Mi-am amintit de ultima carte a regretatului Ion Tugui "Simbolistica viselor" carte care nu este o culegere de vise.
Definitiile lui merg la esenţa fenomenului, oferind mai întâi o percepere a subiectului abordat, pornind de la obiecte, fapte, acţiuni, pentru a oferi imediat semnificaţiile lor pozitive şi negative. De aceea cartea se şi intitulează Simbolistica viselor , folosind tehnica dicţionarului, dar având ca obiectiv direct: interpretări, semnificaţii, ipoteze.
Iata cateva din cele 620 de definitii:
Abis – Reprezentare simbolică a adâncimilor ilimitate, fără formă, întunecimea iniţială, în unele tălmăciri, chiar sfârşitul. Abisul este reprezentat ambivalent, atât în profunzimea materiei, cât şi pe verticală, spre Cosmos. La sumerieni, spre exemplu, stăpânul lumii este situat deasupra abisului, dominându-l. În Biblie simbolul este mai precis, în sensul că el apare drept veşmânt terestru, în contrapondere cu Forţa Divină, semnificată prin lumină. Abisul semnifică totodată linia terminală în Univers, dar temporală, deoarece creaţia este perpetuă, o nouă naştere stând în proiect dintr-un abis care se poate să nu aibă memoria propriei dăinuiri.
Semnificaţii: ■ Una aparţine copilăriei, alta aparţine senectuţii, visul având un marcaj psihic evident ■ Datorită copilăriei „informe” şi senectuţii amnezice cel ce visează abisul este obstrucţionat în proiecţii şi scenarii de viitor! ■ În situaţia când visul a înfăţişat o cădere de tip abisal şi în starea de tensiune onirică apare un ajutor, semnificaţia este opusă aspectelor nefavorabile, proiectând promisiunea unei salvări, reintrarea în normalitate, eliberarea ■ Dacă în vis abisul este o simplă imagine recoltată fugitiv şi memorată ca imagine auxiliară, înseamnă că o neşansă conjuncturală a fost oco-lită sau blocată ■Trebuie ţinut seama şi de starea psihică a celui ce are acest vis şi, cu precădere, trebuie urmărită repetabilitatea lui, caz în care se impune o discuţie cu psihiatrul ■ Unele suferinţe organice pot crea în vis coşmaruri în care apariţia abisului este „inevitabilă”...
Alb – Ambivalenţa simbolică a albului epuizează aproape toate aspectele vieţii. Viaţa este dominată de alb, dar tot albul este simbolul morţii. După Mircea Eliade, albul este spaţiul dominator în practica iniţiatică, „culoarea primei faze” a luptei împotriva morţii, dar aceeaşi culoare reprezintă şi răsăritul, lumina albă. Renaştere şi finalitate, exerciţiu în lumea materială, ritual şi emblemă, difuzarea simbolisticii culorii albe cunoaşte o frecvenţă universală. Simbolul domină schimbările, trezirea, cultul luminii diurne, Soarele. La început, botezul creştinesc purta şi numele de luminare, eveniment crucial în destin, omului oferindu-i-se şansa îndumnezeirii, identitatea şi distincţia. În vieţile unor sfinţi pământeni albul este descris drept element dintr-o decizie divină, golirea de patimi lumeşti şi integrarea în lumină, tămăduirea, scăldarea în alb şi ieşirea purificat, eradicarea erorilor, înfrumuseţarea cu consecinţele ei spirituale care asociază sfinţenia de cursul unei vieţi curate. Conştiinţa este integrată simbolic în alb, ca şi desăvârşirea. Pe drapelul Vaticanului distingem culoarea albă asociată cu auriul, semnificaţia fiind legată de afirmarea împărăţiei lui Dumnezeu pe întreaga planetă.
Semnificaţii: ■ Un înţeles tradiţional îndepărtat asociază albul din vis cu moartea, mai ales atunci când albul este exprimat pe o vietate, pe un animal domestic ■ De-a lungul timpului simbolistica funerară a dispărut, tălmăcirea albului din vis fiind descrisă ca semn de fericire, de întemeiere a unei vieţi noi în tinereţe ■ Albul din vis se propagă pozitiv în numeroase aspecte şi intervin apoi interpretările variate în situaţia când albul este întinat, depreciat, pătat
Visând albul pur, dominant, înseamnă o schimbare favorabilă...
Alun – Frecvenţa simbolului ce include alunul a activat o întreagă literatură în spaţiul nordic; mai bine articulat îl găsim în Germania. El este legat de fertilitate şi prin aceasta beneficiind de o zeitate feminină care îşi caută alesul, evident, un zeu, nutrind dorinţa de a avea copii cu el. Din nucleul mitologic şi aproape liric, simbolul se desprinde la un moment dat, reprezentând desfrânarea şi desfrâul, în contrast cu un conifer, spre exemplu, care semnifică simbolic statornicia, fidelitatea. Alunului i se atribuie şi capacităţi paranormale, fiind activ mai cu seamă în magie, iar în planul imediat al cunoaşterii el poartă pecetea ştiinţei, din punct de vedere astrologic fiind aproape de planeta Saturn – duritate, răbdare, perfectibilitate, suferinţă.
Semnificaţii: ■ Aspectul constructiv din simbol dispare în travaliul oniric, visul cu alun, alune, fiind marcat de cazne, de durere, de îndurare ■ Aspectul favorabil se referă la beneficii dobândite cu lentoare şi cu preţul mărit al alergăturii, al trudei ■ Alt aspect se referă la tăria de caracter, însă nu întotdeauna onorată cu calificative pe măsură, ci se menţionează aprecierea alături de aspectul cârcotaş al celor din jur...
Bătrâneţe – Simbol al înţelepciunii, virtuţii şi experienţei, bătrâneţea este modelul imperfect, pământesc, temporar, al nemuririi. În China dinastiilor îl întâlnim pe Laozi, care, se spune, s-a născut cu părul alb, adică născut vârstnic, cu o misiune importantă, el fiind supranumit şi Dascălul Bătrân. În ultima carte a Noului Testament, în Apocalipsă, întânlim Logosul înfăţişat cu plete albe, de vârstă imemorabilă, sugerat drept etern. A fi bătrân, cum spune un exeget al simbolisticii, înseamnă a fi dinainte de naşterea lumii şi a exista şi după ea! Buddha, se ştie, se considera, şi era considerat, Întâiul născut al Lumii, adică primordialul, eternul. În reprezentările picturale ale Renaşterii europene însuşi Dumnezeu este figurat cu barbă albă, un bătrân fără vârstă, de fapt, el având chipul veşniciei imaginat la o vârstă care pe pământ înseamnă bătrâneţe. Şi simbolistica bătrâneţii este reprezentată multidimensional, centrifugal, într-o pluritate de sensuri, cele mai puternice provenind din religii...
Semnificaţii: ■ Apariţia în vis a unui bătrân, a bătrânilor şi bătrâneţii urmează semnificaţia din simbolurile descrise mai sus – înţelepciune, chibzuinţă, sfătoşenie şi virtuozitate ■ Dacă te visezi bătrân, înseamnă că eşti o persoană ocrotită ■ Nu lipsesc nici conotaţiile ce se cuvin testate, cum ar fi identificarea unor necazuri în situaţia când în vis apar grupuri de bătrâni ■ În simbolistica onirică trebuie să contăm, interpretând, pe nucleul central al simbolului...
Berbec – Simbolul astrologic al berbecului este impetuozitatea debordantă ce poate duce la propria-i sublimare. Legat de ciclurile vieţii, de instinct şi de vitalitate, el a intrat în lumea zeilor, chiar dacă şi acolo şi-a dus cu el dezlânarea, natura haotică şi generozitatea condiţionată. Unii autori l-au asociat simbolic cu mielul sacru, oricum prezenţa berbecului este întâlnită în mai toate miturile şi legendele. În China antică berbecul era călărit de un nemuritor, iar în Europa, la gali, unele ornamente îl au reprezentat simbolic drept corn al abundenţei. Alt simbol este reprezentat de focul creator şi distructiv, miop şi răzvrătit, împrăştiat şi sublim, purtător al vitalităţii primordiale, elanului primitiv al vieţii. Soarele şi planeta Marte sunt afinităţile sale astrale, fiind „agresiv şi viril sau hiperviril, corespunzând unei naturi gâfâite, grăbite, năvalnice, clocotitoare, convulsive” – într-un cuvânt, o pavoazare cu virtuţi şi accente omeneşti atribuite simbolic, el fiind prin firea sa astrală un coleric... îi mai caracterizează senzaţiile tari, intensitatea emoţională plus un lanţ de şocuri existenţiale...
Semnificaţii: ■ În contextul epic sau imagistic al visului tălmăcirea poate prelua aspectele astrale dominante spre a deveni materia semnificantă a visului cu berbec ■ Visând berbec, aşteaptă-te să pierzi la drum, aşa cum, dacă berbecul este dolofan, ţi se prezice câştig ■ Dacă este negru, berbecul avertizează asupra unei boli ■ Doi berbeci care se bat în cap înseamnă apropierea unui scandal de proporţii în familie sau în anturaj...
Carte – Simbolul fundamental al cărţii este chiar Universul. Un autor arab spune că „Universul este o imensă carte”. Simbolul religios este, de asemenea, pregnant, absolut, ştiut fiind că în Apocalipsă se evocă superlativ „Cartea Vieţii” care s-ar afla în centrul Paradisului şi se identifică cu „Pomul vieţii”. La egipteni „Cartea morţilor” avea un rol esenţial, deoarece în ea se aflau formulele magice care se închideau cu morţii în mormânt pentru a servi la judecata din urmă. Tot aici rolul cărţii era de a traversa cu bine Infernul prin cunoaştere şi iniţiere post-mortem şi, în fine, ieşirea la lumina zilei, graţie impactului cunoaşterii cu litera Cărţii esenţiale. Revenind: dacă Universul este o carte, atunci această carte este Revelaţia însăşi, este mărturia şi memoria creaţiei divine. În Căutarea Graalului cartea este asmilitată potirului...
Semnificaţii: ■ Visând carte, este semn de înţelepciune utilă, iar dacă visezi cărţi care ard, pierderi mari vei întâmpina, aşa cum a primi o carte este veste fericită, citind, înseamnă respect, căzându-i filele este semn de nelinişte ■ Visând carte închisă, este semnul contactului cu un mare secret, care te va afecta prin chiar chipul tainei ■ Tipărind carte, semnifică profit sub semnul onoarei ■ Carte cu scriere necunoscută, înseamnă mesaj ascuns ce se cere decodificat spre o cunoaştere mai largă, generală, de mare importanţă socială ■ Învăţând dintr-o carte, acumulând în vis cunoştinţe, indiferent de natura lor, semnifică o accelerare a evoluţiei spirituale...
Cer – O definire simbolică a cerului: „manifestare directă a transcendenţei, a puterii, a perenităţii, a sacralităţii” şi menţiunea că nici o fiinţă terestră numită sau nenumită, nu poate atinge prin sine şi forţă parametrii cosmici ai creaţiei dumnezeieşti. Cerul este timpul şi spaţiul, materia vie şi ne-vie, creaţia superioară omului, care ordonează şi reglementează ordinea cosmică. Simbolistica asociată cerului este ambivalentă, atât a binelui, creaţiei desăvârşite, cât şi a unor aspecte coercitive şi de rigoare divină, unele putând fi chiar aspre, însă niciodată îndreptate în defavoarea omului ci, din principiu şi din iubire, întru îndreptarea şi desăvârşirea fiinţei umane. La chinezi apare reflecţia care consideră cerul o reprezentare a microcosmosului. La egipteni cerul este principiul feminin, „sursă a oricărei manifestări”. În fine, toate fiinţele sunt efectul direct al Cerului asupra Pământului...
Semnificaţii: ■ O mare parte din simbolurile onirice asociate cerului sunt favorabile celui care îl visează ■ Evenimentele care vor fi simţite după un vis cu cerul sunt: fericire, bucurii dar şi o stare de moleşeală, recunoaşterea meritelor personale, sporirea prosperităţii şi altele ■ Există şi conotaţii nefavorabile în măsura în care cerul generic este vizualizat prin detalii, cum ar fi: un cer văzut prin tornade, prin uragane semnifică dezastru. Un cer văzut ca o întindere tulbure semnifică probleme familiale care pot degenera până la aspecte grave ■ Foarte favorabil este cerul văzut plin de lumină şi ilustrat cu figuri de sfinţi, cu îngeri şi semne ale sacrului...
Cuarţ – Un simbol străvechi, consecvent cu sine de-a lungul mileniilor, cuarţul ascunde în el misterul marilor iniţieri, el este element al imensităţii cosmice, cerul însuşi stă în memoria lui. Este numit şi „apa sfântă” intuiţia întocmirii cuarţului este de dinainte de apariţia ştiinţelor, când nu se ştia că el este apă concentrată la temperaturi uriaşe, într-un cuvânt, în el stă memoria lumii şi a galaxiei noastre. Mircea Eliade vorbea despre „Semnificaţia luminii interioare”, vehiculul ei fiind cuarţul. Este cunoscut craniul de cuarţ al aztecilor, sunt cunoscute ritualurile unor triburi autraliene, în care vracii, folosind cuarţul, se „jucau cu destinul muritorilor”, vindecau şi predicţionau viitorul...
Semnificaţii: ■ Visul în care apare cuarţul sub diferite forme, imagini, reprezentări, fie şi prin aluzie onirică, este de foarte bun augur ■ Privind o bucată de cuarţ în formă de piramidă, visul cu această imagine îl desemnează pe beneficiar pentru un post de conducere, în domeniul spiritual de rang superior ■ Visând cuarţ din care ies spoturi de lumină înseamnă fericire şi prosperitate de lungă durată ■ A pierde cuarţ în vis, însemnă deziluzii şi dezamăgiri profunde sau ruptură în cuplu de care singur te faci vinovat ■ O construcţie în care cuarţul este reprezentat ornamental, semnifică evoluţia spirituală focalizată de fapte de calitate şi altruism creştin ■ Nu e bine când visezi cuarţ fărâmiţat căruia încerci în vis să-i redai forma iniţială...
Dinţi – Simbolistica dinţilor este de mare complexitate şi exprimă în general manifestările dure, comparaţiile cu animalele carnivore, iar la unele triburi compartimentarea simbolică este o marcare iniţiatică şi obsedantă: incisivii, caninii şi molarii având funcţii precise în simbol. La persani ca şi în Europa dinţii semnifică luarea în stăpânire, ceea ce înseamnă un act agresiv. Un alt simbol curent se adresează funcţiei danturii, de pregătire a hranei, astfel fiind considerat simbolul integral drept suport şi manifestare ale perfecţiunii. În Irlanda simbolul dinţilor este asociat harului poetic, cu menţiunea specială că măseaua de minte ar avea virtutea lirică transmisibilă...
Semnificaţii: ■ Conform tradiţiei empirice şi transmisiei folclorice dintele pe care îl simţi căzând cu durere din gingie, semnifică moarte ■ Este favorabil visul cu dantură simetrică şi albă ■ Dacă te visezi scoţându-ţi dinţii, semnificaţia se referă la starea de sănătate, la imobilitatea ta cauzată de o boală încă nemanifestată ■ Un dinte care cade în vis şi nu simţi durere şi nu vezi sânge, înseamnă că vei primi o veste despre un deces, dar nu vei fi prea afectat de eveniment ■ Nu e bine să visezi dinţi murdari sau de altă culoare decât culoarea naturală a danturii ■ Dacă visezi o dantură asimetrică, disproporţionată congenital, aşteaptă-te la inculparea într-o situaţie dificilă, în care nu vei găsi toleranţă şi amiabilitate, ci violenţă verbală şi ameninţări...
Dumnezeu – Simbol complex şi complet, Tatăl, Judecătorul, Atotputernicul, Suveranul şi Creatorul, în care se regăsesc toate creaţiile Sale, toate fiinţele şi lucrurile planetei şi numai ale planetei. Tot ce există văzut şi nevăzut se raportează la Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă cunoaşterea absolută, suflul permanent al energiilor divine creatoare. La greci, cum spune Sfântul Apostol Pavel, exista presentimentul unui zeu tutelar şi necunoscut, care, prin revelaţie divină, se va manifesta în existenţa oamenilor, el fiind dintotdeauna şi pentru totdeauna, unic şi bun, iubitor, drept şi transcendent. Există şi simbolul cu semnificaţia că Dumnezeu nu are nimic comun cu fiinţa pe care noi o cunoaştem în noi înşine, cea pe care noi o exprimăm în limbajele omeneşti. Din punctul de vedere al revelaţiilor biblice, Dumnezeu este în noi şi noi suntem în fiinţa Lui eternă, creaţii din iubire ale necreatului etern.
Semnificaţii: ■ Visând imaginea, chipul, o aluzie în care recunoşti pe Dumnezeu înseamnă suprema fericire pe care o vei trăi ■ Dacă îţi apare în vis Dumnezeu sub formă de chip desluşit, vei trăi în sănătate nealterabilă, vei învinge toate relele din calea ta ■ Dacă te visezi închinându-te Lui, indiferent în ce loc, înseamnă că ai fost izbăvit de toate maleficităţile care te umileau ■ Dacă te visezi stând de vorbă cu Dumnezeu semnificaţia este deosebit de favorabilă şi se referă la natura ta spirituală, la binecuvântarea autorităţii supreme ■ Orice vis în care apare Creatorul este binevenit, favorabil în regim amplu, sufletesc şi trupesc, altfel spus, fericit este cel ce-L visează pe Dumnezeu!
Erotism (eros, amor) – Simbolistica celor trei manifestări ale fiinţei umane a construit în timp o amplă filozofie iniţiatică şi semnificantă, erosul aflându-se la originea lumii când plana pretutindeni bezna şi vidul. Viaţa începe cu erosul, cum spune Hesiod, Pământul avea la început „coapse”, şi a venit Eros, zeu nemuritor, „pulsiunea fundamentală a fiinţei, libidoul” care provoacă orice fiinţă să realizeze „actul” prin contact cu celălalt. Astfel fiinţele se multiplică, iubirea devenind o forţă care reintegrează universul, face trecerea de la inconştienţa haosului dintâi, la ordinea definitivă. Erotismul îşi are originile în Cântarea Cântărilor, capitol biblic cu o influenţă uriaşă asupra misticilor creştini. Aici apare unirea sacră, Hristos legat de Biserică, Dumnezeu este legat de Suflet. În dimensiunea sa universală, unirea sexelor este repetarea hierogamiei de la începuturi, îmbrăţişarea Cerului cu Pământul, astfel apărând fiinţele, lumea...
Semnificaţii: ■ Visele erotice, cu scene de amor, sunt efecte, uneori, ale trăirii sau hormonale, ele aparţin firescului, când o excitaţie în somn poate reproduce imaginea şi senzaţia actului sexual, evidenţiindu-se la tineri poluţia iar la fete orgasmul. Acest vis anunţă maturizarea sexuală, la adolescenţi şi tineri, la celelalte categorii, dorinţa neonorată, setea de iubire, de apropiere de celălalt. Manifestările au fost descrise de Freud, de psihanaliză, aici vom desprinde alte aspecte care interesează interpretarea ■ A visa că faci dragoste încântat de partener (parteneră) semnifică sănătate, trezirea energiei vitale ■ Nu e favorabil visul cu o femeie necunoscută într-un spaţiu alb, vis trăit aievea, de natură erotică – semnificaţia este negativă ■ Repetarea viselor erotice şi amplificarea lor aberantă ne anunţă că trebuie să consultăm un psiholog, care va da rezoluţia corectă asupra fenomenului ■ Toate visele erotice sau cu aspecte asemănătoare sunt scene care trezesc subconştientul şi transmit către conştient mesajul de care trebuie ţinut seama ■ Nu sunt favorabile visele în care apar scenarii erotice aberante, de pildă falusuri enorme, monştri, diavoli, animale... toate aceste vise trebuie „duse” la cabinetul de psihiatrie...
Ghindă – Simbolistica ghindei are o lungă istorie şi este legată de substanţa creaţiei, făcând parte şi din auxiliarele ornamentale ale mărimilor bisericii catolice. Axul simbolului este naşterea în general, intrarea în viaţă, miracolul. Astfel, simbolul nu putea lipsi din tot ce ţine de sexualitate, dar nici din tot ce ţine de spiritualitate. În ghindă sunt concentrate, cum spune un filozof, „natura şi revelaţia”. La mai multe popoare ghinda face parte din oficierile rituale. Simbolul a pătruns în literatură unde i s-a şi făcut consacrarea superlativă...
Semnificaţii: ■ Dacă visezi un vas plin cu ghinde, această imagine îţi aduce vestea abundenţei, prosperităţii şi, la vârsta potrivită, te înştiinţează că vei fi tată (mamă) fericit ■ Visându-te într-un peisaj arboricol şi culegând ghindele căzute, înseamnă noroc şi sănătate constantă, activă – o sănătate trăită cu folos ■ Dacă visezi că mănânci ghindă înseamnă că spiritul tău este racordat la „necesitatea cerească” şi s-a debarasat de dorinţele materiale care îl stagnau. ■ Nu este favorabil visul în care vezi mistreţi mâncând ghindă. Semnificaţia acestui vis este de împotmolire din cauza nechibzuinţei şi absenţa unui „colac de salvare” ■ Dacă visezi un şirag din ghindă fii sigur că eşti un norocos în dragoste ■ Ghinda aruncată în noroi este un vis care semnifică pierderi...
Iad (Infern) – Simbolistica iadului include şi regatul morţilor, între atâtea altele care nu sar din scena oribilă, pugnitivă şi încărcată de cele mai performante forme de teroare fizică şi psihică. Hades – adică Nevăzutul, este o noţiune ataşată iadului în chip foarte literar şi filozofic, faţă de iadul evoluat mai târziu, supra-abundent în orori şi morbideţe. Concepţia psihanalitică atribuie iadului, infernului, starea psihismului perdant, identificarea cu „un declin conştient”. Plurivalenţa simbolisticii iadului asamblează conotaţii dintre cele mai variate şi mai profunde, de la concepţia aztecă, după care infernul, (iadul) se află în „ţara nopţii”, la tradiţia creştină conform căreia se confirmă existenţa unui tandem – lumină-întuneric, tema cu variaţiuni a iadului accentuează acelaşi argument imabatabil: păcatul capital şi osândirea celor morţi, păcatul preluat, adamic, al neascultării care a condus în evoluţia omului la acumularea de greşeli şi păcate...
Semnificaţii: ■ Generic, visul în care „vezi” iadul semnifică o aglomerare de aspecte negative pe întreg câmpul existenţei. O abatere de la regulă este surprinsă în cazul că te vezi în vis locatar al iadului – ceea ce înseamnă că toate nenorocirile au o scadenţă apropiată, reparatorie, salvatoare ■ Dacă te visezi evadând cu succes din iad, semnificaţia este consonantă cu fapta – vei fi absolvit de suferinţe morale şi spirituale, de necazurile actuale sau viitoare ■ Dacă te visezi condus în iad şi simţi în vis că nu ai nici o şansă de salvare, eşti avertizat că vor avea loc schimbări fundamentale în viaţa ta; natura lor, esenţa, calitatea sau dizgraţia le vei consemna atunci când te vei lovi de scadenţa visului...
Lacrimi – La azteci exista un ritual de o cruzime inimaginabilă – jertfirea unor copii pentru a provoca ploaia. Lacrimile acelor copii duşi la sacrificiul ritual participă în mod consacrat la simbolistica lacrimei, altfel spus, o sacrificare dureroasă şi antiumană cu scopul de a convoca în mod ritual o situaţie aşteptată de toţi. A vedea în lacrimile copiilor ploaia care urma să vină era, fără îndoială, manifestarea primitivă a unei barbarii care maculează simbolul însuşi. Simbol al durerii, în general, lacrima este exprimare, dovadă, manifestare. Cauza fiind lăuntrică, manifestarea exterioară, lacrima face legătura între spirit şi materie.
Semnificaţii: ■ Majoritatea tălmăcirilor de largă circulaţie pun pe seama lacrimei din vis mesaje dintre cele mai fericite, care se întind de la bogăţie la onoare, demnitariat şi succese... ■ A te vedea plângând semnifică exteriorizarea unei dorinţe neîmplinite. Din punctul de vedere al psihanalizei lacrima este exprimarea prin cod, altfel spus, se face trimitere la efect şi trebuie să identifici cauza. O dată numită cauza, în realitatea concretă vei găsi şi soluţiile potrivite şi catalizatoare ■ Văzând lacrimi la altcineva, înseamnă că dispui de afecte corecte, de o înţelegere superioară a suferinţei şi poţi deveni, prin aceste calităţi, companion de încredere şi de folos. Prilejul nu te va ocoli în zilele următoare ■ Lacrimile provocate de o mare bucurie sau, contrar acesteia, de o mare furie sunt expresia unei acutizări nocturne a unor resentimente sau complicaţii care te-au frământat îndelung şi s-au transformat în obsesii...
Lumea de dincolo – Simbolistica „lumii de dincolo” aparţine gândirii spirituale şi deopotrivă unei ierarhizări deocamdată destul de confuze, deşi argumentele superioare nu lipsesc. Adeseori se confundă „lumea de dincolo” cu „Lumea cealaltă”. Nu există nici o simetrie între cele două lumi. În lumea de dincolo ne ducem noi, oamenii, prin moarte, iar Lumea Cealaltă este locuită de autorităţi superioare sacre. Cu lumea de dincolo putem comunica dacă aceasta doreşte, dar cu lumea cealaltă nu putem avea o relaţie inteligibilă în sens terestru. Dacă lumea de dincolo se identifică cu Raiul, Lumea Cealaltă cuprinde sacrul nemuritor...
Semnificaţii: ■ Visele în care apar imagini cu spirite din lumea de dincolo materializate, întotdeauna înseamnă un eveniment important din sfera comunicării sau afectelor. Fie că spiritele dispăruţilor vor să ni se arate pur şi simplu, fie că vor să ne avertizeze, în astfel de vise trebuie să ne încredem şi să reţinem corect fiecare mesaj, fiecare nuanţă manifestată aparent material ■ Dacă solii lumii de dincolo ne apar tineri şi luminoşi, semnificaţia este foarte favorabilă. Dacă ne apar trişti şi în imagini sumbre, de decădere şi cenuşii, semnificaţia este de „cerere”, un ajutor, o corecţie în planul pământesc pe care l-au părăsit şi nu pot avea linişte până la realizarea actului reparatoriu ■ Contactul cu lumea de dincolo este favorizat din principiu de „transele onirice”, când subconştinetul este ca o casă deschisă în care se poate intra în siguranţă ■ Alt aspect al visului cu imagini ale lumii de dincolo, indiferent de aspectarea lor ca sens şi conţinut, semnifică accesul la un mesaj important şi noi vom ajunge acolo şi pentru aceasta să fim pregătiţi aici...
Lumină – Simbolismul luminii este exprimat cu o forţă remarcabilă de Mircea Eliade, când spune că toate epocile de decadenţă şi descompunere au o semnificaţie „supraistorică”, deoarece tocmai în astfel de perioade „istoria se realizează pe deplin”. Aici întâlnim simbolul alternanţei lumină-întuneric, principiu, inevitabilitate. Lumina divină şi lumina spirituală aparţin simbolismului extrem-oriental, dar şi Chinei arhaice, iar în Facerea distingem principiul fundamental al luminii coordonatoare prin vibraţie, spulberarea haosului, cum ar spune Guénon. Desprinderea luminii de întunericul cu care a coabitat, înseamnă creaţie divină, aşa cum, lumină şi întuneric coexistă în orice fiinţă şi finalmente omul trebuie să acceadă spre lumea luminii. Realitatea cosmogonică transferată fiinţei umane atinge şi deziteratul opţional. Când Moise a pătruns, pe Muntele Sinai, în întunecimea divină, înţelegem că esenţa divinităţii nu poate fi percepută cu ajutorul raţiunii omeneşti. Lumina este Revelaţia, în lumină se află Dumnezeu.
Semnificaţii: ■ Lumina, în vis, indiferent de la ce sursă, înseamnă realizări importante, climat propice emancipării ■ Toate visele în care apare o lumină limpede, temperată şi fluentă, au o scadenţă pozitivă, care poate semnifica avantaje materiale sau morale depistabile în timp în existenţa concretă ■ Nunaţele simbolului au un caracter neatestat cu rigoare, de aceea le considerăm improvizaţii care nu rezistă analizei serioase cazuistice. De ce, spre exemplu, tălmăcirea empirică „vede” în lumina unui opaiţ din seu, moarte? Psihanaliza nu poate răspunde, iar tradiţia nu ştie nici ea... ■ De aceea experimentarea simbolului luminii în relaţie cu visul trebuie să extragă o concluzie speficică, iar aceasta poate fi diferenţiată de la individ la individ, păstrându-se însă semnificaţia esenţială...
Lună – Simbolistica Lunii este reflectarea, prin împrumut, a luminii solare, Luna fiind „conjugată” cu astrul zilei deşi, traversând spaţiul, ea îşi schimbă aspectul. Ritmurile biologice terestre sunt simbolizate de Lună într-o interdependenţă semnificată printr-o multitudine de accente şi marcaje pe care le domină sau, în unele ipostaze, le controlează. Simbol al cunoaşterii, Luna dispare câteva nopţi şi reapare, astfel simbolizând, cum s-a spus, „primul mort, iar în context spiritual răceala ei semnifică gândirea teoretică. În hinduism Luna este „drumul strămoşilor”, drum transformator, calea ciclurilor viaţă-moarte, emblemă a transformărilor. Luna semnifică, în anumite zone geografice, fecunditatea...
Semnificaţii: ■ Tălmăcirile visului cu Lună sunt diferenţiate de la o tradiţie la alta, de aceea nu este obligatoriu ca visul cu Lună să fie asociat unor evenimente nefaste sau „ochiului rău” ■ Văzând Luna iar visul fiind lipsit de evenimente colaterale, înseamnă întâlnirea cu frumuseţea iubirii, cu aspectul ei pur în care nu este inclusă sexualitatea ■ Orice modificatre a Lunii văzute în vis, de la forma ei plină, semnifică probleme, dar fără acceante dramatice, de pildă pierderi materiale, situaţii dezagreabile legate de anturaj sau de serviciu, altercaţii şi tot felul de rele trecătoare ■ Luna încărcată de lumină, pe un cer senin, are o semnificaţie plenară. Imaginea onirică este un mesaj favorabil în plan material, te poţi aştepta la un câştig important ■ Dacă vezi Luna alergând pe cer sau dacă o vezi în vis căzând, semnificaţiile sunt profund negative şi te avertizează să fii prudent în zilele care urmează acestui vis...
Lup – În simbolistica lupului sunt denumite două specificităţi de nedemontat din aspectul general: sălbăticia agresivă a lupului şi desfrâul fără margini al lupoaicei! Dar aceste aspecte nu sunt exclusive pentru că orice simbol este distribuit experimental şi tradiţional în bine şi rău, pozitiv şi negativ. Faptul că lupii văd bine noaptea, li s-a atribuit o virtute care ţine de lumină, apoi culoarea lupului intră simbolic în ecuaţie modificându-i premisele iniţiale. Distanţele semnificante ale simbolului sunt foarte mari, de la aspectul infernal al fiarei, la animal de călărie pentru vrăjitori şi mâncători de aştri în mitologia scandinavă. Simbolul lupului este prezent în literatură, unde caracteristicile creionează un prototip care s-a consacrat „definitiv”...
Semnificaţii: ■ Visul în care apare un lup înseamnă o reactualizare a unor traume în copilărie, o spaimă puternică, un şoc, o situaţie care a putut marca subconştientul pe termen lung ■ În tradiţia onirismului modern lupul semnifică, din principiu, coexistenţa cu duşmani puternici oricând gata de „atac” ■ Visând o haită de lupi, înseamnă probleme dintre cele mai serioase în câmpul relaţional. Acest vis are caracter premonitor şi trebuie reţinut ca atare ■ Aspectul pozitiv al lupului, în vis, este consemnat doar de situaţia când, întâlnindu-l în vis, reuşeşti să-l suprimi ■ Lupul în vis mai are şi sensul de pierdere, de inamici care îţi provoacă pierderi ce pot merge până la dezastru ■ Un lup urlând în vis semnifică informaţia exprimată despre organizarea împotriva ta a unor momente prin care se tinde la compromitere şi anihilare. În general, visul cu lupi trebuie experimentat...
Mamă – Simbolul mamei s-a extrapolat din antichitate datorită prestigiului ei de matrice a vieţii, marea şi pământul regăsindu-se simbolic în trupul matern. Atât la egipteni cât şi în religiile elenistice întâlnim zeiţele-mame, care simbolizează fertilitatea. Simbol ambivalent – apele şi uscatul, în creştinism mama se identifică cu Biserica, Maica Domnului este Fecioara Maria care l-a zămislit din Duhul Sfânt pe Iisus. O fecundare fără a participa legile naturale la aceasta; a fost voinţa lui Dumnezeu, astfel Hristos capătă investitură omenească prin Mama-fecioară şi natură dumnezeiască prin tatăl ceresc. În teologia hindusă întâlnim Mama-divină, simbol diferit de acela al creştinătăţii...
Semnificaţii: ■ Conform psihanalizei moderne simbolul mamei, arhetipal, este experienţa inconştientului, duală, constructivă şi destructivă, adică, diferenţierea omului de animal şi, respectiv, instinctul. De aceea, în vis, mama este simbolizată prin urs, „reprezentantul” tuturor instinctelor ■ Visând-o pe mama, în tălmăcirile tradiţionale înseamnă fericire ■ Dacă mama, apărută în vis, este frumoasă şi mai tânără decât în realitate, semnificaţiile sunt favorabile în totalitate, nuanţele favorurilor se vor desprinde în câmpul existenţei ■ Visele în care o vedem pe mama moartă, deşi ea trăieşte, sunt, de asemenea, favorabile, iar dacă plânge sau este rea, semnificaţiile sunt nefavorabile ■ Din principiu visul în care apare mama este premonitor şi el trebuie supus experimentului, pentru a distinge semnificaţia corectă în funcţie de relaţia, atitudinea, stările legate de chipul sau amintirea mamei...
Moarte – Simbolistica morţii însumează toate formele de degradare şi de încheierea definitivă a destinului unei fiinţe, a plantelor şi animalelor şi chiar a evenimentelor cum ar fi pacea, o eră istorică, un experiment eşuat. Toate lucrurile care vor întâlni la un moment dat degradarea, distrucţia iremediabilă, entropismul final sunt conţinute în acest simbol universal. Simbolul în sine nu este expresia categorică a stingerii de tot, deoarece prin moarte se provoacă plecările, şi ele ambivalente, fie către Iad, fie către Rai, aşadar moartea în planul terestru nu poate fi un eveniment care se încheie pentru totdeauna fără ca să-i urmeze altul sau altele. În antichitate zeităţile morţii întrunesc spaţiul de manifestare al unui panteon. Avem aşadar ideea de schimbare, de transformare, iar în Taroc imaginea scheletului cu coasă este ea însăşi provizorie, ea eliberează de suferinţă, dar nu este un scop în sine. Semnificaţia spirituală este aceea a condiţiei progresului, evoluţiei, anti-stagnării...
Semnificaţii: ■ Interpretarea empirică atribuie visului în care apare un mort, imaginea morţii, rezoluţii contrare evenimentului. Astfel dacă visezi moarte şi eşti bolnav, înseamnă redobândirea sănăţii, iar dacă eşti martorul propriei tale morţi, înseamnă prosperitate în condiţii de sănătate deplină ■ Visând pe cineva în clipele dramatice ale morţii, semnifică o viaţă lungă şi privilegiul bunăstării ■ Dacă vezi în vis un om viu care moare sub ochii tăi, înseamnă supărări şi pierderi importante ■ Dacă te visezi mort şi asişti la înmormântarea ta înseamnă că vei găsi foarte curând bunuri importante şi, totodată, speranţe abandonate de care te vei reataşa în folosul tău...
Muzică – Muzica îşi are simbolistica inspirată la greci, la egipteni şi la hinduşi, trei centre prestigioase ale spiritualităţii universale. Apollo, Osiris, Brahma sunt primii făuritori ai simbolisticii muzicii, cărora li se adaugă Jubal, la evrei, iar Pitagora este inventatorul monocordului, care determina matematic raportul dintre sunete. Cu multe secole înainte de Hristos au existat maeştri inspiraţi care au organizat sisteme muzicale active şi azi, iar la chinezi exista un sistem muzical ce se apropia de perfecţiune – asta cu două milenii înainte de Hristos. Pentru pitagoricieni, muzica simboliza armonia numerelor şi implicit a Cosmosului. Numerele la rândul lor reprezintă dimensiunea sensibilităţii omeneşti. Simbolistica creştină a muzicii preia din ştiinţa pitagoriciană elementele esenţiale, unul din precursori fiind Sfântul Augustin. Simbolul integrează şi totodată ordonează sistemul cosmic, ordinea umană, organizarea instrumentală. Simbolul central al muzicii este arta de a ilustra perfecţiunea...
Semnificaţii: ■ Interpretarea muzicii ascultate în vis conduce la rezoluţii pozitive, excepţiile fiind neglijabile. Prima semnificaţie este bucuria de a trăi, devotamentul faţă de frumos, puritate ■ As-cultând în vis muzică religioasă înseamnă un calificativ dat aspectului spiritual, eşti ataşat de valorile credinţei şi ai sufletul pregătit pentru a le primi ■ Dacă interpretezi la un instrument şi muzica pe care o exprimi este discordantă, semnificaţia este nefavorabilă, înseamnând tradiţional certuri în familie şi mai ales calomnii ■ Muzica plăcută, ascultată în vis, este semnul vieţii tihnite şi fericite, dar dacă auzi şi vezi lăutari, aşteaptă-te la o „baie” de tristeţe în zilele următoare...
EEEEEEE !?! Alta treaba,asa ca ... te provoc 
: Chiar merita aduse in forum definitiile si interpretarile lui Tugui 
