Provocarile migratiei

[magda]

Scrisoare din America: Reversul medaliei

De 10 ani am uitat ce inseamna greul, de 10 ani o ducem bine si suntem foarte multumiti de ceea ce am realizat, de 10 ani ne felicitam in fiecare zi pentru ca am reusit sa ne rupem de saracia din Romania si de tot atatia ani lucram intr-un colectiv de oameni civilizati, care stiu sa spuna “Te rog” sau “Multumesc”.

In toti acesti ani, am lucrat nici mai mult nici mai putin ca acasa, cu remuneratie decenta, dar care ne permite sa ne facem 3 excursii pe an, ne permite sa le asiguram un trai decent copiilor nostri, sa ne platim toate impozitele, fara a ne plange de nimic!

Dar in tot acest timp am avut o singura parere de rau. Instrainarea de cei de acasa, de cei dragi, de prietenii din copilarie, din liceu, din facultate, pe care nu-i vedem decat o data pe an, cand venim in tara. In toti acesti ani am pastrat legatura cu ei, insa este o relatie ca in dragoste, ochii care nu se vad sa uita…

Ne-am facut prieteni multi, ne vizitam cu colegii de serviciu, iesim la iarba verde, picnic-uri sau spectacole, insa niciodata nu vom avea acea relatie deschisa, fara ocolisuri, fara frici, ca cea pe care am avut-o cu cei care ne-au insotit pe parcursul liceului, cu cei cu care am crescut si ne-am maturizat, pentru ca prietenii noi sunt mai mult prieteni de conjunctura, de serviciu, de obligatie sau pur si simplu surogat.

Nu le putem pretinde sa ne inteleaga si datorita faptului ca ei nu au trecut prin greutatile prin care am trecut cu cei de acasa si nici nu stiu ce inseamna sa intri intr-un magazin si sa gasesti rafturi goale, nici ce inseamna sa cumperi blugi de la studentii negri, nici sa faci mici in curtea caminului, nici sa cumperi tigari de la rusi, nici sa faci mic comert cu produse cumparate de la turci si nu in ultimul rand sa faci foamea cu colegul de camera si sa imparti ultimul cartof cu prietenul tau, sa iei cota de ulei si zahar si sa mananci un codru de paine cu slanina!

Ne pare rau ca nu am putut sa-i convingem si pe cei de acasa sa vina la noi, sa se stabileasca cu noi in State, pentru ca toti au avut temerile lor, frustrarile sau comoditatile lor. Fiecare are suficiente motive cand e vorba sa dea o explicatie, insa toti, pana la ultimul recunosc faptul ca le pare rau si ca acum este deja prea tarziu sa mai faca ceva.

Am incercat la inceput sa sunam mai des, am incercat sa-i aducem la noi de cat mai multe ori, dar pana la urma se pare ca fiecare are drumul lui, clar stabilit dinainte, iar ceea ce parea abatere era de fapt, calea cea corecta. Ne punem impotiva curentului si de fapt descoperim ca ceea ce vrem noi nu este ceea ce ne trebuie, sau nu este ceea ce ne era scris.

Astfel incat am ajuns sa intelegem ca asa trebuia sa fie si asa este! Si daca am incercat, nu am facut decat sa vrem sa schimbam o stare de fapt, care oricum nu a putut fi pusa in practica. Oricum doresc sa vorbesc aici mai degraba despre instrainarea de adevaratii prieteni, decat de mana destinului. In fine, daca mi-ar fi spus cineva acum cativa ani ca nu vom mai sta la taclale asa ca altadata, ca nu vom mai putea sa ne intalnim macar odata pe saptamana cu cea mai buna prietena, l-as fi injurat in fata si i-as fi spus ca abereaza.

garbo.ro

 

[magda]

O iubesc sau o urasc?

E o femeie frumoasa, inalta, atletica, superba pentru cei 37 de ani, pe care nu-i arata deloc! E chelnerita, in Londra, in centrul Londrei si castiga intr-o luna cat mine, multi-nationalista si corporatista convinsa, in trei! Not to mention the tips! (Ca sa nu mai vorbim despre bacsisuri)



Are o familie superba, doi baieti si o fata, un sot minunat, care lucreaza in constructii! Este licentiata in Drept, cu Masterat in Politologie. A fost profesoara, asistent universitar si gospodina romanca. Acum este chelnerita! Este de 3 ani in Londra si acum a ajuns la rangul de “Front of House”! Seful ei este un tip inteligent si nu o lasa sa plece in nici un caz! A promovat-o si i-a marit salariul de cateva ori numai anul acesta.

Este vesela, relaxata, munceste cu placere, glumeste mereu cu colegii si cu clientii. Toti o iubesc! Si-o apreciaza pentru parerile pertinente pe care nu le etaleaza decat sa iti iei supa la pranz la cerere. Nu braveaza niciodata! E modesta! Le serveste micul dejun cu un zambet larg si ea insasi este o floare. Primeste zilnic bacsisuri, pe care le pune deoparte pentru zile negre, ca asa a invatat de la mama ei, o taranca neaosa, femeie deschisa la minte, care i-a acceptat toate deciziile si a incurajat-o intotdeauna.

I-a dat posibilitatea de alegere si nu numai ca a sustinut-o, dar i-a dat si bani de plecare! Il iubeste pe sotul ei, fara de care nu si-ar fi gasit echilibrul! El a fost jurist iar acum are o firma de constructii si amenajari interioare! Muncesc amandoi destul de mult, dar niciodata in detrimentul familiei sau al copiilor. Au facut cursuri de limba, alte specializari si credite pentru a-si cumpara casa superba in care locuiesc! O iubesc sau o urasc?

Au casa in Romania si bani deoparte! Pleaca de 2 ori pe an in concedii in tari exotice, pentru ca in tara nu mai au ce vizita! Parintii amandurora vin de 3 ori pe an la ei! Sunt unii dintre cei mai frumosi-din toate punctele de vedere - oameni pe care i-am cunoscut! Ii iubesc, apreciez si-i urasc in acelasi timp! Le recunosc inteligenta, pregatirea si satisfactiile dar ii detest dintr-o inoculata, prost inteleasa catalogare a statutului social si a prejudecatilor adanc inradacinate in mintea mea de "om cu scoala". Pe dracu! Le vad zambetul pe buze si nu le suport implinirea! Le apreciez curajul si puterea de a schimba ceva in viata lor si-mi urasc comoditatea, fariseismul, indolenta si nehotararea.

Ii vad relaxati si plini de energie si ii urasc si ma urasc pentru ideile preconcepute si pentru clasificarile in tiparurile sociale si profesionale! Le vad reusitele si ma urasc pe mine, dand vina pe ei, pe sistem, pe oricine altcineva, ii vad multumiti si gasesc tapi ispasitori sau incerc sa gasesc lacune in viata lor, mici fisuri, pe care sa brodez o poveste trista, astfel incat sa spun ca nimic nu-i perfect! Incerc sa le gasesc defecte si oricat de mult le-as cauta, nu exista!

garbo.ro