• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Unde-i Doamne « Puiu meu » ?

Luna

Prieten
Joined
Sep 21, 2010
Messages
303
Reaction score
0
Au trecut cateva zile si » Puiul meu » nu a aparut inca ; ma uit cu ingrijorare si cu tristete in suflet la mancarea si apa care ramane neatinsa pe terasa..
Sunt déjà 5 zile, de cand seara si dimineata imi indrept privirea spre terasa apartamentului de la et 1 unde de ani de zile locuieste « Puiul lu’ mama » .
Ani in urma doi pui de pisica persana au fost abandonati in parculetul care se gaseste in mijlocul cladirilor. Patru strazi, cu cladirile aferente formeaza un patrulater care inchide la mijloc parcul de care vorbeam si care a devenit un loc de abandon pentru pisicile devenite indezirabile in timpul vacantelor. Noaptea, micile feline ies din tufisuri in cautarea mancarii si de ani de zile, cu cativa vecini, le lasam mancarea si apa la indemana.
Numai ca pe « Puiul meu » o stiu de cand era mica cat un soricel. Cu ochii mari si mirati, urechiusele aproapre ca nu se vedeau pe capsorul rotund, statea ascunsa cu surioara ei dupa un chiveci de flori pe terasa , gata sa fuga daca ma apropiam mai mult de ele .
Le-am pregatit un cosulet printre ghivecele flori ca sa poata dormi vara si o cutie mai mare si calduroasa pentru iarna.. Erau comice incercand sa prinda cate o musca din zbor sau cand se harjoneau amandoua. Cinci ani in urma am reusit sa le prind si sa le sterilizez reducand riscul de a-mi creste numarul de pisici pe terasa. Ziua plecau zburdand ca niste copii pe acoperisul unui vecin, sarind de pe acoperis in salcia care isi legana jumatate din coroana pe acoperis si de acolo in alt pom si altul, apoi prin tufisurile si pomii din parc, cu celeleate pisici isi depanau amintirile lor pisicesti. Numai ca trei ani in urma,Pisi, cea mai plapanda, a murit.
« Puiul meu » a avut o perioada destul de lunga cand a refuzat mancarea, statea in cutia ei pana rasarea soarele si apoi incet, pleca spre parc, intorcandu-si din cand in cand capusorul uitandu-se in urma parca cautand-o cu privirea pe Pisi. De multe ori statea cu cu privirea atintita minute in sir si dupa o lunga asteptare pleca mai departe..
Intre mine si « Puiul meu » s-a instalat o legatura foarte puternica, fiindca din pomul din parc, urmarea daca apar la geamul apartamentului de la etajul 3 unde stau, si daca ma vedea, alerga in salturi ca un poney mic spre mine. Abia aveam timp sa ajung la etajul 1 ca ea era déjà prezenta pe terasa, urmarindu-ma cu ochisorii mari prin geamul de la usa. Ca de obicei, isi lasa o distanta de siguranta intre mine si ea. Imi era foarte draga, atat de draga incat era prima care primea mancare, lasand pisicile fiicei mele sa astepte pana Puiul meu primea portia ei.
De multe ori, o vedeam cum se uita in casa ; am asemant-o cu un copil parasit, un copil orfan care se uita pe geam la un pom de Craciun. Era ceva ce ea nu a avut niciodata: un pat cald unde sa doarma, un loc al ei de unde sa nu o ploua sau sa o ninga, o mana care sa-i mangaie capsorul…
Simteam ca ar fi vrut sa intre, ca ar fi vrut sa stea la caldura cu celeleate doua, dar stia ca nu este locul ei, ca ar incalca un teritoriu déjà acupat.
De fiecare data se resemna si se culca in culcusul ei … asa au trecut pentru ea iernile friguroase cand ii vedeam din cand in cand doar capsorul gri ca si-l scoate afara, apoi primaverile si zilele calde ale verilor cand se tolanea la soare sa-si faca siesta.
Nu vreau sa cred ca Puiul meu nu va aparea din nou ; refuz sa cred ca ceva rau i s-a intaplat, ca nu o sa o mai vad alergand spre terasa cand imi auzea vocea.
Stiu ca o pisica de strada are o viata mult mai scurta decat una de casa si de multe ori ma gandeam in sinea mea ca atunci cand o fi sa fie mai batrana sa moara in cosuletul ei pe terasa, si sa o pot ingropa in gradina, ca sa stiu ca nu este aruncata intr-o groapa de gunoi.
Ar fi fost din partea mea cel mai mic omagiu pe care as fi putut sa-l aduc « Puiului » meu pentru prietenia si increderea pe care mi-a arata-o atatia ani.
Am visat-o asta noapte ca avea o labuta rupta, mergand schiopatand, cu blanita murdara.... of Doamne ! Plang fara sa ma vada ai mei si sper, sper din tot sufletul sa vina inapoi…
 
O poveste plina de sensibilitate, dar e experientza ta sau e o preluare? Asa, ca o curiozitate...
 
Nu Bodo, nu...
Azi am telefonat la o asoc din oras care de obicei cand primesc reclamatii aduna pisicile abandonate si dupa ce le starilizeaza le plaseaza pe cele care au fost crescute in casa, iar pe cele erante, le aduc inapoi.
Marie -Christine, mi-a confirmat ca in parculetul din zona mea nu s-au prins pisici pana acum, pentru ca nu este cazul.
O banuiam pe Rozy care este administratoare la caminul de batrani de langa noi ca ar fi incercat sa scape de ele, (fiindca stiu ca nu-i plac animalele) dar deocamdata Marie-Christine mi-a confirmat ca nu exista nici o reclamatie in sensul asta.
Stiu insa ca un vietnamez care locuieste tot in perimetru isi are baiatul la medicina veterinara, si nu exclud posibilitatea ca el sa o fi prins (insa sper sa nu fie asa).
Daca o fi cazut in vreun kelder e mai dificil de iesit; desi zilele trec si sperantele mele incep sa devina minime, tot mai sper...
 
Sper sa sa intoarca sau sa fie gasita . Stiu ce e in sufletul tau.
 
Ieri dimineata in jur de 4 m-am trezit brusc , cu o senzatie acuta de rau, de foame si sete. Instantaneu m-am gandit, si am stiut ca Puiul meu sufera undeva din cauza lipsei de mancare si apa. De altfel in ultimele zile, la toate cautarile cu pendulul nu mi s-a raspuns ca ar fi moarta si asta ma determina sa cred si sa sper ca o voi gasi, sau ea va reveni din nou pe terasa.
Dupa istoria cu « nava –paianjen » am intrat la un shop ezoteric si mi- am cumparat un set de baghete ca cele din fotografie pt prospectiuni pe teren,
http://www.rapazfreres.ch/images/Geobiologie/Baguette3.jpg
si, azi dimineata, inainte lumea sa inceapa sa misune pe strazi, am plecat din nou in parc.
Raspunsul dat de bagheta si de pendul indica net casa vecinului, care are are la etajul 1, o usa la vreo 15 m de terasa noastra . Incep sa sper ca imi voi revedea pisica desi azi are 11 zile de cand a disparut, si daca o fi in casa de alaturi sper sa gaseasca mancarea si apa, pe care batranul a acceptat sa o puna in holul de la intrare. S-a uitat cam stramb la mine cand i-am spus ca bagheta si pendului mi-au indicat ca pisica e in casa lui, dar chiar daca o fi gandit ca am luat-o razna, nu a spus-o cu voce tare. Ce e mai rau, el trece pe acolo cam o data la doua zile si doar pt o ora -doua . Sper ca draga de ea sa poata rezista zilele astea. nici nu va imaginati cat de mult imi doresc sa o revad din nou cosuletul ei…
 
In primul rand sper, pt tine, dar si pt ea, sa-ti gasesti puiuta. Noi am pierdut o catelusa acum vreo 8 ani, am fost nevoiti sa o lasam la soacra-mea o perioada, dar ,cum ea era innebunita dupa sotul meu, cum a prins momentul a fugit, crezand ca-l gaseste. Si dusa a fost. Sigur a luat-o cineva ca era tare lipicioasa, poi educata. Sotul meu nu a mai avut interes sa educe un caine asa cum facuse cu Doly. Am gasit-o in Romania ,intr-o iarna, cand umblau cu uratul, o ceata de copii incercau sa o prinda, o inghionteau etc. Dorin o vazut asta pe geam si mi-a spus ca iese si le-o cere copiilor , cu plata bineanteles.Cand a chemat-o ,catelusa, a sarit in bratele lui si a inceput sa schiaune. Copiii au fost bucurosi ca cineva s-o ia acasa. Veterinarul ne-a spus ca are aprox 9 luni, iar mai multa lume care ne-a vazut cu ea ne-a povestit ca umbla pe la gunoaie de ceva vreme, dar ca nimeni nu a reusit sa-i dea de mancare ,sa o mangaie, darmite sa o prinda.Asta la sf anului 98, in 2002 sotul a luat-o cu el in It. Doi ani mai tarziu a trebuit s-o tina soacra-mea, pt ca un idiot de patron de casa nu vroia animale.

In al doilea rand, ai ceva materiale postate despre instrumentele de care vorbesti mai sus?
 
Angela74 said:
In primul rand sper, pt tine, dar si pt ea, sa-ti gasesti puiuta (.....)
In al doilea rand, ai ceva materiale postate despre instrumentele de care vorbesti mai sus?

Multa lume la o anumita varsta incepe sa-si faca planuri, sau sa decida cui lasa casa, banii, bijuteriile...pamanturile...
Ei bine Angela :6: problema mea e alta, si pentru mine e capitala: Cine va prelua cartile mele? Cine le va citi? Cine le va aprecia, si mai ales cine va aplica ce scrie acolo in practica?
E o dilema foarte mare, pentru ca nici unul dintre copii mei nu au nici cea mai mica predilectie pentru ezoterism, paranormal si ce mai include capitolul asta.
Bun!!
Si acum o veste buna!!!!
Sambata dimineata vecinul meu a venit si m-a anuntat ca o parte din crochetele puse in holul casei lui lipsesc, dar tot nu crede ca sunt mancate de pisica.... Tipul este proprietarul unui garaj imens unde are depozitate masini de epoca, piese de schimb, etc...
Am luat imediat legatura cu o asociatie pt protectia animalelor care mi-a pus la dispozitie o cusca speciala de prins pisici. Azi dimineata, putin dupa ora 7 am primit cusca si......si, pisica mea inapoi. Bucuria mea a fost imensa, va jur!! I-am facut fotografii pe care le voi posta odata cu setul de poze al "paiajenului".

Ca sa raspund la intrebarea ta, carti sunt foarte multe,informatiile abunda, dar trebuie sa stii sa le selectezi, sa stii ce este corect de facut si ce nu trebuie, sau ce este interzis sa practici.
Voi reveni, asupra acestui capitol.
Deocamdata, pentru mine ziua de azi a inceput bine de dimineata!!>D<
 
ma bucur pentru tine si pentru ea. acum te-ai linistit :)
 
mod1 said:
ma bucur pentru tine si pentru ea. acum te-ai linistit :)
Daaa Mod pot spune cu toata siguranta ca m-am linistit, ca o sa pot dormi bine, ca nu o sa mai am un nod in stomac cand o sa ma uit la cosuletul de pe terasa, si acum cand iti raspund m-am asigurat, e deja la locul ei; e slabita dar e ok. A mancat suficient de bine, a controlat peste tot, si-a mirosit cosuletul si cred ca vrea sa doarma. Maine s-ar fi implinit doua saptamani de cand disparuse. Daca nu as fi insistat la vecin, nu ar mai fi trait mult fara mancare si apa.
Acasa, cei cu care am lucrat spuneau ca sunt femeia care nu ma dau batuta niciodata: ceva de genul, o dai afara pe usa si intra din nou pe geam....cu tipul asta stiam ca am depasit masura cu insistentele mele, si mai ales spunandu-i ca stiu sigur 100 % ca pisica mea e acolo; iar el nega suparat si aproape furios cand imi spunea ca stie tot ce are in casa lui mai bine decat mine.
Azi dimineata mi-a spus zambind ca este si el bucuros ca mi-am regasit pisica, si este curios sa afle mai multe despre felul in care am aflat ca era la el.
Ok, mai citesc cate ceva si o sa plec si eu in "cosuletul meu"..stiu ca o sa dorm la fel de bine ca pisicuta mea...
Noapte buna si voua!!:sleepy:
 
Luna,
Si noi l-am pierdut pe Seven de "N" ori, in goana lui disperata dupa libertate, insa CINEVA acolo de sus, ne-a ajutat de fiecare data si dupa un numar de ore, care au variat intre 3 si 8, a revenit singur acasa, murdar, rupt, obosit, flamand si insetat, venea exact la scara lui de la bloc ( are 10 scari! ) si latra sa-i dam drumul!
Asa ca te inteleg foarte bine ce ai simtit cand ai gasit pisica !
 
Luna said:
Si acum o veste buna!!!!
am primit cusca si......si, pisica mea inapoi.

:glounge:


Luna said:
Ei bine Angela :6: problema mea e alta, si pentru mine e capitala: Cine va prelua cartile mele? Cine le va citi? Cine le va aprecia, si mai ales cine va aplica ce scrie acolo in practica?
E o dilema foarte mare, pentru ca nici unul dintre copii mei nu au nici cea mai mica predilectie pentru ezoterism, paranormal si ce mai include capitolul asta.
Ca sa raspund la intrebarea ta, carti sunt foarte multe,informatiile abunda, dar trebuie sa stii sa le selectezi, sa stii ce este corect de facut si ce nu trebuie, sau ce este interzis sa practici.
Voi reveni, asupra acestui capitol.
Deocamdata, pentru mine ziua de azi a inceput bine de dimineata!!>D<

Daca va trebui sa gasesti pe cineva, o sa fie, nu te preocupa. Ochii pe nepoti (cand o sa fie) unele chestii sar o generatie. Ce se transmite in familie e pretios si sigur, cum spui tu, pericolul de a da pe alaturi, sau de a trece pe partea ailalta e mare. Teama poate indeparta o persoana ,chiar de e atrasa sau are 'inclinatie'. Mai bine lipsa, decat cu sabia lui Damocles asupra capului.
 
Luna said:
cu tipul asta stiam ca am depasit masura cu insistentele mele, si mai ales spunandu-i ca stiu sigur 100 % ca pisica mea e acolo; iar el nega suparat si aproape furios cand imi spunea ca stie tot ce are in casa lui mai bine decat mine.
omul nu a stiut ca se ratacise pe acolo, bine ca ai insistat.
 
Fain ar fi sa piarda ceva si sa te cheme pe tine, Luna.
 
Angela eu cred ca numai curiozitatea il roade; tipul are o varsta destul de avansata, si ca orice pensionar, se plimba sau isi lustruieste masinile, pe care le scoate la plimbare numai la ocazii speciale: expozitii, sau la curse cu masini de epoca...

[-o< Am o nepotica insa este prea mica are doar doi anisori, si am fost atentionata de multe ori pana acum de fiica mea sa o tin departe de preocuparile mele.
Dar partea hazlie e ca intr-una din zile a avut o ratusca foarte mica in mana, a rotit mainile amandoua de cateva ori ca la morisca, a pus ratusca la spate si a zis:
-Magic mami... nu mai este!!!!..... apoi a batut de doua ori din palme si a zis: - magic.. e aici !! imediat si-a dus mana la spate si a scos ratusca ascunsa in podul palmei, apoi a deschis pumnul.
Cred ca eu am preluat de la bunica mea pasiunea asta, dar ea era mai degraba un fel de shaman pt ca se ocupa doar de plante medicinale, vindeca bolile copiilor cu tot felul de plante si amestecuri de plante.... descanta, turna


Va pun in atasament pozele asa cum am promis:

Bun!!
Cred ca am reusit..
Acoperisul folosit ca pasaj intre parc si terasa, Puiul meu captiv in cusca speciala, si apoi ... primul pas spre libertate!

In poza de sus, salcia pisicilor pt ca acolo printre crengi de multe ori pot fi vazute 6-7 pisici.
Si pasajul:

Si slabiciunea mea captiva!

Din nou libera!!!!
 

Attachments

  • 100_2162.jpg
    100_2162.jpg
    330.2 KB · Views: 8
  • 100_2161.jpg
    100_2161.jpg
    316.6 KB · Views: 5
  • 100_2164.jpg
    100_2164.jpg
    364 KB · Views: 6
  • 100_2167.jpg
    100_2167.jpg
    308.4 KB · Views: 7
Back
Top