SCURTE POVESTIRI CU FINAL NEASTEPTAT

[Old DG]

Nu exista…

Nu exista sfarsit pentru ceea ce pastrezi in inima.

Mesajul este ca, atunci cand pui ceva la suflet, adica ii deschizi calea spre profunzimile sufletului tau, atunci isi va gasi acolo un loc pentru totdeauna.
Indiferent ce se va intampla se va gasi acolo, asteptand, totul este o tesatura de legaturi, in adancul inimii, pentru totdeauna.
Este o parte a intregului si asa va fi mereu, tresarind neincetat la bataile inimii tale.
Am 64 de ani si cred in acesta idee.
Noaptea, cand incerc fara succes sa dorm, imi dau seama cel mai bine de acest lucru.
Atunci pare ca toate drumurile incep sa aiba o legatura si vad personele pe care le-am iubit si le-am urat, pe care le-am ajutat sau le-am ranit.
Vad mainile intinse spre mine cerandu-mi ajutorul. Aud bataile inimilor, vad si inteleg ce am de facut.
Imi inteleg misiunea si sunt constient ca nu am cum sa ma abat sau sa ma intorc din drum.
Si acestea sunt momentele cand stiu ca lucrurile pastrate in inima nu dispar niciodata.
.....................................................................................................
Eu cred in teoria glontului unic. Poti sa te indragostesti si faci dragoste de multe ori, dar exista intotdeauna un singur glont cu numele tau scrijelit pe o parte. Si daca esti suficient de norocos sa fii impuscat cu acel glont, atunci nu te vei vindeca niciodata.
.....................................................................................................

Au existat alte femei inaintea si altele si dupa despartirea de ea, dar rana lasata de ea era mereu acolo.Nu avea cum sa se vindece.Inca mai sangeram si stiam ca voi sangera intotdeauna pentru ea.Asa trebuia sa fie.

Nu exista sfarsit pentru ceea ce pastrezi in inima.

 

[Old DG]

A fi sincer

A fi sincer inseamna a fi cinstit.A fi cinstit in primul rand cu tine. A fi consecvent si egal.
Sinceritatea te invata - si te obliga - la o foarte buna autocunoastere. Din clipa in care am inceput sa am unitati de masura deosebite - una pentru mine si alta fata de ceilalti - incepe nesinceritatea. Un om sincer nu poate fi manat de invidie. Invidia este alimentata de neputinta mea de a urca pe treptele pe care altul poate. Un om sincer cu el insusi isi evalueaza corect fortele. A sti ca nu pot mai mult, dar a dori sa par ca pot mai mult, inseamna a fi nesincer. Omul nesincer este un nefericit. El poarta in suflet sursa unor inepuizabile insatisfsctii. Busola lui morala este intr-o continua dereglare. Nesinceritatea este punctul de pornire al lipsei de scrupule.
Sunt sincer cand arat ceea ce sunt, nu ceea ce as putea sa fiu - dar nu sunt inca.
A fi sincer inseamna a fi si curajos.Pragul de jos al lasitatii este lipsa de sinceritate. Cu voia sau fara voia mea, cu stiinta sau fara stiinta mea , de nevoie sau de sila, de teama sau din prostie - am faptuit un lucru urat, o fapta necugetata, condamnabila - ori chiar dezonoranta. Prima izbanda privind recuperarea mea morala este de a-mi da seama de gravitatea faptei mele. Si sa nu-mi gasesc cai de retragere sau circumstante atenuante. Sa nu ma uit intr-o oglinda care infrumuseteaza, ci intr-una care imi arata adevaratul meu chip. Si sa ma recunosc in acel chip. Prima victorie asupra mea este sa recunosc si sa ma recunosc.
_____________________________________________________________

Cele mai alese flori ale sufletului , daca nu sunt plamadite din aluatul sinceritatii, se ofilesc si pier. Sinceritatea intretine frumusetea sufletului. Lipsa ei se face intotdeauna simtita. mai tarziu sau mai devreme. Fara sinceritate, poezia - oricat de mestesugita - isi pierde intrariparea, juramintele devin braconaje sentimentale, iar pictura se trnsforma intr-o pasta seaca asternuta peste o mucava. Fara sinceritate muzica este o melopee haotica, sarutul e de gheata, iar patosul inaltator se transforma in grandilocventa sforaitoare. Pana si sfanta sudoare a muncii isi pierde nobleta daca tradeaza inclestare de carierist.

 

[Old DG]

La pensie(1)

La ora opt – desteptarea. Uneori la opt si jumatate - dar nici noua nu este exclus. Ca pensionarii, nu? Dupa care urmeaza obisnuitul sfert de ceas de dulce reverie - cand rememorezi intamplari placute de ieri si te gandesti la cele ce vor veni azi. Fiindca ce-o fi maine, om mai vedea – deocamdata azi conteaza.Urmeaza baia de dimineata.Un intreg ritual: masurarea temperaturii, potrivitul ierburilor care parfumeaza ‘’natural’’apa, apoi intrarea - infiorat de placere - in baie, balacitul, sapunitul - totul pe fundalul unor lalaieli care inchipuie franturi din arii, de cantece vechi si noi, de diverse instrumente muzicale. Urmeaza stersul, frecatul cu buretele aspru si uscat, doua, trei miscari de inviorare- si gata baiatul!
Poftit, va rog, la micul dejun care este servit, ca in fiecare dimineata, de dansa. Afectata uneori, botoasa alteori, nu-si incalca aceasta indatorire sacra:servitul micului dejun, cu tot dichisul.Gurmand si bonom, dansul- frecandu-si mainile- se minuneaza de cate bunatati e dansa in stare sa faca rost....’’Ia te uita, si sunca de Praga, bravo! Si ousoare cu coaja cafenie, excelent! Unde le-ai gasit? Esti fenomenala! Ai facut si prajiturele’’Arlechin’’ dupa care ma innebunec eu - te ador, tu!’’
Cu gesturi domoale, descompuse, ia capacul de la cafetiera, miroase, inchide ochii de placere, toarna in ceasca, pune si laptele, pune si zaharul, amesteca bine de tot, adulmeca. Ramane in extaz. Dar deodata se incrunta; ‘’Unde-i painea prajita? Sigur, nu e paine prajita, niciodata nu poate omul sa fie multumit pe de-a-ntregul in casa asta...cum? Este paine prejita? Bravo! Puisor, ma miram eu sa nu ai grija tu de Motanelul tau!’’
Pe urma Motanel uita dragalaseniile, infuleca de ai zice ca se bat turcii la gura lui, varsa cafeaua pe servetelul apretat, se murdareste de un galbenus pe barbie, in coltul gurii ii atarna un cocolos de unt....si mananca...si se ambaleaza mancand...si clefaie...si face faramituri pe masa, sub masa, pe covor, peste tot. Se serveste de doua, de trei ori, se vaita intr-una ca, uite , cum sa nu ma ingras daca ma indopi cu atatea bunatati, om sunt si eu, nu? Pot sa rezist? Nu pot... Dar dansa – Puisor – zambeste magulita si-l intreba dragastos:’’Mai doresti?’’ Si el zice ca nu, fiindca nu mai are loc. Si razi Motanel. Si razi Puisor...

 

[Old DG]

De la "Domnisoara Doctor" in continuare sunt modestele mele cuvinte de aici inainte!

 

[Old DG]

La pensie(2)

Pe negandite s-a facut unsprezece.Porneste sa-si faca obisnuita miscare,se duce sa plimbe catelul si sa-si ia ziare.
S-a intors de la ziare si gafaie. E departe chioscul? Cam la 100 de metri, la capatul blocului si tot acolo s-a deschis si un ‘’super’’cu de toate, ca in centru. Ce mai, nu poate omul sa le aiba chiar pe toate...trebuie sa-i ceri vietii atat cat iti poate oferi...asta e cheia fericirii...Oare unde a citit el chestia asta? Ca sear adoarme mereu cu cartea in mana....
Isi pune de o cafea...tigari mai are? Mai are doua pachete de Kent...fumeaza mai rar ca s-au scumpit...
Ar savura el cafeaua, dar cam pe la ora asta vine batrana cu ala micu. Cum care batrana?
Mama lui Motanel...nu are nici cincizeci de ani.Cum care ala micu? Baietelul lui Motanel, frate!
Ca Motanel a fost coleg cu nepotul meu, care e student in anul doi la medicina. A dat si el examene – si la regie de film, si la actorie – dar unde n-a dat? A dat pana i s-a urat. A avut mereu ghinioane: ii lipseau niste sutimi – ca la suta de metri.
Si daca a vazut ca nu are noroc, s-au facut pensionari, iar pe urma s-au insurat ca se plictisisera singuri. Nici fetele nu au slujba, sunt si ele pensionare. Cat timp vor mai fi?
‘’Cat o mai tine! Ca au zis babacii ca sa ne traim si noi tineretea. Ne dau ‘’malai’’ cat ave nevoie, din pensiile lor si din rezerve..Daca sunt fraieri...! Noi nu-i obligam... Ne-au cumparat un apartament cu doua camere, ce-i drept cam mici, de aia il tin pe ala miu la ei, ca ei au trei camere!’’
Si razi Motanel...si razi si Puisor.. si razi...

 

[Old DG]

CREDINTA= EFECT PLACEBO ?

Dicţionarele de specialitate definesc efectul placebo ca fiind ansamblul manifestărilor clinice care apar la un bolnav sau la o persoană sănătoasă căreia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o substanţă neutră din punct de vedere farmaceutic.
Dar nu la aspectul medical vreau sa ma refer, ci la credinta religioasa care a vindecat fizic si psihic oameni si aici sunt exemple de-a lungul timpului.
Oare nu este si ea tot un efect Placebo?
In fond cei carora li s-au facut injectii cu apa de ploaie, au crezut in ceva, ca li s-a administarat un medicament eficace!

 

[Old DG]

AZILUL SI ADAPOSTUL

In Parcul Marghiloman ( cca.20 ha.) al boierului cu acelasi nume donat Primariei se afla intr-o anexa a conacului ( aflat in reconstructie) azilul de batrani.
Si tot in acest Parc superb ( alei, pomi, locuri de joca pentru copii, lac cu barci,etc.) intr-un colt se gaseste si adapostul pentru animale.
Azilul este reconstruit si vopsit in culori ergonomice: alb, bleu , verde pal si dotat cu toate utilitatile: camere cu doua paturi, sala de cantina ( dar ti se poate aduce masa si la camera), sali de baie, sala comuna cu televizor, calculator, terasa minunata unde poti sa mai impletesti ceva sau sa joci o tabla.
Cei care stau aici, nu multi la numar, cca. 50 trebuie sa aiba o pensie de min.900RON, la unii carora li s-au vandut casele de catre copii, mai completeaza si acestia.
Toti batranii au un aer bland si cand stau pe terasa, li se scurg ochii dupa tati si mame cu copiii in carucioare, ce se plimba prin parc, ai lor vin foarte rar si pe fuga, aduc cate ceva si pleaca in graba.
La cca.1 Km. departare se afla adapostul pentru animale, un spatiu inchis cu garduri de plasa, pomi inauntru si custi; aici traiesc separati caa. 50 de caini ( nu toti vagabonzi, jumatate sunt batrani si de rasa, ai caror stapani nu mai aveau cu ce sa-i intretina) si aproximativ 30 de pisici, cam in aceeasi situatie.
Ingrijitorul vine de doua ori pe zi, de le face curat si le da de mancare si apa, in rest stau singuri, iar dincolo de gardul de plasa, trec oameni, la care se uita cu jind si dor.
**************************************************************
Si noaptea tarziu, cand se asterne somnul peste oras, daca ai urechea buna si te afli in parc pe o banca, poti auzi de la azil niste oftaturi si de la adapost niste scancete.
Cei dragi i-au parasit.................

 

[Old DG]

INFLUENTA EVOLUTIEI NEVERTEBRATELOR ASUPRA LINFVISTICII ROMANE

Intrucat nu pot sa va redau aici toata teza deoarece depaseste 5000 de caractere alfanumerice, va redau numai fraza de final:
Asa cum am aratat si in cealalta teza de doctorat ( Influenta razelor lunii asupra galustelor din supa ),congruenta infinitezimala a dus la tangentarea premeditata cu efecte surprinzator de acute si ireversibile a evolutiei nevertebratelor asupra lingvisticii romane, care de atunci ( noi studiem in continuare )da dovada unei recurente active, unipersonalizata si imposibil de urmarit.
Vom reveni.
PS1.Toata teza si lucrarea de licenta pot fi consultate la biblioteca Universitatii Particulare acreditata, situata in spatele blocului meu.
PS2. Sa nu copiati ceva fara a o mentina la Bibliografie.
PS3.Orice donatii sunt bine venite.
PS4. A se consulta si cartea autorului tezei:"Trei intr-o barca in canalul colector'"
PS5.Orice asemanare cu situatii din realitate o faceti dvs.,eu nu am zis nimic!

 

[Old DG]

GICA CONTRA

asa s-a nascut si asa a murit el GICA CONTRA:
-toti veneau pe lume cu capul inainte, el a venit cu picioarele;
-toti sugeau la san, el bea numai cu biberonul, desi mama lui avea lapte;
-facea exact ce i se spunea ca nu are voie sa faca;
-la camin,nu avea nici un prieten, se certa cu toti, el vroia sa se joace numai in legea lui;
-la scoala, abia a trecut clasele, ajunsese de se certa cu profesorii care nu-l intelegeau;
-a venit si vremea armatei si a facut 3 luni in plus de batalion disciplinar tot pentru contre cu superiorii;
-la serviciu, vai de capul lui, mereu era sanctionat, ca indeplinea sarcinile, dar pe dos;
-in familie, sotia il lasa in voia lui, iar copii ii cantau in struna, ca sa-i lase in pace;
-nu avea prieteni, iar cel mai suparator lucru pentru el era faptul de a nu avea cu cine se contra;
-a murit si dupa ce l-au ingropat, s-a intors in cosciug cu fata in jos ( precum Canuta) ca atunci cand il vor gasi sau invia sa poata avea un subiect de cearta, pentru ca l-au intors sa discute cu el.

 

[Old DG]

“FETELE” DE PE “CENTURA”

Ca orice orasel care se respecta cat de cat si targusorul meu are o sosea de centura, ca lungile si grelele TIR_uri sa nu-i deranjeze viata idilica si patriarhala!
Iar pe aceasta sosea exista un loc ce se numeste "EDERA"( ca serialul cu acelasi nume)=motel, restaurant, bar, terasa si o parcare mare flancata de plopi imensi.
Aici stau de obicei "fetele de pe centura", a nu se confunda cu cele care vizeaza hotelurile si restaurantele de 3*** si 4****, ca mai sus nu avem!
Cred ca patronii le dau o cota parte din ce venituri le aduc si le mai si pazesc de razii.
De fapt ele sunt obisnuite cu "POLI-MAXI-TAXI"( a se citi duba albastra), stiu traseul,formalitatile,procedura si mai ales ce le asteapta. Eventual, isi mai aduc aminte de ghinion sau de noroc.
Toate arata minunat si zambesc ametitor in lumina stravezie a neoanelor.
Au niste nume de visisica, Fecioara, Metronom, Argentina, Tarzanoaica,Gaby Motoras.
La o privre sunt uluitoare.
La a doua, banale.
La a treia, te izbeste mizeria.
La a patra, te sperie singuratatea.
Singuratatea este marea lor suferinta ascunsa.Ele stiu asta si dincolo de nerusinare, de nevoi si de voluptate se mai ascunde si irezistibila atractie spre ultimul cerc al infernului?!

 

[Old DG]

NEONUL

De cand se stia el angajat statea in acel birou care nu avea nici o fereastra, numai doua neoane care palpaiau zi si noapte.
Spatiul era cam de 3/4m, linoleum pe jos, un mare dulap cu dosare, un birou,un scaun un cuier,o chiuveta si o oglinda; ca sa ajunga la WC, trebuia sa iasa in hala de procuctie si apoi sa coteasca pe niste culoare dubioase.
Program 7-15, iar ca sarcina principala de serviciu primea zinic prin curier date, pe care le centarliza si curierul le ducea mai departe; odata pe luna i se cereau si niste grafice color.
Il cunostea numai pe seful lui, cand venea el la lucru sau cand pleca nu se suprapunea cu orele celorlalti.
Ii placea singuratatea, isi facea singur cafeluta, isi manca constiincios sandwichurile si isi vedea de treaba,rutina de zi cu zi.
Dupa vreo 20 de ani a primit o masina de scris electrica ca actele intocmite de el sa arate mai estetic si nu scrise de mana la indigo.
Singurul care il mai vizita era casierul care-i aducea avansul si lichidarea.
Dupa inca vreo 10 ani, i s-a repartizat si lui un calculator si o imprimanta, acum primea datele pe reteaua interna, le prelucra electronic si le trimitea mai departe, iar pentru bucuria ochilor lui le scotea si la imprimanta si le indosaria, iar graficele le facea color in EXCEL.
Vederea ii slabise si se simtea din ce in ce mai inutil si marginalizat, visa doar la pensie si la lumea exterioara, serviciul il asemuia cu o inchisoare.
Intr-o seara i-a venit rau si l-a gasit femeia de serviciu a doua zi dimineata, cu capul picat pe tastatura, in lumina alb-stravezie palpaitoare a neonului......

 

[Old DG]

SA FIE EL MAI CU “MOT”!

Era prin vara lui 1963, tocmai se terminase cu colectivizarea au cu voie, au fara voie
si taranii respirau usurati ca nu mai era nimeni sa ravneasca la avutul lor, ca de fapt nu mai aveau nimic.
Dar el nu pricepea asta, tocmai intrase la facultate si se decise sa-si petreaca restul de vara la tara, ca de, era ultima de acest fel, urmatoarele aveau alta titulatura: studentesti!
Zis si facut, pleca la tara, unde toata lumea era trista, numai el vesel nevoie mare. Si ca sa nu se plictiseasca baiatul sambata la noul Camin Cultural, dupa film urma bal mare.
Pana aici totul bine, dar cu ce sa se imbrace ca sa nu strice traditia rurala?
Asa ca s-a desfacut cufarul bunicului, s-au scos pantalonii de aba, o camasa cu arnici, braul traditional si un ilic brodat+ o palarie neagra, in picioare si-a lasat totusi pantofii, erau mai comozi decat opincile.
La film nu s-a dus ca-l vazuse, dar la bal da, si se auzea o muzica populara de toata frumusetea si de-abia astepta sa-si puna in valoare dansurile invatate toata ziua cu verisoarele lui mai mari.
Cand a intrat pe usa, muzica s-a oprit si toata lumea s-a intors spre el: era singurul imbracat taraneste, ceilalti toti aveau pantaloni sa camasi, iar fetele fuste si bluze!
Orchestra a inceput sa cante: "Multi ani traiasca!'', toti radeau, el nu mai nimerea usa si fugea cu lacrimile in ochi spre casa.
In acea noapta a plecat la oras si muti ani de aci inainte nu prea a mai dat pe la tara, avand o amintire amara de uitat.

 

[Old DG]

FIECARE ISI DUCE CRUCEA

Ca fiecare isi duce crucea, mirean sau laic este scris in Biblie asa ca si crediciosii si ateii(zic eu)recunosc asta.
Ca unii nu vor sa creada acest lucru este numai si numai treaba lor!
Stiu si o mica parabola despre alesul crucii:
Cand au inceput sa se imparta in niste hangare imense, erau de mai multe feluri, incepand de la cele foarte mici, apoi normale, mai mari si unele chiar imense.
Bineinteles, ca marea majoritate s-a repezit sa le ia pe cele mai mici ( care odata luate nu mai puteau fi schimbate) si s-au pacalit: erau din plumb, iar cele imense din carton ,experienta nu se putea impartasi, deoarece intrau unul cate unul.
Si asa ne alegem cu crucea pe care o purtam toata viata in spinare, ba mai mult, unii au cate doua!
Sa-mi spuneti cum vreti: soarta, predestinare,fatalitate,etc.
Chiar daca mergi numai pe autostrada fericirii toata viata crucea pe care ai ales-o tot o duci in spinare!
DIXIT!

 

[Old DG]

CAZ REAL

S-a intamplat in Ploiesti pe vremea lui Ceasca, cred ca unii de acolo isi mai aduc aminte!
O familie de medici primari, sefi de sectie la Spitalul Predingher ( fara nume), casatoriti din facutate, cu doi copii majori, apartament de 4 camere in buricul targului, doua masini, o viata linistita si fericita.
Pericolul apare la orizont: una din asistenetele medicale il da in judecata pe doctor pentru stabilirea paternitatii unui minor nascut in afara casatoriei.
Rezlovare: toti, inclusiv sotia, sustin ca nu este adevarat si aduc la tribunal analizele si testele respective care infirma cererea petentei.
Postrezolvare: doctorul multumeste celor care l-au ajutat in particular; toti dau din umeri si spun ca si-au facut doar datoria , iar rezultatele indica clar ca spermatozoizii lui sunt ca pestii morti dintr-o balta in care s-a detonat dinamita de catre braconieri si asta din copilarie.
Acasa; sotia recunoaste ca a stiut situatia lui, dar ca l-a iubit, si-au dorit copii amandoi si ca l-a inselat doar de doua ori in viata si rezultatul a fost nasterea unui baiat si apoi a unei fete.
Final: cei doi se despart, parasesc Ploiestiul, si fiecare o apuca pe drumul lui, ce s-a mai intamplat cu ei nu mai stiu, oricum povestea nu are happy end.

 

[Old DG]

CE FACI LA BATRANETE

Ai imbatranit atunci cand:
-ai mai multa mancare decat bere in frigider:
-6.00 este ora la care te trezesti si nu cea la care te culci;
-te uiti la "Meteo";
-ajungi de la 90 de zile de vacanta doar la 7;
-"blugii" si puloverul nu mai fac parte din gardeoba ta;
-iti hranesti cainele "stiintific" in loc sa-i dai resturi;
-MTV nu mai reprezinta prima ta sursa de informatie;
-te duci la farmacie pentru algocalmine si ulcerotrat, in loc de prezervative si teste de sarcina;
-mananci intr-adevar "breakfast food" la ora micului dejun;
-"N-o sa mai beau atat in viata mea!" este inlocuit cu "Nu mai rezist ca altadata!"
-timpul petrecut in fata calculatorului este intr-adevar munca.

 

[Old DG]

VECINII MEI

Am plecat odata la o nunta, sambata dupa amiaza si am lasat in paza catelului, cu poarta incuiata, mai multe franghii cu rufe la uscat; a doua zi duminca dimineata, cainele bucuros tare si rufele ioc!
Pa aceeasi strada stateau si ai lui "Cutitaru" si ai lui "Argintaru" si m-am hotarat sa ma duc la Bulibasa Gheorghe, care ma cunostea( imi facuse un cazan de tuica de 10 galeti) sa-i spun cazul; asa am facut si Bulibasa m-a intrebat doar atat, daca m-am dus la Militie ( in acea vreme), eu i-am spus ca nu si ca nici nu am de gand, am venit la el sa-mi rezolve problema; mi-a recomandat sa stau linistit doua zile si intr-adevar a treia zi dimineata am gasit un pachet mare in curte cu toate rufele, nu lipsea nimic, ba erau si calcate!!!
Intre timp, ne-am mutat la bloc, acolo mai sta doar mama soacra de 87 ani (Alzheimer de grd.3), dar.....vecini avem o familie de romi si sa ma bata Dumnezeu, daca a mai lipsit ceva din curte vreodata, ba mai mult ma ajuta la gradina si la curatenie, fara probleme!
Asta am vrut sa relevez, exista o cinste a romilor( rom=om) pe care multi dintre noi n-o cunoastem!
View attachment 2

 

[Old DG]

AM INCUIAT CU LACAT POARTA AMINTIRILOR

DA!DA!DA!
Le-am incuiat acolo bine pe toate, si amintirile bune si pe cele rele, si amintirile triste si pe cele vesele.....
Sa stea ele singure acolo, sa vedem ce se intampla...
Ce fac eu in acest timp?
Simplu! Caut sa nu ma mai gandesc la ele, sa nu-mi aduc aminte nimic!
Cateodata, ma mai cuprinde asa o melancolie, cau cheia si intredeschid un pic poarta si ele se inghesuie sa iasa si sa puna stapanire pe mintea mea, dar nu le las, le inchid la loc si imi umplu timpul cu altceva: o carte, un film, TV, Net, o tabla, un joc de carti...
Si totusi se creaza zi de zi alte amintiri care trebuie inchise si ele....
Ce pacat ca nu le putem sterge pe unele dintre ele cu un simplu "delete" din "Recycle Bin"!

 

[Old DG]

BUSTEANUL HOTARATOR

Aflat in fata nodului gordian, Alexandru cel Mare a gasit imediat o solutie la care nu se gandise nimeni pana atunci: l-a taiat cu sabia.
Plutasii de pe Bistrita cunosc atunci cand bustenii lasati la apa se incurca si blocheaza albia raului, ca numai unul dintre ei stie exact care bustean trebuie inlaturat, ca apoi ceilalti sa revina toti in matca lor.
L-ati intalnit in viata pe omul acesta?

 

[Old DG]

Impresionat!

Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu.
Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.
Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:
Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postulde radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta
dimineaţa, nu e un lucru uşor.
Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp.
E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul
meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele...
Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea
celor 1000 de bile.
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:
- un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta : 75 de ani;
- am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
- deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55x52,adică aproape 2900 de sâmbete;
- am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii.
Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile.
Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o.
Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe
lucrurile care contează cu adevărat în viaţă.
Nimic nu te motivează şi nu te ajuta mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă.
Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă... pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus...
Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi... la revedere!

 

[Old DG]

"Strainul" ( o varianta)
Cu un an inainte de a muri, tatal sau(aceasta se petrecea in 1981)i-a dat un plic mare galben,legat cu sfoara si i-a spus:''pastreaza-l, poate iti va fi de folos, cand se va da pamantul inapoi''.
Bineinteles ca el nu a aruncat plicul, dar l-a zvarlit enervat la subsolul blocului, in boxa sa.
In 1990, sa-si ia la bataie nevasta din pricina plicului pe care nu mai stia unde-l pusese( dupa doua zile de cautari l-au gasit nedeteriorat).
Ce continea plicul?
Registrul de rol funciar din 1941 al comunei(scris cu cerneala violeta) si titlul de proprietate al bunicului emis de Regele Ferdinand dupa primul razboi mondial.
Asa ca, si-a luat inima in dinti si a plecat in comuna argeseana unde traisera stramosii lui.
Aici a fost intampinat de o atmosfera ostila, era un ''STRAIN'' de satul lor, lucru ce l-a determinat sa se duca direct la preot la biserica, unde s-a facut inteles.
Apoi la Primarie, el, preotul, invatatorul si primarul au infiintat o comisie de retrocedare a pamanturilor, bazata pe registrul care zacuse zece ani la ''naftalina''.
De atunci, au trecut multi ani, se duce in sat la verisoarele lui( carora le-a cedat pamantul sau) si este primit ca un localnic, nu mai este un ''STRAIN"!

---

"Strainul"( alta varianta )
In anul 1998, societatea sa comerciala a fost preluata de un concern austriac, care a venit cu 4 oameni, dintre care unul seful lui direct.
Discutiile vreme de de vreo cinci ani s-au purtat prin intermediul secretarei( o sasoaica), deoarece a fost admonestat ca nu cunoaste germana, iar el a replicat:''suntem 3500 de oameni, ai putea sa inveti limba romana, din respect pentru ei si pentru faptul ca tu ai venit in Romania si nu invers!''.
Dupa cca. doi ani de zile, in care a rezolvat asa cum stia el mai bine sarcinile primite, conducandu-si seful austriac prin hatisurile birocratiei romane si invatandu-l ca este mai bine sa dai un comision(cititi cum vreti), pentru a recupera de la societati de stat sume importante, zic, a fost chemat dupa orele de program in biroul impozant si a fost pus in fata unui tanar, care ii lua locul si sfatuit sa-l invete in trei ani tot ce stia( ca parca pe el il invatase cineva).
Si asa au mai trecut trei ani de suferinte psihice, dupa care s-a pensionat(fiind sfatuit de toata lumea sa plece; cu tot mai ramasesera 500 de oameni)
Dar la plecare, nu si-a luat ramas bun decat de la romani, ''strainul'' a ramas nesalutat.

---

"Strainul"( ultima varianta )
Ploua marunt mocaneste afara, era o vreme sa nu dai un caine afara din casa.
Si totusi el iesise, ca sa se duca la Cafeneaua lui preferata, fara umbrela, fara sapca, doar cu gulerul trenciului ridicat.
Intr-un sfarsit a ajuns, Cafeneaua era luminata feeric pe dinauntru, se auzea muzica in surdina, peste care se suprapunea murmurul conversatiilor.
Si venea o aroma de cafea, prin geamurile intredeschise, de-ti lasa gura apa!
Nu erau locuri libere si nici vreun semn ca cineva va pleca devreme, desi cu bunavointa se mai putea gasi un loc.
Atunci, pentru ca erau si mese afara, a luat loc la una, dupa ce in prealabil a sters masa si scunul cu batista si a deschis umbrela de soare.
Chelnerul a venit plictisit, cu umbrela deschisa, i-a luat cam in scarba comanda si i-a adus-o intr-un tarziu.
El statea trist, cu apa siroindu-i pe par, privind cu jind la ceilalti care se veseleau inauntru.
Si atunci a inteles, ca nu era dat afara de acolo, dar nici primit inauntru,pentru ei el era STRAINUL de dincolo..........