PREVIZIUNE SI REALITATE

[anuk]

Inapoi in viitor – intre previziune si realitate

Viitorul nu mai este ce era odata. Cu zece ani in urma, futurologii, prognosticatorii profesionisti, isi imaginau cum ar arata prima decada a secolului XXI si, mai ales, cum vor schimba timpurile moderne viata oamenilor din toata lumea. Printre preocuparile acestora, se numarau si intrebarile legate de ceea ce vom manca, ce ne va place sa bem sau de modurile in care ne vom petrece timpul liber.
Inapoi in viitor…




Vom avea roboti in case care sa ne usureze viata? Ne vom imbraca cu materiale inteligente, computerizate? Vom crea, in cele din urma, clone umane? Pentru a nu se lovi de implacabila opinie publica, futurologii avertizeaza: ceea ce portretizeaza ei nu este absolut necesar sa fie adevarul gol-golut. Insasi natura acestei meserii implica si permite divagatii, presupuneri, prevestiri, pareri subiective si discursuri impregnate cu multe “daca”. “Viitorul nu este o destinatia clara, asa cum este orasul St. Louis, pentru ca se schimba in fiecare zi”, avertizeaza editorul revistei “The Futurist”, Patrick Tucker. Cu toate acestea, ei s-au aventurat sa faca cinci previziuni pentru prima decada a secolului XXI, chiar inainte de schimbarea mileniului, in anul 2001. Cata dreptate au avut futurologii? Va invitam sa descoperiti.



5 previziuni care s-au adeverit

Internet pentru toata lumea si in toata lumea

In 2009, internetul se afla peste tot. Chiar in momentul in care cititi aceste randuri, va bucurati de facilitatile acestuia. Cu 10 ani in urma, cand laptopurile erau inca o noutate, iar telefoanele celulare erau de domeniul SF-ului, industria IT deja facea primii pasi in directia computerelor mobile, care au dus in final la inovatiile de astazi, de genul iPhone-ului sau mini-laptopurilor ultraportabile, gata oricand pentru a fi folosite si din ce in ce mai ieftine.

“Cuvantul computer mobil va avea o alta semnificatie pana in 2009. Pana atunci, vom avea computere care vot fi purtate cu usurinta, oferindu-ne posibilitatea de a avea oricand acces la informatie si la Internet, oricand si oriunde”, declara in urma cu doar 8 ani, Tim Bajarin, presedintele unei firme specializate pe IT.

Conexiunea la Internet a depasit demult necesitatea cablarii. In prezent, este suficient sa apesi un buton pentru a fi in conexiune wireless cu intreaga lume. Este acesta un progres? Asta depinde de cum se simte partenerul de cina, dupa ce ti-ai verificat mailul a treia oara pe telefonul mobil.



Stocarea informatiilor

In 1999, inventarorul si futurologul Raymond Kurzweil prezicea in una dintre lucrarile sale aparitia unei retele care sa stocheze informatia digitala, aceasta devenind astfel accesibila de oriunde.“Exista servicii specializate care pot pastra informatia digitala, insa majoritatea oamenilor vor prefera sa isi tina informatiile personale sub propriul control”, anunta in urma cu 10 ani Kurzweil. Obiectele digitale, cum ar fi cartile, albumele de muzica, filmele si programe de software vor fi mult mai usor de transmis prin intermediul retelelor computerizate si mult mai accesibile, de vreme ce nu au greutate materiala.”

Cat se poate de adevarat, ar spune oamenii din 2009, de vreme ce oricine poate apela la Internet pentru a-si stoca fotografii, albume de muzica, carti elcetronice sau filme. Mai mult decat atat, acest cumul de informatii poate fi facut public, descarcat sau incarcat dupa bunul plac al utilizatorilor. Este suficient sa intri pe YouTube pentru a vedea cea mai variata gama de documente video, de la desene animate, muzica, filme sau imagini de razboi. Pe masura ce din ce in ce mai multi utilizatori au inceput sa posteze continut digital online, dezvoltatorii web au creat masuri de securitate pentru a garanta celor care posteaza controlul asupra documentelor care le apartin.



Virtual vs Real

In prezent exista Second Life ssau Facebook care transfera practic latura sociala a vietii noastre in mediul virtual. In urma cu 10 ani, futurologii au prezis faptul ca, in scurt timp, nu numai viata noastra va fi pusa pe tapet, ci si casele in care locuim.

“Casele vor fi complet cablate, iar omenirea va intra in era internetizarii a tot ceea ce este material posibil”, declara in anul 2000, Lance Travis, director de Cercetare si Dezvoltare a Tehnologiilor in cadrul firmei AMR Research. Acesta isi imagina frigidere si masini de spalat conectate la Internet, carora li se vor opera periodic imbunatatirile de software, transmise de la o unitate centrala. Chiar daca era frigiderelor inteligente nu a sosit, cel putin nu cele intr-atat de destepte pe cat a fost prognosticat, suntem aproape de a atinge aceasta noua culme a tehnologiei.

Casele moderne beneficiaza insa de o serie de gadgeturi si aparate electrocasnice, cu functii de neinchipuit cu o decada in urma. De la un singur panou din bucatarie poti controla muzica din toata casa, poti schimba temperatura sau ai posibilitatea chiar de a stinge luminile dintr-o camera in care nu te afli. Toate aceste facilitati se afla la doar un buton distanta, asta, desigur, in cazul in care esti dispus sa platesti mii de euro pentru a avea o casa complet electronizata.



Chat-ul video

Tot Raymond Kurzweil a fost cel care a prezis ca in viitorul apropiat oamenii vor comunica intre ei prin intermediul camerelor video, calatorind prin spatiul virtual pentru a intalni oameni din toata lumea, fara a mai fi necesara vreo viza pe pasaport. “Partenerii virtuali sunt populari pentru ca reprezinta tot atatea ocazii de divertisment sexual, fara a te implica insa cu adevarat”, nota acesta.

Oricine isi traieste a doua viata in Second Life stie ca celebrul futurolog nu s-a inselat scriind aceste randuri. In acest spatiu, oamenii sunt liberi sa faca ce doresc, sa isi aleaga partenerii dupa bunul plac, fara a fi constransi de norme sociale. Cu masura insa, pentru ca in anul 2008 politia japoneza a facut prima arestare a unui utilizator care si-a ucis partenerul de viata virtual, care, intamplator, era acelasi si in viata reala. Dezavantajul este ca desi in Second Life personajele isi petrec serile in restaurante si practica amorul liber, nu pot simti nici una dintre aceste senzatii. Dincolo de acest neajuns, mai este unul: rata divorturilor in cazul celor care isi creaza un personaj virtual a crescut alarmant in ultimii ani.



Clonele umane

La inceputul noului secol, scriitorul Arthur C. Clarke a prezis aparitia primelor clone umane, care vor fi aduse la cunostinta publicului in jurul anului 2004. Cand clonarea cu succes a unui mamifer, ramas in istorie sub denumirea de oaia Dolly, a fost anuntata in 1997, oamenii au sperat ca acesta procedura ar putea sa le aduca inapoi animalele de companie, persoanele indragite sau membri ai familiei decedati, a caror pierdere a lasat un gol greu de umplut. In prezent, dezbaterile asupra clonarii umane sunt in toi. Chiar si clonarea mamutilor sau a altor specii disparute in epoci trecute a reusit sa imparta lumea in doua tabere.

Cu toate acestea, obtinerea primilor embrioni umani produsi prin intermediul clonarii, facuta publica in luna mai a anului 2008, a avut o primire rece din partea opiniei publice. Embrionii umani au fost obtinuti prin clonare, insa scopul declarat al oamenilor de stiinta nu este acela de a obtine indivizi identici, ci de a preleva celule susa embrionare, denumite celule ES, care variaza in diverse tipuri celulare. De celulele ES se leaga multe dintre sperantele cercetatorilor in ceea ce priveste viitoarele terapii medicale. Cu toate ca implicatiile acestei descoperiri sunt deosebit de importante, anuntul succesului experimentului nu a inregistrat foarte mare interes.



Viitorul la… viitor

Scriitorul rus de literatura science-fiction, Vladimir Streletsky, a elaborat o lista a viitoarelor “achizitii” ale omenirii, folosindu-se de predictiile futurologilor, de profetii, dar si de proiectele viitoare ale oamenilor de stiinta. Chiar daca nivelul atins de stiinta va revolutiona viata pe Pamant, viitorul lui Streletsky arata putin cam infricosator.

2009-2025: robotii androizi vor intra in productie industriala;

2010: oamenii de stiinta vor dovedi ca sufletul uman supravietuieste mortii;

2010-2012: tari din Europa, America si regiunea Pacificului se vor uni sub forma unor blocuri regionale. O coalitie rusa-chineza va intrerpimde o misune de succes pe Luna;

2011: va fi inventat vaccinul impotriva SIDA;

2011-2023: Estul va crea o presiune demografica asupra Europei, iar numarul emigrantilor va creste considerabil. Democratia va cunoaste o criza in Europa si in Statele Unite, prin urmare, liderii acestora vor aborda forme de conducere autoritare;

2012: vor fi sintetizate medicamentele de marire a activitatii creierului;

2013: va fi construita prima plantatie pentru cresterea carnii artificiale;

2015-2025: resturile radioactive vor fi colectate de pe Pamant si deversate in spatiu;

2016: rezervele de petrol vor fi pe sfarsite;

2025: inceputul crizei globale de apa potabila. Cercetatorii vor gasi modalitati pentru a extinde durata de viata umana pana la 120 de ani;

2026: va fi creata inteligenta artificiala;

2027: vor fi receptionate primele semnale radio ale civilizatiilor extraterestre;

2029: aparitia cyborgilor;

2030: noi masuri impotriva imbatranirii umane;

2060: prima colonie umana pe Marte;

2090: primele orase subacvatice;

2114: omenirea va stabili primele contacte cu civilizatiile extraterestre.


http://www.descopera.ro/stiinta/4745318-inapoi-in-viitor-intre-previziune-si-realitate

---

 

[anuk]

Sapte mituri false din lumea stiintei .



Astronomie, fiziologie, neurologie, fizica… numeroase domenii ale cunoasterii sunt impodobite, printre teorii, legi si axiome, cu diverse “clisee” pe care toata lumea le-a auzit, toata lumea le repeta, toata lumea le crede, dar care, in lumina unor recente descoperiri stiintifice, nu mai sunt valabile. Printre multele de acest gen, iata cateva foarte cunoscute, dar care au primit – unele foarte recent - niste lovituri zdravene, in urma carora au necesitat reparatii de urgenta.

La varsta adulta, neuronii nu se mai dezvolta.

Mare parte din dezvoltarea esentiala a creierului are loc in copilarie, e drept. Totusi, spre deosebire de conceptiile vehiculate pana in urma cu cativa ani, creierul adult nu sta pe loc, nu devine static, pierzandu-si plasticitatea care i-a permis sa se modeleze atat de spectaculos in cursul primilor ani de viata... Studiile mai noi au aratat ca, si la varsta matura, neuronii cresc si se transforma, ca raspuns la stimulii oferiti de experientele noi din viata. Cercetari efectuate pe soareci adulti, de catre specialisti neurologi de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), au demonstrat ca dendritele (prelungirile arborescente ale neuronilor, prin care acestia transmit impulsurile nervoase de la o celula la alta a creierului) isi pot modifica dimensiunile. In unele cazuri, dendritele chiar si-au dublat lungimea.
Nu toti neuronii din creierul adult sunt capabili de astfel de performante,. Dar unii o pot face, astfel incat, pe masura ce cercetarile asupra creierului avanseaza, vor fi descoperite, probabil, tot mai multe tipuri de neuroni in stare de modificari structurale de care nimeni, pana in urma cu cativa ani, nu-i credea capabili.

Oamenii utilizeaza doar 10% din creier



Desi a tot fost auzita timp de vreun secol, aceasta afirmatie nu este edevarata - din fericire. Odata cu progresul reprezentat de tehnologia numita imagistica prin rezonanta magnetica, s-a putut demonstra clar ca oamenii isi folosesc cortexul cam la intrega capacitate. In starea de veghe, creierul utilizeaza substante chimice (neurotrasmitatori) si impulsuri electrice pentru a asigura comunicarea intre toate regiunile sale, printr-un flux practic continuu de informatii. Abia in starea de somn profund, comunicarea intre diversele regiuni ale scoartei cerebrale se reduce, iar zonele ramase active apar, pe imaginile RMN, ca niste insulite mai luminoase intr-un ocean intunecat. Dar, de oprit, creierul nu se opreste niciodata, in cursul vietii; nu are zone inactive care raman asa cu anii si care sa reprezinte 90% din structura lui, asa cum spune mitul. Chiar daca, rand pe rand, diferitele zone mai iau cate o pauza, ca sa-si refaca rezervele de energie, functionarea scoartei cerebrale, in ansamblu, este continua si extinsa pe toata suprafata ei.

In spatiu nu exista gravitatie



Aceasta conceptie gresita se datoreaza, pesemne, expresiei "gravitatie zero" prin care e descris mediul din interiorul navelor spatiale. E adevarat, gravitatia scade cu patratul distantei fata de Pamant, dar nu devine niciodata nula. Gravitatie exista peste tot, chiar si in spatiu. Astronautii par sa pluteasca pentru ca, in realitate, ei sa afla in cadere libera continua spre Pamant, miscarea "in jos" e completata de o miscare continua pe orbita terestra, o miscare laterala, sa zicem. Ei cad dar, fiindca sunt purtati mereu lateral, nu ajung niciodata sa dea cu fundul de podea.

Marele zid chinezesc e singura constructie vizibila din spatiu



Foarte populara legenda urbana (am invatat asta si la geografie, in clasa a cincea), povestea are diverse variante, care insa au fost puse in discutie in aceste vremuri in care multa lume s-a perindat pe acolo pe sus si a putut constata ce se vede si ce nu se vede din spatiu. Prin urmare, ideile trebuie actualizate, fiinca lucrurile nu stau chiar asa cum am invatat noi in clasa a cincea. Marele zid chinezesc poate fi vazut de pe orbita terestra joasa, aflata la cca. 215 km inaltime deasupra Pamantului, de unde pot fi zarite, de asemenea, si alte cateva constructii de mari dimensiuni, precum autostrazi sau pistele unor aeroporturi mari. Chiar de pe Statia Spatiala Internationala (ISS), care orbiteaza la aproximativ 400 km deasupra planetei, se pot distinge marile aglomerari urbane, care se detaseaza clar de fundalul reprezentat de terenul din jur. Stim din sursa sigura ca si piramidele de la Giza sunt vizibile de pe ISS, cu ajutorul unui binoclu; asa afirma astronautul Ed Lu, care le-a vazut cu ochii lui. In schimb, varianta care zice ca Marele Zid Chinezesc ar fi singura constructie terestra care e vizibila de pe Luna… ne pare rau, oamenii de stiinta zic ca nu, nu e vizibila de acolo.

Meteoritii se incalzesc datorita frecarii cu aerul, atunci cand intra in atmosfera



Ei bine, nu. Nu se incalzesc din cauza asta. de incins, se incing ei, dar datorita unei alte forte. Strabatand atmosfera cu mare viteza, ei imping aerul din fata lor, comprimandu-l. Comprimarea unui gaz duce la cresterea temperaturii lui. Or, in cazul fenomenului despre care vorbim, avem de-a face cu o compresie foarte violenta, deoarece meteoritii "merg" cu viteze foarte mari (care pot atinge 15 km/secunda.) Asadar, compresia este cea care determina cresterea temperaturii aerului din imediata apropiere a meteoritului, iar aerul fierbinte incalzeste, la randul sau, bucata de material cosmic care cade din cer.

Distanta Pamantului fata de Soare, variabila in cursul unui an, determina existenta anotimpurilor



Evident, cand stai aproape de un foc, te incalzesti mai mult decat atunci cand stai mai departe de el. Apoi, orbita Pamantului are forma unei elipse, deci planeta nu se afla mereu la distanta egala fata de Soare. Si, uite asa, s-a ajuns la concluzia ca departarea la care se afla Pamantului fata de Soare e cea care determina instalarea unui anume anotimp. Pare destul de logic, dar e gresit. Daca am face calculele (ma rog, o sa ne bazam pe cele facute de oameni de stiinta care se pricep mai bine la mate decat noi) am constata ca, atunci cand se afla la periheliu (cel mai aproape de Soare, in decursul unui an), Pamantul ar fi doar cu cateva grade mai cald decat atunci cand se afla la afeliu (la distanta cea mai mare fata de Soare). Insa diferenta intre iarna si vara, in ceea ce priveste temperaturile, e de obicei, mai mare de cateva grade. Iar cand in emisfera nordica e iarna, in cea sudica e vara, si atunci, cum explicam acest fenomen?

Pai, exista o explicatie: nu distanta fata de Soare, ci inclinarea axei Pamantului fata de planul orbitei determina existenta anotimpurilor. Axa de rotatie a Pamantului (linia imaginara care "inteapa" planeta, trecand prin Polul Nord si Polul Sud) nu este perpendiculara pe planul orbitei Pamantului in jurul Soarelui, ci este inclinata intr-un unghi de circa 23,5 grade. Cand in emisfera nordica e vara, axa Pamantului e inclinata catre Soare; planeta primeste mai multa radiatie solara, care incalzeste solul si determina cresterea temperaturii. Cand in emisfera nordica e iarna, axa Pamantului e inclinata in directia opusa Soarelui; razele acestuia, cazand oblic pe suprafata Terrei, incalzesc mai putin eficient suprafata lui, asa ca temperaturile scad. Iar cand aici, in emisfera nordica, e iarna, in cea sudica e vara, caci partea de planeta respectiva e indreptata spre Soare.

Guma de mestecat se digera in 7 ani



Ei, nici chiar asa! E drept, guma de mestecat din ziua de azi nu e chiar mancare, ci mai degraba o dracie sintetica, asa ca s-ar putea sa fie ceva mai greu de digerat decat un cartof sau un snitel. Dar sistemul digestiv, cu acizii sai tari si enzimele lui puternice, ii vine de hac gumei in cateve zile. (Asta nu inseamna ca ar trebui s-a o inghitim fara grija. Cum spuneam, n-are mai nimic natural in ea.) De unde pana unde a aparut povestea asta? Probabil - asa cred doctorii - a fost doar o sperietoare, o "minciuna" cu care mamele incercau sa-i descurajeze pe copiii sa inghita preparatul acela dubios. Copiii, care timp de ani de zile fusesera invatati sa inghita mancarea dupa ce o mestecau, aveau clar nevoie de o motivatie ca sa nu inghita si guma, dupa ce o mestecasera constiincios. Necazuri apar numai daca o persoana inghite cantitati mai mari de guma - un pumn de bucati de substanta cauciucoasa e clar ca nu face bine nimanui... Un cocolos mare de guma mestecata si inghitita ar putea bloca tubul digestiv, creand probleme care sa impuna o interventie medicala de urgenta. (Ar fi, deci, o chestiune de ore - nici vorba de sapte ani.

---

http://www.descopera.ro/stiinta/5730063-sapte-mituri-false-din-lumea-stiintei

 

[anuk]

Sa credem sau nu in prevestiri ?

De la Adam si Eva, care au mancat din rodul „pomului cunostintei binelui si raului”, oamenii au dorit si doresc sa cunoasca. Este o lege a firii si, cine suntem noi sa o contestam ?! De-a lungul timpului, oamenii au folosit tot felul de „instrumente” pentru cunoastere si, astrologia este unul dintre acestea, pentru ca este firesc sa cunoastem auspiciile sub care ne-am nascut. In lumea astrologiei circula dictonul care spune ca „astrele predispun, omul dispune”, ceea ce subliniaza necesitatea cunoasterii pre-zicerii, pentru a dispune noi insine de aceasta „zicere dinainte”, in scopul de a putea alege intre Bine si Rau, favorizandu-l pe primul si evitandu-l pe cel de-al doilea. Nu este drept pentru noi sa ne lasam la discretia absoluta a Universului, atata timp cat dispunem de liberul-arbitru. Mai pe romaneste : „vreau sa dispun eu - de mine ; vreau sa-mi construiesc singur soarta !” Iar pentru asta, exista astrologia !

De la inceputuri... in Biblie vedem cum Dumnezeu a facut „luminatorul cel mare”- Soarele, „luminatorul cel mai mic”- Luna si stelele, care ne-au fost lasate ca „semne care sa arate vremile, zilele si anii” (Facerea 1:14-16). In Biblie apare Steaua dupa care s-au calauzit Cei 3 crai de la Rasarit, care erau... Magii ; nu regi, nu imparati, ci magi. Si tot in Biblie este rugaciunea in care se spune ca „precum in Cer, asa si pe Pamant”, ceea ce l-a facut pe Mircea Eliade sa spuna ca „astrologia este un act de credinta”. Si nu numai el ; George Calinescu, in vremea cand era director al „Jurnalului literar” - o publicatie prestigioasa a timpului - sub pseudonimul Nostradamus, sustinea o rubrica de „Ocultism”, fiind el insusi practicant al astrologiei si elaborand horoscoape.

Astazi... exista o vasta literatura astrologica si numerosi practicanti in intreaga lume. Este de mentionat ca sunt numeroase tipuri de sisteme astrologice, dar indiferent de diversitatea lor, interpretarea aspectelor, constelatiilor, tranzitelor, zodiilor, sunt similare si astfel „pre-zicerile” sunt foarte apropiate. Cu toate acestea, exista unele tendinte de minimalizare a importantei astrologiei, desi numerosi sefi de state, de banci, de firme, dar si oamenii inteligenti si lipsiti de prejudecati, apeleaza la astrologie, pastrand, totusi, acest fapt intr-un cvasi-secret din varii motive. Unul dintre acestea ar fi compromiterea astrologiei datorita aparitiei sarlatanilor, impostorilor si „vrajitoarelor”.


Sa credem sau nu in prevestiri ?

Polycrat, tiranul Samos-ului, statea pe malul marii ; el vazu venind o femeie batrana, care ii spuse : „Dumnezeu te-a facut fericit mult timp, dar acum vad venind nenorocirile”. Intrebata fiind cum vede asta, ea spuse ca citeste in nisip ; „si ce sa fac ?” intreba tiranul, „sa faci un sacrificiu zeilor, aruncand in mare, ceva scump tie. Daca darul e primit - vei scapa, daca nu, ziua fatala a sosit”. Polycrat arunca in mare un faimos inel faraonic, a carui buna influenta dura de 2000 de ani. Dar, vai, a doua zi, la masa, Polycrat avu un peste si in el gasi inelul faraonic. Darul n-a fost primit ! Curand fu biruit in razboi si muri crucificat. Prevestirea s-a implinit. Celebra Mme. Lenormand, de asemenea, i-a ghicit lui Bonaparte, pe vremea cand inca era un tanar si sarac ofiter, casatoria cu Josefina, razboiul in Italia, ca va fi cel mai ilustru dintre francezi si multe altele, care s-au adeverit. Astfel, ea a ramas sfatuitoarea de taina a lui Napoleon. Sa credem sau nu in prevestiri ? Comandati-va un horoscop personal si comparati interpretarile lui cu viata personala de pana atunci ; in mod firesc ele vor fi adevarate ; de ce n-ar fi si cele ce vor urma !


Horoscop sau zodiac ?

Horoscopul este interpretarea astrogramei natale, care este harta Cerului in momentul nasterii individului, unuia singur.
Zodiacul este elipsa Soarelui, impartita in 12 segmente-zodiile, care poarta numele cate unei constelatii, incepand cu Berbecul si sfarsind cu zodia Pesti.
Nimeni, dar absolut nimeni, nu poate nega dorinta de a se cunoaste, de a sti ce-a fost, ce este si ce va fi cu propria persoana. Astrologia este una dintre caile pe care putem afla acestea. Numai ca noi lecturam zodiace si, de multe ori, nu ne regasim in acestea. De aici : neincrederea si marginalizarea astrologiei. De ce este asa ? Pentru ca zodiacul este un tablou de arhetipuri, de comportamente tipice ale naturii umane ; el nu se bazeaza, ca horoscopul personal, pe pozitia Soarelui si planetelor in momentul nasterii unei singure entitati si nu va fi la fel cu horoscopul stabilit pe baza astrogramei, pe tema natala personala. Zodiacul se refera la zodie - in general, iar nu in mod particular la persoana. Acest lucru il face, insa, horoscopul personal, care poate releva trasaturile fiecaruia - in parte - legate de fizic, psihic, intelect, cu tendintele emotionale, de dragoste, de prietenie si rudenie ; el poate da indicatii despre afaceri, bani, starea sanatatii si tendintele acestora. Iata de ce este mai important horoscopul personal. Horoscopul este cartea dvs. de identitate astrologica, unica si irepetabila !


De ce karma ?

Dupa cum stim, astrologia poate oferi si studiul karmic. De ce ar trebui sa stima sa ceva ? Ca sa stim de ce sa ne ferim ! Ca sa stim ce anume sa cultivam, sa eradicam sau sa educam in personalitatea noastra prezenta, functie de „bagajul” cu care venim pe aceasta lume. Ca sa stim ce greseli sa nu mai repetam ; ca sa stim de ce o persoana, pe care n-am vazut-o neam de neamul nostru, ni se pare atat de apropiata, de cunoscuta si agreabila, sau, dimpotriva - nesuferita. Omul obisnuit habar n-are de planete retrograde, de noduri lunare si axe, de Luna Neagra si altele, dar, tare mult ar vrea sa stie cum sa se comporte, ce sa faca in viata sa ca sa-i fie bine. Toti am auzit de „karma”, dar nu toti stim cum sa o folosim. Pentru asta exista astrologia karmica !


Informatie = Putere

Este ecuatia dictonului care spune ca „cine detine informatia, detine puterea”, perfect valabil si in cazul astrologiei. Scepticii sa ia aminte : daca nu ne cunoastem pe noi insine, nu putem avea puterea de a ne schimba in bine si nici putinta de a-i cunoaste pe altii, sau lumea, sau Universul !

 

[emerem]

Reîntoarcerea Stelei Betlehemului



Steaua Betlehemului a avut dintotdeauna o influenţă aparte asupra oamenilor.

Din nou şi din nou au căutat ei să îi înţeleagă misterul şi să dea interpretări şi explicaţii despre ea. Totuşi, până astăzi adevărata origine şi natură a ei au rămas nerecunoscute.



Autor: Herbert Vollmann



Reintoarcerea Stelei BetlehemuluiUna dintre cele mai folosite explicaţii despre Steaua Betlehemului este aşa-numita teorie a constelaţiilor, referindu-se la o conjuncţie dintre planetele Saturn şi Jupiter.

Dacă aşa ar fi fost într-adevăr, scrierile tradiţionale s-ar fi referit cu siguranţă la subiectul întâlnirii dintre două planete. Aşa cum sunt, totuşi, ele relatează numai despre o stea şi despre calităţile neobişnuite care au distins-o de stelele existente şi planete.

Cu siguranţă existau constelaţii importante printre planetele familiare din timpul naşterii lui Christos, fără a lua în considerare anul în care calculele umane o plasează, iar cei trei Înţelepţi de la Răsărit, care erau maeştri în astronomie, erau conştienţi de semnificaţia lor. Însă în completare ei au observat pentru scurt timp un fenomen astronomic remarcabil în mod special, Steaua Betlehemului, pe care au urmat-o.

Evanghelistul Matei o descrie cu însufleţire în cuvinte simple: „Şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul” (Matei 2,9).

În „Cartea lui Iacob”, o altă scriere tradiţională care, totuşi, nu a fost inclusă în Biblie, cei trei Înţelepţi descriu: „Am văzut cum o stea nedescris mai mare strălucea peste aceste stele, micşorându-le, încât nu mai străluceau; şi aşa am ştiut că un rege s-a născut pentru Israel.” În această carte a lui Iacob, denumită de asemenea „Prima evanghelie după Iacob”, avem o descriere (cca. 100 – 300 D.C.) în care sunt relatate naşterea şi copilăria Mariei, mama pământească a lui Iisus, ca şi naşterea lui Iisus.

Şi alte credinţe religioase şi-au îndreptat de asemenea atenţia spre apariţia acestei Stele. Chalcidius, un filosof care a trăit în prima jumătate a secolului al patrulea, în comentariul său despre Plato Timaeus, menţionează o povestire conform căreia „o stea a fost văzută, nu pentru a ameninţa oamenii cu boală şi moarte, ci pentru a proclama coborârea din Cer a unei zeităţi sacre pentru salvarea şi bucuria omenirii.” Când Caldeenii, care erau oameni învăţaţi şi bine pricepuţi în astronomie, au observat această stea în timpul plimbărilor nocturne, se spune că au căutat imediat zeul nou născut, şi la găsirea copilului regal i-au acordat respectul cuvenit numai unei zeităţi.

Unul dintre părinţii bisericii, Ioan Chrysostom (344-407) se dedică în detaliu Stelei Omului Înţelept în a şasea predică a comentariului său asupra Evangheliei lui Matei: „Că aceasta nu era o stea obişnuită, într-adevăr cum mie îmi apare ca nefiind deloc o stea, ci mai degrabă o putere invizibilă care a luat această formă, mi se pare evident în primul rând din cursul pe care l-a luat.”

Chrysostom explică apoi cum că Steaua a urmat un traseu diferit faţă de stelele obişnuite; mai mult, strălucea de asemenea şi ziua, iar prin intensitatea strălucirii proprii întrecea razele soarelui. Apărea şi apoi dispărea, în cele din urmă lăsându-se în jos. „Nu a rămas în înălţimi”, continuă Chrysostom, „pentru a arăta de acolo locul, căci atunci Magii nu ar fi fost în stare să-l vadă; nu, a venit în jos în adâncimi pentru acest scop.” – „De aceea cum putea steaua noastră să indice spaţiul restrâns ocupat de iesle şi de grajd, dacă nu stătea nemişcată deasupra capului copilului? Şi aceasta este ceea ce Evanghelistul a vrut să sugereze când a spus: ‚Iată, steaua, pe care ei au văzut-o în est, a mers înaintea lor, până când a venit şi a stat deasupra unde era copilul nou-născut.’”

Astfel prin Steaua Betlehemului cei trei Regi din Orient l-au găsit pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta a fost un ghid extraordinar, care nu a fost dat doar pentru o acţiune de adorare singulară. De aceea se ridică obiecţia în mod corect pe ici pe colo, cum că de ce cei Trei Regi nu s-au mai interesat de Fiul lui Dumnezeu după ce L-au venerat. A-L proteja pe Iisus în timpul vieţii sale pe pământ era de fapt o parte a misiunii lor. Necesitatea pentru această protecţie, prevăzută din Înălţimile Luminoase, a fost demonstrată de evenimentele care au ieşit la iveală la scurt timp după naşterea lui Iisus: fuga părinţilor cu Iisus în Egipt, masacrul lui Irod asupra pruncilor, şi mai târziu atacurile şi persecuţia provocate de preoţi, şi în final arestul şi moartea violentă a lui Iisus. Din partea celor care deţineau poziţii de putere în pământul Său natal Iisus nu a găsit nici o protecţie; şi viaţa lui pământească ar fi luat probabil un alt curs, în orice caz unul mai bun, dacă cei Trei Regi ar fi fost fideli misiunii lor şi nu L-ar fi părăsit.

Este deja evident din cele câteva relatări citate aici că Steaua Betlehemului a fost un fenomen cu totul diferit, mult mai evident şi mai impresionant decât conjuncţia lui Saturn cu Jupiter, chiar dacă una sau cealaltă dintre planete s-au lăsat purtate spre întâlnire de asemenea.

Steaua Betlehemului există cu adevărat. Numai că nu este parte din sistemul nostru solar, nici din alte galaxii celeste ale Creaţiei Ulterioare, adică ale Lumii Materiei. Originea ei se află mult deasupra Paradisului spiritelor umane, în Împărăţia Spirituală Primordială de sub Sfera Divină, şi consistenţa nucleului Ei este de o natură spirituală înaltă, radiind o enormă putere magnetică. Când se spune că această Stea are să se întoarcă la timpul prezentei Cotituri Cosmice, nici cursul şi nici timpul apariţiei Sale nu poate fi determinat, pentru că aceşti factori se află dincolo de orice posibilitate de calcul astronomic.

Singura indicaţie a reîntoarcerii Sale, aceea a intrării Ei în Lumea Materiei înainte de a fi posibil să fie văzută, va fi degajarea perceptibilă a enormei Sale presiuni radiante.

Este de aceea natural să se asocieze cu această eliberare evenimentele catastrofice pe care le experimentăm deja de câteva decade.

Cutremure, erupţii vulcanice, valuri de reflux şi inundaţii, vreme neobişnuită, toate acestea sunt evenimente care trebuie să aibă o cauză, cu atât mai mult cu cât acestea au loc cu o frecvenţă care poate corespunde cu degajarea presiunii prin apropierea Sa.

În orice caz, trebuie că o „sursă de tulburări” care nu a fost până acum trimite raze puternice în Univers, care de asemenea penetrează toată materia fizică şi astfel cauzează schimbări importante.

Deja de ani de zile ştiinţa modernă a căutat o explicaţie pentru toate aceste schimbări neobişnuite şi deseori surprinzătoare şi tulburări pe pământ şi în Univers, şi a ridicat întrebarea dacă cauza lor stă într-o stea îndepărtată, încă nedescoperită.

Că asemenea radiaţii puternice din Univers afectează de asemenea corpul uman, cauzând deseori cazuri inexplicabile de boală şi moarte, poate fi dedus cu siguranţă! Şi probabil în special celulele creierului vor fi influenţate.

În legătură cu aceasta ar trebui făcută o referire la încă o profeţie. Este conţinută într-una din „Cărţile profetice”. Acestea sunt profeţii făcute în parte de evrei şi în parte de creştini în perioada dintre secolul al doilea şi al cincilea după Christos. Într-una din aceste paisprezece cărţi apare următorul pasaj în descrierea Judecăţii de Apoi: „Şi apoi Dumnezeu va face un mare semn. Căci o stea va apărea ca într-o cruce radiantă, strălucind şi dând lumină din ceruri luminoase pentru multe zile.”

Găsim o referire în plus în Apocalipsa lui Ioan: „Şi al treilea înger a cântat, şi iată a căzut o mare stea din cer, arzând precum o lampă...” (Apoc. 8,10). „Şi al cincilea înger a cântat, şi am văzut o stea căzând din cer pe pământ; şi lui i-a fost dată cheia adâncurilor.” (Apoc. 9,1).

Astfel Steaua care cade pe pământ, adică cea care pătrunde în atmosfera pământului, este cheia pentru declanşarea Judecăţii pe pământ. Radiaţiile ei lovesc şi distrug tot Întunericul care s-a adunat în „adâncuri”.

De data aceasta Steaua Betlehemului nu transmite salutări de pace, aşa cum a fost la naşterea lui Iisus, ci vine să ajute în împlinirea Judecăţii Lumii, şi numai după aceea îşi va face simţită puterea radiantă constructivă.

De aceea, asemenea reflecţii la reîntoarcerea Stelei Betlehemului nu sunt nicidecum pe lângă subiect, şi este chiar posibil ca Dumnezeu, prin apariţia Stelei la momentul potrivit, să dea tuturor celor care caută cu adevărat un semn reînnoit al Iubirii Sale Eterne!

 

[alerim_61]

Profetii despre viitor


Amerindienii nativi din triburile Hopi ce trăiesc în zilele noastre în partea de sud-vest a Stetelor Unite ale Americii, întotdeauna au avut o afinitate pentru descifrarea viitorului. La fel ca şi alte popoare străvechi, indienii Hopi s-au bazat pe legătura pe care şamanii triburilor le aveau cu celelalte lumi. De aici nu a mai fost decât un pas pentru că profeţii înspăimântătoare făcute de-a lungul timpului de către cei din triburile Hopi să-şi găsească locul în evoluţia umană.

Primele mărturii despre viitor din cadrul triburilor Hopi au fost culese de către etnologii americani încă de la începutul secolului XX. Interesul profețiilor Hopi a crescut odată cu trecerea timpului pentru că de fiecare dată se îndeplineau.

Profeţii împlinite

Profeţie: Pământurile pieilor roşii vor fi pângărite de căi de fier.
Împlinire: Profeţia se referă la primele trenuri care au invadat pământurile amerindiene.

Profeţie: Omul Alb va întinde fire de metal spre ceruri.
Împlinire: Acestea sunt primele linii de telegraf apărute tot în secolul XIX, pentru că mai târziu în secolul XX, liniile electrice să confirme din nou această profeţie.

Profeţie: Numeroase păsări de fier conduse de Omul Alb vor brazda cerurile.
Împlinire: Evident, este vorba de avioane şi elicoptere

Profeţie: Puterea încârligată, puterea Soarelui şi puterea roşie vor ameninţa insula Broaştei ţestoase.
Împlinire: Forma neregulă a continentului Nord American, văzută din spaţiu, seamănă cumva cu silueta unei broaşte ţestoase. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, SUA s-a confruntat cu Germania Nazistă, simbolizata de svastika (văzută de şamanii Hopi drept două beţe încârligate) şi Imperiul Japonez, simbolizat de soarele roşu (prezent pe steagul nipon). În anii Războiului Rece, America a rivalizat cu puterea roşie a fostei Uniuni Sovietice.


Profeţie: Milioane de bestii asemănătoare unor bizoni cu coarne foarte lungi vor cutreiera pământurile noastre.
Împlinire: Este vorba de milioanele de vaci din rasa texana ale căror coarne sunt disproporţionat de mari faţă de capetele lor. Aceste vaci trăiesc astăzi în ferme imense situate în preeriile unde, pe vremuri, hoinăreau milioane de bizoni.

Profeţie: Marile vor fi vopsite în negru, cu multe vietăţi moarte din cauza negrelii.
Împlinire: Această profeţie se referă la faptul că petele de petrol care s-au înregistrat pe diversele mari şi oceane au provocat foarte multe pagube.

Profeţie: Omul Alb va face o ciupercă de cenuşă care se va vedea de la mari depărtări. Pământul unde a apărut ciupercă va rămâne sterp şi otrăvitor pentru multe generaţii.
Împlinire: Această profeţie se referă la bombele atomice pe care americanii le-au aruncat asupra japonezilor.

Profeţie: Adeverirea acestor profeţii va fi un semn pentru înţelepţii Hopi. Un semn care le va spune să-şi întrerupă lungă tăcere şi să răspândească restul profeţiilor ascunse, pentru că marea purificare se apropie. Înţelepţii nostrii vor face cunoscut mesajul şi înţelepciunea în întreaga lume, pentru că oricine să fie avertizat.
Împlinire: Într-adevăr, în urmă cu peste 50 de ani, sfatul bătrânilor înţelepţi ai triburilor Hopi a hotărât că o parte din profeţii s-au îndeplinit. Prin urmare, au ieşit în lume pentru a avertiza despre cursul evenimentelor viitoare. Unul dintre ei, venerabilul Thomas Banyaca, a prezentat în premieră profeţiile la o televiziune americană şi a vorbit despre împlinirea lor chiar în prezidiul primei adunări a Naţiunilor Unite, în 1945.

Cum suna viitorul ?

Profeţie: Omul Alb va fura pietre de pe Lună. Acesta este un semn rău, care avertizează că am intrat în zilele de dinaintea Purificării.
Împlinire: Misiunea NASA Apollo 11 a aselenizat în urmă cu 40 de ani, echipajul luând sute de roci drept mostre pentru studiu, care au fost aduse pe Pământ.

Profeţie: Omul Alb va construi o casă permanentă în Cer. Acesta este ultimul semn înainte de Purificare.
Împlinire: În anii ‘80 ai secolului trecut, Uniunea Sovietică a construit staţia orbitală MIR. Astăzi aceasta nu mai există, dar locul ei a fost luat de modernă Staţie Internaţională Spaţială.

Cea mai importantă profetie a tribului Hopi este faptul că actuala civilizatie o să-şi găsească puritatea prin foc. Însă, profeția Apocalipsei, în viziunea celor din tribul Hopi, nu va pune capăt omenirii ci se vorbeste despre o schimbare totală, o purificare a oamenilor. Se poate presupune că un război nuclear sau încălzirea globală poate să pună capăt a tot ceea ce numim noi civilizație. Şamanii Hopi , aflaţi în transă, asociau imaginile văzute cu nimic altceva decât un foc atotputernic, deoarece acesta era singurul termen cunoscut la care puteau face referinţă. Există sute de profeţii apocaliptice ale altor tradiţii şi religii care susţin, de asemenea, aceasta tema care transpare pregnant din profeţiile bătrânilor Hopi.

http://astrologykom.blogspot.com/20...d&utm_campaign=Feed:+CodulOmega+(codul+omega)

 

[anuk]

Postdictia

Potrivit criticilor postdictia, sau clarviziunea retroactiva, predictia dupa ce evenimentul s-a intamplat, este un efect al unei erori cognitive. Prabusirea unui avion sau dezastre naturale, sunt doar cateva exemple de astfel de predictii.

Intr-un context religios se refera la termenul vaticinium ex eventu. Criticii sustin ca multe profetii biblice, sau alte profetii din diferite religii, au fost scrise dupa ce evenimentul prezis a avut loc, sau textul, interpretarea, a fost modificata dupa eveniment pentru a se potrivi intamplarilor.

Astfel de predictii sunt intalnite si in astrologie; astrologii sustin ca pot prezice evenimente, insa predictia originala fiind foarte vaga si poate lasa loc de interpretari ulterioare, dupa ce evenimentul prezis a fost savarsit.

Majoritatea predictiilor precum cele ale lui Nostradamus si James Van Praagh au fost pline de ambiguitati facand interpretarea aproape imposibila inainte ca evenimentul respectiv sa se intample. Dupa ce evenimentul a fost savarsit, detaliile ies la suprafata prin sustinatorii ce folosesc o gandire selectiva amplificand ceea ce s-a adeverit si ignorand greselile, care de multe ori, cele din urma sunt mult mai numeroase. Acest mod de gandire duce la credinta ca profetia a fost una adevarata, dar ignorand predictiile gresite.

Textele profetilor sunt reinterpretate, uneori fiind folosite texte religioase ca argumente.

In general, predictiile sunt vagi. De exemplu, ele prezic un dezastru, predictie ce poate fi acoperita de numeroase evenimente. Altele pot fi deschise potrivindu-se multor evenimente, fara a fi specificata o data exacta. Mai exista si predictii reciclabile. Acestea sunt refolosite iar si iar, pentru a se potrivi cu cel mai recent eveniment. Catrenele lui Nostradamus au fost refolosite de nenumarate ori.

Prezicere cu intarziere…

Un caz cunoscut a fost cel al Tamarei Rand care a “prezis” ca Ronald Reagan a fost pus in pericol de o persoana cu initialele “J.H.”. Insa interviul a fost filmat a doua zi dupa incercarea de asasinare. O astfel de predictie nu poate fi verificata daca nu exista o inregistrare de dinaintea evenimentului.

Entuziastii si sustinatorii lui Nostradamus l-au creditat cu predictia corecta a numeroaselor evenimente din istoria lumii, de la marele foc din Londra, Napoleon I, Adolf Hitler pana la atacul terorist din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center.

James Randi sugereaza ca reputatia sa ca profet a fost “construita” de sustinatorii lui din zilele noastre care au potrivit cuvintele sale pentru a se potrivi evenimentelor deja trecute.

S-au realizat filme, iar profetiile sale au fost subiectul multor carti, scrierile sale fiind in continuare un subiect de interes media.

Alte tipuri de preziceri

Prezicerea este actiunea de a descrie actiuni care vor avea loc in viitor, dar si rezultatul acestei actiuni. In antichitate era numita oracol. Prezicerea este bazata pe fenomene supranaturale, spre deosebire de prognoza care este bazata pe metode stiintifice.

Cateva tipuri de preziceri sunt: astrologia (dupa pozitiile corpurilor ceresti), bibliomancia (dupa carti, de multe ori religioase), cartomantia (dupa carti de joc sau de ghicit), chiromantia (dupa liniile din palma), cristalomantia (dupa cristale), extispicia (dupa intestinele animalelor sacrificate), geomantia (dupa pamant), numerologia (dupa numere), taseografia (dupa resturi din cestile de cafea) etc.

Autor: Marius Ignatescu & Menssana, www.descopera.org

 

[anuk]

Lumea profetilor.




Unul dinstre dintre ultimele articole, anume cel referitor la Nostradamus, a trezit interesul citorva cititori pentru profeti si profetii. Interesul acesta este pe deplin justificat, mai ales in conditiile in care profetii moderni nu stau deloc degeaba. Sa incercam, asadar, sa patrundem secretul profetilor.



Profet, clar-vazator sau ghicitor?

O confuzie relativ des intilnita este cea dintre profet si clar-vazator sau ghicitor. Victor Kernbach atrage foarte bine atentia in "Dictionarul de mitologie generala" (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989) atunci cind defineste profetul: "(...) Prin extrapolare alegorica, in limbaj modern s-a numit profet orice vizionar ale carui presupuneri sint susceptibile de a se implini sau si implinit". La rindul sau, in "Sociologia religiei" (Polirom, Iasi 1997), Joachim Wach semnaleaza si el ca exista o distinctie clara intre profetie si divinatie: "Revelatiile profetice se caracterizeaza prin faptul ca, in mod obisnuit, ele nu sint solicitate printr-o pregatire, metodica sau tatonata, ci tisnesc in mod spontan si sint primite cu pasivitate".
Prin profeti, in general, se intelege seria profetilor biblici, dintre care ii amintim numai pe Balaam, Samuel, Natan, Amos, Miheia, Ieremia si Iezechel. Dar tot profeti au fost desemnati si intemeietori de religii, precum Mahomed, Zoroastru sau chiar Mani, dupa cum tot profet a fost considerat si Chaitanya, in spatiul indian. Sintetizind, vom intelege ca sensul original al termenului este acela de persoana cu o sensibilitate exceptionala, capabila sa prezica viitorul prin revelatii, gratie unui contact cu divinitatea.


O nuvela publicata cu zece ani inainte de catastrofa Titanicului descria in detaliu nava si cauzele tragediei ce avea sa urmeze

Vizionarii si viziunile lor

A fi clar-vazator nu este tocmai o fericire. Cei care ii invidiaza pe vizionari fac o mare greseala. Gloria este valabila atita timp cit prezicerile sint corecte, dupa care, datorita erorilor inerente sau pierderii efective a darului, urmeaza dizgratia si acuzele de inselatorie. O alta postura deloc de invidiat este aceea cind ei "vad" nenorociri care urmeaza sa se petreaca si sint constienti ca dezvaluirea lor ar induce disperare sau cel putin o stare de neliniste. Acest tip de conflict interior este ilustrat foarte bine in mitologia greaca prin Cassandra.
Mecanismul secret al clarviziunilor se amorseaza fie fara nici un motiv aparent, fie in urma unui eveniment deosebit, fie in urma unor exercitii intense. Specialistii arata ca subiectii pot prezice evenimente istorice, cum ar fi razboaie, moartea unor suverani, etc., pot anticipa catastrofe ca inundatii, cutremure sau mari incendii, dar le sint accesibile si fapte de ordin comun: construirea unui pod, reusita cuiva, intilnirea dintre doi oameni, etc.
Pusi sa explice cum au intrat in posesia informatiilor despre evenimente viitoare, prezicatorii sint deseori pusi in dificultate. De obicei sint oameni simpli, carora le este greu sa exprime in cuvinte trairi oricum foarte dificil de descris. Singurul caz in care ei pot oferi detalii este acela cind prezicerile sint de fapt primite prin interpusi: entitati eterice, spirite ale mortilor sau chiar extraterestri.
Spre deosebire de ghicitori, care cauta viitorul in semnele exterioare, clavazatorii il descopera in interior. Fara a intra neaparat in transa, ei pot avea diferite trairi extatice: viziuni in care "li se arata" sau revelatii auditive, imprejurare in care "aud voci". Nu in ultimul rind, exista si situatia in care ei viseaza sau "stiu" pur si simplu, fara nici o alta explicatie, de multe ori fara a putea oferi o data precisa la care urmeaza sa aibe loc evenimentul respectiv.
Prezicatorii sub lupa astrologilor
Asa cum aratam intr-un alt articol, in parapsihologie se intelege prin fenomenele de perceptie extrasenzoriala acele situatii in care un individ poate achizitiona informatii fara a utiliza simturile obisnuite.
Din punct de vedere parapsihologic, previziunea nu este altceva decit precognitie, adica fenomenul paranormal prin care sint obtinute informatii din viitor. Precognitiile pot fi pseudovizuale, atunci cind subiectul vede la propriu imagini din viitor. Dar aceleasi perceptii pot fi pseudoaudibile, caz in care subiectul are acces la secvente sonore viitoare, adica aude "vocile" despre care am mai vorbit. Perceptiile precognitive pseudosesizabile sint extrem de rare: receptorul are deja acele senzatii fizice pe care urmeaza sa le aibe mai tirziu. In fine, exista si perceptii intuitive cind, fara nici o excitare senzoriala din gama celor cunoscute, prezicatorul stie pur si simplu ca "asa se vor petrece lucrurile".

Un fenomen larg raspindit
Alaturi de o multime de previziuni care s-au dovedit a fi eronate, istoria a inregistrat si previziuni corecte. De pilda, asasinarea lui Kennedy a fost prezisa cu 10 ani inainte de a avea loc; debarcarea din Normandia a fost, de asemenea anticipata; despre scufundarea Titanicului s-a scris o nuvela inainte ca aceasta sa se produca, iar lista ar putea continua mult si bine cu scriitori vizionari, precum Jules Verne, ale carui romane descriau acum un secol lumea de azi.
La toate acestea se adauga o multime de previziuni care nu au fost consemnate niciodata. Cine nu a avut macar un singur vis premonitoriu? Cui nu i s-a intimplat ca, brusc, sa se gindeasca la o anumita persoana, pentru ca ulterior sa se intilneasca cu ea? Sau, un alt exemplu, multora le-au cazut insistent privirile pe telefon absolut fara nici un motiv, acesta urmind sa sune peste citeva secunde.
Desigur, se cere clarificat unde este premonitie si unde este telepatie. Altfel spus, trebuie lamurit pentru fiecare caz in parte daca s-a produs cu adevarat o bresa ce a permis accesul la informatii din viitor sau numai s-au receptionat gindurile transmise involuntar de catre alti indivizi.

Simbolurile in arta divinatiei
Interesant este faptul ca atit viziunile cit mai ales visele premonitorii nu sint receptionate "in clar", ci sint "codate"; ele vin sub forma de simboluri. In aceste conditii, subiectul trebuie sa le descifreze el insusi sau, daca nu, sa recurga la serviciile unui initiat. Este cunoscuta legenda biblica a faraonului care a visat sapte vaci si sapte spice. El a inteles ca este un mesaj cu un inteles ascuns, dar nu a fost in stare sa il decodifice, asa ca a apelat la Iosif, acesta lamurindu-l ca Egiptul are in fata sapte ani de belsug, dupa care vor urma sapte ani de foamete.
Iesind din legenda, vom intelege ca multe dintre comunicarile sosite din viitor sint simbolice. Mesajul propriu-zis trebuie vazut dincolo de reprezentarile sale, aceasta de altfel fiind specialitatea celor care practica artele divinatorii. De pilda ghicitoarea in cafea cauta si descifreaza simbolurile figurate de zat. Numai ca divinatia este diferita de clar-viziune sau premonitie prin aceea ca ghicitorul sau ghicitoarea are initiativa de a sonda viitorul si o face in baza unor reguli bine definite, in vreme ce vizionarul este pasiv, informatiile din viitor venind aparent singure la el. In plus, in divinatie se recurge la diferite instrumente (bobi, carti, maruntaie de animale, etc.) carora li se atribuie formal functia de oglinda ce reflecta evenimente viitoare, operatorul avind sarcina de a le manipula in asa fel incit sa distorsioneze cit mai putin informatia socilitata si asteptata. In acest scop, este necesara o anumita stare de spirit, caracterizata prin bunavointa si detasare. Cunoscatorii spun ca o ghicitoare care accepta sa ghiceasca oriunde, oricum si la orice ora s-ar putea sa nu fie una buna. Ei le recomanda doar pe acelea care, inainte de a pune cafeaua la fiert sau de a intinde cartile, au grija sa se reculeaga, ba chiar sa zica o rugaciune sau sa aprinda o luminare.
Revenind la simboluri, instrumentele de ghicit - si mai ales cartile de tarot! - prin simbolistica lor, ar avea in miinile unui operator bun calitatea de a atrage sau, mai degraba, de a reflecta din viitor raspunsul dorit. Carl Gustav Jung justifica rata neasteptat de mare a prezicerilor corecte prin teoria sincronicitatii. In conformitate cu aceasta, exista legaturi semnificative si non-cauzale intre tot ceea ce exista si se intimpla, legaturi care s-ar manifesta cu precadere prin forta simbolurilor.



http://misterium.tripod.com/news/2000_07/2k07_profetii.htm

 

[anuk]

PARANORMALUL SI NORMALUL SOCIETATII
Sessam, deschide-te pentru cresterea rating-ului



In Romania, inainte de Revolutia din anul 1989, a discuta deschis despre paranormal era un subiect tabu. Societatea in care traiam la acea vreme era o societate „normala”, lipsita de „depravarile lumii capitaliste”, in care totul era masurat, cantarit, evaluat cu unitatile de masura ale materialismului. Cu toata cenzura informatiilor de acest gen, se intampla sa mai razbata informatii care dadeau peste cap cunoasterea de pana atunci. In emisiuni precum Tele Enciclopedia de sambata seara erau abordate din cand in cand subiecte precum „Misterele din Insula Pastelui” sau „OZN-urile - obiecte zburatoare neidentificate”, subiecte care sugerau subtil, celor interesati, ca dincolo de asa-zisul real, mai exista si altceva. Filmul cunoscut noua sub denumirea „Undeva, candva”, iar in lume sub denumirea „Somewhere in time” avandu-i protagonisti pe Jane Seymour si Christopher Reeve, film care a rulat in cinematografele romanesti in anii 1985-1986, a pregatit cumva audienta romaneasca pentru ce avea sa urmeze. Sub pretextul unei triste povesti de dragoste, filmul ne familiariza cu ideea posibilitatii reintoacerii in timp si a reincarnarii. Desi in cinematografele romanesti filmul a rulat scurtat prin eliminarea ultimelor zece minute de la final, pentru a se evita problematica continuarii vietii intr-o alta dimensiune dupa moartea fizica, mesajul filmului a fost cat se poate de clar : nimic nu este ceea ce pare !
Incepand cu anul 1990 lucrurile au inceput sa se schimbe. Piata a fost invadata de tot felul de informatii care vizau o alta normalitate. Si astfel oamenii obisnuiti au inceput sa se intrebe cat este real si cat e imaginar din toate astea. Multi oameni au citit noutatile si au exclamat „prostii, asa ceva nu exista !”, altii au devenit mai curiosi si au inceput sa se informeze cautand explicatii, pe cand altii au inteles ca pentru ei va incepe un drum foarte anevoios ca invatacei pe drumul acestei cunoasteri.
Din cele mai vechi timpuri oamenilor le-a fost teama de ceea ce nu au putut intelege. Un asemenea exemplu il gasim chiar in Biblie. Cand Iisus a scos o legiune de demoni dintr-un om, martorii acelui eveniment ziceau ca ii scoate prin puterea diavolului. Si atunci Iisus a zis „veti face si voi lucruri ca acestea, chiar si mai mari decat acestea”. Sa fi fost o profetie pentru viitor ?


Despre paranormal se vorbeste tot mai des, dar adevaratul si subtilul inteles al acestui concept, il cunosc doar specialistii acestui domeniu.
Atitudinea bisericii fata de fenomenele paranormale este net dezaprobatoare. Atitudinea stiintei, desi a debutat cu „nu e posibil”, dupa elaborarea teoriilor moderne ale fizicii cuantice bazate pe teoria relativitatii lui Einstein, teorie care a schimbat viziunea asupra Universului si a legilor care-l guverneaza, a devenit ceva de genul „merita sa le studiem, aceste fenomene ar putea fi posibile”.
Exista tendinta de a numi paranormal tot ceea ce iese din tiparul normalului si nu poate fi explicat stiintific. Intr-un limbaj simplist, prin normalitate se intelege a fi in pas cu lumea, a fi ca toti ceilalti si a respecta anumite tipare. Problema este ca stiinta nu accepta decat realitatea fizica, iar fenomenele paranormale nu pot fi incadrate in principiile acestei conceptii.
In ultimii ani societatea romaneasca s-a schimbat foarte mult. Pe langa schimbarile generate de influentele unei democratii prost intelese si-a facut prezenta, din ce in ce mai evident, goana dupa senzational. Oamenii percep senzationalul in mod diferit. Cum ? De exemplu, pentru unii, senzationala ar putea fi o femeie cu forme apetisante pe care le expune privirilor cu generozitate si multa degajare, insa pentru altii acest lucru nu reprezinta decat o vulgaritate de doi bani. Senzationale pot fi stirile despre o posibila crima, un posibil criminal, despre un posibil mort, care de fapt nu este mort in adevaratul sens al cuvantului. Este regretabil ca, in categoria senzationalului a fost inclus si paranormalul, fiind prezentat audientei mai mult ca o magie, devenind cu timpul un fel de „Sessam, deschide-te !” pentru cresterea rating-ului.
Oamenii sunt liberi sa creada si sa aleaga ceea ce isi doresc, dar a alege presupune a analiza, iar a analiza presupune un minim de informatii. Tocmai aceste informatii, corect prezentate si pe intelesul tuturor, ii pot ajuta mult pe oamenii obisnuiti sa faca distinctia intre real si imaginar. In acest sens au existat emisiuni precum „Vindecari miraculoase” in care au fost prezentate cazuri concrete, relatate de catre persoane care au avut experiente de acest gen si care au acceptat cu mult curaj sa-si decline identitatea. De ce curaj ? Pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa accepte aceasta realitate. Ei prefera realitatea palpabila si se multumesc sa-si traiasca viata avand in vedere doar ceea ce pot face ei cu viata lor si eventual acumularile materiale. Sunt si acestea necesare, deoarece asigura un anumit confort si o anumita siguranta, insa nu este indicat a deveni un scop in sine.
Literatura de acest gen prezinta cu destula generozitate marturii ale unor fosti pacienti ai spitalelor care, dupa epuizarea metodelor clasice de tratament, au fost dispusi sa incerce si altceva. Acest « altceva » a fost considerat de catre cei necunoscatori „paranormal”, iar de catre cei cunoscatori, ceva alternativ sau complementar. A aplica ceva alternativ nu este o joaca si recomandam mare atentie in ceea ce priveste alegerea celor carora li se poate solicita ajutorul. Unele suferinte pot avea si cauze spirituale, existand posibilitatea de a functiona ca redirectionari ale alegerilor facute la un moment dat. Esentiala este increderea in sansa de a se vindeca, increderea pacientului in terapeutul sau, acesta presupunand si o compatibilitate intre cei doi. Aceasta compatibilitate nu este o pura intamplare, cumva este legata de magnetismul personal, ale carui origini sunt dificil de explicat. Primele impresii nu sunt suficiente pentru a da verdicte de genul „e adevarat” sau „e fals”. Efectele se pot vedea imediat sau in timp, iar nevindecarea nu echivaleaza intotdeauna cu o incapacitate a terapeutului de a vindeca.


Faptul ca paranormalul se manifesta, ca exista curiozitatea unora de a patrunde dincolo de realitatea obiectiva, precum si nevoia de a explica de ce se intampla anumite lucruri, sunt motive suficiente pentru a intelege ca paranormalul este permis cunoasterii.
Chinuiti de frica de a nu fi monitorizati, imaginatia unora merge pana acolo incat considera paranormalul apanajul unei conspiratii. La originea acestei ipoteze ar putea fi teama de a nu ramane pe dinafara sau mai grav, teama de a lupta cu un inamic invizibil pe care nu au nici o sansa de a-l invinge.
Nimeni nu va poate impune sa credeti in paranormal. Dar ca sa putem discuta pe aceasta tema, sa explicam mai intai acest termen.
Fenomenul paranormal este un fenomen cu natura deosebita, cu mecanisme de desfasurare normale dar si deosebite, cu precizarea ca distinctia nu e statica, ci se modifica pe masura mijloacelor de investigare stiintifica. Cu timpul, pe masura evolutiei stiintei si tehnicii, unele ajung sa fie considerate normale, apoi se descopera altele necunoscute, care nu mai pot fi explicate cu mijloacele stiintifice ale vremii. Indicat este a nu se confunda paranormalul cu manifestarile anormale, cum ar fi halucinatiile, anomaliile, etc. Sa nu uitam ca Jules Verne isi imagina cu mult inainte zborul catre Luna, care s-a si realizat de altfel !
Parapsihologia este disciplina stiintifica avand ca obiect de studiu fenomenele paranormale in care este implicat direct psihicul uman si/ sau animal. Termenul a fost propus pentru prima oara de catre medicul, psihologul si esteticianul german Max Dessoir in anul 1888. Primii pasi catre statutul de stiinta apartin parapsihologului american Joseph Banks Rhine ( 1895-1980 ). In acceptiunea sa, parapsihologia se defineste ca o ramura a stiintei care detecteaza si analizeaza capacitatile datorita carora o fiinta ( om sau animal ) intra in contact cu mediul, fara ajutorul simturilor sau al muschilor sai.
In ciuda scepticismului cu care este privita de catre anumiti oameni de stiinta, parapsihologia are conturate anumite trasaturi distincte : obiect propriu de studiu, metodologie proprie, legi obiective si un limbaj specific. Metodologia de studiu este identica cu a oricarei alte stiinte conventionale, in sensul ca cercetarea parapsihologica foloseste metode, tehnici, aparatura experimentala, iar evaluarea rezultatelor se face in conformitate cu cele mai exigente criterii stiintifice, unde ideile precocepute nu isi au locul.
In sprijinul parapsihologiei ca stiinta vin cele patru modele explicative ale lui Eisenbud si anume : modelul stiintei traditionale in care echilibrul informational al omului cu mediul inconjurator se face prin simturi si creier ; modelul parapsihologiei clasice care cerceteaza capacitatile nedescoperite ; modelul psihiatric si psihanalist care cerceteaza „EU-ul” uman, spiritual sau interactiunile comportamentale si care dovedesc ca intrepatrunderea fenomenelor paranormale cu cele normale pot face obiect de cercetare.
Parapsihologia este impartita in doua mari ramuri : perceptiile extrasenzoriale PES - Extrasenzorialy perception - ( telepatia, clarviziunea, precognitia, postcognitia, psihometria, clarauditia ) si capacitatile paranormale PF ( psihokinezia sau telekinezia, pirokinezia, experientele extracorporale, experientele in apropierea mortii, reincarnarea si capacitatile mediumice ). Nu trebuie perceputa ca o stiinta izolata, deoarece ea utilizeaza descoperiri din diverse domenii precum : medicina, psihologie, biologie, biochimie, fizica, biofizica, matematica, cibernetica.
Avand in vedere cele afirmate anterior, paranormalul ar mai putea fi definit ca fiind ceea ce afla in afara de ceea ce este considerat normal ( para = dincolo de ). Prin extensie se poate afirma ca parapsihologia este ramura psihologiei care studiaza fenomenele psihice paranormale, ce nu pot fi explicate.


Spre exemplificare va redau doar un singur exemplu. Cu un anumit timp in urma, urmam un tratament cu bioenergie la un terapeut specialist. Cei care nu stiau ce este bioenergia si ce presupune un asemenea tratament, ma considerau cel putin naiva, avand chiar tupeul de a ma intreba cu destula ironie chiar in mijlocul strazii „ati priceput ceva de la tratament ?” ( cu sensul de a simti vreun efect sau nu ). Vis-a-vis de acest gen de terapie, intr-o emisiune televizata un cunoscut terapeut roman, raspundea unei doamne telespectatoare care a solicitat cateva lamuriri suplimentare „cum dvs. credeti, inseamna ca si percepeti”. Intr-adevar, eu fac parte dintre persoanele care percep anumite lucruri, dar cum se pot explica asemenea perceptii unor oameni care refuza cu indarjire informarea ?
In literatura de specialitate parapsihologia este catalogata drept o stiinta tanara. Si ca orice tanar, se pare ca nu este prea luat in serios ! Am constatat personal ca tineretea, dar si aparenta tinerete, dezavantajeaza mult deoarece prejudecatile inca primeaza !
Unde e limita dintre normal si paranormal ? Cine poate vorbi despre o limita ? Se spune ca inteligenta omului modern in secolul XXI se masoara si in unitati de paranormal, dar cine si cum se poate dovedi acest lucru ?
In ultimii ani, romanii sunt din ce in ce mai interesati de paranormal, iar acest lucru se datoreaza in primul rand mass-mediei. Seriale precum „Dosarele X” ( X-Files ), „Millenium”, documentarul SF „PSI - Factor”, urmarite cu interes de telespectatori, au avut o influenta neasteptat de mare. In toate aceste filme cercetarile echipelor de investigatori se bazau pe capacitati extrasenzoriale si apoi pe metodele clasice. Exemplific spunand doar ca Fox Mulder credea in paranormal si spera ca in acest fel isi va gasi sora disparuta in copilarie. Dana Scully, reprezentantul stiintei in aceasta echipa, este tocmai opusul lui, iar prietenia lor ilustreaza perfect cum pot conlucra cele doua feluri de stiinta, completandu-se reciproc. Putini oameni stiu ca personajele acestor filme : Fox Mulder, Dana Scully, Franck Black sunt inspirate din realitate si ca intr-adevar, exista astfel de oameni care au asemenea misiuni.
Exista oameni dotati nativ cu capacitati extrasenzoriale si oameni care le-au dezvoltat pe parcursul vietii lor prin studii indelungate, activandu-si capacitatile latente.
Referitor la aceasta prima categorie, nu pot sa nu o amintesc pe Vanghelia Dimitrovna ( click aici ), mai cunoscuta lumii fiind sub numele de VANGA. Nascuta la data de 31 ianuarie 1911, ca fiica a unor plugari saraci din localitatea Strumita, Jugoslavia. Vanga a fost o femeie simpla care nu si-a descoperit capacitatile prin studiu, capacitatile sale paranormale fiind darul de a „vedea” viata celor care ii solicitau ajutorul, de a vindeca, vindecarile ei fiind considerate de-a dreptul miraculoase intrucat nu avea nici un fel de cunostinte medicale. Lipsita total de vedere, ea „simtea” culorile, croseta si facea curatenie cu o meticulozitate rar intalnita. Capacitatile sale paranormale au transformat-o intr-un fenomen, recunoscut pana si de regimul comunist din Bulgaria. Chiar daca se discuta despre dansa ca fiind „Oracolul Bulgariei”, iar capacitatile erau studiate de catre Gheorghi Lozanov, conducatorul Institutului de Parapsihologie din Sofia, Vanga spunea ca nu face altceva decat sa „trasmita” cele spuse de entitatile cu care comunica. Vanga, cu ochii sai lipsiti de vedere, a vazut ceea ce omul normal nu poate vedea, iar pentru cei care o iubim, fara a fi cunoscut-o vreodata, ramane un minunat exemplu de modestie si credinta.
Un alt exemplu ar fi Evghenia Davitasvili, vestita vindecatoare cunoscuta si sub numele de DJUNA, nascuta la 22 iunie 1949, intr-un sat de la poalele muntilor Caucaz, intr-o familie de georgieni. Oamenii de stiinta au numit-o „fenomenul D”, iar oamenii de rand „ Vrajitoarea din Caucaz”.
Talentul sau de bioenergoterapeut l-a descoperit inca din copilarie. Putea sa vizualizeze aura pacientilor si sa le stabileasca in acest fel diagnosticul. A dat sansa celor care au dorit sa invete metoda sa terapeutica de vindecare cu ajutorul palmelor, iar primii sai ucenici au fost medicii pe care i-a invatat masajul fara contact. I-a tratat chiar pe Leonid Ilici Brejnev si pe Boris Eltin. A luptat mult cu oamenii de stiinta pentru a-si impune metoda de tratament si se spune ca stramosii sai au fost asirieni de la care ar fi mostenit tenacitatea. Pentru meritele sale deosebite in activitatea de bioterapeut, psioholog si parapsiholog, a fost numita General-colonel al Seviciului Medical Militar si a fost Presedintele Academiei Internationale de Stiinte Alternative „DJUNA”.


Un alt exemplu ar mai fi Edgar Cayce ( 1877-1947 ) supranumit „medicul adormit”, fiind considerat cel mai uimitor caz din cate a cunoscut omenirea in privinta diagnosticarii sub hipnoza de catre un nespecialist in medicina.
S-a nascut in SUA, a fost lucrator agricol la ferma unui unchi, apoi comisionar intr-o librarie din Hopkinsville si ceva mai tarziu proprietar al unui atelier fotografic. Nu avea nici un fel de pregatire medicala, dar in stare de autohipnoza a stabilit diagnostice si a prescris tratamente, tratand cu succes peste 15.000 de pacienti. Diagnosticele si retetele sale erau de o exactitate uluitoare. Eforturile sale nu erau renumerate in nici un fel, castigandu-si existenta de pe urma meseriei de fotograf. Dupa moartea lui, s-a infiintat o fundatie care ii poarta numele si unde lucreaza medici si psihologi renumiti.
In ultima vreme mai toate televiziunile se intrec in a invita o multime de clarvazatori, pentru ca acest gen de emisiuni au un mare succes. Oamenii se confrunta cu dificultati din ce in ce mai mari, la capitolul dragoste mai toata lumea raspunde „dezastru”, bolile sunt din ce in ce mai grave si situatiile din ce in ce mai disperate.
Cand moderatorii manipuleaza cu buna-stiinta, cand nu se cunoaste care este diferenta intre un psiholog ( persoana specializata in studiul psihologiei, dotata cu capacitatea de a sesiza si analiza viata sufleteasca a cuiva ), un psihiatru ( medic specialist in psihiatrie ; psyche = suflet, iatros= medic ) si un parapsiholog ( specialist in parapsihologie, persoana special pregatita pentru a lucra in acest domeniu ), oamenii neiformati pe acest segment sunt intr-un real pericol. Din pacate, mai exista si impostori foarte abili in a profita de naivitatea oamenilor si asta fara nici un fel de scrupul. Acesti falsi clarvazatori pot sa detina anumite puteri, dar se pare ca le folosesc in scop de acaparare - a se intelege si manipulare.
Adevaratii specialisti in domeniul paranormalului duc o viata rationala, sunt modesti, evita popularitatea, nu cauta castiguri necuvenite si isi pun capacitatile in scopul intrajutorarii oamenilor. Sunt cei care au studiat ani de-a randul, acumuland informatii si tehnici speciale de vindecare, au cheltuit sume enorme pe carti ( nu pe bratari, ghiuluri, lanturi ) si solicita nu de putine ori colaborarea medicilor, medicina si parapsihologia mergand in acest fel, mana in mana. Initierea lor nu s-a facut la intamplare, in fundul curtii sau pe marginea unui iaz, ci sub indrumarea unui maestru, initiat in tainele spirituale. Valorile pentru acesti oameni au o cu totul alta semnificatie. Nu conteaza cine esti, cum esti, ce ai, ce nu ai, daca esti sau nu o personalitate, accesul la dansii fiind permis, indeosebi celor care, prin felul in care isi duc existenta, merita acest lucru. Sunt cei care au capacitatea reala de a-i intelege pe semenii lor, disponibilitatea de a ajuta dezinteresat pe cei care au intr-adevar nevoie de ajutor si asta pentru ca nu pot altfel.
Dalai Lama a spus „daruieste din cunoasterea ta. E o cale de a atinge nemurirea”. Totul are un rost pe lumea asta si acest lucru ne intareste convingerea ca paranormalul are si el rostul lui. Este, daca ne acceptati comparatia, o provocare de a cerceta, de a cuteza, de a crede ca adevarul poate fi, si „dincolo de nori”. Nu oricine poate accede atat de sus, dar se pare ca omenirea incepe trecerea spre o alta treapta a evolutiei sale.
Alvin Toffler ne-a avertizat cumva, spunand la un moment dat „analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu stie sa inteleaga”.
Fara nici o indoiala, oameni cu capacitati paranormale exista, fiind o prima dovada a existentei acestuia. Este posibil ca ei sa aiba rolul de a ne calauzi in noua Era a Varsatorului, care, noi speram, va aduce o noua viziune asupra lumii in care traim.


Radu Botez & Mihaela -Theodora Popescu



http://www.elystar.ro/modules/news/article.php?storyid=966

 

[anuk]

Fenomenul Vanga

Nascuta la 31 ian. 1911, Vanghelia Dimitrova - cunoscuta mai tarziu ca VANGA - a fost fiica unor plugari saraci din localitatea Strumita, Jugoslavia. La rascruce de istorie, Vanga avea sa devina incet-incet un fenomen. O copilarie trista si saraca, moartea mamei pe cand ea avea doar 3 ani, furtuna dezlantuita care, la varsta de 12 ani era s-o lase fara vedere, viata plina de privatiuni si grija pentru sora ei mai mica - Liubka - au fost o scoala aspra pentru Vanga.

Este interesant ca ea a trait sub influenta a trei culturi: nascuta in Jugoslavia, a primit de la o grecoaica numele de Vanghelia (cea care aduce vesti bune), iar mai tarziu s-a stabilit in oraselul Petrici, Bulgaria, situat la granita cu Grecia.

Vanga era o femeie simpla, extrem de ordonata si iubitoare de curatenie. Pierzandu-si cu totul vederea, ea "simtea" culorile si micuta ei casa era intotdeauna impodobita cu lucruri crosetate de mana ei in culori vesele.
Dar cel mai interesant lucru la Vanga nu este biografia ei ci activitatea ei paranormala si de vindecatoare miraculoasa. De timpuriu si-a inceput prezicerile pentru ca oamenii veneau la ea s-o intrebe despre necazurile lor. Vanga le vorbea, spunandu-le despre ei lucruri pe nici nu le stiau; afland pe urma ca acestea erau adevarate - se minunau foarte.

...Si astfel s-a raspandit vestea despre capacitatile neobisnuite ale Vangai. Ea poseda o incredibila capacitate de comunicare cu cei morti, spunea unde se afla persoanele disparute, rezolva cazuri criminalistice, punea diagnostice care se dovedeau exacte, lecuia cu diverse plante si flori. Uneori, pe neasteptate, cadea in transa, glasul ii devenea rasunator si povestea lucruri despre care nu avea cum sa aiba cunostinta. Insa cea mai mare placere a ei era sa stea de vorba cu florile; Vanga sustinea ca ele ii povestesc o multime de lucruri.

Este important de subliniat ca Vanga nu si-a descoperit talentele prin studiu, capacitatile sale paranormale fiind, exclusive, un dar natural pe care ea n-a facut altceva decat sa-l foloseasca spre binele celor din jurul ei. E un fel de a spune "din jurul ei" pentru ca la Vanga soseau grupuri numeroase de oameni cu cele mai diverse probleme, intai din imprejurimi si, mai apoi din intreaga lume. Ea nu refuza pe nimeni si avea pentru fiecare un sfat, un leac, o premonitie sau o veste de la cei dusi... dincolo.

Cu o modestie rar intalnita, Vanga spunea ca totul vine din afara ei, ca ea nu face altceva decat sa "transmita", sa "traduca" cele spuse de entitatile cu care comunica. Ceea ce constituie un exemplu elocvent de capacitate paranormala.

O prodigioasa activitate de clarvazatoare, de lecuitoare de trup - dar si de spirit, prezicatoare (certificata de fapte sau evenimente), activitatea Vangai s-a impus pana si regimului comunist de la aceea data din Bulgaria, care pana la urma i-a recunoscut capacitatile, dar - stupid si incorsetat in dogme materialiste - n-a fost capabil sa-i creeze conditii specifice si nici sa cerceteze fenomenul in sine. ( Nu tot astfel au fost cei din (acum) fosta Uniune Sovietica ei au recunoscut, experimentat si folosit capacitatile unui alt fenomen cu trasaturi paranormale - moscovita Djuna).

Despre Vanga se pot scrie foarte multe dar ne vom opri doar la o intamplare semnificativa. La inceputul anului 1968 Vanga cazuse in transa de cateva ori, strigand: "Tine-ti minte, Praga! Praga! Mari forte dau ocol orasului si striga Razboi! Razboi!" Si ce a urmat e cunoscut lumii intregi: invazia trupelor sovietice la Praga, in august 1968 !

Ridicata la rang de cult, dragostea pentru curatenie a Vangai a fost explicate chiar de ea: "In fiecare zi vin la mine multi oameni. Ei pleaca de aici curati, dar la mine raman bolile lor, grijile lor, proasta lor dispozitie, amintirile triste si toate celelalte probleme. Pe umerii mei apasa greu toate acestea si de aceea fac curatenie, pentru ca asa ma simt usurata". Aproape ca nu exista problema de viata care sa nu fi ajuns in pragul Vangai. Unul dintre cei care au fost la ea, spunea: "Chiar daca nu-ti prezice nimic, este pur si simplu suficient sa mergi la Vanga pentru un sfat, deoarece ea citeste din cartea vietii".

As vrea sa inchei cu cuvintele Vangai spuse unei femei superficiale: "Cum o sa inaintezi spre lucrurile mari, cand nu le cunosti pe cele mici?"
Cuvinte de aur...


Radu Botez - parapsiholog
www.parapsiholog.ro

 

[anuk]

De cate ori s-a sfarsit lumea? De cate ori se va mai sfarsi?



Înainte chiar de a fi fost preocupat (în mod constient si consecvent) de începuturile sale, omul a fost preocupat de modul în care va sfârsi. Ca fiinta, ca individ si, în pasul urmator, ca „Lume”. În cei peste 2.500 de ani de când se face Fizica au fost imaginate si discutate o serie întreaga de cosmogonii posibile, de „nasteri” ale Universului.

În vremea aceea a stabilit Thales ca elementul primordial al Cosmosului (Universul organizat) a fost apa, apoi Anaximene a spus ca a fost aerul, Heraclit – focul, Pitagora – numarul… Dar în tot acest timp o mare preocupare a ramas, marturisit sau nu, legata de escatologie, de modul în care totul se va sfârsi. Si daca la început factorul dominant (si determinant) era „simpla” frica a omului în fata unei naturi pe care nu prea avea cum sa o înteleaga, totul a capatat o formidabila amploare si profunzime odata cu elaborarea Vechiului Testament. Atribuita de istorici aceluiasi secol 6 î.H. în care au înflorit nu doar Thales, Pitagora sau Heraclit în lumea elena, dar si Budha si Confucius! (Cu observatia ca unele parti ale Vechiului Testament, în special Torah, cele cinci carti ale lui Moise, primele din Vechiul Testament, au o vechime chiar mai mare.)

În fine, dramatismul escatologiei capata dimensiuni coplesitoare în Noul Testament. Se contureaza ideea Sfârsitului Lumii, un eveniment încadrat de doua momente fundamentale: apostasia si parousia. Primul reprezinta o revolta generala, globala, am spune azi, exprimata printr-o „ratacire” a oamenilor, printr-o abdicare de la (orice) legi, tradusa în scaderea numarului credinciosilor. Cel de al doilea reprezinta a Doua Venire a lui Iisus, Judecata de Apoi si stabilirea Noului Legamânt. Dar: Sfârsitul Lumii, sintagma folosita si în editia 2002 a Bibliei, publicata de Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, este de fapt nu Sfârsitul Lumii, ci Sfârsitul unui Ev, al unei ere, al unei epoci. Caci termenul grecesc folosit este „Aion” (aiwn, Eon), tradus, este adevarat, prin „Lume” chiar si în cea mai celebra versiune a Bibliei – King James Version. (Înlocuirea cu „Ev”, „Era” este facuta de abia în noua versiune din 1979-1982!) Iar modificarea este de esenta, pentru ca nu este nicidecum vorba de „anihilarea” finala si totala a Pamântului (cel putin) si locuitorilor sai, ci de începutul unei „vremi noi”. Se sfârseste o lume, începe alta…

http://4.bp.blogspot.com/_iFTj5A3LDM0/TAQclLNpLpI/AAAAAAAAAaE/cSf9UjMsfA4/s1600/aaa.jpg

Sunt însa aici doua elemente interesante din punctul de vedere al prezentarii si discutiei pe care vi le propunem în acest Dosar si care nu au legatura nici cu diferitele traduceri, nici cu interpretarile.

În primul rând, semnele precursoare ale apostasiei: perturbari cumplite si nedorite ale universului fizic (de la epidemii si foamete – a se citi modificarile de clima despre care se vorbeste cu atâta insistenta astazi -, la cutremure distrugatoare). Acestea pot fi gasite în Evangheliile dupa Matei si Luca.

În al doilea rând, momentul Sfârsitului si al Parousiei: dar acesta nu doar ca nu este indicat, ci se spune clar, se accentueaza faptul ca nici nu poate fi cunoscut, dupa cum citim în Matei (24.42). Sau despre care se spune ca va veni „precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pâna la apus” (Matei 24.27), va veni „Ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata întregului pamânt” (Luca 21.35). Predictiile care stabilesc, anunta cu precizie Sfârsitul Lumii nu-si gasesc nicio baza în scrierile biblice! Cum a început atunci totul? În primele patru secole de crestinism unii Parinti ai Bisericii, bazându-se pe autoritatea lui Papias (care a trait în a doua jumatate a secolului I d.H. si nu a fost prea apreciat de multa lume!), avanseaza teoria celor o mie de ani ai regatului terestru al lui Iisus. De aici, ceea ce s-a întâmplat la trecerea în anul 1000. Si am vazut cum a trecut omenirea în al doilea mileniu de dupa Hristos! (De fapt, a fost al doilea moment major când s-a vorbit despre sfârsitul lumii. Primul fusese cu 500 de ani înainte – un preot roman prezisese pentru atunci cea de a doua venire a lui Iisus, bazându-se pe… dimensiunile Arcei lui Noe!)

Evident, nu va voi prezenta lista tuturor “profetiilor” Sfârsitului Lumii care au urmat – cei care sunt interesati le gasesc pe Internet sau îmi scrieti ca sa va dau link-urile cele mai utile. Sarim însa un mileniu si ajungem la un alt moment extrem de interesant, la trecerea între anii 1999-2000. Un alt irezistibil Sfârsit al Lumii. Au fost facute 42 de predictii! Printre care una pentru data de 11 septembrie 1999, apartinând lui Rabbi Philip Berg, de la Kabbalah Learning Center, New York, care a vorbit despre „o sfera de foc care cobora… distrugând aproape întreaga omenire, toata vegetatia, toate formele de viata.” (Oricum, premonitia a ceea ce avea sa urmeze dupa doar doi ani este tulburatoare…). Ceea ce as vrea sa remarc însa, în contextul dosarului nostru, este cum încep sa apara “elementelor stiintifico-tehnice”. O noua forma de apocalipsa. Sau, daca preferati, poate recunoasterea în vechile preziceri a unor detalii care pâna acum nu ne-au spus nimic.

Revin însa la anul 2000 si la “ingredientele” de stiinta care se gasesc în predictii. Michael Drosnin, devenit celebru cu „The Bible Code,” gaseste un mesaj ascuns în Pentateuh care anunta începutul unui “holocaust nuclear” în 2000 (sau 2006!). Hal Lindsey publica “Defuncta mare planeta Terra” în care anunta Armageddon-ul în 2000 sau, ca data alternativa, în 2048. Se spune ca Papa Ioan XXIII a prezis înca din 1961 ca Ziua de Apoi, Sfârsitul Timpului, 1 ianuarie 2000, va începe cu detonarea de catre un grup terorist a unei bombe într-unul din marile orase europene (totusi, gradul de confidenta al unei asemenea declaratii pare a fi practic zero!). Tot pentru aceasta data, 1 ianuarie 2000, William Cooper, a prezis deschiderea camerelor secrete de sub piramidele de la Gizeh si dezvaluirea astfel a unor secrete atât de teribile încât ar urma sa declanseze, mai ales din partea fortelor publice americane, un razboi nimicitor. Altminteri, conform celor publicate în Weekly World News, 27 aprilie 1999, Edgar Cayce prezisese tot pentru ianuarie 2000 o furtuna cosmica ce ar fi urmat sa loveasca Pamântul, viteza vântului depasind 1.500 km/h si temperaturile facând salturi uriase. Consecinta? Moartea a milioane de oameni. Alte alternative catastrofice includ explozii solare (având drept consecinta orbirea a câtorva miliarde de oameni), prima aliniere dupa 6.000 de ani a planetelor Mercur, Venus, Pamânt, Marte, Jupiter si Saturn, cu efecte (evident) devastatoare, inclusiv mii de miliarde de tone de gheata si apa revarsate pe tot Pamântul drept consecinta, printre altele, a dezalinierii axei de rotatie terestre. Baza afirmatiilor a constituit-o un mesaj codificat care ar fi fost indicat de studiul matematic al Marii Piramide (Keops), care ar descrie un eveniment similar petrecut cu câteva milenii înainte. (Si interesant este ca eruptiile solare au mai fost prezise si pornind de la alte însemnari, cum ar fi cele gasite într-un manuscris al lui Confucius, o alta mare conjunctie, cea a lui Jupiter si Saturn, a fost asimilata cu revenirea Stelei de la Bethleem, la care se adauga predictiile legate de asteroizi despre care va vorbim si noi în acest Dosar…

Dar evident ca punctul forte al spaimelor legate de trecerea în anul 2000 ramâne de departe celebrul “sindrom Y2K” – o iminenta catastrofa, supermediatizata în întreaga lume, constând în dereglare generala a tuturor computerelor care ar fi urmat sa perturbe într-o asa masura toate activitatile de pe Pamânt, încât finalul nu ar fi putut fi evitat. (Totul fiind consecinta doar a faptului ca datele pe computer utilizeaza doar doi digiti, asa ca sistemele pur si simplu nu ar fi stiut ce sa faca la afisarea orei/anului de 00.00). Ca si în celelalte cazuri, nu s-a întâmplat nimic – cel putin, nimic semnificativ. Doar ca sintagma Y2K, lansata la 12 iunie 1995 de programatorul David Eddy din Massachusetts, a dus, este adevarat, la o cheltuiala de prevenire a efectelor de 300 de miliarde de dolari. Sau asa se spune…

De fapt, elementele stiintifice sunt evocate în predictiile apocaliptice de mai multa vreme:

Jacques Bernoulli (!!!) prezice “finalul” în urma ciocnirii cu o cometa la 19 mai 1719.

Alte calcule astronomice (bazate pe manuscrise arabe) sau bazate pe masuratori ale Piramidelor de la Gizeh (Charles Piazzi Smyth, Astronomul Regal al Scotiei si Col. J. Garnier) “stabilesc” anii 1911 si respectiv 1920.

Dar daca nu s-a întâmplat pâna acum, ce va fi în viitor? Cea mai interesanta discutie priveste fara îndoiala anul 2012, despre care vom vorbi în continuare. Si voi mai adauga înca o singura predictie. O fac doar pentru motivul ca din nou este implicata o super-personalitate a stiintei, Sir Isaac Newton. Care dupa 50 de ani de studii ezoterice, dupa câteva mii de pagini scrise despre subiecte mergând de la Alchimie pâna la Sfârsitul Lumii, ne lasa o data înscrisa pe un colt de hârtie pentru acest eveniment: anul 2060.

 

[bodo]

Sfârşitul lumii: Pământul va fi înghiţit de Soare

Oamenii de ştiinţă au aflat cum şi când va veni sfârşitul lumii.

Soarele se va mări din ce în ce mai mult, ajungând un gigant roşu ce va înghiţi planeta noastră, aceasta urmând a se topi în cuptorul solar.

"Pământul va fi atras de gazul cu o densitate scăzută a Soarelui, după care va fi capurat şi vaporizat de către Soare", a declarat astronomul Robert Smith, de la Universitatea Sussex, din sudul Angliei.

Potrivit previziunilor anterioare, Pământul nu s-ar topi în Soare, chiar şi în timpul fazei sale de gigant roşu.

Vestea cea bună este că acest lucru nu se va întâmpla pentru următoarele 7.6 miliarde de ani.

Vestea cea proastă: Viaţa pe Pământ se va sfârşi cu mult înainte.

Oamenii de ştiinţă spun că mai avem doar un miliard de ani până când oceanele noastre se vor evapora şi Terra va deveni de nelocuit.

Sună ca şi cum am mai avea o groază de timp, însă viaţa Pământului a fost mult mai lungă de atât - un total de 3.7 miliarde de ani, potrivit ultimelor estimări, iar ultimele date ne arată că ne apropiem de actul final.

Întrebarea este dacă descendenţii noştri vor putea salva planeta. Răspunsul lui Smith a fost că acest lucru este posibil. El citează un studiu recent al Universităţii din California, Santa Cruz, care propune să "îmblânzim" un asteroid, care să împingă uşor Pământul, o dată la câteva sute de ani, din ce în ce mai departe de Soare.

"Sună a SF. Dar se pare că tehnologia ne va permite să facem acest lucru", a declarat Smith.

 

[anuk]

ihi! zilele astea cica o sa fie vai si amar :

 

[manuela]

peste miliarde de ani anuk mai e .....

 

[anuk]

peste miliarde de ani anuk mai e .....

Poi,nu ziceai ca e f aproape?

 

[bodo]

Pasaport catre delir. Apocalipsa in viziune romaneasca


Apocalipsa ascunsa in documentele biometrice

Cum sa nu te crucesti cand pe net circula un asa numit studiu, atribuit unui doctor in teologie din Iasi, intitulat Romania un posibil loc al pecetluirii apocaliptice, prezentat drept pozitia aproape oficiala a BOR sau cu precizarea ca e facut cu binecuvantarea IPS Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei? Ce sa mai crezi cand Patriarhia, in loc sa condamne fara echivoc delirul mistic al propriilor slujbasi si sa se delimiteze prompt de actiunile unor glumeti care vad chipul Satanei in noile pasapoarte biometrice, anunta sobru ca a solicitat date oficiale de la Ministerul de Interne si ca va cerceta cazul in sedinta Sfantului Sinod din 25-26 februarie?

Reactionand astfel, Patriarhia legitimeaza scenariile vestitorilor Apocalipsei din Romania si adanceste confuzia printre enoriasii sai pregatiti sa infrunte Satana din cip. Altfel spus, Biserica Ortodoxa sugereaza ca e ceva necurat cu cip-urile, pasapoartele biometrice si alte dracovenii made in UE si SUA.

Patriarhul Daniel ar trebui sa se simta adanc rusinat ca, la originea jenantelor teorii apocaliptice/conspirationiste raspandite prin presa, cu puternice mesaje politice anti-UE si anti-americane, stau cativa popi cu viziune de Ev Mediu Timpuriu, foarte activi in fosta sa Mitropolie.

Greu de descris in cateva cuvinte grozaviile din asa numitul studiu, de care s-au delimitat doar cativa preoti, nu si institutia Patriarhiei, desi el zburda pe net si prin presa de prin 21 ianuarie.

Cipul si rachetele din satelit

Ca sa va faceti totusi o vaga idee, doctorul in teologie de la Iasi ajunge la concluzii comice pentru orice crestin cu scaun la cap, dar paguboase si periculoase in cazul enoriasilor mai slab informati. Pentru ei, Biserica ar trebui sa fie loc de emancipare si deschidere fata de lume, nu de indobitocire si izolare fata de modernitate, tehnologie si cam tot ce inseamna progres. Or, Biserica Ortodoxa isi rateaza din nou misiunea, cu doctori in teologie care, in numele ei, scriu asta:

“Monitorizarea prin satelit pe baza identificarii faciale reprezinta o amenintare la propria viata, daca luam in consideratie ghidarea rachetelor antipersoana prin satelit. O eventuala lovitura de stat omoara orice persoana cu ajutorul rachetelor ghidate dupa recunoastere faciala. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi si la terorism, ucideri si crima organizata”.

Dar studiul profesorului care cheama Sinodul sa ia in discutie noile pasapoarte biometrice ceea ce, iata, s-a si intamplat, pare totusi inofensiv fata de teoriile raspandite pe blogurile unor asa zisi ieromonahi, pe unele site-uri crestin ortodoxe sau asociatii legionaroide.

Fiara din Monitorul Oficial

Pe scurt, o parte a lumii crestin-ortodoxe din Romanaia pare convinsa ca noile pasapoarte biometrice contin toate semnele Apocalispei: codul de bare, 666, Satana, noua ordine mondiala. Astfel de povesti prind cel mult la pustimea de zece ani si incing creierii conspirationistilor din toata lumea, insa nu sunt nicaieri obiect de dezbateri publice serioase. Patriarhia le-a validat insa printr-o vinovata tacere urmata de promisiunea discutarii problemei pasapoartelor biometrice intr-o sedinta a Sfantului Sinod.

Conspirationistii au identificat cumplita cifra 666 pana si in monitorul oficial. Una din zecile de ordonante, hotarari si norme metodologice iese prost la numerotarea in MOF, avand in dreptul ei nefericita cifra 1.566 care devine astfel inca o proba ca pasaportul biometric sta sub semnul Fiarei.

Poate vi se pare o gluma proasta, dar peste doua zile va avea loc in Bucuresti un protest de strada, sub o cruce evident, organizat de o asa numita Coalitie Impotriva Instaurarii Statului Politienesc. N-are rost sa pomenim numele lor, zbaterea luptatorilor cu Satana trebuia sa ramana cel mult o curiozitate pentru spitalele de psihiatrie. Pe net mai circula vreo doua petitii on-line impotriva pasapoartelor biometrice, care au strans cateva mii de semnaturi.

BOR, falanga CEDO?

Turmelor de oite ratacite Patriarhia le-a facut jocul acum cateva zile anuntand ca a cerut oficial date de la Ministerul de Interne iar cazul pasapoartelor biometrice va fi discutat in sedinta Sfantului Sinod din 25-26 februarie. BOR incearca sa-si justifice amestecul in treburile statului sub pretextul ca doreste sa vada “in ce masura datele cuprinse in acestea nu aduc atingere libertatii si demnitatii persoanelor umane”.

A devenit cumva BOR falanga CEDO si noi n-am aflat? Ce treaba are Biserica Ortodoxa cu drepturile omului si cu problemele statului laic? Ne transformam incet in stat religios, in care capii bisericii supervizeaza mai nou actele autoritatilor publice?

E adevarat ca, pe 22 ianuarie, doi preoti ortodocsi si specialisti IT de la pasapoarte s-au caznit intr-o conferinta de presa sa trateze subiectul pasapoartelor biometrice de pe pozitii normale, fiind pusi in situatia ridicola de a demonstra ca Apocalipsa nu vine odata cu pasaportul biometric iar Satana nu-si are salasul in cip.

E adevarat ca sunt si preoti ortodocsi, putini e drept, si cateva asociatii crestine bine intentionate care se lupta cu obscurantismul jenant predicat de cativa clerici exaltati si ne invata in anul de gratie 2009 ca n-ar trebui sa ne temem de tehnologie.

E adevarat ca noile pasapoarte biometrice pot genera teme de dezbatere, insa fara legatura cu Biserica. Putem discuta daca suntem de acord cu amprentarea, numai ca pana una alta nu te obliga nimeni sa-ti faci pasaport biometric. Masurile suplimentare de siguranta le-au cerut Statele Unite si le-au introdus europenii printr-o directiva, e adevarat si asta. Numai ca n-au facut-o in baza vreunui plan conspirationist impotriva omenirii, ci dupa conspiratia terorismului islamic impotriva democratiilor occidentale, mai precis dupa atentatele din 9/11.

Specialisti in Apocalipsa

Putem discuta in ce masura datele private stocate in cipurile din pasaport – care, spre stiinta preotilor pusi pe studii, nu sunt implantate in cap sau sub piele – sunt inviolabile, putem discuta despre riscul furtului de identitate, despre protectia vietii private etc. Deci, putem purta discutii pur tehnice sau juridice pe tema pasapoartelor biometrice, cum s-a intamplat in Marea Britanie sau alte tari europene, dar aratam cam salbatici daca organizam false dezbateri teologice. Doar in tari nationalist-ortodoxe ca Rusia, Grecia si Serbia mai intalnim delirul mistic si isteria primitiva de la noi.

Pasiunea presei pentru delir, fabulatie si manipulare este nesfarsita. Am omorat deja cateva tematici mari cu nebunia noastra. N-am discutat despre Directiva retinerii datelor de trafic, ci despre Marea Ascultare. N-am discutat despre modernizarea statului prin modificarea Constitutiei ci despre Dictatura lui Basescu. Nu vom discuta despre siguranta datelor private si amprentare, ci despre Satana tupilata in pasaportul biometric. De altfel, unii cupleaza toate trei temele de mai sus ca sa demonstreze ca ne paste ceva nasol: statul politienesc.

Nu discutam rational, statistic sau axati pe solutii despre criza economica, ci panicard sau in cheie politica, de pe pozitii populiste sau demagogice, privind cu ura catre banci si “finantele mondiale”.

Iar toate temele de mai sus le tratam invariabil de pe pozitii conservatoare, strabatuti de un fior nationalist tot mai pronuntat, bantuiti de frici conspirationiste, rascoliti de uri anti-occidentale, convinsi fiind ca ne era mai bine in troaca noastra balcanica fara toate complicatiile UE, NATO etc.

Din prostie sau igoranta, dintr-o eroare continua sau din calcul politic, Romania se rupe in fiecare zi de lumea occidentala prin felul neaos, profund original, in care se raporteaza la temele majore care o framanta. Si totusi: cui foloseste sa ne indobitocim metodic, de buna voie, uneori cu concursul unor institutii care se bucura de credibilitate, cum e Biserica Ortodoxa?

http://www.hotnews.ro