Scrisoarea unei românce din străinătate pentru bunicul din România: "Vreau să mă întorc acasă şi să rămân acolo. Nu crede în promisiunile nimănui, pentru că nu se vor ţine de cuvânt"
Sărumana bunicule,
Sunt eu, a ta nepoată. Îţi scriu din depărtare.
Nu te-am mai văzut demult şi îmi e dor de tine. Îmi e dor de părul tău cărunt şi de ochii tăi cei blânzi care mă certau mereu când greşeam. Îmi e dor de mâinile tale răbdătoare care îmi legau şireturile atunci când eram prea încăpăţânată ca să învăţ să mă descurc singură. Îmi e dor de glasul tău care mă trezea dimineaţa pentru a mă chema la o cană de ceai.
Timpul a trecut, timp de 13 ani am fost împreună în fiecare zi, am învăţat atâtea lucruri de la tine, şi îmi lipsesc până şi conversaţiile noastre problematice, care se sfârşeau prin plecarea mea din cameră. Te respect şi te iubesc foarte mult. Vine ziua mea, împlinesc 23 de ani… Şi voi fi singură, fără familie, într-o ţară străină care nu îmi oferă nici un sfert din cîldura căminului de acasă.
În speranţa că voi face o schimbare, acum două săptămâni m-am dus la vot… Cu piciorul fracturat, m-am dus şi am stat la o coadă interminabilă timp de 4 ore. Am stat la coadă pentru a pune o ştampilă, pentru a îmi exprima un drept, un gând… Şi ghici, bunicule ? Nu am reuşit să fac asta. Mi-au închis uşile în nas. Corupţia, laşitatea, minciunile şi comunismul mi-au închis uşile în faţă. Ştii cum m-am simţit ? Ca atunci când am căzut de pe bicicletă. Aveam speranţa că va fi bine şi că voi fi ajutată să fac os chimbare, iar ei m-au dărâmat. Ca uun copil ambiţios ce sunt, m-am ridicat atunci de jos şi mă ridic şi acum. Mă ridic acum, bunicule, împotriva celor care mi-au furat viitorul şi şansa de a schimba ceva, împotriva celor care mă ţin departe de tine. Ştiu că ne-am născut în timpuri diferite, dar în ultimii 20 de ani am fost conduşi de aceiaşi oameni… De aceiaşi oameni care ne fură şi ne obligă să stăm departe unul de celălalt. Vreau în câţiva ani să mă întorc acasă, în acea casă unde am copilărit. Vreau să mă întorc acasă altături de familia mea, de copiii mei şi să rămân acolo. Vreau ca strănepoţii tăi să te cunoască şi să fie mândri de locul în care trăiesc.
Ştiu că viaţa e grea… Ştiu că ţi se promit mult, ştiu că eşti singur şi greutăţile îţi apasă sufletul, dar nu crede promisiunile nimănui, pentru că nu se vor ţine de cuvânt. Lor nu le pasă de tine, nu le pasă de noi. Într-un sfârşit vom rămâne numai doi.
Ajută-mă, bunicule, ajută-mă să am libertatea de a mă întoarce acasă, ajută-mă să nu mă mai simt atât de singură în fiecare zi, muncind pentru o pâine! Milioane de oameni care nu ne cunosc, oameni ca noi, oameni care trec prin ce trecem noi s-au unit. Ne-am unit toţi, bunicule, pentru că fiecare avem pe cineva acasă pentru care merită să ne întoarce, ne-am unit pentru că vrem să fim acasă, vrem să simţim căldura bunicilor, părinţilor, căminului şi chiar locuitorilor alături de care am crescut. Vrem ca copiii noştri să crească cu căldura pe care noi am simţit-o în copilăria noastră. Săptămâna aceasta, eu şi milioane de români vom merge la vot iar pentru a ne alege un conducător care ne va deschide din nou porţile ţării.
Tu ne vei ajuta? Am încredere în tine, bunicule, nu mi-am pierdut încrederea în omul care mi-a fost alături toată copilăria. Ştiu că tu te vei uni nouă şi ne vei ajuta. Ştiu că împreună vom reuşi. Noi doi mereu am reuşit împreună şi o vom face şi acum.”
http://vreaupresedinte.gandul.info/..._teasing_articol&utm_campaign=Vreaupresedinte