• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Povesti si povestiri a unor autori mai mult sau mai putin cunoscuti

anuk

Moderator
Joined
Oct 28, 2009
Messages
59,925
Reaction score
0
Incep acest nou topic cu o serie de povesti a autorului Ştefan Bruno care mi-au placut f tare. Povesti din "ciclul" " Ştefan Bruno " .Sper sa nu se supere ca-i aduc scrierile in forumul nostru.





POVESTEA cerșetorului afgan



Am un prieten bogat, care are mai multe magazine în centrul Capitalei: rotiserii, fast-food-uri, cabinete medicale, veterinare, de avocați etc.

Acum vreo 7 ani s-a aciuat lângă una din rotiseriile lui un orb însoțit de o cățea. Când nu avea ochelarii pe nas era înspăimântător, căci avea ochii scoși. După ce primea de la vreun client sau de la vânzător o bucată de pui, se retrăgea într- un colț, mesteca bine carnea și o scotea să i-o dea câinelui care-l însoțea. Intrigat de comportamentul lui ciudat, care-i alunga clienții de la rotiserie, prietenul meu s-a hotărât să stea de vorbă cu el. L-a chemat în biroul lui, dar el a refuzat să intre dacă nu intra și cățeaua lui. Mirați de atașamentul lui față de un câine, ne-am hotărât să-i ascultam povestea.

Cu cât mă îndepărtam de țara mea, cu atât interesul și dorința de a ajuta Afganistanul scădeau simțitor

- Tatăl meu a fost mollah- ul orașului Kabul. El a fost cel care a organizat apărarea orașului la invazia rușilor. Credea mult în valorile civilizației americane și a început tratative cu ambasada SUA pentru susținerea rezistenței afgane.

Lupta de guerilă pe care a dus-o de la început a creat o solidaritate uriașă între afgani și el a primit sprijin din toate colțurile țării. Dar într-o zi, sub pretextul ajutorului islamic, în orașul nostru au intrat trupele saudite. Au ocupat poșta, gara, radioul, spitalele și toate punctele cheie din oraș, spunând că vor să organizeze mai bine apărarea în fața rușilor. Tata nu l-a privit cu ochi buni de la început pe liderul lor, Osama bin Laden, căci părea viclean și cu scopuri ascunse. Antipatia a fost reciprocă, dar nu s-a manifestat o bună bucată de vreme. Când Osama l-a proclamat mollah peste oraș pe un alt afgan, dându-l la o parte pe tata, acesta a reacționat cerându- i să părăsească țara. În acea noapte, seraiul nostru a fost atacat de saudiți, tata a fost omorât, la fel și mama și fratele meu cel mare, iar mie mi-au scos ochii, urmând să mă omoare a doua zi, împreună cu celălalt frate și cu sora mea. Cum cunoșteam toate cotloanele casei, am reușit să fug și să mă ascund în casa imamului de la periferie - vechi prieten cu tata. La scurt timp, Osama a declanșat războiul cu americanii, iar Kabulul a fost continuu bombardat. Într-o noapte, o bombă a atins casa imamului strivindu- ne pe toți sub ruinele ei. Eu am nimerit sub masă, dar nu mă puteam mișca pentru că deasupra mea erau mormane de moloz. I-am strigat pe toți din casă, dar nimeni nu mi-a răspuns și cred că erau morți cu toții. Eram convins că voi muri și eu, căci nu știam cum pot să ies. Întrun târziu am auzit un lătrat de câine. Am strigat și câinele și-a dat seama unde eram. A reușit să-i alerteze pe vecini și m-au scos de sub dărâmături. Au venit cei de la Salvare și au vrut să mă ia la spital, dar eu am fugit de teamă să nu încap iar pe mâna saudiților. Atunci, cățeaua a venit după mine. De parcă ar fi înțeles totul fără să-i vorbesc, m-a scos din oraș pe drumuri ascunse, ferite de paza oamenilor lui bin Laden și, după 10 săptămâni de rătăciri prin tot felul de așezări, am hotărât să părăsesc țara. Căci întreg Afganistanul era bombardat, chiar și munții cei feriți și plini de peșteri secrete. Însoțit de această cățea, am traversat munții și am ieșit din țară pe la Bala direct în Turkmenistan. Am bătut la porțile mai multor căpetenii turkmene care, în trecut, apelase la ajutorul tatălui meu, rugându- i să mă ajute să-i îndepărtez pe saudiți din Afganistan. Amăgiți însă cu ideea îmbogățirii cu petrolul din Marea Caspică, cei mai mulți lideri nu mai voiau să audă de țara mea - se temeau și de ruși, și de americani, și de saudiți și nu voiau să aibă vreo atitudine vrăjmașă față de ei. Așa că am plecat mai departe în Armenia, apoi la kurzii din Turcia și, negăsind sprijin nici la ei, am urcat în Bulgaria și apoi în România. Am ajuns aici după 6 luni de mers, în cea mai mare parte pe jos, dormind pe marginea drumurilor și mâncând ce îmi dădeau oamenii sau ce găsea cățelușa asta. Cu cât mă îndepărtam de țara mea, cu atât interesul și dorința de a ajuta Afganistanul scădeau simțitor.

Și am continuat să cerșesc ca să am cu ce s-o hrănesc pe cățelușa mea, și să strâng ceva bani pentru a o putea vindeca

În Bulgaria și în România, oamenii nici nu știu unde e situată țara mea pe hartă, iar comunitățile musulmane nici nu vor să ne ajute în vreun fel. Eram convins că voi merge mai departe până la Bruxelles sau chiar mai departe în SUA, dar cățelușa s-a îmbolnăvit. Picioarele o dor și nu mai poate face drumuri lungi, iar dinții i s-au stricat și nu mai poate mesteca fără dureri. Așa că ne-am oprit aici, în București, de câțiva ani. Am găsit o vreme un frate musulman care m-a lăsat să-l ajut la shaormerie, dar când clienții i s-au împuținat, nevasta lui a dat vina pe înfățișarea mea și a trebuit să plec. Am vrut să predau pe undeva limba și literatura arabă, căci aceasta era specialitatea mea la Kabul, dar n-am găsit pe nimeni interesat aici. Și am continuat să cerșesc ca să am cu ce s-o hrănesc pe cățelușa mea și să strâng ceva bani pentru a o putea vindeca. Dacă ea m-a salvat de la moarte și m-a adus până aici, sunt dator și eu s-o salvez, ca să mergem mai departe. Știu sigur că dacă voi ajunge în America soarta țării mele se va schimba.

Prietenul meu afacerist l-a luat pe cerșetor și l-a dus la cabinetul lui veterinar. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe, căci el nu s-a mai arătat lângă rotiserie. Uitasem de el, căci au trecut 7 ani deatunci, dar ieri prietenul m-a sunat să-mi spună că a primit o scrisoare de la cerșetor. A ajuns în SUA, predă la Universitatea din Madison, Wisconsin și speră să se reântoarcă în Afganistan în anul următor cu sprijinul autorităților americane. M-a uimit modul în care a încheiat scrisoarea: „Mulțumesc lui Allah pentru milostivenia lui și îl rog să ma ierte că mă închin și lui Hristos, pe care îl implor să aibă grijă de tine, așa cum tu ai avut grijă de cățelușa mea”.

24 decembrie 2009

Sursa : http://beta.evz.ro
 
La un curs

Căsătoria tradițională dintre o femeie și un bărbat de vârste apropiate este un eșec – spunea profesorul la catedră cu voce puternică și autoritară.

Nu cunosc nici un om a cărui fericire să dureze pe termen lung într-o relație maritală creștină. Ea produce frustrare, ratarea oportunităților, limitarea inteligenței, comportament primitiv, perversiuni și mai ales norme și legi care îngrădesc instinctele naturale ale oamenilor. Căsătoria între homosexuali este legitimă și produce cel puțin aceeași fericire ca și căsătoria creștină. Și nu numai ea trebuie să fie recunoscută oficial, ci și căsătoria poligamă, a mai multor persoane. Ba chiar și căsătoria cu minorii, căci Sigmund Freud ne-a demonstrat că instinctele sexuale se dezvoltă de la naștere și își cer dreptul la afirmare înaintea vârstei legale de 18 ani. Priviți la cuplurile din sudul Franței și veți vedea multe fetițe de 12-14 ani alături de bărbați de 60 de ani și chiar de peste 80 de ani, iar pe chipurile lor veți vedea mulțumire pentru că au libertatea să -și exprime în public sentimentele, fără a fi batjocoriți, umiliți sau hărțuiți. Dreptul la fericire este un drept inalienabil al omului, iar politicienii și religiile care limitează acest drept sunt retrograde. Ați văzut că în Germania incestul a fost dezincriminat, iar relațiile sexuale dintre tată și fiică, dintre mamă și fiu sunt acceptate ca normale, căci s-a demonstrat științific faptul că relațiile dintre rude sunt cele mai puternice emoțional și sexual. Și nu doar aceste căsătorii alternative trebuie să fie legalizate, ci și cele cu morții. Ați aflat că în Olanda căsătoria cu morții a fost recunoscută ca legitimă de un tribunal. Dacă un individ vrea să țină acasă trupul iubitei lui moarte și să oficializeze această dragoste dacă n-a avut ocazia sau cheful în timpul vieții ei, trebuie să i se permită acest lucru.


FOTO: Bruno Ștefan

Vedeți pe Internet cazuri cu oameni care fac dragoste cu cadavre și trebuie să înțelegeți că e normal ca necrofilia să aibă aceiași legitimitate ca și monogamia. Și zoofilia este îndreptățită săși afirme dreptul la existență, căci dragostea oamenilor cu animalele este atât de des întâlnită încât nu mică vă va fi mirarea exploziei ei sociale în momentul recunoașterii ei legale. Cunosc ciobani care s-au îndrăgostit de o anumită oaie, femei care își iubesc nespus câinele, țărani care fac dragoste cu caprele. Toți aceștia și-ar oficializa relațiile dacă nu ar fi supuși oprobiului public. Religia a instituit monopol pe un singur tip de relație sexuală și căsătorie și le-a scos în afara legii pe toate celelalte. Atunci când celelalte tipuri de căsătorii vor avea aceleași drepturi ca și căsătoria tradițională, oamenii vor căuta noi posibilități de a fi fericiți, iar iubirea va institui mai multă armonie în societate decât frustrarea sexuală generalizată de acum.

Profesorul vorbea la fiecare prelegere despre perspectivele pe care freudomarxismul le deschide omenirii: despre dreptul la eutanasiere, despre obligația începerii educației sexuale a copiilor încă de la grădiniță și a experimentării încă de mici a tuturor formelor de satisfacție sexuală, despre dreptul bătrânilor la stimularea libidoului prin relații libere cu tineri și adolescenți, despre practicarea actului sexual în public, despre obligația bisericilor de a recunoaște și oficializa taina căsătoriilor alternative, despre celebrarea dragostei în toate formele în care ea dorește să se manifeste: cu saltelele gonflabile sau cu animalele, cu vii sau cu morții.

„Nu cunosc nici un om a cărui ferecire să dureze pe termen lung într-o relație maritală creștină. Ea produce frustrarea, ratarea oportunităților, limitarea inteligenței, comportament primitiv”

– Domnule profesor – îl întrerupse un cursant – vreau să vă spun ceva. Am întâlnit de curând o fată într-un club. Era atrăgătoare și foarte sexy îmbrăcată. Mi-a fost jenă la început să mă apropii de ea, pentru că era minoră și nu voiam să mă bag în vreun bucluc, dar mi-am adus aminte de ceea ce mi-ați spus la curs și am îndrăznit să o abordez. M-am băgat în vorbă cu ea și mi-a răspuns cu prietenie, ba chiar m-a sărutat în timp ce dansam. Așa că am avut mai mult curaj și am adus-o la mine în cameră la cămin. A fost de acord să facem dragoste și între noi s-a creat un sentiment plăcut, așa că a venit la mine în fiecare zi când chiulea de la școală. Devenind mai apropiați, mi-a spus că a făcut prima oară dragoste cu unchiul ei și apoi a încercat și cu câțiva colegi de clasă, dar că îi plac mai mult bărbații maturi, însă cel mai mult îi place să se iubească cu câinele ei. Îngrozit de mărturisirea ei am vrut să mă duc să le spun părinților pe ce drum a apucat fiica lor. Ajungând la casa fetei când știam că nu este acasă, ci la școală, mi-a deschis mama ei, care era foarte sumar îmbrăcată și foarte interesată de mine, nu de ceea ce voiam să-i spun. Neputând refuza o femeie atât de atrăgătoare, am avut o aventură sexuală cu ea. M-am simțit vinovat că m-am culcat și cu mama și cu fiica ei, dar ea mi-a spus că este o femeie liberă în gândire, măritată cu un profesor foarte îngăduitor. Ba chiar m-a întrebat dacă nu am prieteni care ar vrea să participe la un party sexual cu ea și cu cumnata ei, sora profesorului. Așa că zilele următoare am venit cu un prieten, apoi cu alți colegi și pe urmă cu aproape toată grupa de la facultate. Numai că la una din petreceri cumnata ei a suferit un atac cerebral.

– Am înțeles – îi spuse profesorul. Ai probleme de moralitate și tocmai asta este tema cursului de față, pe care l-ai întrerupt cu cazul tău.

– Nu domnule, vreau să vorbesc despre sora dumneavoastră.

– Ce-i cu sora mea?

– Păi nu v-am spus că am fost încurcat cu o minoră și apoi cu mama ei și cu mătușa ei care a suferit un atac cerebral, care este sora unui profesor?

– Da, și?

– Cum „și”?

Într-un târziu profesorul realiză situația. Se înroși, îl apucă transpirațiile, se clătină și căzu rușinat pe scaunul de la catedră. Studentul se aplecă spre el.

– Domnule profesor, unul din colegii mei aici de față s-a îndrăgostit de sora dumneavoastră și m-a rugat să vă întreb dacă ați fi de acord, în cazul în care ea va muri, să acceptați să continue relația cu ea și după ce obțineți certificatul de deces.

Profesorul leșină. Punerea în practică a teoriilor freudo- marxiste pe care le preda cu atâta convingere era prea mult pentru el.

Poveștile lui Bruno - Autor: Ştefan Bruno

http://www.evz.ro/la-un-curs-povestile-lui-bruno.html
 
Merita citita cu mare atentie aceasta povestire din seria " Poveștile lui Bruno "


Ultimele minute ale unui kamikaze


În decembrie anul trecut mă întorceam de la Beth leem la Ierusalim – un drum de maximum 10 km.

În autobuz am stat lângă un musulman tânăr. Tot aşteptând să se umple autobuzul cu călători şi să se pună în mişcare (vreo jumătate de oră) am discutat cu el. Era radical nu doar împotriva evreilor și a creștinilor, ci și împotriva musulmanilor care l-au trădat pe Profet, căzând la pace cu păgânii. L-am ascultat perorând un fanatism socialist, totalitar, cum nici în vremea lui Gheorghiu Dej nu era cu putinţă. Yasser Arafat a fost eroul, trimisul Profetului, Mahmoud Abbas este un trădător, noi, românii, l-am trădat pe Ceauşescu şi ne-am vândut imperialismului americano-sionist, spiritul lui Hristos ne hrăneşte cu ură împotriva musulmanilor pe toți creştinii; e nevoie de o revoluție pentru a curăța lumea de lichelele cumpărate cu banii jidanilor; dacă o sută de mii de păgâni ar muri în jihad, lumea ar fi mai curată; steagul Islamului trebuie să fluture pe zidurile Ierusalimului – când orice picior de evreu va dispărea din Israel atunci va fi pace în Islam; până atunci orice musulman îşi asumă martirajul încă de la naştere. În politică sunt prea multe partide şi de-asta e multă corupţie. Trebuie un singur partid, condus de un om puternic, care să nu aibă milă față de cei care nu-l ascultă. El trebuie să împartă bunurile în mod egal şi să nu permită unora să se îmbogăţească şi altora să lenevească. Orice democraţie duce la dezordine şi corupţie şi doar regimurile autoritare duc la ordine şi progres.

La poarta Jaffa din Ierusalimul vechi am coborât. Maşina a intrat în pasaj, iar eu am început să urc spre poartă. La scurt timp s-a auzit o explozie – am crezut ca s-au ciocnit două maşini, deşi zgomotul a fost puternic, zgâlţâindu-mă şi pe mine. Pasajul a fost închis automat, zeci de poliţişti evrei au răsărit ca din pământ, ambulanţe şi maşini de descarcerare au sosit în 2-3 minute la faţa locului. Autobuzul a fost scos din tunel – era praf făcut. El sărise în aer. Tot privind cum autorităţile degajează tunelul şi repară asfaltul, au venit la mine 2 poliţişti şi m-au intervievat. Mi-au cerut să dau declaraţii despre arabul cu care am stat de vorbă. Le-am spus că atunci când am trecut de zidurile de securitate de la Beth leem arabul era în faţa mea, fără nici un bagaj. Aşteptând în autobuz să plecăm, a venit la el un alt arab care i-a dat un rucsac, pe care l-a băgat sub scaunul lui.

„(...) Am înțeles că socialismul conține în el nu doar o hulă la adresa lui Hristos, ci și germenii crimei. Atrocităţile regimurilor comuniste nu au fost excepții, ci fapte care au decurs normal din modul de a gândi socialist (...).”

Când am ajuns în camera de hotel, am văzut la ştiri despre explozia din pasajul Jaffa. Poza celui cu care vorbisem era continuu pe ecrane, el fiind cel care aruncase autobuzul în aer, omorând 3 oameni şi rănind alţi 6. La un moment dat au transmis şi imagini din autobuz şi m-am văzut la TV vorbind cu el. Autobuzele erau dotate cu camere de luat vederi care transmiteau în timp real toate înregistrările la un sediu central. Poliţiştii mi-au mulţumit că l-am ţinut de vorbă pe kamikaze, căci altfel ar fi aruncat autobuzul în aer când era plin.

M-am îndreptat spre Biserica Sfântului Mormânt mulțumind lui Hristos că m-a salvat și că mi-a arătat încă o dată că e viu, dar și că dușmanii Lui sunt puternici și că despre dreptatea Lui trebuie să vorbesc neîncetat.

În urmă cu jumătate de an trecusem pe lângă un alt accident grav: mă pornisem de la Versailles spre Paris pe 13 iulie, pe la ora 17, după ce vizita la palat s-a încheiat. Tocmai mă urcasem în tren împreună cu soţia, copilul şi nepoata, când le-am spus să ne dăm jos că vreau să merg la WC. Ele insistau să folosesc toaleta din tren după ce se pune în mişcare, dar eu am coborât, făcându-le şi pe ele să coboare. În realitate am vrut să cobor deoarece trenul era plin cu oameni care participaseră la o paradă gay si erau nu doar prea dezbrăcaţi, ci şi foarte zgomotoşi. Ne-am urcat în trenul următor, dar el nu a plecat pentru că trenul dinaintea lui a deraiat, murind șase oameni şi alţi zeci fiind internaţi cu răni grave.

Am înţeles că Dumnezeu m-a extras din tren în Franţa, aşa cum m-a extras din autobuz în Israel, lăsându-mă în viaţă ca martor al puterii Lui, să povestesc oamenilor că El n-a murit abandonându- i pe lume, ci este prezent continuu printre noi.

Nu am votat niciodată cu socialiștii, dar cu ocazia acestor două evenimente am înțeles că socialismul conține în el nu doar o hulă la adresa lui Hristos, ci și germenii crimei. Atrocităţile regimurilor comuniste nu au fost excepţii, ci fapte care au decurs normal din modul de a gândi socialist, la fel cum kamikazele din Israel nu a simţit nicio clipă că face un păcat omorând alţi oameni. L-am însoţit ultimele lui 45 minute de viaţă – doar ultimul minut a fost singur, din momentul în care am coborât din autobuz şi până a detonat bomba – şi mi-a vorbit ştiind că va muri şi dorind ca gândurile lui, modurile lui de a înţelege lumea să fie cunoscute şi de alţii. În viziunea lui socialistă, regretul, păcatul, rușinea, dragostea față de oameni, respectul față de viața celorlalți - toate acestea erau aneantizate, făcând loc urii, fanatismului, agresivității și minciunii. Când văd lucrurile astea la unii politicieni – şi cu ură, fanatism, agresivitate şi minciună s-au câştigat alegerile în România – ştiu că nu a mai rămas nimic sfânt în ei şi duşmani ai lui Hristos au devenit.


http://www.evz.ro/ultimele-minute-ale-unui-kamikaze-povestile-lui-bruno.html
 
Orgie pronominală

Când prefața unei culegeri de gramatică se plimbă haotică cu DEX-ul în buzunar, pe străzi aglomerate, în căutarea cuprinsului ideal, ceva nu este sigur în regulă.

Se oprește brusc în fața Muzeului Național al Literaturii Române umplându-se dintr-o dată de puncte de suspensie și semne de exclamare la vederea dezmățului dintre pereții clădirii. Ne-a relatat în câteva rânduri ce i-a fost dat să vadă în momentele acelea inedite.

Încep gesticulări frenetice și înșiruiri de vorbe pe nerăsuflate:

una pleacă, altul vine,
el de ea cu dinții ține,
unul stă cam tras la față
celalaltă de el s-agață
ăla râde iritat
ea l-a luat, ea l-a lăsat
care ele? care ei?
măria ta, cei mai cei
dânșii cântă, la plural
ea – pronume personal
dumnealor șoptesc lasciv
acestui voios dativ
dânsele, toate ale lor
și acestea, domnilor?
ăstora lor le sunt slugi
voi cu ale voastre-n blugi
vrei cu ceilalți dumneata?
unul nu, ailaltă da.

Final inopinat – atât de tare se agită, atât de multe emoții o copleșesc încât colțul ei de foaie respectabilă se aprinde subit iar flăcările o cuprind în câteva fracțiuni de secundă.

DEX-ul urlă și el de durere aruncând cu repeziciune tot felul de cuvinte ciudate în stânga și în dreapta cu gândul că le mai poate salva.

O carte de chimie trece întâmplător pe acolo, vede nenorocirea, își adună ideile și începe a-i enumera insistent formule pentru potolirea dezastrului: 52% azot, 40% argon, 8% dioxid de carbon!

Nimic, literele sunt în stare gravă – nu se mai pot aduna să se salveze.

E prea târziu, miroase îngrozitor, totul e fum și cenușă.

Doar o Biblie mai poate de acum să-i fie scrumului de ajutor, să-l îndrume spre locul de veci. Sau vreun acatist mărinimos.

Concluzie apoteotică:
“Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea!” (Exod 22.19)

Raluca Viţu




http://citesteasta.ro
 
Back
Top