală şi limitele memoriei umane. În concluzie, hipnoza nu îi permite cuiva să descopere amintiri care sunt vechi de decenii sau să reconstituie şi să refacă cursul dezvoltării umane.

Doare mai tare hipnoza decât o injecţie? Iată o întrebare care exprimă una din temerile vis-a-vis de inducerea transei hipnotice, temere întâlnită atât la oameni obişnuiţi cât şi la pacienţii cărora li se propune hipnoza ca mijloc de terapie. Mulţi îşi imaginează că există "efecte adverse" sau "dureri" provocate de hipnoză. Ca răspuns la această întrebare, putem aminti afirmaţia lui Milton Erickson: “Transa (hipnotică) permite operatorului să evoce într-o manieră controlată aceleaşi mecanisme mentale care operează spontan în viaţa de zi cu zi.” Aceasta este liniştitoare în sensul că normalizează experienţele trăite prin hipnoză şi le face acceptabile pentru pacient. Stările de relaxare şi senzaţiile de greutate sau dimpotrivă, de plutire resimţite în cursul transei hipnotice sunt asemănătoare cu cele produse de o perioadă relaxantă, cu etapa premergătoare unui somn plăcut, odihnitor după o zi de muncă plină de satisfacţii (senzaţii de greutate, de cufundare) ori cu un eveniment fericit (senzaţii de plutire, de uşurare), trări pe care fiecare persoană le-a avut la un moment dat.

În concluzie, hipnoza este şi va rămîne o tehnică terapeutică de succes, indiferent de magia cu care deseori se confundă, de miturile existente în reprezentările colective ale oamenilor, de necredinţa unor sceptici sau de incertitudinile altora. Drept dovadă pentru acesta există nenumărate studii ştiinţifice care o atestă şi adevărurile de netăgăduit ale pacienţilor, care beneficiază zi de zi de efectele ei benefice.

http://www.psyvolution.ro/

 

[bodo]

Sentimentele, cauzele bolilor

A fi sănătos nu înseamnă că boala este inexistentă. Aceasta ne pândeşte din umbră şi abia aşteaptă să călcăm greşit pentru a ne ataca. Secretul menţine­rii sănătăţii este acela de a fi permanent în armonie cu existenţa, deci, sănătatea poate fi păstrată până la moarte... şi puţin după, dacă suntem mereu împăcaţi cu viaţa dinlăuntrul şi din afara noastră. Ştiu că este imposibil în condiţiile actuale, dar măcar să ştim a regăsi echilibrul.

Cel mai greu lucru este stabilirea corectă a diagnosticului şi a cauzelor afecţiunilor pentru a le îndepărta. Altfel, se tratează doar efectele bolilor, şi asta poate dura o viaţă.

"Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli"
Buddha
Karol K. Truman a reuşit să facă o corespondenţă între sentimente şi afecţiuni, demonstrând că sentimentele stau la baza diferitelor boli. Esenţa cunoaşterii sale, acumulată de-a lungul timpului, stă la baza unui volum apărut şi în limba română la Editura Adevăr Divin din Braşov, tradusă de curând sub numele „Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată...”. În paginile cărţii, autoarea nu explică numai starea, ci şi cauza apariţiei sentimentelor ce declanşează afecţiunile. Totodată, se mai poate găsi şi modul cum pot fi transformate sentimentele nedorite, astfel încât acestea să nu mai afecteze procesul de creştere şi de maturizare spirituală, fapt ce ajută la redobândirea controlului asupra propriei vieţi. Însă trebuie avut în vedere faptul că nu este suficientă doar eliminarea simptomelor bolilor, ci şi vindecarea interioară, prin schimbarea mentalităţilor, pentru a obţine o vindecare autentică, totală. În acest scop, după consultarea listei afecţiunilor şi descoperirea sentimentelor negative care corespund declanşării acestora, trebuie realizată înlocuirea lor cu cele opuse.

Iată, în continuare, pe parcursul a câtorva articole, corespondentul posibil al sentimentelor care stau la baza diferitelor boli.

Abcese: agitaţie interioară; răni sufleteşti nerezolvate; chin interior; cramponarea de o viziune depăşită; dorinţa de răzbunare; stagnare.

Abdomen, zona abdominală: folosirea incorectă a raţiunii (înţelepciunii); indentificarea cu posesiunile personale şi uitarea de sinele real.

Accidente: incapacitatea de a-ţi forma un punct de vedere clar; nevoia de a-ţi pedepsi sinele; lipsa unui scop în viaţă; rezistenţă faţă de autorităţi; sentimentul că eşti descoperit şi nu te apără nimeni sau că te afli într-un alt loc decât ar trebui să fii; stres foarte intens; tensiuni şi griji.

Acnee: „Negare”, neasumarea propriilor experienţe de viaţă; incapacitatea de a face faţă propriilor pro­bleme; sentimentul de autorespingere sau neplăcere faţă de propriul sine; sentimentul de vinovăţie.

Boala lui Addison: incapacitatea de a-ţi înţelege propriile emoţii; lipsa de compasiune de propriul sine; lipsa înţelegerii de sine sau uitarea de sine; mânie îndreptată împotriva propriului sine.

Adenoide: copilul se simte neacceptat sau simte ostilitate din partea unui adult; dizarmonie acută în propriul cămin; sentimentul că eşti blocat în viaţă sau că nu poţi respira; sentimentul că nu eşti binevoit, că stai în calea cuiva.

Aftă: mânie datorată luării unor decizii incorecte.

Agorafobie: neutralizarea sau incapacitatea de a-ţi utiliza discernământul.

Alcoolism: acceptarea cuvintelor negative ale altor persoane; autoprotecţie împotriva unor sentimente pe care te temi să le simţi; emoţii negative nerezolvate blocate în interior; incapacitatea de a face faţă vieţii sau atitudine de tip „Ce rost mai are?”; îngrijorare datorată lipsei de comunicare cu alte persoane; sentimentul că trăieşti în minciună, vinovăţie sau în loc nepotrivit; sentimentul de nevrednicie sau respingere de sine.

Alergii: iritarea datorată unei persoane sau unei situaţii; lacrimi reprimate; negarea propriei puteri; sentimente care ar trebui schimbate, dar care nu par să aibă o soluţie; sentimentul de sufocare; substitut (imitaţie) pentru răceli; teama de a-ţi împărtăşi sentimentele cu alte persoane.

Aluniţe: convingeri greşite legate de sine; pot fi congenitale; te simţi inadecvat sau nevrednic (nu te integrezi în generaţia ta).

Alzheimer: dorinţa de a trăi în mica ta lume subiectivă; incapacitatea de a-ţi controla propria viaţă; mânie reprimată; nu mai eşti dispus să te lupţi cu viaţa; oboseală în faţa vieţii; sentimentul de inferioritate sau insecuritate; sentimentul lipsei de speranţă şi de neajutorare.

Ameţeală: „Te învârţi într-un cerc vicios” din cauza lipsei de organizare; absenţa unei direcţii clare în viaţă; dorinţa egoului de a controla întreaga fiinţă; incapacitatea de a accepta realitatea aşa cum este; nu-ţi faci timp pentru tine; sentimentul că nu mai doreşti să lupţi; sentimentul de împovărare.

Amigdalită: iritare datorată unei situaţii sau unei persoane; lucrurile nu-ţi merg aşa cum îţi doreşti; mânie sau teamă reprimată; voinţă tensionată.

Amnezie: dorinţa de a scăpa de problemele vieţii sau fuga de viaţă; incapacitatea de a te afirma sau de a-ţi susţine propriile puncte de vedere, teama de viitor.

Amorţeală: incapacitatea de a-ţi exprima iubirea şi respectul.

Anemia celulelor: sentiment de inferioritate.

Anemie pernicioasă: durere profundă rămasă nerezolvată; renunţarea la luptă; sentimentul de neajutorare totală.

Anemie: absenţa iubirii de sine; eşti devotat sau posesiv faţă de o altă persoană; eşti manipulator, dar refuzi să fii manipulat; mânie împotriva propriului sine pentru incapacitatea acestuia de a controla situaţia; sentimentul că nu eşti suficient de bun sau că viaţa nu se îndreaptă în direcţia dorită de tine; simţi că nu ai nici un motiv de bucurie; viaţă dezordonată.

Anevrism: incapacitatea de a face faţă nevoii de a-ţi schimba situaţia; nevoia de a face totul pentru toţi, tot timpul; responsabilităţi zilnice mai mari decât poate suporta corpul fizic.

Anorexie: absenţa înţelegerii spirituale sau a cunoaşterii de sine; incapacitatea de a te ridica la nivelul aşteptărilor celor din jur; nu ştii cum să te iubeşti pe tine însuţi sau cum să te identifici cu propriul sine; sentimentul că eşti total incapabil să le faci pe plac părinţilor tăi (mai ales mamei); sentimentul de autorespingere sau ură faţă de sine; sufletul tău doreşte să părăsească trupul (autodistrugere).

Anus (afecţiuni): sentimentul de neputinţă într-un anumit domeniu al vieţii; supravieţuirea este ameninţată de condiţiile exterioare.

Anxietate: sentimentul că eşti captiv într-o cuşcă sau că eşti incapabil să te schimbi.

Apatie: nu mai doreşti să simţi nimic; stingerea „scânteii vieţii”.

Apendicită: aştepţi ceva, dar simţi că nu-l poţi obţine; incapacitatea de a face faţă fricii; blocarea fluxului energetic; temeri nerezolvate legate de viaţă.

Apetit: Excesiv: îţi hrăneşti astfel nevoia de a fi iubit, acceptat şi protejat.

Pierdere: percepţii incorecte care conduc la neîncredere, depresie.

Artere îngroşate: eşti dictatorial; ai inima grea; perfecţionism; sentimente nerezolvate care îţi blochează fluxul energetic; sentimentul că eşti obstrucţionat sau întârziat; teama de a nu fi dezamăgit.

Arterioscleroză: acumularea mai multor straturi de sentimente nerezolvate în interior; griji legate de faptul că nu eşti perfect; incapacitatea de lungă durată de a-ţi exprima sentimentele şi emoţiile; incapacitatea de a vedea binele; refuzul de a-ţi deschide mintea.

Artrita reumatoidă: corpul primeşte mesaje conflictuale de genul: râde în exterior, dar se consumă (plânge) în interior; sentimentul de neputinţă totală în faţa poverilor vieţii.

Artrită: anxietate şi/sau depresie acumulate pe termen lung; autocritică severă, criticarea dură a altor persoane; convingerea că mânia este un sentiment incorect care creează cramponarea de propriile opinii sau convingeri, cramponarea de sentimentul ostilităţii; gândire sau sentimente rigide; incapacitatea de a face compromisuri; lipsa de flexibilitate; nevoia de a avea dreptate; o mânie reprimată care te consumă din interior; tensiuni sau mânie faţă de viaţă acumulată pe termen lung.

Astm: anxietate sau teamă cronică; dorinţa de a protesta dublată de incapacitatea de a face acest lucru; dorinţa inconştientă de a fi dependent; insatisfacţie legată de sine; nevoia de dependenţă; sensibilitate excesivă; sentimentul că eşti dominat de un părinte; sentimentul de sufocare; temeri din copilărie; tristeţe sau lacrimi reprimate.

Atac cerebral: nerăbdare datorată faptului că nu te simţi capabil să realizezi ceea ce-ţi doreşti; nerăbdare manifestată de propriul sine pentru că nu eşti capabil să îmbunătăţeşti o situaţie; respingi viaţa pe un nivel profund; rezistenţă extremă; simţi nevoia de a renunţa; te simţi depăşit din cauza presiunilor vieţii; violenţă la adresa propriului sine.

Auz (probleme cu auzul): analizează care sunt avantajele de a nu auzi anumite lucruri; încercarea de a face pe altcineva să audă ceea ce auzi tu (să perceapă realitatea aşa cum o percepi tu).

http://www.jurnalul.ro/caleidoscop/paranormal/sentimentele-cauzele-bolilor-574597.html

 

[bodo]

Daca nu credeti in cernere, io zic sa cititi ce scrie aicisa. Si daca nu luati masuri, urgent, sa ascedeti spiritual spre dimensiuni mai inalte, dati de dracu! . Doamne, astia chiar cred ce scriu?


De la 9 martie 1981 şi până la sfârşitul lunii iunie 1999, contactata Lyara a fost special formată pentru a prezenta lumii Operaţia Terra şi cele cinci faze ale acesteia de către „Legiunile Cerului.”

Niciun canal nu poate fi considerat ca fiabil 100% şi Lyara nu a scăpat probabil regulei, însă mesajele sale vehiculează o energie foarte specială căreia fiecare îi poate resimţi gradul ridicat de puritate şi de inteligenţă. Milioane de persoane au fost de altfel atinse de informaţiile care le-au fost revelate timp de peste şase ani.


Astfel se împlineşte, dupa ea, o inserţie holografică semnificativă în matricea Conştiinţei colective a omenirii noastre. Ea va rămâne disponibilă acolo pentru a ghida generaţiile viitoare când va veni momentul pentru ele de a reda Terra, Noua Terră.

Chiar dacă existenţa sa a fost deja confirmată de mai mulţi contactaţi, majoritatea oamenilor consideră ipoteza existenţei acestei nouă Terra, o Terra cenuşie care va servi de azil omenirii după evacuarea planetei noastre, uitând pur şi simplu că o mare parte din Univers şi din Creaţie scapă celor 5 simţuri fizice. Că vom accepta sau nu Operaţia Terra, oricare ar fi destinaţia noastră viitoare şi oricare ar fi felul în care lucrurile se vor mişca în următorii ani la suprafaţa planetei noastre, învăţăturile propuse în mesajele lui Lyara ar trebui să ne atingă, în special pe cei care vor alege de a progresa pe drumul spiritual care duce la Noua Vârstă de Aur a omenirii noastre.

„Legiunile Cerului” au insistat în diferite mesaje asupra necesităţii de a ne asculta vocea interioară şi de a încerca de a ne lega la Unitatea universală. Dar pentru a înţelege mai bine mesajul lor, este necesar de a prezenta în prealabil ceea ce reprezintă Operaţia Teera conform informaţiilor încredinţate oamenilor de Lyara.

Cele cinci faze ale Operaţiei Terra
Faza 1: Conform Lyarei, aceasta ar fi început atunci când i-a fost cerut să transmită omenirii o serie de mesaje preliminarii venind de la „Legiunile Cerului”. Primul din această serie de mesaje a fost primit de ea la 30 iunie 1999.

Faza a 2 a: A început în apropiere de Crăciunul lui 2004. Tsunami-urile din Asia s-au produs două zile mai târziu şi participanţii la primele două valuri ale „Operaţie” au primit atunci interior apelul de a începe de a se alinia cu energia Terrei. Faza a 2-a include îmbarcarea la bordul navelor extraterestre a celor care fac parte din primele două valuri: ale Ascensiunii. Primul val s-a produs deja dar nu a vizat decât un mic număr de indivizi. I-a succedat un al doilea val, imediat după terminarea primului.

Faza a 3 a: Ar fi trebuit să marcheze terminarea celor două valuBővebben...ri; indivizii care au participat la ele vor aştepta o stare de plină conştiinţă. Ea se va termina prin evacuarea celor din al treilea val şi prin inversarea polilor. Cei dintre noi care vor trece de la a treia dimensiune la a patra vor avea nevoie de o perioada de adaptare. Fiinţele care se găsesc deja la bordul navelor sub formă de a patra dimensiune ne vor ajuta şi avea grijă de noi. Conform Lyarei, în acest stadiu ascensiunile celor două prime valuri vor fi reunite cu jumătatea lor.

Evacuarea celui de-al treilea val priveşte aproximativ 5-6 milioane de oameni. Această evacuare ar putea corespunde unei perioade de cataclisme intense. Lyara se aşteaptă ca aceste bulversări să se producă în cursul a trei luni. Conform ei, schimbarea polilor face referire la o schimbare reală a axei de rotire a Terrei şi nu la o simplă schimbare la nivelul polilor magnetici sau a liniilor de flux magnetic, căci schimbarea „liniilor de energie în reţeua de la suprafaţa Terrei” sau „liniilor dragonilor” este deja în curs de mai mulţi ani, şi ea se accelerează.

După bascularea polilor geografici, pe Terra nu vor mai exista forme de viaţă dincolo de formă minerală şi ea va rămâne astfel golită la nivelul celei de-a treia dimensiune pentru mult timp. Faza a 3 a se va termina prin îmbarcarea restului omenirii la bordul unei mari nave-mamă pe care Lyara o numeşte „Staţia intermediară.”

Dimensiunea Staţiei intermediare va fi de aproximativ 80% din cea a Terrei; ea va avea o formă sferică. (N. red – Acest mesaj a fost primit de Lyara la 6 iulie 2006). Faza a 3-a se va termina prin deplasarea restului omenirii până la „Staţia intermediară.”

Faza a 4 a: Ar corespunde perioadei petrecute pe Staţia intermediară; acolo supravieţuitorii se vor pregăti pentru a coloniza Terra (Noua Terră).

Fiecare va primi o formaţie specifică în cursul fazei a 4 a. Cei care au fost îmbarcaţi la sfârşitul Fazei a 3 a vor completa tranformarea lor cu asistenţa participanţilor la fazele precedente. Măsuri aproapiate le vor permite de a reuşi trecerea lor la a 4-a dimensiune progresiv şi fără risc.

În acest stadiu, Terra îşi va completa propria sa Ascensiune şi saltul său cuantic către manifestaţia sa în Terra care va lua atunci aparenţa unei stele albastru-albă în ochii observatorilor utilizând instrumente din a treia dimensiune. Cei care au basculat deja în a patra dimensiune o vor vedea ca pe o frumoasă şi agreabilă planetă scăldată într-o lume albăstruie.

Faza a 5 a : Va corespunde colonizării Terrei şi va fi marcată prin naşterea şi creşterea până la maturitate a primei generaţii de copii pământeni născuţi pe Terra. Când ei vor fi gata de a le lua locul atât ca cetăţeni ai întregii Terre şi când vor fi în măsură de a se autoguverna, cei dintre noi care au jucat rolul de pioneri vor pleca către noi aventuri...

Alte mesaje recente
Lyara primeşte în continuare mesaje de la „Legiunile Cerului”. Iată ce spun ele:

„Am dorit să revenim să vă vorbim pentru a inaugura declanşarea fazei finale a Operaţiei Terra la nivelul celei de-a treia dimensiuni.”

Astăzi, vorbim de ceea ce aşteptaţi într-un viitor apropiat, deşi doar ca termeni generali. Dar este în intenţia noastră de a vă ghida pas cu pas de a traversa faza finală pe măsură ce evenimentele se vor declanşa în întreaga lume.

Pentru a începe, s-au produs numeroase schimbări în timpul acestei perioade în cursul căreia noi am rămas tăcuţi.” (N.red – Lyara nu a transmis nici un mesaj între mai 2005 şi iunie 2006).

„Situaţia a cerut din partea noastră să ne revedem planurile încă o dată. În acest timp, suntem acum atât de aproape de concluzia a tot ceea va produce această mişcare în ansamblul ei, chiar dacă anumite detalii ar putea fi modificate pe parcurs. Vă aflaţi aproape de o transformare profundă care va afecta întreaga planetă, şi în special fiinţele umane. Va trebui să fie clar evident pentru cei care au ochiul observator că lucrurile se îndreaptă spre un punct de criză. Se va instaura un haos previzibil.

Vă reamintim că în interiorul vostru veţi găsi securitatea. Vă vom încuraja de a va întări capacitatea de a rămâne lucizi şi de a vă asculta înţelepciunea interioară în pofida a ceea ce se poate produce în jurul vostru.

Conducătorii lumii încearcă să menţină status quo-ul demult şi ei vor mai ales să aibă pe braţe populaţiile care se panichează până ce acest lucru nu a devenit inevitabil. Vă incităm cu ardoare de a nu ceda terorii niciodată căci momentele haotice ca cele care se vor produce cer să le abordaţi cu o gândire clară şi o acţiune reflectivă. Vă veţi uşura lucrurile dacă puteţi să vă amintiţi de asta şi veţi servi de asemenea de model pentru cei care vă înconjoară şi care ar putea atfel ceda temei.

Cei dintre voi care au citit mesajele noastre şi care au aplicat în viaţa lor principiile care au fost prezentate în el vor fi de un ajutor preţios pentru alţii care abia încep să-şi dea seama că lucrurile nu se învârt în lume şi că această situaţie este cotidiană. Mişcarea către haos este efectiv bine ancorată dar cei care sunt la putere şi care deţin secretul vor putea profita ascunzându-vă această realitate atât de mult cât va fi posibil. În unul din primele noastre mesaje, am menţionat că se va produce un ultim târg pentru a acapara resursele lumii. Acţiunile guvernului american sunt un exemplu dar celelalte guverne nu se reţin de a face la fel. Anumiţi privilegiaţi au luat măsuri deja de ceva timp; astfel, ei vor deţine o putere imensă atunci când lucrurile vor începe de a se dezintegra. Toate astea au alurile unui joc dar în acest caz, jucătorii nu sunt egali. Sunt numeroşi aceia care nu au nimic în mână pentru a juca. Partida se va juca deci doar între cei asiguraţi, pentru că cei săraci nu au resursele pentru a face orice pentru a supravieţui. Nu va fi frumos de a vedea atunci când cetăţenii vor realiza că lucrurile s-au îndreptat spre ceva dezastruos. Nu dorim să vă alarmăm dezvăluindu-vă toate astea. Dorim doar de a vă pregăti pentru ceea ce va veni şi de a vă instrui privind atitudinile pe care să le luaţi care vă vor permite de a vă concentra asupra obiectivelor şi asupra planului vostru de viaţă. Fiecare individ actual încarnat este aici ca urmare a unei decizii a sufletului său parental. Fiecare are rolul său de jucat în drama colectivă care se desfăşoară în acest moment. Unii sunt mai avansaţi decât alţii dar fiecare este la fel de important în contextul totalităţii. Fiecare dintre voi, joacă un rol în această dramă, nu pentru că posedaţi mari resurse materiale ci pentru că purtaţi în voi mari resurse spirituale. Credeţi că lumea voastră materială constituie ceea ce este „real” pentru că puteţi verifica prezenţa sa cu ajutorul simţurilor voastre fizice; totuşi, ceea ce este cu adevărat real este invizibil şi inaccesibil simţurilor fizice. Singurul lucru care este adevărat, este prezenţa Creatorului şi voi sunteţi doar un aspect individualizat al Creatorului – în – expresie. Ca şi voi, noi suntem suprapuşi parţial în matricea Creatorului. Noi suntem toţi creaţi de Gândirea Creatorului. Pe măsură ce avansaţi către o reflexie şi o conştiinţă mai elaborate decât ceea ce este real, veţi deveni de asemenea mai conştienţi de Gândirea Creatorului, pe când ea vă generează şi vă vorbeşte interior, reflectând şi acţionând. Toate spălările prin care aţi trecut n-au avut decât un scop: să vă facă pe cât posibil de clari în scopul ca Gândirea Creatorului să poată lucra prin voi suportând o cât mai puţină distorsiune posibilă.

Atât timp cât vă veţi identifica cu corpul vostru ca fiind ceea ce sunteţi, viaţa voastră va fi atinsă de un sens iluzoriu al realităţii. Alinierea voastră la Gândirea Creatorului va câştiga în calitate pe măsură ce veţi fi capabili de a renunţa la preferinţele voastre personale, devenind astfel mai detaşaţi şi neutri. Creatorul este imparţial faţă de creaţiile Sale. Este un fapt care intră în conflict direct cu credinţa într-un „Dumnezeu” personal care plasează pe unele dintre creaţii deasupra altora. Creatorul pune toate creaţiile Sale pe un picior de egalitate; fiecare dintre ele îi servesc la îndeplinirea dorinţelor Sale de a face experienţa vastului evantai de posibilităţi. Celor care sunt sub impresia că drumul lor este singurul care i-ar putea duce la Dumnezeu, le spuneam că se hrănesc cu o iluzie. Creatorul locuieşte toate creaţiile Sale; deci, nimic nu se află în afara Lui şi nici nu este ţinut la distanţă. Aceste războaie ideologice care împing oamenii de a se ucide nu sunt bazate pe nimic altceva decât pe aserţiuni eronate. Puţin contează puterea spiritului individual, el nu poate converti o credinţă în adevăr. Doar Gândirea Creatorului poate într-adevăr crea ceea ce este.

Atunci, de unde vin aceste concepte eronate? Ele provin de la indivizi în interacţiune cu mediul lor, ceea ce include desigur interacţiunea lor cu alţi indivizi. Dar care este sursa acestor interacţiuni? Sufletul parental. Acesta crează proiecţii şi fiecare dintre aceste proiecţii se percep şi ca individ separat. Deci, regăsim sufletul parental la sursa interacţiunilor şi a ceea ce par idei eronate. În acest timp, dacă examinăm rezultatul acestor concepţii, aceasta ne duce la dorinţa Creatorului de a face experienţa tuturor lucrurilor, fără preferinţă pentru unele în raport cu altele. Deci, preferinţele voastre ca individ nu convin tuturor. Ele nu convin decât vouă. Drept consecinţă, atunci când veţi vedea că evenimentele vor lua o alură haotică, veţi avea nevoie de a discerne ceea ce este just pentru voi. Nu va fi exact acelaşi lucru pentru fiecare. Asta va reprezenta o întreagă provocare de a nu adera la ideile altora în modul de a răspunde la ceea ce se petrece şi ceea ce trebuie făcut; dar fiţi suverani şi ascultaţi-vă înţelepciunea interioară. Este o atitudine pe care va trebui să o menţineţi constant. Rămâne puţin timp pentru a învăţa „lecţii” la fel cum rămâne puţin timp pentru a reîncepe lucrurile. Cea mai bună manieră de a traversa aceste momente dificile este de a vă asculta vocea interioară şi de a ignora tot ceea ce nu corespunde propriei voastre înţelepciuni. Va trebui să ignoraţi multe. Fiţi atenţi la ceea ce veţi resimţi.

Alegeţi ceea ce mâncaţi, la ceea ce vă veţi expune în termen de divertismente şi cum vă veţi petrece timpul. Alegeţi unde veţi merge dacă puteţi şi faceţi alegeri care să vă redea pacea interioară şi liniştea. Dacă nu ştiţi cum să faceţi să tacă neliniştea voastră mentală, găsiţi mijloacele. Meditaţi regulat dacă asta vă ajută. Faceţi băi calde. Puneţi muzică liniştitoare. Petreceţi în natură cât mai mult timp posibil. Debarasaţi-vă de tot ceea ce umbreşte diferite aspecte ale vieţii voastre. Dacă nu aţi făcut-o deja, revedeţi tot ce posedaţi şi lipsiţi-vă de tot cee ce nu folosiţi curent. Daţi altora ceea ce nu vă mai serveşte. Detaliile vor fi diferite pentru fiecare dintre voi dar scopul este acelaşi. Faceţi tot ceea ce aveţi nevoie de a face în scopul de a rămâne calmi în timp de haos. Asta este de o importanţă vitală.

Daţi atenţie micilor indicii care apar în viaţa voastră. Nu ezitaţi de a vă debarasa de obişnuinţele voastre dacă simţiţi că este un lucru bun. Nimeni altcineva nu vă poate trăi viaţa în locul vostru; drept consecinţă, nu lăsaţi opiniile, de oriunde ar veni, de a vă dicta viaţa şi alegerile voastre. Înţelepciunea voastră interioară va fi cel mai bun prieten al vostru. Suntem întotdeauna cu voi şi facem des lucruri pentru a vă atrage atenţia şi a vă face conştienţi de prezenţa noastră. Suntem cu toţii membrii din aceeaşi echipă şi împărţim acelaşi obiectiv: în mare, de a pregăti calea pentru noua lume a Terrei. La acest sfârşit, voi aţi făcut totul de a curăţa energiile care erau obstacole în calea spre ascensiunea planetei şi chiar v-aţi realizat propria frecvenţă.

Raportaţi-vă la momentul în care v-am oferit ultimul nostru mesaj. A fost acum puţin mai mult de un an, 13 luni pentru a fi mai exact. Există lucruri care s-au schimbat în viaţa voastră? Percepeţi lucrurile diferit? Cum vă simţiţi acum comparativ cu acel moment? Schimbările nu se produc doar în lumea fenomenală a realităţii materiale. Există schimbări încă şi mai mari care au loc în interior. Ele afectează toate fiinţele umane de pe planetă cât şi toate lucrurile – animalele, plantele, chiar aerul pe care îl respiraţi. Nimic nu rămâne neschimbat şi schimbările se vor accelera începând de acum. Vă îndoiţi că vă schimbaţi? Când vă priviţi în oglindă, nu vedeţi atât de mult diferenţa; dar în interior, este o altă poveste. Anumite idei care vă excitau şi-au pierdut deodată savoarea. Totul are aerul aproximativ asemănător în afară de faptul că raportul vostru cu realitatea actuală s-a schimbat enorm.

Majoritatea oamenilor de pe planetă nu s-a schimbat prea mult în cursul ultimului an dar cei dintre voi care fac parte din Operaţia Terra au trăit o transformare accelerată care a cerut multe de la ei în anumite momente. Iar asta se va accelera începând de acum. Atunci, cel mai bun mijloc de a vă simţi confortabili în cursul acestei călători este de a abandona orice rezistenţă în orice moment. De fiecare dată când vă veţi da seama că rezistaţi sau că evitaţi sau negaţi ceva, lăsaţi-vă şi deschideţi-vă pentru a primi ceea ce vă este oferit în această situaţie. Dacă doriţi să vă aliniaţi cu ceea ce este adevărat, va trebui să abandonaţi aceste concepte stabilite pe care le primiţi de la oamenii care le-au învăţat de la alţi oameni, toţi indivizii a căror conştiinţă era mascată şi care nu erau deci calificaţi pentru a transmite aceste concepte cuiva cu titlul de adevăr. Deveniţi un căutător al adevărului. Nu există decât Creatorul-în-expresie. Este singurul adevăr, singura realitate. Gândiţi-vă la această idee.

Când simţiţi că o încărcare emotivă urcă în voi, nu-i rezistaţi dar nici nu o hrăniţi. Lăsaţi-o să vă traverseze fără a-i da ceva. Permiteţi-vă de a resimţi toate emoţiile dar recunoaşteţi-le ca fiind stări efemere. Doar în inima din spaţiul vostru interior, când nu sunteţi afectaţi de emoţiile voastre trecătoare, puteţi cunoaşte adevărul şi să-l primiţi.

Există mult zgomot în lume şi asta împiedică oamenii de a auzi într-adevăr ceea ce se petrece înăuntrul lor. Puteţi alege ceea ce ascultaţi. Ascultaţi-vă vocea interioară. Vă vom comunica mai mult însă asta-i tot pentru moment. Vă lăsăm în pace, onoare şi binecuvântări. Amen, Adonay Sabaoth. Suntem Legiunile Cerului.”

http://e-nigme.ro/

 

[bodo]

Ceva o fi , nu zic nu, insa astia de la CIA nu o fi auzit de Ildiko? Le gaseste aia si mama coordontelor, fara sa o mai bage in nuj ce camera. Sa aiba doar tona de prosoape la ei , eventuaal si pe D.D.


CIA a antrenat ucigasi prin telepatie?

Despre preocuparile marilor puteri vizand folosirea capacitatilor extrasenzoriale, precum telekinezia sau telepatia in scopuri militare s-a vorbit mult in ultimii ani, mai ales dupa incheierea Razboiului Rece, dar nu se stie mai nimic, informatiile fiind extrem de bine pazite. Chiar si asa, din declaratiile martorilor care ar fi participat la asemenea experimente secrete, se stie ca atat americanii cat si sovieticii au derulat cercetari privind folosirea mintii umane pe post de arma letala. Acesta este de altfel si subiectul unuia dintre cele mai controversate filme realizate in ultima vreme, The Men Who Stare at Goats, prezentat pe ecranele romanesti ca „Omul care se holba la capre”. Ca a existat un program real al armatei Statelor Unite vizand folosirea capacitatilor supranaturale ale anumitor persoane, in scop militar, sustin si numerosi cercetatori si istorici care au studiat aceasta problema. Concluziile lor sunt terifiante...
Proiectele Stargate si MK Ultra

Mai inainte de toate, sa ne intoarcem putin in timp, pana la sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut. Atunci, generalul Albert Stubblebine era unul dintre cei mai distinsi militari americani, lider al serviciului de spionaj al Pentagonului si avand in subordine 16.000 de experti in contrainformatii. El controla la acea ora numeroasele operatiuni sub acoperire derulate de SUA in lume si ulterior a jucat un rol crucial in invaziile din Panama si Grenada. Era, daca vreti, „creierul” masinariei de razboi americane. Si tot Stubblebine a fost cel care si-a dorit cu tot dinadinsul ca intr-o zi soldatul american sa treaca prin ziduri. Era convins ca se poate asa ceva si ca urmatoarele razboaie vor fi purtate nu doar cu gloante si cu bombe, ci si cu puterea mintii. Stubblebine fusese implicat si in proiectele Stargate sau MK Ultra si desi initial era neincrezator in abilitatile paranormale, ulterior devenise obsedat de acestea. De aceea, n-a ezitat sa acorde fonduri masive pentru cercetarea in acest domeniu. Mai intai, s-a incercat antrenarea soldatilor in „vizualizarea” cu ochii mintii a unor locatii aflate la sute sau mii de kilometri distanta. Astfel a fost creat Proiectul Stargate, prin finantarea unor echipe de savanti de la Institutul de Cercetari Stanford din California, una dintre cele mai prestigioase academii de stiinta din SUA. Curand, Stanford a gazduit primele loturi de „spioni psi”, antrenandu-i in clarviziune. Abilitatile acestora au fost demonstrate chiar si in fata presedintelui american Jimmy Carter, cand spionii au reusit sa identifice un avion american doborat in Iran.

Oamenii de stiinta, surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”

Subiectii acestor experimente apelau la o metoda bazata pe asa-numita „tehnica Ganzfeld”. Li se inducea o stare modificata a constiintei, fiind instalati intr-o camera izolata fonic, intr-o liniste totala. Jumatati de mingi de ping-pong le erau atasate pe ochi, pentru a le bloca vederea complet. Apoi, incaperea era scaldata intr-o lumina calda, rosiatica. Coordonatele geografice ale tintei erau scrise pe o bucata de hartie sigilata intr-un plic si inmanate subiectului. Acesta putea atinge plicul, dar nu-l putea desface. Scufundandu-se intr-o transa meditativa, el isi folosea „ochii mintii” spre a localiza tinta. Imagini, sentimente si impresii apareau instantaneu in creier, adesea sugerand locul vizat. Oamenii de stiinta care au supervizat aceste experimente au fost ei insisi surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”. Unul dintre singurii asemenea subiecti care a acceptat sa-si dezvaluie identitatea a fost Joseph McMoneagle, un veteran al razboiului din Vietnam, insarcinat sa localizeze bazele militare secrete ale fostei Uniuni Sovietice si sa culeaga informatii despre ele. McMoneagle a lucrat timp de doua decenii pentru spionajul american la Fort Meade, Maryland, iar activitatea lui i-a adus in cele din urma o distinctie mult ravnita – Legiunea de Merit. „Rata mea de succes a fost de 68%, spune McMoneagle. Poate ca nu suna destul de bine, dar ganditi-va ca am fost folositi adesea in cazuri disperate, cand noi eram, practic, ultima solutie. Informatiile aduse de noi erau comparate, ulterior, cu cele transmise de sateliti si de multe ori coincideau. Dar americanii nu s-au multumit sa antreneze spioni pentru a culege informatii. Ei voiau sa-i utilizeze si in scopuri mai ofensive si aceasta initiativa a fost stimulata de aflarea vestii ca si rusii antrenau soldati spre a-i transforma in „arme psihotronice”, in cadrul Razboiului Rece.

Drojdia blestemata

Inca de la sfarsitul anilor ’60, savantii americani descoperisera ca focalizarea gandurilor negative sau razbunatoare – echivalentul „blestemelor tiganesti” – asupra drojdiei de bere inhiba cresterea acesteia. Intr-un experiment, din 194 de mostre de drojdie „blestemate”, 151 se oprisera din crestere. Intr-un altul, efectul asupra drojdiei se pastra chiar si daca oamenii care „gandeau de rau” se aflau la multi kilometri de mostrele respective! Alti biologi au remarcat ca gandurile negative puteau incetini dezvoltarea bacteriei E. coli, temutul microorganism care, aparut in mancare, poate provoca infectii grave, chiar letale. Militarii au inteles imediat importanta descoperirii: daca ar fi reusit sa antreneze spioni psi, acestia ar fi fost asasini perfecti. In mod firesc, ei au apelat la persoane recunoscute in domeniu, printre care si tanarul, pe atunci, Uri Geller, caruia i-au cerut sa ucida un porc! Doar ca Uri, evreu vegetarian, i-a refuzat, indignat: „Mi-au cerut sa omor un porc folosind doar puterea gandului. Am fost socat. Iubesc animalele si in alta ordine de idei nu-mi voi folosi niciodata calitatile psi pentru a face rau. M-am ridicat imediat de la discutii si am parasit biroul, n-am mai vrut sa stiu nimic de ei. Dar, repet, solicitarea a existat”, a declarat el.

CIA continua experimentele?

Militarii americani n-au abandonat insa programul. Acesta s-a transformat in Proiectul Jedi si avea sa se desfasoare la Fort Bragg. Fostul sergent Glenn Wheaton a facut parte din el si a recunoscut ca i s-a cerut sa ucida diferite animale. Mai intai, s-au incercat experiente pe caini, dar soldatii nu se puteau concentra, fiind probabil vorba de o bariera psihologica. Apoi s-au axat pe capre, animale cu care ei nu puteau empatiza. „Cunosc un soldat, Michael Echanis, care reusea sa faca asta. Oprea inima unei capre daca se uita insistent in ochii animalului. El era cel mai bun dintre noi toti. L-am privit de cateva ori facand asta. Statea in fata caprei cateva zeci de secunde si animalului incepea sa-i curga sange din nari, apoi ii ieseau spume la gura si, cutremurat de spasme, se prabusea la pamant. Totul dura mai putin de un minut, l-am cronometrat pe ceas. Dar capacitatea lui a avut un pret: Michael s-a imbolnavit de inima si a refuzat sa mai ia parte la cercetari. Poate ca a fost karma, ori poate o simpla coincidenta, cert este ca a renuntat la asemenea practici. Si nici noi, ceilalti, n-am mai fost atat de atrasi de proiect dupa aceea”. Un ofiter de rang inalt, care a participat de asemenea la proiect, refuzand insa sa-i fie declinata identitatea, a marturisit ca in cele din urma Proiectul Jedi a fost intrerupt pentru ca ar fi provocat nelinisti la „nivel foarte inalt”: „Multi au inceput sa i se opuna, pe considerente religioase, considerandu-l satanic, altii credeau ca este total irational si n-are nimic de-a face cu razboiul modern ci mai curand cu Evul Mediu. Atunci cand generalul Stubblebine s-a pensionat, programul a fost oficial inchis, pentru ca Stubblebine fusese cel mai acerb sustinator al sau.”

http://www.revistamagazin.ro/

 

[Luna]

Ca de obicei am cautat noutati pe http://rudan.ro, si am avut surpriza sa gasesc prefata de la o carte care va aparea curand:

PROLOG LA MANUALUL DE SUPRAVIEŢUIRE, CE VA FI LANSAT ÎN CURÂND (Sinteză)
Manualul conţine unele noţiuni inerente, ce pot fi dezvoltate în tehnici extrasenzoriale nedorite de autor. Rămâne la latitudinea cititorului cum le va folosi. Potrivit părerii unui erudit din Comitetul pentru decernarea premiilor Nobel, omul se naşte cu o parte bună şi cu o parte rea. Prin educaţie, se încearcă stabilirea unui echilibru între cele două segmente comportamentale ale omului. La educaţie, aş adăuga şi suferinţă.

Cu ani în urmă, participând la o ţinută a unei organizaţii iniţiatice mondiale în care dobândisem rangul de Principe al secretului regal, am fost întrebat dacă aveam disponibilatea să iert pe duşmanul meu cel mai înverşunat. Am răspuns cu sinceritate că Dumnezeu îl poate ierta, dar eu, ca om, nu îl pot ierta. Şi am procedat în consecinţă, până m-am îmbolnăvit grav în iulie, 2010. Nu am dat curs unor recomandări venite din sectorul unor servicii de informaţii privind inderdicţia punerii la dispoziţie publică a unor date experimentale asupra abilităţilor extrasenzoriale ale omului, obţinute pe parcursul unor cercetări făcute pentru armată şi imediat ce am terminat de predat primul modul din cursul meu de Protecţie şi autoapărare extrasenzorială, am „făcut” un atac vascular cerebral, ce mi-a afectat total centrul vorbirii, braţul şi piciorul drept. Iar în primul spital în care am fost internat, a apărut o complicaţie cu un virus necunoscut care m-a ţinut la pat două luni de zile, în dureri peste limita suportabilităţii omeneşti.

În zilele şi în nopţile de chin ce au urmat, am ajuns la concluzia sinceră că nimeni - nici măcar cei mai înverşunaţi duşmani ai mei - să nu treacă prin suferinţele pe care le aveam eu. Şi atunci am simţit că mi se luminează mintea şi m-am detaşat de universul frământărilor omeneşti. I-am iertat pe toţi cei care mi-au făcut rău, m-am împăcat cu toată lumea. Pentru mine nu mai există inamici. Toţi sunt oameni. Unii indivizi sunt programaţi genetic să facă bine pentru semenii lor; alţi indivizi sunt programaţi să facă rău. Nu este vina lor că s-au născut cu un program cerebral negativ. Viaţa lor devine un coşmar, fiind nevoiţi să gândească în permanenţă cum să şicaneze pe semenii lor, în loc să-şi canalizeze energiile psihice către ceva cu adevărat notabil; iar plata pentru acest comportament, se află mai sus de vrerea noastră.

România ocupă primul loc în lume în ce priveşte moartea prin atac vascular cerebral. La fiecare 10 minute pierdem pe cineva dintre noi din cauza acestei maladii, inclusiv persoane tinere. Zgomotul şi şicanele zilnice la care este supusă poţia se află printre cauzele atacului vascular cerebral. Or, zgomotul ambiant şi şicanele pe care ni le facem noi, românii, indică gradul de civilizaţie la care ne aflăm. La români, rea-voinţa faţă de semeni atinge uneori cote paroxiste, sinucigaşe.

Ura, invidia şi alte tare omeneşti sunt considerate păcate primordiale în budism şi în alte credinţe. Cel ce urâşte, cel ce invidiază pe semenul său se trasformă în killerul propriei sale vieţi şi a vieţilor celor din jur. Creierul său devine calibrat să emane energii negative, ucigaşe, care pun amprenta asupra sa, a familiei sale şi asupra colectiviţăţii umane în care trăieşte.

Din timpuri străvechi, luminaţii omenirii au ajuns la conluzia că numai faptele bune pot da măsură omului. Reverberaţiile acestor cugetări simple se găsesc în credinţele tuturor popoarelor, de pe toate continentele planetei noastre.

În creştinism se spune că „ceea ce vrei să facă oamenii pentru tine, să faci tu întâi pentru ei.” Înmozaism: „Ceea ce nu vrei să-ţi pricinuiască aţii, nu le face nici tu lor.” În islamism: „Nu este bun credincios cel ce nu gândeşte şi nu face pentru fratele său, ceea ce ar face lui însuşi.” În budism: „Arată-le celoralţi aceaşi iubire, aceleaşi bucurii şi aceeaşi milă pe care tu doreşti să-ţi arate ei.” În hinduism: „Nu pricinui vecinului tău, ceea ce nu vrei să înduri din partea lui.” În confucianism: „Portă-te faţă de ceilalţi, aşa cum ai vrea să poarte ei faţă de tine.” În jainism: „La bucurie şi fericire, ca şi la suferinţă şi nevoie, trebuie să tratăm pe ceilalţi ca pe noi înşine.” În parsism: „Lumină şi generozitate este cel care nu pricinuieşte celorlalţi, ceea ce nu face bine pentru el însuşi.” În taoism: „Consideră fericirea şi suferiţa semenului tău, ca propria ta fericire şi suferinţă şi dă-ţi silinţa să sporeşti binele ca şi cum ar fi al tău.”

Şi nu sunt raţionamente întâmplătoare, ele sunt bazate pe o atentă observare a mediului în care trăim. Să luăm de exemplu, aerulpe care îl respirăm. Acelaşi aer respirăm noi, pe care un vecin bolnav îl expiră încărcat cu microbi şi cu energii subconştiente negative. Prin urmare, interesul nostru este ca toţi oamenii să fie sănătoşi, mulţumiţi şi fericiţi. Pentru că şi energiile negative pe care le emană semenii noştri în urma îmbolnăvirilor şi nemulţumirilor de tot felul, cad asupra noastră sub formă de radiaţii nocive dătătoare de boli, adesea incurabile.

Acelaşi aer intră în plămânii noştri, pe care îl expiră un animal flămând sau bolnav, aceleaşi energii negative pe care le emană cad asupra noastră. Energiile subtile negative – ca şi cele pozitive - se propagă pe distanţe nedeterminate. Singura pavăză pentru menţinerea sănătăţii fizice şi pshice rămâne comportamentul nostru constructiv, în raport cu biosfera terestră.

Psihismul omului poate deveni sursă de poluare a mediului în care trăim. Omul, concluzionează savanţii, este suma gândurilor sale. Iar gândul, se ştie, înseamnă energie şi informaţie. Gândul zideşte şi dărâmă. Gândul bun poate vindeca boli incurabile; gândul rău poate îmbolnăvi un om sănătos. Gândurile rele au efecte malefice atât asupra individului care le generează, cât şi asupra celor din jur. Să fim atenţi la gândurile noastre, pentru că după cum stă scris şi în cărţile sacre ale omenirii, ele vor fi destinul nostru.

„Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor fi cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor fi fapte. Fii atent la faptele tale, pentru că ele vor deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, pentru că ele vor deveni caracterul tău. Fii atent la caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău.” (Talmud)

Toate organismele vii – prin urmare şi oamenii – sunt conectate energetic între ele şi nu pot supravieţui în deplină sănătate fizică şi mentală decât în armonie reciprocă desăvârşită şi în rezonanţă pozitivă cu energiile subtile ale mediului înconjurător. În Universul nostru totul este legat de tot. Popoarele care trăiesc în contradicţie cu aceste cerinţe universale, sunt sortite dispariţiei.

Noi, ca specie, ne aflăm în pragul extincţiei. Pe data de 12 decembrie 2012 începe să se deruleze un fenomen cosmic cu implicaţii terestre majore, ce se repetă la fiecare 26.000 de ani. Soarele se aliniază, împreună cu planeta noastră, pe nucleul galaxiei Calea Lactee. Potrivit descoperirilor ştiinţifice recente, nucleul galaxiei este o gigantică gaură neagră, cu efecte devastatoare asupra corpurilor cosmice din jur. Găurile negre din Univers sunt eminamente paranormale. Nu pot fi explicate prin legile fizicii actuale, au gravitaţie infinită şi pot să „înghită” planete, stele şi sisteme solare.

În viitorul apropiat vor fi bulversate magnetosfera solară, magnetosfera terestră, atmosfera şi biosfera, însoţite de o sumă de alte femonene cosmice şi terestre ce ne vor pune viaţa în grea cumpănă. În prezent, au loc fenomene precursoare marelui eveniment cosmic, cum ar fi inversarea polarităţii magnetice a planetei noastre - fenomen cu efecte incalculabile asupra atmosferei şi organismelor vii terestre - şi cutremure, erupţii vulcanice şi uragane violente. Potrivit ultimelor măsurători făcute de geofizicieni, polul magnetic Nord se deplasează în direcţia Rusiei cu 64 km pe an. Asta înseamnă mai mult de 175 metri în 24 ore. Se aşteaptă bombardamente cosmice cu asterozi şi comete la suprafaţa Terrei şi alte fenomene cu urmări previzibile şi imprevizibile.

Magnetosfera terestră este suportul atmosferei, e ca o umbrelă ce ne fereşte de radiaţii nocive venite din cosmos (radiaţii cosmice) şi de la Soarele nostru (vânt solar, radiaţii ultraviolete, infraroşii, gama, X).

Magnetismul planetei Pământ este influenţat de magnetismul Solar şi de magnetismul Lunar; iar magnetismul planetei noastre este în legătură indisolubilă cu componenta magnetică a biocâmpului tuturor vieţuitoarelor terestre, prin urmare şi a omului. Prin ruperea echilibrului dintre magnetosfera terestră şi componenta magnetică a biocâmpului, vor avea loc importante dezorganizări ale funcţiilor psihice şi organice ale omului şi a altor vieţuitoare de pe Terra.

Un alt motiv de îngrijorare constă în accelerarea rezonanţei Schumann, fenomen ce interferează cu bioritmurile cerebrale umane şi afectează procesele de generare a undelelor celebrale, reglării homeostazei şi vindecării, abilităţilor extrasenzoriale ale individului şi perceperea subiectivă a trecerii timpului. Vibraţiile naturale Schumann, cu frecvenţa medie 7,8 cicli pe secundă, se manifestă în cavitatea rezonantă dintre suprafaţa planetei şi baza ionosferei, situată în medie la altitudinea de 60 – 80 km.

Echilibrul energetic al ionosferei fiind deteriorat sistematic cu radiaţii electromagnetice emise de miliarde de instalaţii tehnologice terestre, inclusiv de experimente militare, rezonanţa Schumann a ajuns la frecvenţa medie de 11 Hz şi este în continuă creştere. Din cauza acestui fenomen, începând cu mijlocul anilor ’70 are loc o bulvesare a biorimurilor cerebrale umane şi animale. Noi ca specie, în prezent trăim subiectiv durata unei zile în doar 16 ore, în loc de 24 ore.

Bioritmurile cerebrale umane sunt corelate de milenii la vibraţiile naturale ale planetei noastre. Orice modificare a frecvenţei Schumann determină dezorganizarea funcţionalităţii organismelor vii, până la nivel celular.

Perceperea subiectivă a spaţiului şi a timpului este importantă pentru organisme vii evoluate. De exemplu, statura noastră subiectivă o putem percepe în două moduri diferite. Dacă ne apropiem de un plan orizontal situat mai jos de linia privirii noastre - de pildă, chiuveta din bucătărie sau cada din baie - şi ne impunem să o privim de la „înălţime”, vom avea senzaţia că suntem mai înalţi de cât ştiam. Dacă o privim de „aproape”, vom constata că suntem mai scunzi. Repetând acest exerciţiu, riscăm să pierdem cotrolul asupra spaţiului în planul vertical.

Important pentru viaţa unei fiinţe nu este timpul calendaristic, cimodul individual în care percepe trecerea timpului cu simţurile sale. Omul poate neutraliza efectul pshihic indus de accelerarea frecvenţei Schumann, încât să trăiască subiectiv ziua de 24 ore, într-un interval de timp echivalent cu două până la 28 zile calendaristice. Există o metodă verificată din punct de vedere experimental, de realizare a extensiei subiective a timplui. Dar trebuie să ne gândim bine dacă dorim acest lucru. Pe lângă factorul benefic de prelungire a vieţii, apar efecte nedorite. În cazul îmbolnăvirii de o boală grea sau a altor împrejurări nefavorabile, extensia timpului devine greu de suportat.

Secolul XX a fost secolul marilor realizări tehnico-ştiinţice. Secolul XXI, apreciază oamenii de ştiinţă lucizi, trebuie să fie secolul dezvoltării psihismului uman – capitol pe care omul l-a neglijat nepermis de mult. Şi această scăpare are implicaţii profund negative la nivelul întregii specii homo sapiens. Comparativ cu lumea animală şi vegetală, omul şi-a pierdut insuşirile extrasenzoriale fundamentale, care erau o garanţie de supravieţuire pe planeta noastră, frământată de fenomenologii telurice şi de altă natură.

Potrivit concluziilor exprimate de geofizicieni, geologi, vulcanologi, cosmologi, ne aşteaptă fenomene telurice, meteorologice şi cosmice incomparabil mai intense de cât cele care loc în prezent. Apare în acest context simptomatică hotărârea a peste 70 de miliardari americani de a dona jumătate din averea lor – unii chiar în proporţie de 95% - în scopuri de binefacere. Nu ne rămăne decât să credem că miliardarii americani au intrat deja în posesia unor informaţii ferme, relativ la ce ne aşteaptă în viitorul apropiat.

Are loc totodată, dezvoltarea fără perecedent în istoria scrisă a omenirii a focarelor geopatogene, ce devin din ce în ce mai virulente. Şi nu există nici o aparatură tehnică capabilă să ne avertize de acest lucru.

Să reţinem faptul că animalele sunt dotate din naştere cu abilităţi extrasenzoriale ce le permit să anticipeze calamităţi locale sau regionale şi să procedeze în consecinţă. De exemplu, uriaşul val tsunami din 22 decembrie 2004, declanşat de cutremurul cu magnitudinea de peste 9 grade pe scara Richter, care a făcut peste 250.000 de victime umane în zonele de litoral din Asia de sud-est, nu a ucis nici un animal. Animalele, prin supersimţurile lor primordiale, au sesizat fenomenele precursoare structurării cataclismului, au delimitat zonele supuse riscului şi s-au refugiat în interiorul continentului, pe platourile înalte, cu câteva zile înainte de a avea loc marele cutremur din oceanul Pacific. Oamenii de ştiinţă care au studiat acest comportament paranormal al animalelor, au ajuns la concluzia că fenomenul este normal pentru lumea animală.

Grosul speciei umane trăieşte în duşmănie cu celelalte specii biolologice terestre, de pe poziţia de dominatori ai planetei Pământ. Prin eludarea drepturilor speciilor care au fost înaintea noastră pe Terra, specia umană a făcut o greşală pentru care vom plăti în viitorului apropiat.

În finalul acestui prolog, semnalez o altă problemă, interzisă discuţiilor publice. În prezent, omenirea se confruntă cu o criză profundă în cadrul speciei. Dominaţia bărbaţilor în conducerea treburilor Terrei, trebuia să înceteze de milenii. În mod firesc, trebuia să urmeze epoca matriarhatului. Morminte găsite pe teritoriul Ucrainei, datând de peste patru milenii, sunt fără echivoc: femeile deţineau prerogative de conducere şi au fost îngropate cu arme, iar bărbaţii au fost înhumaţi cu podoabe, în morminte separate. La fel stăteau lucrurile şi cu amazoanele de la Dunărea de Jos şi cu amazoanele din pădurile ce mărginesc fluviul Amazon, din America de Sud. Fluviul sud-american, cu cel mai vast bazin hidrografic de pe Terra, poartă numele femeilor luptătoare şi conducătoare, ce stăpâneau un imperiu despre care nu se mai vorbeşte. Papa Paul al II-lea a emis ipoteza potrivit căreia Dumnezeu ar putea fi femeie.

Din punct de vedere funcţional, creierul feminin este diferit de creierul masculin. De pildă, la analiza detaliilor, în creierul femelior se activează nouă centri nervoşi, dispuşi în ambele emisfere cerebrale, ceea ce permite o analiză multilaterală a fenomenelor din mediul înconjurător. În creierul masculin la analiza detaliior se activează numai doi centri nervoşi, într-o singură emisferă cerebrală.

Dominaţia bărbaţilor a trasformat planeta într-un câmp de luptă perpetuă pentru putere şi subordonare, fără responsabilitate pentru generaţiile viitoare. Manipulând mass-media mondială, conducătorii bărbaţi au redus femeia la un simplu obiect sexual, privând-o de prerogativele fireşti de conducere a societăţii. Iar efectele negative ale acestei stări de fapt se văd cu pregnanţă în unele ţări care au anulat, prin religie, participarea femeilor la viaţa societăţii.

Omenirea a rămas la acest capitol în contradicţie cu legile firii. La animale sociale, femela conduce familia. La elefanţi, lupi, lei, hiene, manguste, etc., femela are rol conducător, iar masculii se ocupă de protecţia familiei.

Lucrurile de pe planeta noastră tind să scape de sub control. Recent, NASA şi-a avertizat angajaţii să-şi pregătescă familiile, pentru a face făţă evenimetelor apocaliptice cu care se va confrunta în viitorul apropiat omenirea.

Avem şanse de supravieţuire, numai prin reconsiderarea pozitivă a relaţiilor cu semenii noştri şi cu celelate specii biologice terestre. Şi prin activarea abilităţilor extrasenzoriale ale omului, aflate în stare latentă în subconştietul său din vremi ancestrale.

 

[bodo]

„Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor fi cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, pentru că ele vor fi fapte."

Sa inteleg ca daca ma gandesc mereu ca voi castiga la Loto, imi va iesi? . Lasand gluma de-o parte, de ce chestia asta e valabila , in general, doar pentru gandurile negative? Ca n-am prea auzit ca gandurile pozitive sa se transforme prea des in fapte.

 

[Angela74]

Am reeditat si l-am pus dincolo. De fapt acolo era destinat initial, dar partea 'paranormala' m-a derutat.

 

[anuk]

videoclipul merge uns la "realitatea e o iluzie? " adica aici:


http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=27954&page=3

 

[alerim_61]

Calatoriile astrale - Drumuri catre alte lumi

Parlog Nicolae

Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: "Exista ceva Dincolo?" Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri "lumile nevazute" care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.



Omul, fiinta cu mai multe corpuri

Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale.

Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.


In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.


Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral.


Universul astral si lumile sale

Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara...


In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea "Lumilor de Dincolo" au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila. Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.


In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal.

Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.


Pasi spre cealalta lume…

Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de "clarviziune calatoare" dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de "usi" care dau spre lumile planului astral.


Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic. Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, "Journeys Out of the Body", lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente.

Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.


In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului "cordon de argint" o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins "intre lumi" cum se zice popular.
http://www.descopera.ro/eticheta/ezoterism

 

[bodo]

In fine, am gasit si io ceva de urmarit pe A3. Pentru cei care nu au vazut emisiunea de aseara a lui Gadea, aveti aici inregistrarea. Tema principala? Credeti in miracole? Nu ca m-ar fi convins sa cred, ci mi-a inatrit convingerea ca poti prostii naivii fara mari eforturi. Daca aveti timp, urmariti : http://inregistrari.antena3.ro/view-18_Oct-2011-Sinteza_Zilei_cu_Mihai_Gadea-12.html

 

[anuk]

Ce uneori pare paranormal este posibil sa fie doar BOALA asa cum se reiese din articol .




Prin gura ei a vorbit DIAVOLUL! Vezi momentul exorcizării care a oripilat o lume întreagă


Anneliese Michel, născută pe 21 septembrie 1952 într-un orăşel din Germania, a fost o catolică practicantă şi devotată crezului ei. Când a împlinit vârsta de 16 ani a suferit un accident în urma căruia a rămas cu sechele grave.

Imediat după aceea s-a îmbolnăvit de epilepsie, iar asta nu a fost decât începutul calvarului ei. În timpul orelor pe care le petrecea în rugăciune a început să aibă halucinaţii şi să audă voci care îi spuneau că va muri în chinurile Iadului.

Internată într-un spital de psihiatrie, starea ei nu s-a îmbunătăţit, ba din contră depresia s-a adâncit şi mai tare. Pentru că era din ce în ce mai convinsă că este posedată de Diavol, Anneliese Michael a apelat la un preot catolic pentru a o scăpa de acest chin.

Astfel, femeia a mers împreună cu un prieten într-un pelerinaj la San Damiano, pentru a scoate demonii care îi chinuiau sufletul. În urma primei şedinţe de exorcizare femeia a declarat că simte o eliberare şi o pace lăuntrică pe care nu a mai avut-o de foarte mult timp.

Astfe, atât ea cât şi părinţii ei au fost convinşi că stările ei rele au fost datorate celui Rău. Între anii 1975-1976 Anneliese a fost supusă la 67 de şedinţe de exorcizare care durau fiecare câte patru ore.

Pe 1 iulie 1976 Anneliese a murit în somn. Medicii care au realizat autopsia asupra corpului ei au declarat că moartea a survenit din cauza deshidratării şi a malnutriţiei.

Daţi CLICK pe VIDEO-ul de mai jos pentru a vedea chinurile prin care trecea sufletul lui Anneliese.


Video aici :

http://www.antena3.ro/life-show/biz...i-care-a-oripilat-o-lume-intreaga-142415.html

 

[nita]

Mai bolnavi mi se par preotii care recurg la asa ceva. Mai ales in zilele noastre, cand medicina poate explica foarte clar aceste asa zise "posedari". Primitivism curat, ascuns sub denumirea de exorcizare. Mi-e jena cand ma gandesc ca in zilele noastre, preotii speculeaza asa ceva, pt a arata auditoriului cat de "buni" sunt in meseria lor.
Nu va trece mult si vom afla cu stupoare (sa nu) ce hram poarta preotimea de pretutindeni.

 

[GeoX]

Nici popii nostri nu-s mai breji. Ne amintim de "isprava" calugarului paranoic de la Tanacu, si a complicilor lui. Nici un inalt ierarh al BOR nu a scos un cuvintel in legatura cu acea oroare.

 

[anuk]

Interesanta intrebare :


"Ce se întâmplă cu energia oa­me­nilor când mor? Dacă ea nu poate fi distrusă, acest lucru înseamnă, conform lui Einstein, că se transformă într-o altă formă de energie. Ce este această nouă energie? Ar putea fi o fantomă?", se întreabă cer­ce­tătorul John Kachuba, în cartea sa "Vâ­nătorii de fanto­me".

Ideea e prezentată drept dovadă a existenţei fantomelor pe aproape toate forumurile de specialitate, scrie Livescience, citat de dcnews. "Albert Einstein a demonstrat că energia nu dispare, ci se schim­bă într-o altă formă", se arată într-un post de pe site-ul Tri County Paranormal. Potrivit Livescience, această energie este eliberată în mediul înconjurător, la fel cum se întâmplă cu energia tuturor organismelor vii după ce mor.


http://www.jurnalul.ro

 

[Luna]

Interesanta intrebare :


"Ce se întâmplă cu energia oa­me­nilor când mor? Dacă ea nu poate fi distrusă, acest lucru înseamnă, conform lui Einstein, că se transformă într-o altă formă de energie. Ce este această nouă energie? Ar putea fi o fantomă?", se întreabă cer­ce­tătorul John Kachuba, în cartea sa "Vâ­nătorii de fanto­me".

Ideea e prezentată drept dovadă a existenţei fantomelor pe aproape toate forumurile de specialitate, scrie Livescience, citat de dcnews. "Albert Einstein a demonstrat că energia nu dispare, ci se schim­bă într-o altă formă", se arată într-un post de pe site-ul Tri County Paranormal. Potrivit Livescience, această energie este eliberată în mediul înconjurător, la fel cum se întâmplă cu energia tuturor organismelor vii după ce mor.


http://www.jurnalul.ro

Daca vampirismul in cazul fiintelor vii, de ce sa nu existe si "fantome vampiri" care preiau energia celor morti?? Sau alte forme de existenta din dimensiunile paralele ??

 

[Luna]

Bine v-am regăsit!

A trecut ceva timp de când nu am intrat pe forum. Aseară am aflat cu stupoare de incendiul care a avut loc la București. Nu cred ca știți dar în situații de genul ăsta, serviciile de urgenta, sau serviciile " grand brûlé" din Franta cer ajutorul unor persoane care aici se numesc " barreurs de feu sau coupeur de feu". Credeti-ma nu am reușit sa închid ochii numai la gandul suferinței pe care o indura acești
oameni.
Am reușit sa găsesc în Haute-Savoie la serviciile de urgenta înțelegere, în sensul ca ei medici urgentisti pana la aplicarea tratamentelor convenționale fac apel la ajutorul acestor "barreurs". Durerea dispare, în 10-15 minute ai vindecarea este accelerata
..Pentru o informare rapida va pot da nr de telefon de unde se pot primi confirmări la ceea ce am scris: 00 33 4 50636363 l'hôpital d'Annency-Haute Savoie. Am primit 3 nr de telefon, aceste persoane acționează și la distanta. Trebuie insa ca via un telefon sa fie în contact cu bolnavul. Credeți ca s-ar pute face ceva?....sa fie ajutați? . Ce pot sa mai fac este sa contetez pe cei 3 sa aflu care este opinia lor.

 

[anuk]

F interesant si merita incercat ,ma greu de procurat numerele de telefon a familiilor greu incercate. Iti dai seama ca cei arsi grav sunt intubati si tinuti in medii sterile ,cu ei nu se poate vorbi.

 

[Luna]

Va pun un film care pledeaza in favoarea la ceea ce v-am spus.
Numerele de telefon le-am obtinut in Haute - Savoie, via Serviciul de urgente.

.

---

Am sunat la numerele de telefon pe care le-am primit, cei 3 sunt prieteni si mi-au promis ca vor face ce este necesar pentru tinerii din Bucuresti.
Mi-au cerut sa le spun care "este situatia, daca durerile s-au ameliorat" insa... nu am posibilitatea sa aflu.
Pare incredibil, dar este o realitate.

 

[anuk]

Acum apare din ce in ce mai des chipul lui Arsenie Boca ,pe ciment, pe pereti......unii spun ca e o gaselnita ,altii ...ca este o minune.habar n-am ,nu-mi pot pot permite o parere,timpul ,poate o sa "decida" . despre evenimentele paranormale din Bermezi se pare ca timpul a confirmat.

Sa o luam deci cu inceputul........ anul 1971 in Belmez este unul aparte unde pe podeaua de ciment a unei case modeste au inceput sa apara din senin figuri umane.

Fete ale unor persoane necunoscute, care s-au miscat, s-au incruntat, au zambit sau au plans. Fetele au fost acompaniate de catre sunete ciudate si voci subliminale. Multi cred ca sunt fetele unor morti din antichitate, care isi au locul de veci unde este construita casa.

Casa a apartinut familiei Pereira, urmata de Juan si Maria Gomez Pereira. A fost construita in 1830 si a fost folosita in continuu de atunci, cu foarte putine probleme. Bunicii din partea mamei ai lui Juan au raportat si ei lucruri ciudate. In cazul lor a fost vorba de sunete ciudate venind din pivnita, dar totul a trecut repede. Cat timp casa a fost in folosirea lui Juan si Maria, locul a fost foarte linistit.

Totul s-a schimbat pe data de 23 august 1971. Aceea a fost ziua in care Maria a vazut un semn ciudat pe podeaua de ciment din bucatarie. Incercarile de a sterge semnul au fost in zadar. La cateva zile, Maria a fost ingrozita sa vada ca semnul s-a transformat intr-o figura omeneasca. Membri familiei au examinat fata. Au constatat ca este o fata masculina cu o figura trista. In urmatoarele luni, fata avea sa fie numita “Pava”.

Familia Pereira s-au speriat foarte tare din cauza evenimentelor stranii. Fata nu putea fi stearsa de niciun fel. Mai multi vecini au trecut sa examineze si ei figura. Unii au spus ca seamana putin cu o imagine antica de langa Biserica.

Dorind sa scape de figura, fiul lor, Miguel, a luat un tarnacop si a scos bucata de ciment cu fata. A fost turnat ciment nou, si au reconstruit podeaua bucatariei. Dar degeaba. Pe data de 8 septembrie, acelasi an, “Pava” s-a intors pe podeaua bucatariei, in aceeasi pozitie, in acelasi loc. Dar de data asta, expresia fetei era mai trista.


Figura aceea era subiectul de discutie al intregului orasel. Primarul din Belmez a ordonat ca sectiunea de ciment cu “Pava” sa fie taiat si expusa in spatele sticlei. Consiliul orasului a ordonat ca podeaua sa fie excavata.

Rezultatele excavarii au amplificat atmosfera sinistra. La o adancime de 3 metri, au fost gasite doua schelete fara cap si o multime de alte oase de om. Pe locul unde se afla casa familiei Pereira a fost in secolul 17 un cimitir catolic. In antichitate, locul a fost un cimitir roman.

Oasele au fost ingropate intr-un alt cimitir catolic. Dornici sa puna capat fenomenului, pe care multi il considerau o gluma proasta, Consiliul orasului a platit ca locul si fie din nou cimentat. Dar rezultatele nu au fost cele dorite.

Nu doar ca “Pava” a revenit, dar de data asta au aparut is mai multe figuri pe podea! Figuri feminine si masculine, mari si mici. Unele erau total abstracte, altele erau perfect definite. Cand din nou s-a incercat sa fie sterse, expresia fetelor s-a schimbat intr-una horror si manioasa!

Familia Pereira pierduse controlul casei, sau cel putin al bucatariei. Desi nimeni nu a fost ranit, toti erau speriati. Au construit o noua bucatarie, iar cea veche cu fetele a devenit atractie pt turisti si oameni de stiinta. Fetele din Belmez devenisera un fenomen mondial.

O echipa de cercetatori renumiti a fost chemata sa investigheze. Si-au dat seama repede ca acesta este un fenomen paranormal foarte complex, imediat dupa ce au observat ca fetele isi schimba expresia si “evolueaza”. Le-au numerotat si denumit. Unele fe?e au disparut si au aparut altele. O observatie foarte importanta a fost facuta, cand au observata ca fetele reactioneaza la starea de spirit a Mariei, femeia cea mai ”apropiata” de ele.



Cercetatorii au gandit si un experiment. Au acoperit podeaua si au sigilat toate intrarile in bucatarie cu ceara, si au lasat totul asa in intuneric pt 3 luni. Peste 3 luni, au deschis bucatarie in fata a mai multor martori. Toata lumea a observat ca fe?ele s-au miscat, au aparut unele noi, expresiile erau schimbate. Testele de ciment nu au aratat nimic neobisnuit, la fel si testele cu raze X si cele de radioactivitate. La acel moment, toata lumea era convinsa ca ceea ce se intampla este un fenomen supranatural fara explicatie.

Cercetatorii nu au renuntat si au plantat microfoane in ciment pt a inregistra vocile EVP, voci care nu sunt auzite de urechea umana. S-a inregistrat o ”comoara” de sunete EVP. Printre oftaturi, soapte, plansete, s-au inregistrat si multe fraze clare:

“Continui ingropat.”

“Maria, vreau sa ies afara!” – cu vocea unei fetite.

“Ea merge cu toti barbatii.”

“Iadul incepe aici!” – cu siguranta cea mai amenintatoare.

“Uita-te jos” – asta a fost inregistrata la excavare cand s-au gasit scheletele.

S-au inregistrat si multe injurii. Varianta spaniola a cuvantului ”curva” a fost inregistrata de multe ori, la fel ca si multe alte cuvinte injurioase. O alta sedinta EVP, a inregistrat fraze cum ar fi:

“Sa-l omor!’

“Toti au murit.”

“Acolo sunt toti.”

”Unul sufera.”

Uneori, vocile au raspuns si la intrebari. Cand Maria a intrebat “de ce casa mea?”, pe banda s-a auzit “este un abuz!”.

Inregistrari EVP au avut loc si in anii 90. La acel moment, s-a crezut ca figurile si vocile au fost create de subconstientul unui locatar al casei, in particular Maria. Cum am zis mai sus, figurile pareau ca reactioneaza in functie de starea ei de spirit. O voce ce suna foarte mult ca a Mariei, a spus “Visez la tine.” Pentru unii, asta indica faptul ca fetele si vocile nu erau ale unor spirite, ci erau manifestari ale mintii Mariei. In multe cazuri poltergeist, o persoana din apropiere este catalizatorul, de obicei un copil.

Fetele nu au fost un caz de scurta durata. Continua sa apara si in ziua de astazi. Desi multi pasionati de paranormal au vizitat casa, atmosfera s-a linistit in anii 80, iar familia Pereira s-a consolat ca trebuie sa imparta casa cu acele figuri. Nimeni nu a patit nimic rau, potrivit efemeride.ro

Juan Pereira a murit in bucataria cu fetele, dupa o lunga lupta cu cancerul. Ultimele sale cuvinte au fost ca vrea sa vada fetele zambind si primindu-l intre ele. Mai tarziu, nepotii au observat fata lui Juan pt. o perioada in podea.

In 2004, Maria Pereira a murit si ea la varsta de 85 de ani. Ultimele zile si le-a petrecut in spital. S-a facut respectata prin faptul ca a ramas tot timpul o sotie simpla si o mama iubitoare. Inmormantarea sa a adunat sute de oameni.

Mortile lui Maria si Juan nu au pus insa capat Fetelor din Belmez. Societatea de Paranormal din Spania a investigat podeaua misterioasa imediat dupa moartea Mariei. Au constatat ca fetele au ramas active, aparand si disparand, schimbandu-si expresiile. Spre uimirea unora, fata Mariei nu era printre ele.

Nimeni pana in prezent nu a reusit sa gaseasca nici cea mai mica dovada cum ca fenomenul ar fi o pacaleala. Comunitatea stiintifica evita subiectul, neavand raspuns pentru el.

Fetele din Belmez raman un un mister in continuare, parapsihologii considerand acest fenomen drept “cel mai important fenomen paranormal din secolul 20!”.


Sursa