TOTUL DESPRE CAINI .
- Thread starter anuk
- Start date
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Daca este adevarat ,si tind sa cred ca este, povestea asta este impresionanta .
Dragoste adevărată. Povestea impresionantă a câinelui care stă de 6 ani lângă mormântul stăpânului său!
Miguel Guzman a murit, în 2006, iar cățelul său, Capitan, a fugit de acasă. Povestea însă nu este chiar atât de simplă, după cum notează The Sun.
Toată lumea se gândea că s-a ratacit și poate chiar a murit, însă animalul stătea lângă mormântul stăpânului său. De atunci și până acum, Capitan nu a plecat de acolo.
Miguel Guzman il cumpărase pe Capitan în 2005 pentru fiul său de 13 ani, însă dupa un an a murit subit, arată The Sun. La o săptămână de la înmormântare familia își pierduse orice speranță de a-l găsi pe Capitan, însă când a mers la cimitir, fiul lui Miguel și-a recunoscut câinele. În următoarea duminică când am mers la cimitir, Damian și-a recunoscut câinele.
În fiecare zi, la ora șase fix
”Capitan a venit la noi, lătrând și schelalaind, ca si cum ar fi plans. Nu îl dusesem niciodată la cimitir, așa că este un mister cum a reușit să găsească locul. Următoarea duminică ne-am dus iar și era acolo. De data aceasta ne-a urmat acasă, a stat puțin, dar s-a întors la cimitir înainte să se întunece", a declarat văduva lui Miguel, Veronica. Directorul cimitirului, Hector Baccega, își amintește prima zi în care câinele a venit la cimitir. Acesta a spus că animalul a intrat în cimitir și s-a plimbat peste tot până când, într-un sfârșit, s-a așezat lângă mormâtul stăpânului său.
"În timpul zilei, câteodată, se plimba prin cimitir, dar întotdeauna se grăbește către mormant. Și în fiecare zi, la ora șase fix, se întinde pe mormânt și stă acolo toată noaptea", a mai spus Hector Baccega.
Povestea seamănă izbitor cu scenariul filmului Hachiko
Filmul e bazat pe o poveste bine cunoscută, adevărată care a avut loc în Japonia, în anii 20. Câinele loial în fiecare zi îl intâlnea şi-l urma la gară pe stăpânul său, când pleca la serviciu. Apoi, stăpânul a murit subit, dar câinele timp de 9 ani, în fiecare zi la ora 5 seara, venea la gară să-l întâmpine, şi-l aştepta până la ultimul tren.
Japonezii au ridicat un monument pentru el, în acel loc unde el totdeuna şi-a aşteptat stăpânul.
http://www.evz.ro
Dragoste adevărată. Povestea impresionantă a câinelui care stă de 6 ani lângă mormântul stăpânului său!
Miguel Guzman a murit, în 2006, iar cățelul său, Capitan, a fugit de acasă. Povestea însă nu este chiar atât de simplă, după cum notează The Sun.
Toată lumea se gândea că s-a ratacit și poate chiar a murit, însă animalul stătea lângă mormântul stăpânului său. De atunci și până acum, Capitan nu a plecat de acolo.
Miguel Guzman il cumpărase pe Capitan în 2005 pentru fiul său de 13 ani, însă dupa un an a murit subit, arată The Sun. La o săptămână de la înmormântare familia își pierduse orice speranță de a-l găsi pe Capitan, însă când a mers la cimitir, fiul lui Miguel și-a recunoscut câinele. În următoarea duminică când am mers la cimitir, Damian și-a recunoscut câinele.
În fiecare zi, la ora șase fix
”Capitan a venit la noi, lătrând și schelalaind, ca si cum ar fi plans. Nu îl dusesem niciodată la cimitir, așa că este un mister cum a reușit să găsească locul. Următoarea duminică ne-am dus iar și era acolo. De data aceasta ne-a urmat acasă, a stat puțin, dar s-a întors la cimitir înainte să se întunece", a declarat văduva lui Miguel, Veronica. Directorul cimitirului, Hector Baccega, își amintește prima zi în care câinele a venit la cimitir. Acesta a spus că animalul a intrat în cimitir și s-a plimbat peste tot până când, într-un sfârșit, s-a așezat lângă mormâtul stăpânului său.
"În timpul zilei, câteodată, se plimba prin cimitir, dar întotdeauna se grăbește către mormant. Și în fiecare zi, la ora șase fix, se întinde pe mormânt și stă acolo toată noaptea", a mai spus Hector Baccega.
Povestea seamănă izbitor cu scenariul filmului Hachiko
Filmul e bazat pe o poveste bine cunoscută, adevărată care a avut loc în Japonia, în anii 20. Câinele loial în fiecare zi îl intâlnea şi-l urma la gară pe stăpânul său, când pleca la serviciu. Apoi, stăpânul a murit subit, dar câinele timp de 9 ani, în fiecare zi la ora 5 seara, venea la gară să-l întâmpine, şi-l aştepta până la ultimul tren.
Japonezii au ridicat un monument pentru el, în acel loc unde el totdeuna şi-a aşteptat stăpânul.
http://www.evz.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Comentariul meu este de prisos,mai bine citit articolul pt a vedea cat de "destepti" sunt cainii ,asta daca INCA nu o stiati 
CÂINELE EROU. Un copil de nouă săptămâni a fost salvat de la moarte de căţelul familiei .
Duke, căţelul familiei Brousseau, este considerat un erou după ce a salvat viaţa micuţei Harper, de numai nouă săptămâni. Povestea lui Duke, care a fost adoptat de la un adăpost pentru animale, i-a impresionat pe americanii care au urmărit reportajul de pe ABC.
Cei doi soţi Brousseau dormeau atunci când Duke a intrat în dormitor, a sărit în pat şi a început să tremure incontrolabil. Comportamentul câinelui i-a speriat pe cei doi, informează Huffington Post.
"Este un câine foarte ascultător, aşa că era foarte bizar ce se întâmplă", povesteşte Jenna Brousseau.
Duke nu se mai comportase aşa până duminică noapte, conform celor doi părinţi, aşa că şi-au dat seama imediat că e ceva în neregulă.
Când au intrat în camera fiicei lor, Harper, să o verifice, şi-au dat seama că aceasta nu respira.
Au fost chemaţi imediat paramedicii, care au reuşit să o reanimeze pe micuţă şi apoi au transportat-o la spital.
"Dacă Duke nu ar fi fost atât de speriat, noi am fi dormit în continuare", a mai spus mama fetiţei.
"Este câinele perfect, a fost menit, menit să fie al nostru", a concluzionat ea.
http://www.mediafax.ro
CÂINELE EROU. Un copil de nouă săptămâni a fost salvat de la moarte de căţelul familiei .
Duke, căţelul familiei Brousseau, este considerat un erou după ce a salvat viaţa micuţei Harper, de numai nouă săptămâni. Povestea lui Duke, care a fost adoptat de la un adăpost pentru animale, i-a impresionat pe americanii care au urmărit reportajul de pe ABC.
Cei doi soţi Brousseau dormeau atunci când Duke a intrat în dormitor, a sărit în pat şi a început să tremure incontrolabil. Comportamentul câinelui i-a speriat pe cei doi, informează Huffington Post.
"Este un câine foarte ascultător, aşa că era foarte bizar ce se întâmplă", povesteşte Jenna Brousseau.
Duke nu se mai comportase aşa până duminică noapte, conform celor doi părinţi, aşa că şi-au dat seama imediat că e ceva în neregulă.
Când au intrat în camera fiicei lor, Harper, să o verifice, şi-au dat seama că aceasta nu respira.
Au fost chemaţi imediat paramedicii, care au reuşit să o reanimeze pe micuţă şi apoi au transportat-o la spital.
"Dacă Duke nu ar fi fost atât de speriat, noi am fi dormit în continuare", a mai spus mama fetiţei.
"Este câinele perfect, a fost menit, menit să fie al nostru", a concluzionat ea.
http://www.mediafax.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Eroii Nordului: legendele adevărate ale câinilor de sanie
Povestea câinilor de sanie este fără doar şi poate, una veche şi interesantă. Vine din vremuri de mult apuse când primii oameni de-abia ieşiseră din peşteri şi se aventurau în cucerirea Nordului.
Câinele, primul animal domesticit, le-a fost atunci de mare ajutor. Astăzi, situaţia nu s-a schimbat prea mult în tărâmurile nordice. Acolo, supravieţuirea unor întregi comunităţi umane depinde de prezenţa unor rase de câini speciale, adaptate perfect nu doar traiului, dar şi efortului fizic prelungit în ţinuturile unde iarna temperatura coboară deseori sub -30 grade Celsius. Tot acolo, se organizează cele mai spectaculoase şi solicitante întreceri pentru tandemul-om animal. Celebrele competiţii pentru câinii de sanie au ajuns astăzi la un nivel asemănător cu cel din sporturile profesioniste.
Câinii care ne-au îmblânzit Nordul
Nesfârşitele tundre şi ţinuturi glaciare din Arctica au fost colonizate de oameni doar după domesticirea câinilor. Primii oameni care au creat şi selecţionat mai apoi rase de câini specializate pentru trasul săniilor, au fost triburile native care trăiau de milenii în tundrele din Siberia, Alaska, Groenlanda, Canada şi Scandinavia.
Când sotniile căzăceşti au cucerit şi anexat Siberia şi Alaska, au descoperit culturi locale care au îşi datorau prezenţa şi existenţa câinilor de sanie. Aceeaşi situaţie de la faţa locului a fost întâlnită şi de primii pionieri americani care s-au aventurat în ţinuturile virgine din Canada şi Alaska.
Nimeni altul decât Alfred H. Brooks, şef al US Geological Survey (Teritoriul Brooks a fost numit în onoarea sa), scria edificator la începututl secolului trecut:
"Nenumărate generaţii de amerindieni din Alaska au folosit câinii de sanie pentru transport şi vânătoare. Câinele de sanie a avut în aceste ţinuturi îngheţate rolul şi însemnătatea pe care yakul o avea în Tibet, cămila în Sahara sau lama în Peru."
Cu mult înainte de primele contacte cu exploratorii ruşi, din anul 1732, populaţiile Inupiaq şi Yup'ik din preajma Strâmtorii Bering şi Alaska aveau sănii perfect construite şi adaptate pentru străbaterea rapidă a tundrei îngheţate. Făurite din lemn, legate cu tendoane de ren şi acoperite cu piei impermeabile de focă, aceste inedite mijloace de transport reprezintă primele sănii destinate tracţiunii canine.
Erau nişte sănii relativ mici, dar foarte mobile, uşor de asamblat şi de transportat. Erau trase de obicei doar de trei câini şi conduse de către un singur om.
Cu ajutorul acestui mijloc de transport, care s-a dovedit în timp cel mai eficient în toată Arctica, populaţiile native puteau să se mute uşor dintr-o zonă în alta în cadrul migraţiei sezoniere pentru vânătoare sau creşterea renilor. Mai apoi, odată cu colonizarea Arcticii de către vânătorii de blănuri, comercianţi, vânătorii de balene sau căutătorii de aur, săniile cu câini au fost cel mai preţuit şi eficace mijloc de transport între sate, tabere de vânătoare, mine, aşezări umane şi porturi maritime. Spre deosebire de săniile din prezent care sunt trase de perechi de câini legaţi unul în spatele celuilalt, popoarele native ale Nordului înhămau câinii la sanie legaţi în formă de evantai.
Cum orice lucru bun poate fi îmbunătăţit dacă există inspiraţie în domeniu, exploratorii ruşi au fost cei care au introdus hamurile paralele astfel încât saniile sa fie trase de o linie de câini înhămaţi pereche unul lângă celălalt. Tot ei au avut ideea strălucită ca atelajul canin să fie condus de un câine dominant, un exemplar alfa, puternic şi rezistent, pe care restul câinilor îl va urma fără crâcnire. Săniile au fost şi ele îmbunătăţite, fiindu-le adăugate platforme pe care omul să poată sta în picioare, alături de mânere necesare atunci când sania avea viteză sau trebuia să treacă prin curbe.
Cererea pentru atelaje de sănii trase de câini a explodat în perioada Goanei după Aur din Alaska, de la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20. Atât de căutaţi deveniseră câinii de sanie, încât oamenii au apelat din disperare şi la rase care nu aveau adaptările specifice câinilor de tip Spitz (subgrupa raselor nordice de câini). Presaţi de febra aurului şi în criză de câini, pionierii şi exploratorii au ajuns să facă trafic inclusiv cu câini hoinari!
Ziarelor americane din acea perioadă relatau cu stupoare că niciun câine maidanez nu mai putea fi găsit rătăcind pe străzile din Seattle sau alte mari oraşe americane, toţi fiind adunaţi de hingheri care făceau bani frumoşi vânzând potăile (fără valoarea şi eficienţa unui autentic câine de sanie) exploratorilor disperaţi care sperau să dea marea lovitură în minele de aur din Alaska.
Maratoanele Imperiul Alb
Pentru mulţi oameni, cea mai puternică senzaţie de libertate, de exaltare a spiritului, de dinamism al clipei şi de contopire cu Natura este acea trăită direct atunci când gonesc într-o sanie trasă de câini de-a lungul întinderilor albe, sub soarele strălucitor şi rece al Nordului...
Astfel se explică nu doar renaşterea, dar şi creşterea constantă a popularităţii curselor de sănii trase de câini, acum, în plin secol al supertehnologizării şi al imixiunii tot mai mari a virtualului şi artificialului în viaţa reală.
În prezent, cursele de sănii cu câini au devenit cel mai important sport local în regiunile arctice din Alaska, Rusia şi ţările scandinave, detronând chiar schiul pe alocuri.
Cursele cu patrupezi canini au debutat ca sport demonstrativ încă din anul 1932, când au fost prezentate în cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă din Lake Placid, New York, precum şi în preliminariile Jocurilor Olimpice de Iarnă din Oslo, dar nu a obţinut încă statutul de sport olimpic unanim recunoscut.
Cursele de sănii cu câini includ întreceri de sprint, care se desfăşoară pe distanţe relativ mici cuprinse între 7-40 kilometri. Urmează întrecerile care testează anduranţa tandemurilor oameni-câini, şi care pot atinge până la 320 kiloetri, totul culminând cu întrecerile destinate profesioniştilor şi celor cu adevărat dedicaţi, întreceri care se desfăşoară pe distanţe uriaşe de peste 1.600 kilometri. Cea mai prestigioasă dintre ele este dramatica cursă Ididarod, care se desfăşoară între localităţile Anchorage şi Nome.
Întrecerile se diferenţiază şi prin numărul de câini permişi pentru o singură sanie. Bunăoară există categorii de concurs cu patru, şase, opt, sau zece câini înhămaţi la o singură sanie, precum şi categoria open, în care se poate înhăma un număr nelimitat de câini.
Cea mai veche întrecere de gen este American Dog Derby, care se desfăşoară din anul 1017. A atras concurenţi din mai multe ţări şi este şi în prezent una dintre cele mai preţuite întreceri de profil.
Cu toate acestea cea mai respectată şi mai dificilă întrecere rămâne Cursa Iditarod. Acest adevărat maraton prin gheţurile nordului este o încercare care solicită la maxim atât conducătorii de sanie, cât şi atelajul canin. Cei 1.600 kilometri trebuie parcurşi pe timp de iarnă printr-un peisaj feeric şi hibernal doar în aparenţă.
În realitate, oamenii şi câinii traversează în ritm constant munţi sălbatici încremeniţi deopotrivă în ger şi timp, râuri îngheţate, păduri imense de conifere pline de haite de lupi şi elani irascibili şi mai ales tundre aparent nesfârşite, unde peisajul devine dezolant după căteva zile de chin.
Atelajele canine înhămate la săniile înscrise pentru Iditarod cuprind între 12-16 câini per sanie. Cu toate că fiecare musher (asta-i denumirea omului din sanie care conduce atelajul), are propriile sale strategii şi mijloace de antrenament, orice sanie este prevăzută cu un ham de rezervă, provizii speciale atât pentru oameni cât şi pentru câini, un topor, şi mai ales rezerve de ghete speciale, necesare câinilor care aleargă trăgând sania pe distanţe uriaşe. Fără aceste ghete, câinii nu pot tremina cu bine îndelungatul şi dificilul maraton. Perniţele degetelor lor ar avea serios de suferit în urma contactului repetat şi constant cu suprafeţele tăioase de gheaţă şi cu zăpada bătătorită care se acumulează între degete.
Circa cincizeci de echipaje se înscriu în fiecare an, marea lor majoritate fiind din Alaska şi Canada. Recordul aparţine musher-ului John Baker care în anul 2011 a câştigat Cursa Iditarod după 8 zile, 19 ore şi 46 minute, iar în anul 1974, Mary Shield este prima femeie musher care a reuşit să tremine cu bine dificila şi solicitanta întrecere.
Husky de Alaska - Regele câinilor de sanie
Nu doar primele comunităţi de oameni din Siberia şi Alaska îşi datorează existenţa şi supravieţuirea raselor de câini nordici, ci şi primii exploratori polari. Fie că s-au îndreptat spre Arctica sau Antarctica, cuceritorii ambilor poli ai planetei îşi datorează realizările temerare atelajelor trase de patrupezii cu blană groasă.
Pentru a înţelege cât de eficienţi s-au dovedit câinii de sanie, trebuie doar să rememorăm episodul cuceririri Polului Sud. Atunci, în anul 1911, norvegianul Roald Amundsen a fost primul pământean care a ajuns în cel mai sudic punct al planetei datorită înspiraţiei sale de a străbate Antarctica cu sănii trase de câini din Groenlanda. Concurentul său, englezul Robert Falcon Scott a avut tragica inspiraţie de a alege ponei siberieni drept mijloc de locomoţie. Întregul echipaj al lui Scott, cât şi poneii săi a murit, pe când Amundsen s-a întors în siguranţă acompaniat de câini.
Astăzi, grupa câinilor de tip Spitz include toate rasele folosite la sanie, cu toate că dor câteva sunt cu adevărat eficiente. Amatorii de curse de câini de sanie, exclud din start exemplare provenite din linii selecţionate pentru frumuseţe şi aspect fizic. Între eroii patrupezi ai Nordului nu veţi întâlni niciodată câini proveniţi din exemplare câştigătoare de C.A.C., C.A.C.I.B sau alte distincţii fără acoperire practică, date pe criterii precum comportament în ring sau armonia proporţiilor corporale.
Aici ajung doar căţeii cu un pedigree lung presărat cu campioni care au supravieţuit dramaticelor curse prin infernul îngheţat.De fapt, câinii nordici au fost creaţi drept rase exclusiv de lucru, nu de companie.Cu toate acestea, aspectul lor elegant a făcut ca în decursul ultimelor decenii, şi aceşti câini să cadă victimă modei sau mofturilor oamenilor de la oraşe.
Probabil cel mai grăitor exemplu în acest caz, este cel al câinilor din rasa husky siberian, preferaţi în rol de animale de companie doar din cauza faptului că aceşti câini au ochii albaştri...
Alta este situaţia în lumea câinilor de performanţă, selecţionaţi de milenii să fie nişte atleţi cu muşchi de fier, plămâni care parcă nu obosesc niciodată, şi un spirit mai dur decât al soldaţilor din Legiunea Străină.
Dintre toate rasele de tip Spitz, de-a lungul timpului s-au evidenţiat rasele husky siberian şi malamut de Alaska. Indiferent de rasă, câinii de performanţă trebuie să prezinte două mari calităţi de lucru:
Rezistenţă nativă şi viteză. Câinii de top pot parcurge în 24 ore distanţe de peste 145 kilometri, în timp ce fiecare trage continuu aproximativ 39 kilograme din greutatea totală a saniei şi a musher-ului, repartizată pentru fiecare câine. Niciun câine de show nu se ridică nici măcar pe jumătate la nivelul performanţelor câinilor selecţionaţi pentru cursele din Iditarod sau Yukon!
Cu toate acestea, între toate rasele specializate se remarcă un nou venit:
Husky de Alaska nu este nici măcar o rasă în toată puterea cuvântului, ci mai degrabă o categorie în care se înscru doar cei mai buni câini de sanie. Nu este o rasă, deoarece nu are un standard fiziologic definit, şi nici o genealogie stabilizată. Cu toate acesta este imbatabil în scopul pentru care a fost creat. Nicio altă rasă de câine nu se compară cu el. A fost selecţionat relativ recent din încrucişări succesive între husky siberieni, malamuţi de Alaska, ciobăneşti germani, ogari englezi şi câini de sanie innuiţi.
Culoarea blănii variază, la fel şi talia, dar în general masculii au între 21-25 kilograme, iar femelele între 17-20. Sunt câini vânjoşi, musculoşi şi foarte perseverenţi. Sunt extrem de independenţi, aventurieri şi curioşi, dar au şi momente când oferă afecţiune oamenilor. Sunt incredibili de atletici şi pot sări fără probleme de pe loc un gard înalt de 1,80 metri. În mod invariabil, ei sunt câinii pe care-i vedeţi participând în cursele Iditarod, Yukon, Fairbanks, Alaska Open North American Championship sau Anchorage Fur Rendezvous.
Un câine de top, câştigător al presigioaselor concursuri de sanie amintite, costă între 10.000-15.000 $, dar proprietarii nu se înghesuie să-i vândă.
Nimeni nu poate anticipa viitorul curselor de câini de sanie. Chiar şi sub ameninţarea tot mai evidentă a fenomenului de încălzire globală, iernile din ţinuturile arctice vor continua să permită desfăşurarea unor astfel de întreceri.
În fond, nimic alceva nu-ţi poate reda starea de libertate, armonie cu natura şi euforie nelimitată, pe care o ai atunci când goneşti prin aerul rece, aşezat(ă) într-o sanie trasă de cei mai dârji şi admirabili prieteni ai omului!
http://www.descopera.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Privind poza, ai fi tentat sa crezi ca-i vorba de un catel bigot , sau un milog care asteapta de mancare 
: cand de fapt este vorba de cu totul altceva.
De când i-a murit stăpâna, acum două luni, câinele Tommy este prezent la fiecare slujbă oficiată în micuţa biserică unde femeia mergea adesea şi unde i s-a ţinut slujba de înmormântare, scriu miercuri ziarele italiene, preluate de AFP.
Când răsună clopotele de la biserica Santa Maria Assunta din San Donaci (regiunea Brindisi, sud), la orele 17, ciobănescul german metis de 12 ani pleacă şi se aşează în faţa altarului. În afară de zilele când plouă foarte tare, Tommy a fost în fiecare zi la biserică de când a mers alături de sicriul iubitei sale stăpâne. Preotul satului tolerează prezenţa liniştită a câinelui lângă altar, scrie Il Messaggero.
Stăpâna lui trăia singură, doar cu cei patru câini pe care îi adunase de pe stradă – unul dintre ei fiind Tommy – şi pe care îi trata cu dragoste. Tommy era preferatul ei şi o însoţea când mergea la cumpărături, aşteptând-o la uşa băcăniei sau a brutăriei. Când femeia se ducea la biserică, o aştepta răbdător în faţa uşii, dar, de când preotul l-a lăsat să intre la înmormântare, Tommy este nelipsit de la nunţi, botezuri şi înmormântări.
http://www.animalzoo.ro
, sau un milog care asteapta de mancare : cand de fapt este vorba de cu totul altceva.
De când i-a murit stăpâna, acum două luni, câinele Tommy este prezent la fiecare slujbă oficiată în micuţa biserică unde femeia mergea adesea şi unde i s-a ţinut slujba de înmormântare, scriu miercuri ziarele italiene, preluate de AFP.
Când răsună clopotele de la biserica Santa Maria Assunta din San Donaci (regiunea Brindisi, sud), la orele 17, ciobănescul german metis de 12 ani pleacă şi se aşează în faţa altarului. În afară de zilele când plouă foarte tare, Tommy a fost în fiecare zi la biserică de când a mers alături de sicriul iubitei sale stăpâne. Preotul satului tolerează prezenţa liniştită a câinelui lângă altar, scrie Il Messaggero.
Stăpâna lui trăia singură, doar cu cei patru câini pe care îi adunase de pe stradă – unul dintre ei fiind Tommy – şi pe care îi trata cu dragoste. Tommy era preferatul ei şi o însoţea când mergea la cumpărături, aşteptând-o la uşa băcăniei sau a brutăriei. Când femeia se ducea la biserică, o aştepta răbdător în faţa uşii, dar, de când preotul l-a lăsat să intre la înmormântare, Tommy este nelipsit de la nunţi, botezuri şi înmormântări.
http://www.animalzoo.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Este bine de stiut ca există tratamente naturiste și pentru animale.
Leacurile băbești sunt excelente în unele cazuri
Când răcim, bem un ceai. Când ne doare gâtul, luăm propolis. Pentru oameni, medicina homeopată are nenumărate soluții. Dar există, oare, și pentru companionii noștri necuvântători astfel de tratamente?
Medicul veterinar, Alexandra Mladin, ne spune că medicina animalelor a fost susținută mereu de medicina homeopată. În special pe vremuri, când medicamentele nu erau ușor de găsit.
Terapia naturistă adjuvantă este și astăzi un bun însoțitor al schemei de tratare cu medicamente farmaceutice.
”Sunt cazuri în care medicația specifică este însoțită de tratamente naturiste. De exemplu, există plăgi care se vindecă mai rapid când o tratăm și cu o cremă de gălbenele sau care să conțină propolis. În cazul problemelor de coloană se recomandă masajul cu unguente pe bază de mentol, camfor sau se pot folosi comprese cu ceai cald de mușețel”, ne spune doctorul.
”Am folosit și plasturii cu ardei iute, care au fost foarte eficienți în unele cazuri. Există ceaiuri diuretice pe care le folosesc la animale cu insuficiență renală și ceaiuri care se folosesc cu succes în tratarea și ameliorarea cancerului. Chiar dacă aceste leacuri băbești nu vindecă întotdeauna, măcar ele încetinesc evoluția bolii. Dar pentru a beneficia de un adjuvant ideal în tratarea problemelor de sănătate ale animalului, trebuie să vă adresați unui medic veterinar. Nu utilizați medicina naturistă după ureche, în special în cazul animalelor, pentru că în acest caz ea poate avea efecte adverse nedorite!”, a explicat dr. Mladin.
http://www.animalzoo.ro/exista-tratamente-naturiste-si-pentru-animale/
Leacurile băbești sunt excelente în unele cazuri
Când răcim, bem un ceai. Când ne doare gâtul, luăm propolis. Pentru oameni, medicina homeopată are nenumărate soluții. Dar există, oare, și pentru companionii noștri necuvântători astfel de tratamente?
Medicul veterinar, Alexandra Mladin, ne spune că medicina animalelor a fost susținută mereu de medicina homeopată. În special pe vremuri, când medicamentele nu erau ușor de găsit.
Terapia naturistă adjuvantă este și astăzi un bun însoțitor al schemei de tratare cu medicamente farmaceutice.
”Sunt cazuri în care medicația specifică este însoțită de tratamente naturiste. De exemplu, există plăgi care se vindecă mai rapid când o tratăm și cu o cremă de gălbenele sau care să conțină propolis. În cazul problemelor de coloană se recomandă masajul cu unguente pe bază de mentol, camfor sau se pot folosi comprese cu ceai cald de mușețel”, ne spune doctorul.
”Am folosit și plasturii cu ardei iute, care au fost foarte eficienți în unele cazuri. Există ceaiuri diuretice pe care le folosesc la animale cu insuficiență renală și ceaiuri care se folosesc cu succes în tratarea și ameliorarea cancerului. Chiar dacă aceste leacuri băbești nu vindecă întotdeauna, măcar ele încetinesc evoluția bolii. Dar pentru a beneficia de un adjuvant ideal în tratarea problemelor de sănătate ale animalului, trebuie să vă adresați unui medic veterinar. Nu utilizați medicina naturistă după ureche, în special în cazul animalelor, pentru că în acest caz ea poate avea efecte adverse nedorite!”, a explicat dr. Mladin.
http://www.animalzoo.ro/exista-tratamente-naturiste-si-pentru-animale/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Timişoara: MITINGUL CÂINILOR
Zeci de iubitori de animale au participat, astăzi, la un miting inedit: o plimbare cu animalele de companie pe străzile Timişoarei. "Marşul câinilor" reprezintă un protest împotriva amenzilor şi a "taxei pe câine" introdusă de primăria condusă de edilul Nicolae Roibu pentru cei care deţin mai mult de două patrupede în apartamente sau patru la curte.
UPDATE. Circa 50 de timişoreni însoţiţi de câini au participat la plimbarea-protest. Aceştia s-au întâlnit în parcarea unui centrul comercial şi a plecat într-o plimbare spre centrul municipiului. Coloana se întindea pe câteva zeci de metri. Protestatarii au declarat că sunt nemulţumiţi de amenzile ce se vor impune celor care depăşesc numărul de două animale deţinute în apartamente şi patru la curte. Totodată ei au urmărit promovarea sterilizării animalelor străzii, cât şi a celor fără pedigree, din gospodării.
„Ne-am întâlnit astăzi ca să ne arătăm solidaritate şi, totodată, poziţia faţă de propunerile oficialilor legate de taxarea animalelor de companie. Iniţial, această acţiune a fost gândită ca un protest, dar ulterior, din cauză că primarul şi-a schimbat declaraţiile şi a zis că nu va mai introduce o taxă generalizată, am decis să facem o plimbare prin care să arătăm că suntem uniţi. Nu suntem de acord cu taxa generalizată de 100 de lei pe câine pe an, nu suntem de acord cu Hotărârea de Consiliu Local care limitează numărul maxim de animale de companie, dar susţinem amenda pentru cei care refuză să sterilizeze animalele”, a declarat Alina Diana Prisăcar, unul dintre organizatorii plimbării-protest, citată de tion.ro.
Dezbaterea asupra taxei pe câine a aprins, din nou, spiritele în Timişoara. După ce, săptămâna trecută, Consiliul Local (CL) Timişoara a aprobat sancţionarea celor care deţin mai multe animale acasă, unele asociaţii de protecţia animalelor dar şi proprietari de câini şi pisici au hotărât să protesteze împotriva primarului USL Nicolae Roibu. Astfel că, astăzi, începând cu ora 13.00, zeci de oameni şi animale se vor aduna la Galeria 1, din Timişoara pentru un miting al câinilor. Punctul final al traseului va fi Parcul Central.
Potrivit uneia dintre iniţiatoarele acestui protest inedit, Alina Diana Prisăcar, va fi o plimbare-protest cu câini. “Ideea este sublinierea opoziției iubitorilor de animale față de amenzile ce se vor impune celor care depășesc numărul de două animale deținute în apartamente și patru la curte. Totodată, se urmărește, încă o dată promovarea sterilizării animalelor străzii, cât și a celor fără pedigree, din gospodării”, susţin organizatorii acțiunii.
Primarul reacţionează pe facebook
Protestul este îndreptat împotriva împotriva taxei şi amenzii pe mai multe animale și împotriva taxei de 100 de lei pe câine. La sfârşitul lunii februarie, primarul Nicolae Roibu anunţase că se va introduce o taxă de 100 de lei pe an, achitată de fiecare proprietar care deţine un câine dar şi amenzi pentru câinii nesterilizaţi. Acum spune că nu este de acord cu această taxă dar a iniţiat o dezbatere publică pe...facebook pe această temă.
Cu toate acestea, consilierii locali au aprobat un proiect de hotărâre prin care modifică vechea Hotărâre de Consiliu Local 371 din 2007 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor în Timișoara. Potrivit noului proiect, prima taxa specială despre care vorbea primarul Nicolae Robu va fi plătită doar de către timişorenii care locuiesc în gospodării individuale, la casă, şi deţin mai mult de patru animale, doi câini şi două pisici. Ceilalţi, care locuiesc în apartamente de bloc sau în locuinţe având curţi comune, şi au mai mult de două animale, doi câini, două pisici sau un câine şi o pisică, vor fi amendaţi, nu vor plăti taxă, aşa cum declarase, iniţial, Robu.
"Taxa este ilegală"
Potrivit presei locale, nu a fost stabilită încă valoarea taxei anuale pe care o vor plăti timişorenii dacă au mai mult de patru animale la casă. Amenda, în cazul celor care deţin mai mult de două animale la bloc sau într-o curte comună, este, însă, de la 800 la 1.000 de lei. Consilierul local Adrian Orza a întrebat, în plen, dacă noua taxă este legală. Secretarul primăriei, Ioan Cojocari, a răspuns că este… o premieră națională.
Consilerul local P.N.Ţ.C.D. Adrian Orza declara, imediat după adoptarea taxei de către Consiliul Local, că această taxă nu poate fi legală din moment ce taxa o generează un cetăţean la cererea lui, iar taxa pentru câine nu poate trece de un contencios administrative: “Nu poţi spune că plăteşti o taxă, conform Codului Fiscal, ăsta e ABC. Trebuie găsit altceva, trebuie să folosim termenii corecţi, în special noi cei care lucrăm în administraţie”, a declarat Orza citat de timpolis.ro.
http://www.evz.ro
Zeci de iubitori de animale au participat, astăzi, la un miting inedit: o plimbare cu animalele de companie pe străzile Timişoarei. "Marşul câinilor" reprezintă un protest împotriva amenzilor şi a "taxei pe câine" introdusă de primăria condusă de edilul Nicolae Roibu pentru cei care deţin mai mult de două patrupede în apartamente sau patru la curte.
UPDATE. Circa 50 de timişoreni însoţiţi de câini au participat la plimbarea-protest. Aceştia s-au întâlnit în parcarea unui centrul comercial şi a plecat într-o plimbare spre centrul municipiului. Coloana se întindea pe câteva zeci de metri. Protestatarii au declarat că sunt nemulţumiţi de amenzile ce se vor impune celor care depăşesc numărul de două animale deţinute în apartamente şi patru la curte. Totodată ei au urmărit promovarea sterilizării animalelor străzii, cât şi a celor fără pedigree, din gospodării.
„Ne-am întâlnit astăzi ca să ne arătăm solidaritate şi, totodată, poziţia faţă de propunerile oficialilor legate de taxarea animalelor de companie. Iniţial, această acţiune a fost gândită ca un protest, dar ulterior, din cauză că primarul şi-a schimbat declaraţiile şi a zis că nu va mai introduce o taxă generalizată, am decis să facem o plimbare prin care să arătăm că suntem uniţi. Nu suntem de acord cu taxa generalizată de 100 de lei pe câine pe an, nu suntem de acord cu Hotărârea de Consiliu Local care limitează numărul maxim de animale de companie, dar susţinem amenda pentru cei care refuză să sterilizeze animalele”, a declarat Alina Diana Prisăcar, unul dintre organizatorii plimbării-protest, citată de tion.ro.
Dezbaterea asupra taxei pe câine a aprins, din nou, spiritele în Timişoara. După ce, săptămâna trecută, Consiliul Local (CL) Timişoara a aprobat sancţionarea celor care deţin mai multe animale acasă, unele asociaţii de protecţia animalelor dar şi proprietari de câini şi pisici au hotărât să protesteze împotriva primarului USL Nicolae Roibu. Astfel că, astăzi, începând cu ora 13.00, zeci de oameni şi animale se vor aduna la Galeria 1, din Timişoara pentru un miting al câinilor. Punctul final al traseului va fi Parcul Central.
Potrivit uneia dintre iniţiatoarele acestui protest inedit, Alina Diana Prisăcar, va fi o plimbare-protest cu câini. “Ideea este sublinierea opoziției iubitorilor de animale față de amenzile ce se vor impune celor care depășesc numărul de două animale deținute în apartamente și patru la curte. Totodată, se urmărește, încă o dată promovarea sterilizării animalelor străzii, cât și a celor fără pedigree, din gospodării”, susţin organizatorii acțiunii.
Primarul reacţionează pe facebook
Protestul este îndreptat împotriva împotriva taxei şi amenzii pe mai multe animale și împotriva taxei de 100 de lei pe câine. La sfârşitul lunii februarie, primarul Nicolae Roibu anunţase că se va introduce o taxă de 100 de lei pe an, achitată de fiecare proprietar care deţine un câine dar şi amenzi pentru câinii nesterilizaţi. Acum spune că nu este de acord cu această taxă dar a iniţiat o dezbatere publică pe...facebook pe această temă.
Cu toate acestea, consilierii locali au aprobat un proiect de hotărâre prin care modifică vechea Hotărâre de Consiliu Local 371 din 2007 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor în Timișoara. Potrivit noului proiect, prima taxa specială despre care vorbea primarul Nicolae Robu va fi plătită doar de către timişorenii care locuiesc în gospodării individuale, la casă, şi deţin mai mult de patru animale, doi câini şi două pisici. Ceilalţi, care locuiesc în apartamente de bloc sau în locuinţe având curţi comune, şi au mai mult de două animale, doi câini, două pisici sau un câine şi o pisică, vor fi amendaţi, nu vor plăti taxă, aşa cum declarase, iniţial, Robu.
"Taxa este ilegală"
Potrivit presei locale, nu a fost stabilită încă valoarea taxei anuale pe care o vor plăti timişorenii dacă au mai mult de patru animale la casă. Amenda, în cazul celor care deţin mai mult de două animale la bloc sau într-o curte comună, este, însă, de la 800 la 1.000 de lei. Consilierul local Adrian Orza a întrebat, în plen, dacă noua taxă este legală. Secretarul primăriei, Ioan Cojocari, a răspuns că este… o premieră națională.
Consilerul local P.N.Ţ.C.D. Adrian Orza declara, imediat după adoptarea taxei de către Consiliul Local, că această taxă nu poate fi legală din moment ce taxa o generează un cetăţean la cererea lui, iar taxa pentru câine nu poate trece de un contencios administrative: “Nu poţi spune că plăteşti o taxă, conform Codului Fiscal, ăsta e ABC. Trebuie găsit altceva, trebuie să folosim termenii corecţi, în special noi cei care lucrăm în administraţie”, a declarat Orza citat de timpolis.ro.
http://www.evz.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Superb exemplar si cu siguranta f, f destept
!
http://www.animalzoo.ro/acesta-este...nt-caine-din-lume-o-sa-ramai-cu-gura-cascata/
http://www.animalzoo.ro/acesta-este...nt-caine-din-lume-o-sa-ramai-cu-gura-cascata/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Circulă atât de multe mituri false despre gestația cățelușelor, încât dr. Radu Ionescu, veterinar vechi și îndrăgit de mulți, o să te dea peste cap, spulberând cam tot ce ai știut până acum!
Perioada de călduri coincide la toate femelele?
Da, dar nu sunt exacte. În mod ideal, o cățea intră în călduri o dată la șase luni. Totodată, mai puțin de jumătate respectă acest eșantion. Perioada variază de la animal la animal în funcție de condițiile de viață, dacă are un mascul în preajmă. La femelele îngrijite, perioadele sunt mai dese. Pisicile pot intra în călduri din trei în trei săptămâni.
In cazul ăsta, al pisicilor, se recomandă contraceptivele?
Eu, personal, nu le recomand din simplul fapt că ele sunt, totuși, niște medicamente. În situații de urgență înțeleg rostul lor, dar să ții o pisică ani de zile pe contraceptive nu are cum să fie bine! Eu recomand sterilizarea.
Când e OK să dăm o femelă la montă?
Recomandat ar fi așa: dacă femela este de o valoare deosebită, adică are cirtificat de Pedigree și dacă neapărat vrei un pui de la ea. Altfel, din punctul meu de vedere, eu nu cred că există vreun motiv pentru a da o femelă la montă. Cade acel mit care spune că e bine să fete măcar o dată în viață. Fals! Nu s-a dovedit stiintific că o fătare protejează de adenom mamar sau de piometru. Din contră, ele facilitează apariția acestor probleme!
La ce vârstă e ideal să se producă monta?
La femele, după 2, 6 ani, iar la masculi, după 1,6 ani. Indiferent de cum arată, asta nu înseamnă că e dezvoltat.
Exista boli cu transmitere sexuala?
Absolut! Iar cea mai gravă este Bruceloza, care se trasmite de la câine la câine și chiar și la stăpân, printr-o simplă atingere. La orice avort survenit la o cățelușă ar trebui suspectată Bruceloza.
Cum îți dai seama dacă monta s-a produs?
Abia după 30 de zile îți poți da seama dacă monta s-a realizat. Puii se pot resoarbe până atunci, chiar dacă monta s-a produs. Abia după termenul acesta poți avea certitudinea că puii vor apărea.
E adevărat că la prima fătare apar mai puțini pui?
E complet fals. E un mit acea părere populară, cum că e imposibilă împerecherea între rase de talii diferite. Pot rezulta pui din aceste încrucișări, fără îndoială.
Testul de sarcină uman este eficient și la cățele sau e și ăsta un zvon nefondat?
Există un sâmbure mare de adevăr în asta, dar e bine de știut că acest test nu prezintă nicio garanție. El e conceput pentru oameni, nu pentru animale, până la urmă. Unii crescători folosesc metoda asta, dar de multe ori dă rezultate false.
Perioada de gestație trebuie monitorizată?
Da, pentru că orice problemă minoră sau majoră poate fi depistată și tratată eficient. La fătare, în fața faptului împlinit, nu se mai pot face multe. Iar pericolul provocat de o infecție, de exemplu, nu se resfrânge doar asupra puilor, ci și asupra femelei. Poate avorta sau poate muri.
Cât de periculos e un avort și ce urmează după el?
El e foarte periculos pentru că se termină întotdeaua cu o operație dificilă. Și e bine de știut că avortul poate apărea ”și la case mai mari”, adică poate apareă și la femelele perfect sănătoase din punct de vedere clinic. Cauza poate fi un defect al morfologiei uterului, de exemplu.
Care este numărul normal de pui pe care îl poate avea o cățelușă?
Poate fi un singur pui, ceea ce e perfect normal sau poate avea 17-19 și să fie, din nou, un număr normal. Medicina veterinară acceptă aceste valori ca fiind ”în grafic”.
Chiar am avut un caine, Dobermann, care a fătat 18 pui. Dar nu așa trebuie pusă problema, mai important este faptul că există foarte multe rase de câini care necesită aproape în mod obligatoriu cezariana.
Cât de complicată e operația și care sunt aceste rase despre care vorbiți?
Cezariana este o operație complexă, nu este ușoară nici pentru chirurg, nici pentru animal. Intervenția chirurgicală nu trebuie făcută nici mai repede, nici mai tarziu, ci exact la momentul potrivit. Și timpul potrivit se stabilește doar prin monitorizarea gestației. Rasele care necesită cezariana aproape în 99% din cazuri sunt: Yorkshire Terrier, Chuhahua, Bulldog Englez și Bulldog Francez.
Alimentația trebuie să se schimbe în aceste 2 luni de sarcină?
Atât înainte de fătare, cât și după, cățelușa trebuie să mănânce mâncare industrială pentru juniori (câini cu vârste între 3 luni -1 an) sau mâncare specială pentru gestante. Trebuie evitate alimentele care pot provoca aciditate, constipație sau diaree pentru că aceste simptome pot declanșa un avort.
http://www.animalzoo.ro/fatarea-mon...a-ce-sa-te-astepti-cand-catelusa-ta-asteapta/
Perioada de călduri coincide la toate femelele?
Da, dar nu sunt exacte. În mod ideal, o cățea intră în călduri o dată la șase luni. Totodată, mai puțin de jumătate respectă acest eșantion. Perioada variază de la animal la animal în funcție de condițiile de viață, dacă are un mascul în preajmă. La femelele îngrijite, perioadele sunt mai dese. Pisicile pot intra în călduri din trei în trei săptămâni.
In cazul ăsta, al pisicilor, se recomandă contraceptivele?
Eu, personal, nu le recomand din simplul fapt că ele sunt, totuși, niște medicamente. În situații de urgență înțeleg rostul lor, dar să ții o pisică ani de zile pe contraceptive nu are cum să fie bine! Eu recomand sterilizarea.
Când e OK să dăm o femelă la montă?
Recomandat ar fi așa: dacă femela este de o valoare deosebită, adică are cirtificat de Pedigree și dacă neapărat vrei un pui de la ea. Altfel, din punctul meu de vedere, eu nu cred că există vreun motiv pentru a da o femelă la montă. Cade acel mit care spune că e bine să fete măcar o dată în viață. Fals! Nu s-a dovedit stiintific că o fătare protejează de adenom mamar sau de piometru. Din contră, ele facilitează apariția acestor probleme!
La ce vârstă e ideal să se producă monta?
La femele, după 2, 6 ani, iar la masculi, după 1,6 ani. Indiferent de cum arată, asta nu înseamnă că e dezvoltat.
Exista boli cu transmitere sexuala?
Absolut! Iar cea mai gravă este Bruceloza, care se trasmite de la câine la câine și chiar și la stăpân, printr-o simplă atingere. La orice avort survenit la o cățelușă ar trebui suspectată Bruceloza.
Cum îți dai seama dacă monta s-a produs?
Abia după 30 de zile îți poți da seama dacă monta s-a realizat. Puii se pot resoarbe până atunci, chiar dacă monta s-a produs. Abia după termenul acesta poți avea certitudinea că puii vor apărea.
E adevărat că la prima fătare apar mai puțini pui?
E complet fals. E un mit acea părere populară, cum că e imposibilă împerecherea între rase de talii diferite. Pot rezulta pui din aceste încrucișări, fără îndoială.
Testul de sarcină uman este eficient și la cățele sau e și ăsta un zvon nefondat?
Există un sâmbure mare de adevăr în asta, dar e bine de știut că acest test nu prezintă nicio garanție. El e conceput pentru oameni, nu pentru animale, până la urmă. Unii crescători folosesc metoda asta, dar de multe ori dă rezultate false.
Perioada de gestație trebuie monitorizată?
Da, pentru că orice problemă minoră sau majoră poate fi depistată și tratată eficient. La fătare, în fața faptului împlinit, nu se mai pot face multe. Iar pericolul provocat de o infecție, de exemplu, nu se resfrânge doar asupra puilor, ci și asupra femelei. Poate avorta sau poate muri.
Cât de periculos e un avort și ce urmează după el?
El e foarte periculos pentru că se termină întotdeaua cu o operație dificilă. Și e bine de știut că avortul poate apărea ”și la case mai mari”, adică poate apareă și la femelele perfect sănătoase din punct de vedere clinic. Cauza poate fi un defect al morfologiei uterului, de exemplu.
Care este numărul normal de pui pe care îl poate avea o cățelușă?
Poate fi un singur pui, ceea ce e perfect normal sau poate avea 17-19 și să fie, din nou, un număr normal. Medicina veterinară acceptă aceste valori ca fiind ”în grafic”.
Chiar am avut un caine, Dobermann, care a fătat 18 pui. Dar nu așa trebuie pusă problema, mai important este faptul că există foarte multe rase de câini care necesită aproape în mod obligatoriu cezariana.
Cât de complicată e operația și care sunt aceste rase despre care vorbiți?
Cezariana este o operație complexă, nu este ușoară nici pentru chirurg, nici pentru animal. Intervenția chirurgicală nu trebuie făcută nici mai repede, nici mai tarziu, ci exact la momentul potrivit. Și timpul potrivit se stabilește doar prin monitorizarea gestației. Rasele care necesită cezariana aproape în 99% din cazuri sunt: Yorkshire Terrier, Chuhahua, Bulldog Englez și Bulldog Francez.
Alimentația trebuie să se schimbe în aceste 2 luni de sarcină?
Atât înainte de fătare, cât și după, cățelușa trebuie să mănânce mâncare industrială pentru juniori (câini cu vârste între 3 luni -1 an) sau mâncare specială pentru gestante. Trebuie evitate alimentele care pot provoca aciditate, constipație sau diaree pentru că aceste simptome pot declanșa un avort.
http://www.animalzoo.ro/fatarea-mon...a-ce-sa-te-astepti-cand-catelusa-ta-asteapta/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Tăierea cozii și a urechilor | Moft sau necesitate?
Argumente PRO și CONTRA
Din diverse considerente, câinii aparținând anumitor rase, în decursul timpului, au fost supuși operațiilor chirurgicale de cupare a urechilor și tăiere a cozii. Până nu demult, și în țara noastră s-a practicat această intervenție chirugicala pe scară largă, în special pentru a atinge un standard de rasă. În acest moment, legislația interzice aceste intervenții ca fiind uzuale, dar ele fiind totuși practicate la cerere sau consecutiv unor urgențe medicale.
Este bine de știut că legea (Legea 205 / 2004 modificată și completată prin legea 9 / 2008), prevede cadrul legal în care se pot efectua intervenții chirurgicale la animale și, mai ales, prevede și sancțiuni atât pentru medicul veterinar care a efectuat respectiva intervenție cât și pentru proprietar, aceștia fiind pasibili de amendă și chiar de închisoare, conform dispozițiilor legislative.
Tăierea cozii
Tăierea cozii, procedură numită și codotomie, reprezintă amputarea cozii și este frecvent practicată la rase precum: Doberman, Rottweiler, Pinscher pitic, Boxer, Schnauzer, Terier, Corgi etc. Această manopera chirurgicală se practică în prima săptămână de viață a puiului, fără anestezie, producând destulă suferință animalului. Dacă nu se efectuează la această vârstă fragedă, codotomia va putea fi efectuată doar la 3-5 luni când câinele poate fi supus anesteziei totale.
Cuparea urechilor
Se face la 10-14 săptămâni când câinele poate fi supus anesteziei totale. Intervenția trebuie făcută de un veterinar avizat sau de către un cunoscător al standardului rasei pentru a tăia corect urechile. Se practică la: Doberman, Pinscher pitic, Boxer, Dog German, Amstaff, Pitbull, Schnauzer, Cane Corso și multe alte rase.
Argumente PRO
Inițial, codotomia sau amputarea urechilor la unele rase de câine s-a prcaticat în special la câinii de vânătoare pentru a reduce riscul accidentării animalelor consecutiv participării la ședințele de vânătoare. Ulterior această practică s-a extins și din considerente estetice și chiar pentru a evita diverse accidente din mediul casnic (agățat de diverse obiecte de mobilier). Indiferent de considerente, aceste manopere chirugicale trebuie să fie practicate doar de medicul veterinar în condițiile legii.
Argumente CONTRA
Ca orice intervenție chirurgicală, codotomia și cuparea urechilor, presupune supunerea animalului la un lung șir de suferințe fizice și emoționale. Ambele operații, în special cele cu anestezie totală, prezintă numeroase riscuri cum ar fi: complicații la anestezie, hemoragii masive, infecții, dureri etc., precum și o perioadă lungă de convalescență cu vizite la medic pentru schimbarea bandajelor și aplicarea tratamentelor locale.
Trauma aceasta survenită la o vârstă atât de fragedă poate afecta caracterul câinelui pentru totdeauna.
Pretextul conform căruia urechile cupate sunt mai puțin predispuse infecțiilor auriculare nu poate fi luat în considerație deoarece germenii patogeni se pot instala și dezvolta indiferent de forma urechii, acest lucru fiind evitat numai de către menținerea unei igiene corespunzătoare a zonei. Leziunile la nivelul cozii sau fracturile sunt, ce-i drept, mai frecvente la unele rase decât la altele, dar nu e un motiv suficient pentru a recomanda codotomia.
Unei amice, totii puii i-au murit dupa taierea cozilor pt au facut hemoragie
Rolul lor nu e de ignorat
Coada și urechile joacă un rol foarte important în viața unui câine. Ele exprimă sentimente și atitudini și transmit mesaje comportamentale ușor de descifrat de proprietar. Spre exemplu, cu ajutorul cozii câinele își exprimă starea de bucurie, mânie, poți ști dacă se pregătește să atace sau dacă este supus. De asemenea, coada joacă un rol important în orientarea animalului precum și în menținerea echilibrului, iar când îi este frig îl ajută să își reducă pierderea de căldură din organism prin acoperirea zonei perianale.
Modul de orientare a urechilor poate sa exprime atenție, supunere, vinovăție sau agresivitate. Prin urmare, de ce am dori să privăm animaluțul nostru de aceste mijloace de exprimare și, mai ales, pe noi de bucuria de a-l vedea dând din coadă?
Conf.univ. dr. Carmen Berghes
http://www.animalzoo.ro
Argumente PRO și CONTRA
Din diverse considerente, câinii aparținând anumitor rase, în decursul timpului, au fost supuși operațiilor chirurgicale de cupare a urechilor și tăiere a cozii. Până nu demult, și în țara noastră s-a practicat această intervenție chirugicala pe scară largă, în special pentru a atinge un standard de rasă. În acest moment, legislația interzice aceste intervenții ca fiind uzuale, dar ele fiind totuși practicate la cerere sau consecutiv unor urgențe medicale.
Este bine de știut că legea (Legea 205 / 2004 modificată și completată prin legea 9 / 2008), prevede cadrul legal în care se pot efectua intervenții chirurgicale la animale și, mai ales, prevede și sancțiuni atât pentru medicul veterinar care a efectuat respectiva intervenție cât și pentru proprietar, aceștia fiind pasibili de amendă și chiar de închisoare, conform dispozițiilor legislative.
Tăierea cozii
Tăierea cozii, procedură numită și codotomie, reprezintă amputarea cozii și este frecvent practicată la rase precum: Doberman, Rottweiler, Pinscher pitic, Boxer, Schnauzer, Terier, Corgi etc. Această manopera chirurgicală se practică în prima săptămână de viață a puiului, fără anestezie, producând destulă suferință animalului. Dacă nu se efectuează la această vârstă fragedă, codotomia va putea fi efectuată doar la 3-5 luni când câinele poate fi supus anesteziei totale.
Cuparea urechilor
Se face la 10-14 săptămâni când câinele poate fi supus anesteziei totale. Intervenția trebuie făcută de un veterinar avizat sau de către un cunoscător al standardului rasei pentru a tăia corect urechile. Se practică la: Doberman, Pinscher pitic, Boxer, Dog German, Amstaff, Pitbull, Schnauzer, Cane Corso și multe alte rase.
Argumente PRO
Inițial, codotomia sau amputarea urechilor la unele rase de câine s-a prcaticat în special la câinii de vânătoare pentru a reduce riscul accidentării animalelor consecutiv participării la ședințele de vânătoare. Ulterior această practică s-a extins și din considerente estetice și chiar pentru a evita diverse accidente din mediul casnic (agățat de diverse obiecte de mobilier). Indiferent de considerente, aceste manopere chirugicale trebuie să fie practicate doar de medicul veterinar în condițiile legii.
Argumente CONTRA
Ca orice intervenție chirurgicală, codotomia și cuparea urechilor, presupune supunerea animalului la un lung șir de suferințe fizice și emoționale. Ambele operații, în special cele cu anestezie totală, prezintă numeroase riscuri cum ar fi: complicații la anestezie, hemoragii masive, infecții, dureri etc., precum și o perioadă lungă de convalescență cu vizite la medic pentru schimbarea bandajelor și aplicarea tratamentelor locale.
Trauma aceasta survenită la o vârstă atât de fragedă poate afecta caracterul câinelui pentru totdeauna.
Pretextul conform căruia urechile cupate sunt mai puțin predispuse infecțiilor auriculare nu poate fi luat în considerație deoarece germenii patogeni se pot instala și dezvolta indiferent de forma urechii, acest lucru fiind evitat numai de către menținerea unei igiene corespunzătoare a zonei. Leziunile la nivelul cozii sau fracturile sunt, ce-i drept, mai frecvente la unele rase decât la altele, dar nu e un motiv suficient pentru a recomanda codotomia.
Unei amice, totii puii i-au murit dupa taierea cozilor pt au facut hemoragie
Rolul lor nu e de ignorat
Coada și urechile joacă un rol foarte important în viața unui câine. Ele exprimă sentimente și atitudini și transmit mesaje comportamentale ușor de descifrat de proprietar. Spre exemplu, cu ajutorul cozii câinele își exprimă starea de bucurie, mânie, poți ști dacă se pregătește să atace sau dacă este supus. De asemenea, coada joacă un rol important în orientarea animalului precum și în menținerea echilibrului, iar când îi este frig îl ajută să își reducă pierderea de căldură din organism prin acoperirea zonei perianale.
Modul de orientare a urechilor poate sa exprime atenție, supunere, vinovăție sau agresivitate. Prin urmare, de ce am dori să privăm animaluțul nostru de aceste mijloace de exprimare și, mai ales, pe noi de bucuria de a-l vedea dând din coadă?
Conf.univ. dr. Carmen Berghes
http://www.animalzoo.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cine nu-i multumit cu imaginea lui ,da banutzul si-si face operatie estetica, este strict optiunea individului.In ceea ce priveste operatiile estetice la caini ,decizia nu-i apartine decat stapanului ,nu cred ca bietul animal este nemultumit de cum arata :
Din punctul meu de vedere cred ca este o barbarie sa chinui un animal pe care pretinzi ca-l iubesti doar pt a " arata mai bine".Auzi dracie "duc catelul la medic sa-i faca un lifting facial"fitza de fitza:
http://www.animalzoo.ro/medicina-estetica-intra-si-in-lumea-animalelor-lifting-facial-pentru-caini/
:Din punctul meu de vedere cred ca este o barbarie sa chinui un animal pe care pretinzi ca-l iubesti doar pt a " arata mai bine".Auzi dracie "duc catelul la medic sa-i faca un lifting facial"fitza de fitza
:http://www.animalzoo.ro/medicina-estetica-intra-si-in-lumea-animalelor-lifting-facial-pentru-caini/
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Cateva marturisi revoltatoare ale unui caine de casa
- Vocile noastre nu au nimic de a face cu felul jalnic in care incercati sa ne imitati latratul.
- Puii nostri, catelusii, stiu foarte bine cat sunt de adorabili. Ei nu fac decat sa se foloseasca de voi, oamenii.
- De cele mai multe ori, nu putem suferi numele ridicole pe care ni le dati.
- Nu suntem deloc rasfatati, cel putin in comparatie cu fetele voastre adolescente.
- Noi suntem cei care fac legea in casa, dar ne prefacem ca voi suntei adevaratii stapani ai caminului vostru.
- Trebuie, totusi, sa recunoastem ca am avea o viata de nimic in lipsa voastra. Va iubim!
- Vocile noastre nu au nimic de a face cu felul jalnic in care incercati sa ne imitati latratul.
- Puii nostri, catelusii, stiu foarte bine cat sunt de adorabili. Ei nu fac decat sa se foloseasca de voi, oamenii.
- De cele mai multe ori, nu putem suferi numele ridicole pe care ni le dati.
- Nu suntem deloc rasfatati, cel putin in comparatie cu fetele voastre adolescente.
- Noi suntem cei care fac legea in casa, dar ne prefacem ca voi suntei adevaratii stapani ai caminului vostru.
- Trebuie, totusi, sa recunoastem ca am avea o viata de nimic in lipsa voastra. Va iubim!
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Incredibil !!! Sa mai spuna cineva ceva rau despre caini :
Un câine a devenit erou după ce a salvat de la moarte un bebeluş abandonat de mamă .
Un câine şi-a câştigat statutul de erou după ce a salvat un nou născut de la moarte. Daily Mail notează că bebeluşul fusese abadonat sub un pod din Winkongo, în estul Ghanei, de mama sa.
În vârstă de două săptămâni, bebeluşul nu avea cordonul ombilical tăiat, accesta fiind infectat, mai scrie cotidianul britanic. Potrivit sursei citate, nou-născutul a fost descoperit de Pui, un câine din rasa Thai Bangjaew. Copilul a fost găsit într-o pungă de plastic, la marginea unui drum din Bangkok. Animalul a luat în gură punga şi a cărat-o până la casa stăpânului său Gumnerd Thongmak, lătrând insistent pentru a-l atenţiona.
Nepoata lui Gumnerd, în vârstă de 12 ani, a deschis punga şi a descoperit bebeluşul, care a fost dus de urgenţă la spital. Doctorii au spus că fusese născut prematur şi cântărea doar 1,8kg.
Părinţii lui sunt căutaţi în continuare de autorităţi, în timp ce medicii au grijă de el. Bebeluşul este într-o stare bună, potrivit declaraţiilor făcute de cadrele medicale care l-au consultat.
Căţelul-erou a primit cadou o zgardă de piele şi o medalie din partea Crucii Roşii, iar stăpânul său a primit echivalentul a 200 de dolari pentru acţiunea eroică a câinelui său.
http://www.evz.ro/
:Un câine a devenit erou după ce a salvat de la moarte un bebeluş abandonat de mamă .
Un câine şi-a câştigat statutul de erou după ce a salvat un nou născut de la moarte. Daily Mail notează că bebeluşul fusese abadonat sub un pod din Winkongo, în estul Ghanei, de mama sa.
În vârstă de două săptămâni, bebeluşul nu avea cordonul ombilical tăiat, accesta fiind infectat, mai scrie cotidianul britanic. Potrivit sursei citate, nou-născutul a fost descoperit de Pui, un câine din rasa Thai Bangjaew. Copilul a fost găsit într-o pungă de plastic, la marginea unui drum din Bangkok. Animalul a luat în gură punga şi a cărat-o până la casa stăpânului său Gumnerd Thongmak, lătrând insistent pentru a-l atenţiona.
Nepoata lui Gumnerd, în vârstă de 12 ani, a deschis punga şi a descoperit bebeluşul, care a fost dus de urgenţă la spital. Doctorii au spus că fusese născut prematur şi cântărea doar 1,8kg.
Părinţii lui sunt căutaţi în continuare de autorităţi, în timp ce medicii au grijă de el. Bebeluşul este într-o stare bună, potrivit declaraţiilor făcute de cadrele medicale care l-au consultat.
Căţelul-erou a primit cadou o zgardă de piele şi o medalie din partea Crucii Roşii, iar stăpânul său a primit echivalentul a 200 de dolari pentru acţiunea eroică a câinelui său.
http://www.evz.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Bine de stiut,cu precadere de cei carora le este frica de caini .
În prezenţa câinilor este foarte important să ne păstrăm calmul. Există legenda că ei simt frica, ideea este să mimăm că nu ne este frică, să mimăm că suntem calmi şi să ne purtăm neameninţători şi încrezători în noi", a declarat instructorul canin la România TV.
Acesta a explicat şi care este postura pe care trebuie s-o abordăm atunci când ne confruntăm cu un câine: o poziţie înaltă, picioarele depărtate, pieptul înainte. De asemenea, foarte important este o atitudine calmă prin comportament şi voce.
"Dacă am o poziţie aplecată şi mă dau în spate atrag câinele spre mine. O poziţie de forţă îi spune câinelui că sunt puternic. Nu vreau să-l ameninţ, dar vreau să-i arăt că sunt capabil să mă apăr", subliniază Vlad Popescu.
Instructorul a explicat şi cum trebuie să se comporte un copil atunci când se confruntă cu un câine agresiv: "Dacă este un copil de peste 8 ani trebuie să respecte aceste simple indicaţii: mâinile în buzunar, picioarele depărtate, privire înainte şi capul sus. În situaţia respectivă, 90% dintre câini vor lătra, dar nu vor muşca. Le recomand copiilor care se sperie să cânte deoarece cântatul le face vocea să nu pară speriată".
Dacă totuşi nu putem aplica aceste tehnici sau nu dau rezultate, instructorul canin ne recomandă să folosim aparate speciale care ţin câinii la distanţă, care se pot găsi la magazinele dedicate animalelor, cât şi pe Internet.
http://www.rtv.net/cum-ne-aparam-pe...i-un-caine-agresiv-de-la-un-dresor_96613.html
În prezenţa câinilor este foarte important să ne păstrăm calmul. Există legenda că ei simt frica, ideea este să mimăm că nu ne este frică, să mimăm că suntem calmi şi să ne purtăm neameninţători şi încrezători în noi", a declarat instructorul canin la România TV.
Acesta a explicat şi care este postura pe care trebuie s-o abordăm atunci când ne confruntăm cu un câine: o poziţie înaltă, picioarele depărtate, pieptul înainte. De asemenea, foarte important este o atitudine calmă prin comportament şi voce.
"Dacă am o poziţie aplecată şi mă dau în spate atrag câinele spre mine. O poziţie de forţă îi spune câinelui că sunt puternic. Nu vreau să-l ameninţ, dar vreau să-i arăt că sunt capabil să mă apăr", subliniază Vlad Popescu.
Instructorul a explicat şi cum trebuie să se comporte un copil atunci când se confruntă cu un câine agresiv: "Dacă este un copil de peste 8 ani trebuie să respecte aceste simple indicaţii: mâinile în buzunar, picioarele depărtate, privire înainte şi capul sus. În situaţia respectivă, 90% dintre câini vor lătra, dar nu vor muşca. Le recomand copiilor care se sperie să cânte deoarece cântatul le face vocea să nu pară speriată".
Dacă totuşi nu putem aplica aceste tehnici sau nu dau rezultate, instructorul canin ne recomandă să folosim aparate speciale care ţin câinii la distanţă, care se pot găsi la magazinele dedicate animalelor, cât şi pe Internet.
http://www.rtv.net/cum-ne-aparam-pe...i-un-caine-agresiv-de-la-un-dresor_96613.html
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Erau vremuri in care cainele era sacru ,acum ....e hulit si eutanasiat. In mtologie ,cainele era socotit "paznicul infernului şi eroul care a adus focul "
De obicei când ne gândim la ce ar simboliza câinele, ne vin în minte calităţi precum fidelitatea, inteligenţa, obedienţa, spiritul protector, simţurile bine dezvoltate şi bineînţeles, o uimitoare capacitate de comunicare. Poate tocmai această virtute a sa de a comunica eficient cu oamenii i-a asigurat în mai toate mitologiile şi culturile o legătură cu tărâmurile de dincolo. Vechi egipteni, greci, romani sau celţi îl înzestrau pe câine cu rolul de paznic al împărăţiilor nevăzute. El este cel care face legătura dintre lumea fizică şi cea metafizică, protejând-o pe cea dintâi şi ajutând la trecerea în cea de-a doua.
Câinii sunt aşadar animale psihopompe. Îl călăuzesc pe om în întunericul morţii, asta după ce i-au fost tovarăşi de nădejde în timpul vieţii. Să ne amintim de pildă de Anubis, zeul egiptean care trebuie să se asigure de trecerea din viaţa pământeană în lumea de dincolo. Având cap de şacal, Anubis beneficiază de percepţiile senzoriale puternice ale câinelui. În plus, există aici şi o aluzie la protecţie şi ghidare pe calea energiilor necunoscute. Cu alte cuvinte, omul trece în cealaltă dimensiune sub supravegherea capului de şacal, simbol al siguranţei. De la Anubis la Thot, Hecate, Hemes sau Cerber, câinele este în continuare asociat cu ideea de călăuză a sufletelor şi supraveghetor al graniţelor dintre lumi.
Câinii sunt sacri pentru Hecate, zeiţă răscrucilor, cea care protejează neînţelesurile. Când oamenii condamnă ceea ce nu înţeleg, apare Hecate cu prietenii săi canini. Moartea, întunericul, pribegia, călătoriile nocturne – toate stau sub patronajul ei şi al câinilor care îl ghidează pe drumeţ pe aceste drumuri mai puţin umblate. Interesant este şi rolul zeiţei şi al animalelor sale de a-I apăra pe cei care nu o pot face singuri: pruncii, copiii, nebunii sau nevolnicii. Mai mult, Hecate chiar putea lua înfăţişarea unui câine.
În mitologia celtică, câinii au conotaţii eroice, intruchipând virtuţi precum curajul, perseverenţa, virilitatea, cel mai probabil datorită rolului lor major la vânătoare. Celţii chiar îi antrenau să-I însoţească în luptă. Ne aflăm în acelaşi registru al protecţiei şi acţiunii benefice. Câinii mai sunt şi vindecători, asociaţi zeului Nodens, patronul apelor curative, dar şi lui Sucellus, zeul protecţiei şi al aprovizionării. Apropo de vindecare, o legătură cu calitatea medicinală apare şi la greci, printre atributele lui Asclepios. Tot la celţi, cel mai mare erou, Cuchulainn, înseamnă ‘câinele din Culann’. Compararea unui erou cu un câine însemna elogierea lui, omagierea vitejiei sale.
Să vedem şi cum îl percep alte popoare pe tovarăşul canin. La triburile bantu din Kasai există o metodă de divinaţie prin hipnoză, la care clientul intră într-o groapă alături de un câine şi o găină, care îi vor facilita comunicarea cu duhurile. Tot aici există obiceiul ca la moartea suspectă a unui localnic să i se spânzure câinele şi căpetenia să îi ia capul pe care îl întreabă despre sfârşitul stăpânului. Exemplele ne arată iarăşi familiaritatea animalului cu moartea şi posibilitatea acestuia de a intra în contact cu forţe nevăzute. În acelaşi timp însă, tocmai acest har al clarviziunii face ca animalul să fie bănuit şi de vrăjitorii. Puterea ghicitului reises şi din obiceiul unor şamani de a folosi veşminte din piele tăbăcită de câine sau de a îngropa mătăniile în pântecul unui câine.
Triburile indienilor din America au depins multă vreme de ajutorul câinilor, dresati să ajute la treburile agricole şi la vânătoare. Când spaniolii aduc caii, indienii îi vor numi ‘câini cereşti’, pentru că erau la fel de folositori ca mai vechii lor prieteni canini. În mituri amerindiene sau turco-mongole, câinii sunt chiar fondatori de dinastii. Populaţia dene din America de Nord crede că originea omului se datorează furtului din infern al zeului Xoloti, zeul-câine, a osemintelor din care zeii urmau să fabrice omul.
Sub aspectul de erou civilizator câinele apare şi în postura de purtător al focului vieţii. Pentru populaţia chiluk din regiunea Nilului Superior, câinele a furat de la şarpe sau de la divinităţile cereşti focul. Tot câinele este stăpânul focului şi pentru unele populaţii din Noul Mexis, indienii sia sau navajo care îl asociază tot cu civilizaţia. Alte mituri pun accent şi pe semnificaţia sexuala a acestui act de cucerire a focului. De exemplu la populaţie murut de la nord de Borneo, câinele este întâiul născut din legătura incestuoasă dintre un bărbat şi sora sa, singurii supravieţuitori ai potopului. El dezvăluie noii omeniri tehnici noi, printre care şi pe aceea de obţinere a focului. Asa se explică ciclul agrar. Câinele va dezvălui femeii secretul focului şi într-un mit din insulele Caroline, întrupându-l pe zeul tunetului. Aici, ca şi în America Centrală unde la mayaşi câinele călăuzeşte soarele sub pământ, vedem cum animalul adoptă şi o simbolistică terestră, chtoniană, dar şi una solară, uraniană.
Imaginea de călăuză şi erou nu este prezentă insă pretutindeni. Musulmanii îl echivalează pe câine cu ce are mai josnic creaţiunea. Este simbolul lăcomiei. În Coran apar însă şi nişte caracteristici pozitive: veghează, e răbdător, nu-şi muşcă stăpânul, e fidel. Câinii sunt socotiţi şi necuraţi, duhurile rele se pot ivi sub forma unor câini negri. Musulmanii din Sirira cred că îngerii nu intră niciodată într-o casă în care se află un câine. Ogarul pe de altă parte este un animal pur. Câinele ce scuipă foc este emblema Sfântului Dominic, iar dominicanii sunt câinii Domnului, cei ce păzesc şi vestesc cuvântul lui Dumnezeu.
Şi în Extremul Orient semnificaţiile sunt tot duale. În Tibet câinele simbolizează apetitul sexual. În China însă el îi însoţeşte pe Nemuritori, putând fi chiar strămoşul mai multor populaţii. Câinele ceresc luminează ca fulgerul şi este duşmanul bufniţei demonice şi sol al războiului. Un simbol tipic chinezesc îl reprezintă câinele de paie. Probabil era folosit în ritualuir şamanice, aruncat după folosire, un soi de simbol al efemerităţii lucrurilor la care înţeleleptul trebuie să renunţe.
Alte mituri din Asia centrală ne descriu cum câinele a ajuns din erou un păcătos. Unii tătari povestesc că Dumnezeu, atunci când a făcut lumea, a lăsat-o în grija câinelui, petru a o feri de diavol. Dar el se lasă cumpărat şi devine responsabil de toate relele. Populaţiile de pe Volga spun că la început câinele nu avea păr, acesta căpătându-l ca urmare a trădării. Este un fel de înger căzut.
Vedem aşadar cum şi câinele, ca toate vietăţile de altfel, cuprinde numeroase contradicţii simbolice, expresie a relaţiilor contradictorii ale omului cu lumea şi cu el însuşi. O foarte interesantă semnificaţie a sa o întâlnim în alchimie, unde câinele este asociat mercurului, metal care se amestecă uşor cu altele, aluzie probabil la capacitatea animalului de a crea legături. Tot în alchimie câinele devorat de lup înseamnă purificarea aurului prin antimoniu. Câinele şi lupul sunt acelaşi lucru, înţeleptul, cel care evoluează prin sacrificiu de sine.
http://www.historia.ro
De obicei când ne gândim la ce ar simboliza câinele, ne vin în minte calităţi precum fidelitatea, inteligenţa, obedienţa, spiritul protector, simţurile bine dezvoltate şi bineînţeles, o uimitoare capacitate de comunicare. Poate tocmai această virtute a sa de a comunica eficient cu oamenii i-a asigurat în mai toate mitologiile şi culturile o legătură cu tărâmurile de dincolo. Vechi egipteni, greci, romani sau celţi îl înzestrau pe câine cu rolul de paznic al împărăţiilor nevăzute. El este cel care face legătura dintre lumea fizică şi cea metafizică, protejând-o pe cea dintâi şi ajutând la trecerea în cea de-a doua.
Câinii sunt aşadar animale psihopompe. Îl călăuzesc pe om în întunericul morţii, asta după ce i-au fost tovarăşi de nădejde în timpul vieţii. Să ne amintim de pildă de Anubis, zeul egiptean care trebuie să se asigure de trecerea din viaţa pământeană în lumea de dincolo. Având cap de şacal, Anubis beneficiază de percepţiile senzoriale puternice ale câinelui. În plus, există aici şi o aluzie la protecţie şi ghidare pe calea energiilor necunoscute. Cu alte cuvinte, omul trece în cealaltă dimensiune sub supravegherea capului de şacal, simbol al siguranţei. De la Anubis la Thot, Hecate, Hemes sau Cerber, câinele este în continuare asociat cu ideea de călăuză a sufletelor şi supraveghetor al graniţelor dintre lumi.
Câinii sunt sacri pentru Hecate, zeiţă răscrucilor, cea care protejează neînţelesurile. Când oamenii condamnă ceea ce nu înţeleg, apare Hecate cu prietenii săi canini. Moartea, întunericul, pribegia, călătoriile nocturne – toate stau sub patronajul ei şi al câinilor care îl ghidează pe drumeţ pe aceste drumuri mai puţin umblate. Interesant este şi rolul zeiţei şi al animalelor sale de a-I apăra pe cei care nu o pot face singuri: pruncii, copiii, nebunii sau nevolnicii. Mai mult, Hecate chiar putea lua înfăţişarea unui câine.
În mitologia celtică, câinii au conotaţii eroice, intruchipând virtuţi precum curajul, perseverenţa, virilitatea, cel mai probabil datorită rolului lor major la vânătoare. Celţii chiar îi antrenau să-I însoţească în luptă. Ne aflăm în acelaşi registru al protecţiei şi acţiunii benefice. Câinii mai sunt şi vindecători, asociaţi zeului Nodens, patronul apelor curative, dar şi lui Sucellus, zeul protecţiei şi al aprovizionării. Apropo de vindecare, o legătură cu calitatea medicinală apare şi la greci, printre atributele lui Asclepios. Tot la celţi, cel mai mare erou, Cuchulainn, înseamnă ‘câinele din Culann’. Compararea unui erou cu un câine însemna elogierea lui, omagierea vitejiei sale.
Să vedem şi cum îl percep alte popoare pe tovarăşul canin. La triburile bantu din Kasai există o metodă de divinaţie prin hipnoză, la care clientul intră într-o groapă alături de un câine şi o găină, care îi vor facilita comunicarea cu duhurile. Tot aici există obiceiul ca la moartea suspectă a unui localnic să i se spânzure câinele şi căpetenia să îi ia capul pe care îl întreabă despre sfârşitul stăpânului. Exemplele ne arată iarăşi familiaritatea animalului cu moartea şi posibilitatea acestuia de a intra în contact cu forţe nevăzute. În acelaşi timp însă, tocmai acest har al clarviziunii face ca animalul să fie bănuit şi de vrăjitorii. Puterea ghicitului reises şi din obiceiul unor şamani de a folosi veşminte din piele tăbăcită de câine sau de a îngropa mătăniile în pântecul unui câine.
Triburile indienilor din America au depins multă vreme de ajutorul câinilor, dresati să ajute la treburile agricole şi la vânătoare. Când spaniolii aduc caii, indienii îi vor numi ‘câini cereşti’, pentru că erau la fel de folositori ca mai vechii lor prieteni canini. În mituri amerindiene sau turco-mongole, câinii sunt chiar fondatori de dinastii. Populaţia dene din America de Nord crede că originea omului se datorează furtului din infern al zeului Xoloti, zeul-câine, a osemintelor din care zeii urmau să fabrice omul.
Sub aspectul de erou civilizator câinele apare şi în postura de purtător al focului vieţii. Pentru populaţia chiluk din regiunea Nilului Superior, câinele a furat de la şarpe sau de la divinităţile cereşti focul. Tot câinele este stăpânul focului şi pentru unele populaţii din Noul Mexis, indienii sia sau navajo care îl asociază tot cu civilizaţia. Alte mituri pun accent şi pe semnificaţia sexuala a acestui act de cucerire a focului. De exemplu la populaţie murut de la nord de Borneo, câinele este întâiul născut din legătura incestuoasă dintre un bărbat şi sora sa, singurii supravieţuitori ai potopului. El dezvăluie noii omeniri tehnici noi, printre care şi pe aceea de obţinere a focului. Asa se explică ciclul agrar. Câinele va dezvălui femeii secretul focului şi într-un mit din insulele Caroline, întrupându-l pe zeul tunetului. Aici, ca şi în America Centrală unde la mayaşi câinele călăuzeşte soarele sub pământ, vedem cum animalul adoptă şi o simbolistică terestră, chtoniană, dar şi una solară, uraniană.
Imaginea de călăuză şi erou nu este prezentă insă pretutindeni. Musulmanii îl echivalează pe câine cu ce are mai josnic creaţiunea. Este simbolul lăcomiei. În Coran apar însă şi nişte caracteristici pozitive: veghează, e răbdător, nu-şi muşcă stăpânul, e fidel. Câinii sunt socotiţi şi necuraţi, duhurile rele se pot ivi sub forma unor câini negri. Musulmanii din Sirira cred că îngerii nu intră niciodată într-o casă în care se află un câine. Ogarul pe de altă parte este un animal pur. Câinele ce scuipă foc este emblema Sfântului Dominic, iar dominicanii sunt câinii Domnului, cei ce păzesc şi vestesc cuvântul lui Dumnezeu.
Şi în Extremul Orient semnificaţiile sunt tot duale. În Tibet câinele simbolizează apetitul sexual. În China însă el îi însoţeşte pe Nemuritori, putând fi chiar strămoşul mai multor populaţii. Câinele ceresc luminează ca fulgerul şi este duşmanul bufniţei demonice şi sol al războiului. Un simbol tipic chinezesc îl reprezintă câinele de paie. Probabil era folosit în ritualuir şamanice, aruncat după folosire, un soi de simbol al efemerităţii lucrurilor la care înţeleleptul trebuie să renunţe.
Alte mituri din Asia centrală ne descriu cum câinele a ajuns din erou un păcătos. Unii tătari povestesc că Dumnezeu, atunci când a făcut lumea, a lăsat-o în grija câinelui, petru a o feri de diavol. Dar el se lasă cumpărat şi devine responsabil de toate relele. Populaţiile de pe Volga spun că la început câinele nu avea păr, acesta căpătându-l ca urmare a trădării. Este un fel de înger căzut.
Vedem aşadar cum şi câinele, ca toate vietăţile de altfel, cuprinde numeroase contradicţii simbolice, expresie a relaţiilor contradictorii ale omului cu lumea şi cu el însuşi. O foarte interesantă semnificaţie a sa o întâlnim în alchimie, unde câinele este asociat mercurului, metal care se amestecă uşor cu altele, aluzie probabil la capacitatea animalului de a crea legături. Tot în alchimie câinele devorat de lup înseamnă purificarea aurului prin antimoniu. Câinele şi lupul sunt acelaşi lucru, înţeleptul, cel care evoluează prin sacrificiu de sine.
http://www.historia.ro