Tipul de personalitate in care te incadrezi

[nita]

Am gasit intr-un ziar un articol foarte interesant, care puncteaza excelent tipul de personalitate in care ne incadram. Cititi-l si voi, o sa va placa.

http://www.adevarul.ro/societate/viata/Tu_in_care_tip_de_personalitate_te_incadrezi_0_474553037.html

Tu în care tip de personalitate te încadrezi?

Cercetătorii spun că, în general, oamenii pot fi împărţiţi în cinci categorii de personalitate, fiecare având părţi bune şi rele. Deschişi, conştiincioşi, extravertiţi, agreabili şi nevrotici. Astfel pot fi catalogaţi oamenii, în funcţie de trăsăturile lor de personalitate, susţin cercetătorii.

Oamenii de ştiinţă din întreaga lume par să fi ajuns la un acord. În funcţie de personalitatea lor, oamenii pot fi împărţiţi în cinci categorii. Iar acestea pot fi recunoscute după o serie de caracteristici, notează „The Daily Telegraph".

1 Deschişii. Prin natura lor, inventivi şi curioşi, oamenii deschişi iubesc arta, aventura, ideile ieşite din comun. Acestora le place să aibă experienţe diverse. Pot cădea pradă emoţiilor foarte repede. Sunt sensibili la frumuseţe şi conştienţi de sentimentele lor. Au tendinţa să creadă în lucruri mai puţin convenţionale.

Cum se definesc:

- Au un vocabular bogat

- Au o imaginaţie bogată

- Au idei excelente

- Reflectează mult asupra faptelor

- Folosesc cuvinte dificile

2 Conştiincioşii. Eficienţi şi organizaţi, oamenii din această categorie au tendinţa să dea dovadă de o autodisciplină ieşită din comun şi sunt foarte ambiţioşi. Îşi îndeplinesc sarcinile la timp. Comportamentul lor este mai degrabă planificat decât spontan. Îşi controlează bine impulsurile.

Cum se definesc:

- Sunt mereu pregătiţi

- Dau dovadă de exactitate

- Se conformează programului

- Le place ordinea

- Sunt atenţi la detalii

3 Extravertiţii. Plini de energie, extravertiţii reprezintă o sursă inepuizabilă de emoţii pozitive. Sunt entuziaşti, orientaţi spre acţiune, obişnuiesc să răspundă cu „Da" sau cu „Hai să facem" dacă li se propune ceva inedit. Sunt vorbăreţi şi le place să fie în centrul atenţiei.

Cum se definesc:

- Sunt sufletul petrecerii

- Le plac grupurile mari

- Încep rapid o conversaţie

- Vorbesc mult

- Socializează cu necunoscuţi

4 Agreabilii. Sunt prietenoşi şi sociabili, iar cu cei pe care îi cunosc sunt cooperanţi. Se oferă să ajute, sunt dispuşi chiar să pună interesele amicilor mai presus de cele personale. Dau dovadă de optimism şi au tendinţa să vadă aspectele pozitive ale fiecărei persoane. Consideră că oamenii sunt, în general, oneşti, decenţi şi demni de încredere.

Cum se definesc:

- Sunt interesaţi de oameni

- Dau dovadă de empatie

- Îşi fac timp pentru alţii

- Nu-i jignesc pe cei din jur

- Detestă să fie izolaţi

5 Nevroticii. Foarte sensibili, aceşti oameni au tendinţa să experimenteze senzaţii neplăcute precum furia, anxietatea şi depresia. Cataloghează adesea situaţii obişnuite ca fiind ameninţătoare. Reacţiile lor negative tind să persiste, astfel că sunt mai mereu într-o dispoziţie proastă. Nu prea reuşesc să ia decizii şi nici nu fac faţă stresului.

Cum se definesc:

- Trec rapid de la o stare la alta

- Sunt uşor perturbabili

- Se supără uşor

- Se îngrijorează repede

- Sunt stresaţi.

 

[Old DG]

Ma incadrez perfect la constiinciosi!

 

[anuk]

Problema este ca multi au tulburari de personalitate ,sa vedem care sunt si cum se manifesta.

Tulburarile de personalitate




Tulburarile de personalitate pot cunoaste o multitudine de forme, pot fi mai mult sau mai putin grave, insa in oricare dintre aceste situatii afecteaza viata pacientului si a familiei acestuia. Va descriem in continuare principalele tipuri de tulburari, urmand ca in editia viitoare sa va prezentam sfaturi si metode de tratament pentru fiecare in parte.

Tulburarile de personalitate reprezinta un grup de structuri particulare ale personalitatii care include deviatii calitative sau cantitative ale sferei afectiv-volitionale si instinctive.

Aceste tulburari sunt schitate din copilarie, dar se cristalizeaza la adolescenta si insotesc persoana in cauza de-a lungul vietii. Ele se manifesta la nivel comportamental, dar subiectul nu le recunoaste ca atare, provocandu-i o incapacitate de integrare armonioasa la conditiile mediului social.

Caracteristici obisnuite ale pacientilor cu tulburari de personalitate:

- modele de comportament cronice si durabile, nu episodice;

- blamarea constanta a altora;

- functia sociala si ocupationala tulburate;

- dependenta sau independenta excesiva;

- frecvent "dezamagiti" de catre partener;

- trecere de la subevaluare la supraevaluare;

- relatii interpersonale tulburi sau instabile;

- deseori rezistenta la tratament.

Avand in vedere ca evolutia bolii nu este liniara, existand unele variatii de intensitate, tulburarile de personalitate pot situa individul la limita dintre sanatate si boala.

Clasificare

Din multitudinea de descrieri ale tulburarilor de personalitate, un model de clasificare se prezinta astfel:



1. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (prevalenta mai inalta la barbati)

Tulburarea de tip paranoid se caracterizeaza prin orgoliu excesiv, neincredere in oameni si neintelegerea motivatiei lor psihologice. Pacientii au o suspiciozitate nu numai nejustificata, dar si inflexibila in multe situatii de viata, care nu este abandonata chiar daca i se prezinta contraargumente convingatoare care sunt invariabil ignorate.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- suspiciozitate exagerata, neincredere in ceilalti;

- dificultati de relationare, de integrare si armonizare;

- tendinta de putere, succes, valorizare;

- nevoia de a fi recunoscut, stimat, pretuit;

- tendinta de autonomie, incapacitate de cooperare;

- fantezii de omnipotenta si grandoare.

2. Tulburarea de personalitate de tip schizoid (mai des intalnita la barbati si cu forme forme clinice mai severe, comparativ cu femeile)

Se caracterizeaza prin incapacitatea de a forma relatii sociale, evidentiate prin absenta caldurii sentimentelor, indiferenta la aprecieri pozitive, la critica sau la sentimentele celorlati. Grupul social ii percepe ca izolati, reci, lipsiti de tandrete, evitandu-le apropierea.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- introversie accentuata, sociofobie, nonimplicare;

- detasare de realitate;

- indiferenta fata de lauda sau critica celorlalti;

- conduita neconventionala, nonconformista sau bizara.



3. Tulburarea de personalitate de tip dissocial (rata pe sexe este net superioara barbatilor, raportul barbati/femei fiind de 3/1; tulburarea pare a fi asociata cu mediul urban, cu un status socioeconomic precar).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- conduita insensibila, aroganta si dispretuitoare;

- lipsa de regret, de remuscare sau autoculpabilizare;

- incapacitate de a mentine relatii autentice si durabile;

- iritatabilitate, impulsivitate, manifestari clastice si agresivitate.



4. Tulburarea de personalitate de tip emotional instabil (prevalenta tulburarii nu este cert estimata, dar s-a constatat ca este mai frecventa in tarile occidentale, comparativ cu cele orientale, la popoare latine, comparativ cu cele slave; pot aparea si alte complicatii: alcoolomanie, toxicomanie, depresie, suicid).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- acte violente, manifestari impulsive;

- tulburarea determina un grad relativ de invalidare profesionala si, mai ales, sociala.



5. Tulburarea de personalitate de tip histrionic (prevalenta este mai inalta la femei; evolutia prezinta o ameliorare a trasaturilor in a doua parte a existentei).

Tulburarea de tip histrionic se caracterizeaza prin emotionalitate excesiva. Pacientii isi considera relatiile a fi mai intime decat sunt in realitate, au un comportament seducator si provocator sexual, in vederea satifacerii propriilor interese.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- reactii emotionale excesive si tendinta permanenta de a capta atentia celorlati;

- comunicare colorata, metaforica, impresionabila;

- dramatizrea continutului comunicarii;

- comportament manipulativ si dependenta fata de cel investit afectiv.

Stari afective: se plictisesc repede, sunt deprimati sau veseli.



6. Tulburarea personalitatii de tip anancast (prevalenta tulburarii pare deosebit de inalta, fiind estimata la 1% din populatia generala si 6-7% din pacientii centrelor de sanatate mintala; tulburarea este mai frecvanta la barbati, rata pe sexe fiind de 2/1; evolutia tulburarii este fluctuanta, in functie de factorii ambiantei, totusi, varsta aduce o accentuare a trasaturilor obsesionale).

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- inalta valorizare a regulilor, reglementarilor, ordinelor;

- perfectionism extrem;

- constiinciosi, militanti ai lucrului "bine facut";

- intoleranti fata de compromis si coruptie.



7. Tulburarea de personalitate de tip anxios (evitant) (prevalenta tulburarii este de aproximativ 0.5 - 1% din populatia generala si de 10% din populatia centrelor de sanatate mintala; evolutia tulburarii este continua si ondulanta, fiind semnificativ influentata de situatii psihotraumatizante si frustrante).

Se caracterizeaza prin inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa.

Trasaturi psihologice si psihopatologice:

- sociofobie cu evitarea activitatii profesionale ce implica relatii interpersonale;

- prudenta excesiva si rigoare in orice relationare;

- teama de a fi ridiculizat, criticat sau umilit in public.

Stari afective: anxietate, tensiune psihica, depresie.



Psiholog Lavinia Popescu


http://www.farmaciata.ro

 

[Angela74]

CARACTERUL SI ...TEMPERAMENTUL
Sunt 2 notiuni care le folosim f.des in viata de zi cu zi,fara s-a constientizam ca sunt fundamental diferite ...EIVANHOV(care este unul din *preferatii mei * si pe care *am deschis * ochii in 2000,ne explica mai jos ,cum numai el stie..CE INSEAMNA FIECARE .si *deslusind* diferenta,putem apoi s-a *privim* ..in NOI si s-a facem anumite corectii,care s-a ..ne duca pe o alta treapta a CALITATII UMANE..de ...A FI


Despre orice fiinţă vie, animal, insectă sau om se spune în general că îşi are caracterul propriu, sau pentru a utiliza un termen mai larg, caracteristici proprii. În limbajul curent, termenii de “temperament” sau “caracter” se utilizează nediferenţiat şi cu toate acestea în realitate ele desemnează lucruri diferite.

Temperamentul este prin esenţă legat de latura vitală; el este sinteza tuturor instinctelor, tendinţelor şi impulsurilor pe care omul are dificultăţi în a le corecta sau a le suprima, întrucât ele îşi au rădăcinile în natura sa biologică şi fiziologică. Deci, temperamentul este mai curând înrudit cu latura animalică a omului.

În ceea ce priveşte caracterul, fără a ne disocia de temperament, el reprezintă

latura inteligentă, conştientă, voluntară. Caracterul este rezultatul muncii conştiente a

omului, prin care el a reuşit să modifice - să adauge sau să reducă - ceva în temperamentul său, cu ajutorul inteligenţei, a sensibilităţii sau a voinţei sale. Caracterul este comportamentul unei fiinţe conştiente care ştie exact ceea ce face şi încotro se îndreaptă, în timp ce temperamentul reprezintă numai impulsiunile de origine biologică, tendinţele inconştiente. Caracterul poate fi considerat o sinteză a tuturor particularităţilor temperamentului dominate şi stăpânite.

Fiecare om vine pe lume cu un anumit temperament, bine definit, care este aproape imposibil de modificat. Dar, cum caracterul este format din tendinţele conştiente ale omului, care gândeşte, cântăreşte, care doreşte să se remarce în bine sau în rău, el îşi poate crea un comportament, un mod de manifestare care adeseori vine în contradicţie cu temperamentul său. Acesta este caracterul. Privit astfel, caracterul este temperamentul nuanţat, colorat, orientat şi dirijat către un scop, către un ideal. El este asemenea unei obişnuinţe create în mod conştient şi care ajunge, în final, o a doua natură. La naştere caracterul nu există încă, el se formează cu timpul. La copii, acest lucru este evident: ei au temperament, dar nu au încă caracter.

Hipocrate a delimitat patru tipuri de temperamente: sanguin, bilios (sau coleric), nervos şi limfatic. Dar mai există şi alte clasificări. În astrologia tradiţională, întâlnim şapte: solar, lunar, mercurian, venusian, marţian, jupiterian şi saturnian. Se mai pot face trei distincţii funcţie de: predominanţa laturii biologice - omul instinctiv - , predominanţa laturii afective - omul sentimental - şi predominanţa laturii sentimentale - omul intelectual - .

Temperamentul defineşte deci ceea ce omul este, dar mediul, familia, societatea, instruirea, şi aşa mai departe, exercită o influenţă asupra lui, transformându-l şi formându-i caracterul. Întrucât individul îşi formează caracterul sub influenţa mediului şi a condiţiilor în care trăieşte, se explică de ce el se poate îmbunătăţi sau înrăutăţi. Voinţa personală şi conştientă intervine cu o pondere importantă în formarea caracterului şi ea reprezintă ceea ce omul a hotărât sau a acceptat să fie, dar şi influenţa celorlalţi este foarte importantă.

Nu este nevoie să vă explic din nou că, faptul că ne naştem cu un anumit temperament, nu este lipsit de o bună motivaţie. Ştiţi că aceasta este consecinţa vieţilor anterioare, a încarnărilor precedente: în trecut, prin gândurile sale, prin dorinţele sale, prin faptele sale, omul s-a legat de anumite forţe care, în prezent, determină subconştientul său, adică temperamentul; şi aici el nu prea poate interveni.

Este ca şi în sistemul osos: nici aici el nu poate să modifice nimic: nici să-şi mărească craniul, nici să-şi lungească nasul, nici să-şi îndrepte bărbia. În mod similar, cu toate că în natură totul se transformă sau se poate modifica prin atotputernicia gândului şi a voinţei, asupra elementelor inconştiente constituind temperamentul, modificările posibile sunt atât de lente şi de imperceptibile încât, la scara unei singure încarnări, se poate considera că ele sunt inexistente. În schimb, caracterul poate fi modificat, ameliorat, format şi tocmai acestea sunt sarcina şi munca discipolului unei Învăţături Spirituale.

Să luăm exemplul unui om dinamic, furtunos, chiar violent: este atât de brusc şi de categoric încât nu poate pronunţa o frază fără a-i răni pe ceilalţi sau fără a le prejudicia interesele. Temperamentul său impulsiv îl împinge mereu la erupţii şi explozii. Dar, într-o bună zi, omul acesta realizează că felul lui de a fi îi aduce prejudicii şi cu voinţă, ajunge după puţină vreme să-şi îmbunătăţească caracterul, să-şi toarne, cum se spune, puţină apă în vin. În realitate, el a rămas capabil de a riposta prin injurii sau lovituri - şi aceasta până la sfârşitul existenţei sale - dar, datorită voinţei, a ajuns să se poată stăpâni, să găsească gestul, cuvântul, privirea care să nu provoace stricăciuni. Acesta este caracterul.

Caracterul este deci o formă de comportament (faţă de ceilalţi şi faţă de sine) format în jurul temperamentului. Este o atitudine, un mod de a acţiona care rezultă din unirea, din îmbinarea diferitelor elemente, calităţi sau defecte determinate. Munca discipolului trebuie deci să se bazeze pe această cunoaştere a temperamentului şi a caracterului pentru ca, chiar şi atunci când temperamentul nu îl predispune, să reuşească totuşi să-şi formeze un caracter care să se manifeste prin bunătate, grandoare şi generozitate. Binenînţeles că nu este un lucru uşor, căci altfel toată lumea şi-ar fi format deja un caracter divin, dar trebuie lucrat în acest sens.

Să revenim la exemplul cu arborele. Unde se află temperamentul său? În rădăcini. Rădăcinile sunt cele care determină întreaga structură, calităţile şi forţa arborelui. În ceea ce priveşte caracterul... este de la sine înţeles că un copac nu poate avea caracter şi totuşi fructele şi florile sale au anumite calităţi, proprietăţi particulare (sunt astringente, laxative, calmante, excitante, hrănitoare etc.) despre care se poate spune că ele constituie caracterul său.

Ei bine, arborele nu şi-ar putea produce manifestările caracteristice, fructele şi florile, dacă nu ar avea rădăcini. În mod similar, nici omul n-ar putea avea un caracter dacă n-ar avea mai întâi temperament. Temperamentul constituie rezervorul din care el îşi extrage elementele necesare caracterului. Este ca şi într-o uzină sau ca într-un laborator: un anumit laborator produce un anumit produs; o anumită uzină este specializată în anumite produse de fabricaţie. Produsele sunt bine determinate. La animale nu se poate vorbi despre caracter.

La pisici, câini sau şoareci, caracterul este maniera lor proprie de a muşca, de a zgâria, de a lătra, de a mânca, de a alerga. Deci, foarte puţin. Animalele au doar temperament, căci aşa cum v-am spus, caracterul este o particularitate pe care omul şi-o formează în mod conştient; în timp ce animalele nu pot face nimic pentru a se transforma, ele sunt ceea ce le-a făcut natura. Deci, diferenţa dintre animale şi oameni este aceea că animalele sunt limitate prin temperamentul lor, ele sunt condamnate a nu ieşi din limitele impuse de natură, rămân fidele instinctelor lor. Când se sfâşie între ele, animalele sunt nevinovate, ele nu încalcă legile naturii, căci acţionează conform legilor naturii. În timp ce omul dispune de multe posibilităţi şi condiţii favorabile pentru a se transforma în bine sau în rău, sau chiar pentru a încălca legile naturii şi pentru a fi

neascultător.

Am ajuns acum la o problemă practică şi anume: cum să ne transformăm.

Evident, este un lucru dificil, căci materia fiinţei noastre fizice şi psihice este rezistentă şi nu se lasă chiar atât de uşor modelată. Cu toate acestea este posibil, şi vom vedea cum anume.

Întâlnim materia sub patru forme: solidă, lichidă, gazoasă şi plasmă, corespunzătoare celor patru elemente: pământ, apă, aer, foc. Fiecare dintre aceste elemente se caracterizează printr-o subtilitate şi o mobilitate superioare precedentelor.

Putem spune că regăsim aceste elemente chiar şi în om: corpul fizic corespunde pământului; corpul astral (inima) corespunde apei; mentalul (intelectul) corespunde aerului şi corpul cauzal (spiritul) corespunde focului. În ce raporturi se află aceste elemente? Pentru a le înţelege vom citi o pagină din marea carte a naturii vii.

Cineva se întorcea într-o zi dintr-o plimbare pe malul mării. L-am întrebat: ”Ei, şi ce-ai văzut acolo? - Oh, nimic deosebit! - Cum, chiar n-ai văzut nimic? - Nu, nu era nimic special de văzut: marea era liniştită, soarele strălucea, atâta tot. - Da, dar era acolo ceva esenţial, ceva pe care dacă l-ai fi observat şi l-ai fi înţeles, ar fi putut să-ţi schimbe întreaga viaţă, întreaga fiinţă”.

Bineînţeles că s-a uitat la mine cu mirare. L-am întrebat: ”Stâncile, le-ai văzut? - Da. - Şi ai observat ce forme prelucrate au? - Da. - Ei bine, cine a făcut asta? - Apa, bineînţeles, aruncându-se asupra lor. - Şi ce a determinat apa să facă aceasta? - Aerul. - Şi cine a pus în mişcare aerul? - Probabil că soarele. - Ah, slavă Domnului!” Dar, mă privea tot fără să înţeleagă şi atunci i-am explicat.

Soarele pune în mişcare aerul, aerul acţionează asupra apei, şi apa asupra pământului. Să traducem: spiritul lucrează asupra intelectului, intelectul lucrează asupra inimii şi inima lucrează asupra corpului fizic. De aceea este necesar să învăţaţi să lucraţi cu spiritul vostru, căci el vă iluminează intelectul, acesta la rândul lui vă va lumina inima iar inima vă va purifica corpul fizic. Deci, puteţi să vă transformaţi dacă înţelegeţi interacţiunea celor patru elemente: caracterul se va transforma mai întâi şi poate că într-o bună zi, chiar şi temperamentul va putea fi puţin modificat. Există şi posibilitatea de a ne transforma total, dar cu condiţia de a începe cu începutul: cu spiritul. Introduceţi în spiritul vostru o fiinţă sublimă, un ideal înalt, şi concentraţi-vă

zilnic asupra lui: el va introduce în voi vibraţii noi care se vor propaga încetul cu încetul până în adâncul fiinţei voastre. Bineînţeles că este o muncă de lungă durată ale cărei rezultate nu le veţi remarca imediat, dar aceasta nu trebuie să vă oprească din drum. Uitaţi-vă câtă vreme i-a trebuit mării ca să fasoneze stâncile! Aşa încât, aveţi încredere şi curaj, căci într-o zi veţi sfârşi şi voi prin a vă fasona “ stânca voastră “ adică corpul fizic.

http://www.jurnale.ro/CARACTERUL_SI____TEMPERAMENTUL-e17118-97846.html

---

Iar daca vrem sa fim mai 'stiintifici' - un referat despre personalitate care ar merita postat ,dar nu tot odata, pt ca e lung, asa ne putem ne clarifica ideile .

http://www.e-referate.ro/referate/Personalitatea2005-03-18.html

Cunoasterea 'bazei', pusa la punct de oameni care au studiat, ne permite apoi divagari si constatari proprii, in ceea ce priveste psihologia, sau chiar o up-datare cu referire la fenomene moderne.