Interpretarea viselor.
Toate practicile spirituale orientale spun ca lumea in care noi traim este o iluzie. Chiar si crestinismul spune ca: "Totul in lume este desertaciune. O deser- taciune a desertaciunilor" - Eclesiastul. Isus spune ca adevarul, realitatea este undeva mult mai sus, ceva mult mai profund, este la Tatal. Lumea fiind ceva superficial, exterior, care nu ne lasa sa ne orientam spre noi insine.
Nietzsche afirma undeva ca omul nu poate sa suporte adevarul. El are nevoie de vise, are nevoie de iluzii pentru a putea exista. Mintea umana are nevoie de acestea. Fara acestea ea nu poate fi conceputa. Oamenii de stiinta afirma ca omul poate trai fara sa doarma, dar nu poate trai fara sa viseze. Cercetari recente spun ca somnul nu este neaparat necesar si ca omul are nevoie de somn doar pentru a visa. Daca cineva doarme si nu i se permite sa viseze, acesta s-ar trezi dimineata obosit de parca nu ar fi dormit deloc. În timpul somnului exista anumite perioade - perioade de somn profund si somn cu vise. Exista un ritm, o succesiune, un ciclu. La inceput te cufunzi intr-un somn profund 40-45 de minute, dupa care incepe faza de somn cu vise, apoi din nou somn fara vise dupa care visele apar din nou. Trebuie tinut cont ca totul se deruleaza ciclic in ceea ce priveste structura noastra psihomentala afectiv-cognitiva. Evolutia spirituala de asemenea se deruleaza ciclic. Daca o persoana este deranjata in faza de somn profund fara vise, dimineata el se trezeste normal la fel ca de obicei. Dar daca in timp ce visezi, visul este perturbat, dimineata te simti foarte obosit si extenuat. Cand cineva doarme, daca viseaza, ochii i se misca in permanenta. Cercetatorii ii spun R.E.M. (rapid eye mouvement). E ca si cum subiectul ar vedea ceva cu ochii inchisi. Cand doarme profund, ochii sai raman nemiscati. Numerosi cercetatori au dovedit, asadar, ca mintea umana se hraneste cu vise. Visul este o necesitate, dar, este in totalitate o iluzie. De aceea practicile orientale dar si cele crestine, isihasmul de pilda, veghea, legamantul tacerii etc, tind sa indrepte atentia spre interior, sa nu caute inafara in visele create despre lume, ci in propria realitate analizand starile interioare, fiind constient de sine si de actiunile facute si motivul ascuns al acestora. Acest mecanism functioneaza insa si ziua nu numai noaptea. Uneori gandirea se lasa purtata de visare, alteori nu. Atat ziua cat si noaptea, mintea penduleaza intre visare si nevisare, iar acesta este un ritm interior. Nu odata ati putut constata in societate persoane atat de implicate in propriile lor conversatii identificate cu grijile sau problemele altora care au devenit a lor, coplesiti de starile create in propriile lor lumi, faurindu-si propriile lor universuri. De aceea oamenii inteleg un singur fenomen atat de diferit pentru ca il privesc cu ochii propriilor lor lumi, griji, dorinte, propriilor vise. Un martor detasat care poate sa priveasca acest spectacol isi va da seama ca totul in jur traieste intr-un mare vis, iar acesta este lumea.
Toate marile religii propovaduiesc renuntarea, pentru ca odata cu aceasta dispar preocuparile exterioare. Dispar grijile si dispare suferinta. Nu mai exista nici un obiectiv care sa te acapareze si poti simti atunci cu adevarat ca esti liber, ca pentru tine viata exista in orice clipa, acolo si atunci. Daca traiesti asta cu adevarat, inseamna ca toata fiinta ta s-a transformat, iar daca nu mai exista nimic care sa te "atinga" cu ceva, s-ar putea ca visele tale sa dispara. Se spune despre cei care au ajuns la desavarsirea spirituala, ca ei nu mai au vise, ca ei percep clipa de clipa lumea exact asa cum este in realitate, fara calificative, fara bun sau rau, trecand dincolo de atributele cu care o inzestram noi, care sunt de fapt niste bariere. De exemplu: un brotac poate fi vazut ca bun sau rau, urat sau frumos, atragator sau respingator, sticlos, dragalas etc, dar in realitate un brotac este pur si simplu un brotac. Daca spunem ca brotacul este scarbos, acest calificativ pe care noi i-l dam ne afecteaza subconstientul, noi deja credem ca e scarbos si atunci el nu mai poate deveni altfel pentru noi si de fiecare data cand vom auzi cuvantul brotac vom afirma: ce scirbos! Ei, acesta este momentul cheie in care se formeaza simbolismul visului, dar atentie, este vorba despre visul care vine din subconstient si nu din sursa reala a visului care este inconstientul colectiv, subiect care va fi deschis in capitolele urmatoare. Imaginea brotacului in vis va produce aceasta senzatie. Oamenii tind sa creada ce aud de la altii, fie prin ziare, carti sau televiziune, si aceasta se intipareste in subconstient. Devine ceea ce ei cred cu adevarat. Astfel, inteleptii spun sa fii atent la absolut tot ce se intampla in jurul tau dar fara ca ceva sa te controleze. Dimpotriva, tu sa fi cel care controleaza. Atunci subconstientul tau nu va mai fi afectat. Visele tale reflecta ceea ce tu crezi cu adevarat. Religiile spun "sa nu crezi in nimic, decat in Dumnezeu, si atunci vei fi fericit". Psihologii au afirmat ca oamenii care privesc lucrurile in mod detasat sunt mult mai lucizi si actioneaza in momente cheie, dand dovada de mai mult sange rece, pe cand cei profund inplicati, afectati de toate actiunile lor, fie ca conduc o afacere, fie ca se intalnesc cu o femeie, au mai putine sanse de a tine lucrurile in frau. Noaptea visam si in timpul visului tindem sa credem ca visul este pura realitate. Simturile ne transmit visul, ochii il vad, urechile il aud, gustam si simtim. Din aceasta cauza cadem prada iluziei ca visul este real.
Odata Zuang - Zu, un mare maestru zen, dormea sub un copac. Discipolul sau vrand sa-l intrebe ceva, la trezit. Atunci Zuang - Zu a inceput sa tipe la el:
Zuang-Zu -"Nemernicule, de ce m-ai trezit chiar acum! Visam ca eram rege intr-un palat si eram inconjurat doar de fete tinere si frumoase."
Discipolul - "Dar maestre, incerca sa linisteasca discipolul, a fost doar un vis."
Zuang-Zu - "Da, dar eu atunci nu stiam asta. Pentru mine visul acela era mai real decat ceea ce traiesc acum. Poti tu sa intelegi asta?"
SURSA 02
Vechimea Oniromantiei
Toate popoarele, in toate epocile, au fost surprinse de extravaganta viselor, si de coincidentele pe care le-au observat intre subiectul viselor si evenimentele ulterioare. De asemenea, de la inceput s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profetii au inceput sa le comenteze si o stiinta speciala s-a nascut pentru a le interpreta.
Aceasta credinta in relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din credinta in divinitatile care trimit in acest mod avertismente si sfaturi. Ca urmare, se vede ca oniromantia (in limba greaca oneiros: vis, si manteia: profetie) se leaga de divinatia intuitiva, pe cand inductivul interpreteaza, el, semnele gandirii zeilor. Aici este vorba de comuniunea intima cu inteligenta, de o pronosticare subiectiva (iar nu obiectiva, prin intermediari) si care se face prin sosirea spiritului luminilor celeste. De altfel, asa o intelegea Aristotel, admitand totusi, ca limbajul putea fi simbolitic.
Oniromantia este un domeniu larg, care poate fi divizat in cele doua domenii: cel al viselor, sau oniroscopia, si cel al interpretarii lor, sau onirocritia. Plutarh si Cicero nu dispretuiau sa se ocupe de ele, si dupa ei numerosi autori, din antichitate pana in vremurile moderne, inclusiv numerosii alcatuitori de "Chei ale viselor", alcatuite de altfel la a doua mana.
Una dintre aceste chei, cea mai celebra si, de altfel, cea mai veche, este cea alui Artemidor din Efes, care a fost tradusa si comentata de Henry Vidal intr-o carte de calitate, ca text si prezentare, cu o prefata din care am extras informatiile care urmeaza.
Acest Artemidor s-a nascut la Efes in vremea lui Antonin cel Pios. El a practicat oniromantia si chiromantia in orasul sau natal, pe atunci magnific si celebru, sub numele de Artemidor din Daldia. Artemidor citise toate tratatele aparute pana atunci asupra acestor subiecte si a cautat sa invete de la Epicharme, Antiphon, Strabon, Demetrius din Phalere, Apollodor, Chrysippe, Aristarh, Aristide magnerizatorul, Geminus astrologul si multi altii. La aceasta el a adaugat propria sa experienta si a distins minutios visele care puteau avea valoarea profetica.
Vidal noteaza, pe de alta parte, interesul cartii pe care Boucher-Leclerq a consacrat-o istoriei antice a stiintelor profetice. Dupa acest autor, onirocritia ar fi la fel de veche ca si lumea. Totusi, cavalerul de Jaucourt ii da o origine mult mai precisa, datand-o in epoca preotilor egipteni care treceau drept maestrii in aceasta stiinta.
Mic studiu asupra viselor
Visele sunt oare profetice?
Toti cunoastem coincidente cel putin tulburatoare si care au uimit spiritul. Sa adaugam ca unii savanti (Franklin, de exemplu) au crezut si cred inca in caracterul profetic al viselor, cel putin intr-o oarecare masura. Pe de alta parte, cate sotii de pescari vad in somn cum sotii lor naufragiaza, si care intr-adevar in aceeasi noapte sunt inghititi de un destin prea comun pentru oamenii marilor? Dar nu uita ele aceleasi vise, cand nimic rau nu se intampla?
Totusi, sa remarcam impreuna cu Paul Jagot ca, daca in anumite conditii psiho-fizice (in special sub hipnoza) fiinta umana se arata apta pentru precunoasterea evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, intr-un mod asemanator, ca somnul se intovaraseste uneori cu perceptivitatea premonitorie, ca imaginile se traduc sub o forma mai mult sau mai putin simbolica.
Pe de alta parte, Thylbus noteaza in lucrarea "Domeniul Viselor" ca acestea sunt numai in proportie de 1% profetice. Viziunile nocturne sunt deseori determinate, vom vedea imediat, de starea organica, de o senzatie fizica perceputa in timpul somnului (experientele lui Hervey de Saint-Denis si ale lui Maurey, de exemplu: un flacon de parfum pus sub nasul unui om adormit ii determina viziunea unei pravalii de parfumuri la Cairo; cateva lovituri intr-o toba ii aduc ideea unui oras in care suna toaca etc...) sau prin punerea la contributie a imensului depozit de amintiri sau de o dorinta reprimata (Freud). Deci, inainte de a da o cheie a viselor, incercati sa stiti mai intai, printr-o analiza minutioasa, ce ar fi putut da nastere visului care v-a tulburat. Numai in cazul in care vi se pare inexplicabil, el poate sa aibe un caracter profetic.
Egiptenii numeau visele "mesagerii misteriosi", caci ei considerau ca erau trimise de zeita Isis care, ajutata de Serapis, le trimitea astfel avertismente si sfaturi.
Sa revenim la explicatii mai serioase.
Pentru ocultisti, dedublarea eului in "eul" fizic si "eul" psihic sau astral se realizeaza Toarte rar in stare de veghe, si mai des in timpul somnului. lar daca ei vad in vise o forma a presentimentului sau a telepatiei este pentru ca, spun ei, sufletul, in timpui somnului, mai mult ca in stare de veghe, este eliberat de invelisul sau material, si poate sa comunice mai usor cu lumea astrala.
Savantii, cel putin materialistii dispretuitori ai oricarei ipoteze care nu ia in consideratie scalpelul, explica visele prin afluxul sanguin, nu le dau decat cauze fiziologice, ele fiind opera sistemului nervos cand actioneaza asupra lui insusi, fara a comunica cu lumea exterioara. somnul suspendand, cel putin partial, anumite facultati (atentia, vointa, judecata) permitand controlul asupra ansamblului de imagini si idei pe care imaginatia le prezinta, fara coordonarea spiritului.
Nu se poate nega faptul ca visele sunt influentate de cauze fiziologice, ceea ce, de altfel, anticii o stiau, deoarece tineau cont de pozitia omului in somn (care trebuia sa evite comprimarea ficatului, oglindaviselor adevarate), de ore, zile si anotimpuri (toamnasi iarna nu permiteau, dupa parerea lor, decat o interpretare mediocra)... De ace ea, dupa medicul arab Ibn Sina (Avicenna), Moreau de la Sarthe si Maine de Biran distingeau doua feluri de vise: intuitive (independente de starea fiziologica si singurele interesante pentru oniromantie) si afective sau organice (in legatura cu starile fiziologice si provocate de ele).
Sa schitam cateva idei pentru fiecare categorie de vise.
Visele intuitive sunt singurele relevante pentru stiinta profetica. Este oare exagerat sa credem ca "zeii" se ocupa de micile noastre probleme intr-atat incat sa ne dea sfaturi? Uneori suntem dezorientati de contradictiile relevate intre diferitele chei ale viselor, care sunt oferite gustului nostru de a cunoaste viitorul. Pe de alta parte, cate mii de vise nu si-au realizat prezicerile!
Totusi, d-na de Thebes ne raspunde:
1. Contradictiile intre cheile viselor nu sunt decat aparente; semnele nu sunt niciodata sigure, interpretarea lor variaza dupa culoare, juxtapunere sau suita imaginilor in sens contrar. Astfel, o cheie a viselor ne da cainele vazut in vis ca semn fericit, alta ca semn rau; ori semnul este fericit atunci cand cainele este alb, caci gri anunta o nenorocire, negru ruina, roscat discordia sau razboiul (roscat: amintire martiana).
2. Pe de alta parte, sus-zisele indicatii variaza dupa tipul planetar al interesatului, dupa influentele astrale care actioneaza asupra intregii sale vieti... De exemplu, visul unui sarpe, amenintator pentru jupiterian, nu anunta decat o grija pentru saturnian; si daca pentru primul este un semn ostil visarea unei ape statatoare, pentru lunareste promisiune de bucurie si bogatie.
3. In fine, contradictiile in chestiune, chiar reale, se explica prin diferentele de interpretari ale viselor la diferite popoare, unii crezand ca au remarcat constanta augurului rau
Noi am spus ca ocultistii au vazut in vise o forma de presentiment sau telepatie, adica facultatea de a percepe de la distanta si fara ajutorul simturiior. Evenimentele care ne privesc pe fiecare din noi sunt pregatite intotdeauna, fara indoiala, prin legea determinismului, in imensul do-eniu al lumii invizibile; ele se afla acolo intr-un fel de stare de germen, ca samanta in siloz. Dar, in lumea spirituala, ca si in cea fizica, nu se realizeaza toate presentimentele, la fe! cum nu incoltesc toate semintele puse in pamant. Cauze, care uneori ne scapa, alteori sunt faptul vointei noastre avertizate de vis, opresc sau precipita evenimente in curs.
Si d-na de Thebes, atat de celebra prin miile de vise pe care le-a interpretat in timpul consultatiilor sale si care a scris, cu ardoarea unei credinte, care era atat de convingatoare, celebra carte "Enigma visului", are loialitatea de a-si arata prudenta cand scrie:
"Nu trebuie sa dam interpretarii viselor o certitudine absoluta. Trebuie facuta deosebirea intre stiinta si fantezie si sa admitem ca visele sunt mai degraba reminiscente sau reflectari ale preocuparilor decat semne... Cheile viselor nu trebuie luate ca litera de evanghelie. Tot ce se poate spune asupraviitorului misterios, acarui cercetare pasioneaza sufletul omenesc de cand exista oamenii, nu se va baza niciodata decat pe ipoteze si coincidente".
Si dupa ce avertiza in mod onest pe cei care ii ofereau onorarii mari pentru a afla de la ea interpretarea viselor, ea adauga urmatoarele randuri fermecatoare, de altfel imprumutate in parte Marii Enciclopedii, ce vor servi ca o concluzie asupra acestui paragraf asupra viselor intuitive:
"Anticii pretindeau ca se putea, cu ajutorul retetelor, amuletelor, rugaciunilor si desenelor, sa se regleze visele, sa se aiba numai vise dulci si placute si sa se evite cele rele. Ei recomandau, in special pentru acest scop, sa se plaseze o ramura de laur langa cap. Vreti un sfat asupra acestui punct? Visele placute sunt evocate de un suflet linistit si de o constiinta calma, cei rai nu au vise fericite. Faceti bine tuturor, iubiti si devotati-va, si noptile va vor fi populate cu amintiri si vise agreabile. Nu cititi seara pagini negre sau de groaza, caci ele se vor repeta in somnul dvs., in imagini oribile. Adormiti cu ganduri placute si veti avea vise frumoase... " •
in ceea ce priveste visele afective sau organice, provocate, intr-un mod natural, de starea patologica a organismului, ele prezinta un interes practic si de nenumarate ori controlat. Aceasta arata falsitatea urmatoarei pareri: "visele nu sunt decat minciuna", deoarece ele pot revela celui care doarme un rau de care el nu stia poate. Parerea noastra este ca el sa cheme medicul pentru a-l consulta. Si atunci va putea spune ca intr-adevar visele i-au fost prevestitoare.
Larousse care, in general, nu este prea bland cu tot ceea ce atinge supranaturalul, este obligat sa se inchine in fata evidentei. Asupra acestui subiect, el spune urmatoarele:
"Cele mai mici indispozitii, ca si cele mai grave boli, pot sa dea nastere viselor. Din nefericire, valoarea lor semiologica este foarte nesigura, nu se cunosc legaturile lor cu sediul si natura afectiumlor diverse care le intovarasesc. Tot ceea ce stim este ca, in timpul som-nului, activitatea patologica, care se realizeaza in adancurile organismului, provoaca vise mai mult sau mai putin in legatura cu organul bolnav. Acest lucru este atat de adevarat, incat uneori se poate banui o boala pe care nimic nu o dezvaluie in stare de veghe".
Sa dam cateva exemple. Afectiunile organice ale inimii sau ale arterelor sunt deseori anuntate inaintea producerii lor de vise urate sau cosmaruri, urmate de presentimente triste. Cand ele se repeta, pot fi privite ca simptome precursoare ale unei leziuni grave, deja foarte greu, daca nu imposibil, de prevenit. Cand aceasta a devenit inevitabila, visele sunt foarte scurte; ele apar in primul somn, urmate de o trezire sau tresarire. Aici se amesteca, aproape intotdeauna, teama de o moarte apropiata cu circumstante tragice. Dupa observatiile diversilor medici, hemoragiile spontane, rezultate ale unui aflux congestiv anormal, sunt uneori prezise de vise de incendii sau imagini criminale. Cu cat aceste vise sunt mai accentuate si mai bine conturate, cu atat mai mult ele trebuie luate in consideratie. indeosebi in perioada pre-mergatoare a nevrozelor si alienarii mintale, le intalnim avand o natura bizara si extraordinara, capabila sa alarmeze medicul. Nebunia, inainte de a se confirma, se dezvaluie adeseori prin cosmaruri ingrozitoare, de cel mai rau augur.
Aceleasi fenomene mai mult intovarasesc bolile decat le preced. Cei care au febra incearca deseori o sete vie si viseaza ca nu si-o pot stinge. S-au vazut indivizi care au visat ca le-a fost taiat piciorul sau a fost transformat in piatra si a doua zi s-au trezit paralizati sau au paralizat cateva zile mai tarziu. Racirea unui membru sau compresiunea lui prelungita este intovarasita, adeseori, de aceleasi senzatii. Savantul Gressner a visat ca a fost muscat de un sarpe si imediat a recunoscut in acest vis semnele unui antrax, care l-a omorat in cinci zile. Arnauld Villeneuve a visat ca a fost muscat la picior de o vipera si cateva zile mai tarziu si-a vazut piciorul afectat de o ulceratie canceroasa. Cum s-a vazut din aceste exemple, aproape toate aceste vise, legate de diferite stari morbide, sunt cosmaruri. Visele sunt vesele si razatoare in mono-mani'a expansiva; stranii, bizare, dezordonate in manie; rare si fugitive in dementa si imbecilitate. Alterarea morbida a organelor genitale provoaca deseori vise erotice si polutii nocturne. Multi suferinzi de dureri de stomac viseaza ca beau apa limpede si cineaza la o masa splendida, dar nu intarzie sa incerce apoi senzatiile penibile frecvente (indivizii atinsi de indigestie, stanjeneli gastrice, ulcer sau cancer la stomac. Ipohondrii, la care travaliul digestiv este in general laborios, si femeile isterice, se afla in aceeasi situatie. Umflarea vezicii si diferite leziuni ale acestui organ antreneaza vise privitoare la fictiune, intotdeauna penibile. Dintre toate afectiunile, cele care antreneaza cu ele cele mai ingrozitoare cosmaruri sunt cele ale inimii, arterelor, creierului si aparatului respirator.
Doctorii orientali merg putin mai departe.
Medicina hindusa si cea chineza extrag de secote din vise, infor-matii pentru diagnosticarea bolilor. fn sistemul lor, visefe sunt divizate in cinci clase, corespunzatoare celor cinci mari viscere: inima, plamanii, rinichii, splina si ficatul. Fiecare clasa este divizata dupa doua stari anormale ale organului. Starea normala a acestor organe nu provoaca vise. Date fiind aceste principii, iata, ca exemplu al stiinielor asiatice, un rezumat al principalelor vise indicand functionarea proasta a unui organ:
I. A visa fantome, monstri, figuri inspaimantatoare: semn al proastei functionari a inimii (vise strangulate); hiperfunctiune. A visa foc, flacari, fum luminos, incendii: semn al proastei functionari a inimii (ameteala provenind de la insuficienta curentului sangvin si a incetinirii vitezei); hipofunctiune.
II. A visa lupte, razboi, arme, soldati: semn al proastei functionari a plamanilor; hiperfunctiune. A visa campii, mare, tara, drum si calatorii dificile: semn al proastei functionari a plamanilor; hipofunctiune.
III. A visa oboseala insurmontabila, boala de rinichi: semn al proastei functionari a rinichilor; supraincarcare a canatetor, A visa ca inotam cu greu si suntem pe cale de a ne ineca: semn al proastei functionari a rinichilor: hipofunctiune.
IV. A visa cantece, sarbatori, muzica, placeri: semn al functionarii proaste a splinei: supraincarcare a canalelor. A visa riscuri, batalie, dispute, mese: semn af funciionarii proaste a splinei: hipofunctiune.
V. A visa paduri de nepatruns, munti abrupii, arbori: semn af functionarii proaste a ficatului: hiperfunciiune. A visa tarba, gazon, campii, tufisuri: semn al functionarii proaste a ficatului: hipofunciiune.
in sfarsit, a visa paraie, izvoare murmuratoare, cascade este semn de anemie; a visa asasini, spanzuratoare, strangulare se explica prin sufocari astmatice.
Se vede ca acest diagnostic prin vise se apropie sensibil, prin anumite inductii, de cel al medicilor occidentali, dar este un pic mai extins.
In orice caz, se admite, in general, azi, ca cosmarurile penibile, sufocarile dureroase, cu senzatia unei morti iminente, dezvaluie o strangulare a arterelor creierului si inimii. Este utila indepartarea amenintarii de congestie pe care o indica visele printr-o modificare a regimului urmat. La fel, daca se viseaza des paralizie totala sau partiala, inseamna o circulatie defectuoasa a sangelui, o "compunere anormala a elementelor".
Aici, cel putin, visele prezinta un interes sigur, si este foarte probabil ca aceasta apficare practica a oniromantiei forma, la antici, ramura de baza a acestei stiinte, si am fi gresit daca am fi neglijat-o in acest studiu instructiv sub pretextul ca intai misticii, apoi sarlatanii, au facut-o sa devieze de la obiectul ei.
SURSA 03
În limba greaca oneiros inseamna vis, si manteia se traduce ca fiind profetie.
Toate popoarele, in toate epocile, au fost surprinse de extravaganta viselor, si de coincidentele pe care le-au observat intre subiectul viselor si evenimentele ulterioare. De asemenea, de la inceput s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profetii au inceput sa le comenteze si o stiinta speciala s-a nascut pentru a le interpreta.
Stiinta s-a numit atunci mantica sau oniromantie.
Încrederea in relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din credinta in divinitatile care trimiteau in acest mod avertismente si sfaturi oamenilor intrupati pe pamant.
Ca urmare, se vede clar ca oniromantia se leaga de divinatia intuitiva. Aici este vorba de comuniunea intima a spiritului intrupat cu entitatile angelice, de o pronosticare subiectiva si care se face prin sosirea spiritului luminilor celeste, pe timpul somnului, pentru a face o comunicare in numele Divinitatii.
Din grecescul manteia-divinatie.
Ciceron, in discursul sau din lucrarea ,,Despre divinatie" mentioneaza: ,,Este o credinta veche al carei inceput urca pana in timpurile eroice si care este confirmata de acceptarea ei de catre poporul roman si de toate popoarele: anume ca exista oameni daruiti cu o anumita capacitate de divinatie. Grecii o numesc mantiche ceea ce inseamna ,,presentiment".
Mai inseamna ,,divinatie inductiva, artificiala, mediata, metagnomie inductiva.
Mantica mai este definita ca fiind arta de a cunoaste, printr-o modalitate paranormala, esoterica ori religioasa trecutul si viitorul, ceea ce se afla departe sau este ascuns, ocultul, in mod mijlocit, adica gratie tehnicilor interpretative (astrologie, cartomantie) sau gratie interpretarilor tehnice (haruspiciu, cheie a viselor) si intemeindu-se pe baze reale (de ex. o lama de tarot) sau mentale (de ex. un vis).
Mantica se imparte in mantii, iar cel ce cunoaste sau practica mantiile se numeste mantician.
Mantia mai este cunoscuta si ca arta si stiinta aplicata unui anumit obiect sau care foloseste o anumita metoda.
Mantiile se impart in arte divinatorii (cele ce privesc persoana) si arte conjecturale (cele care privesc omul in general, societatea etc.).
Mantiile mai sunt clasificate dupa suporturile utilizate (vis: oniromantie; carti de ghicit; maruntaie de animale; morti; necromantie; semne ceresti; arte augurale etc.).
FUNCTIILE VISELOR
Asadar spiritul omului intrupat este un imens computer divin viu si dispune de trei nivele ale memoriei:
- memoria planetara, care este ratiunea si constiinta acestei intrupari, car econtine datele despre actele si faptele sale, despre cunoasterea acestei lumi, cumuland experienta sa.
- memoria solara, care seteaza datele si informatiile cumulate in experientele anterioare, intrupari si destrupari, periplurile pe alte planete si in alte lumi.
- memoria divina, in care Divinitatea a setat apartenenta spiritului respectiv la Lumina, recunoasterea prin arhetip a Dumnezeului Luminii, si a inscris Codul etic al spiritului omului in Lume.
Va aduceti aminte talcul intrebarii Sfinxului din Egipt, care-i intreba pe trecatori cine este entitatea care : ,, umbla dimineata in patru, la pranz in doua si seara in trei picioare?"
Spiritul omului invata de fiecare data, ca un copil, care este adus mereu si mereu la reintrupare, spre a cunoaste Creatia, mersul omului prin lume, sa traiasca iubirea, sa distinga contrariile binelui si raului, sa afle intelepciunea, sa probeze credinta-incredere in Dumnezeu, in aproapele sau si in sine.
CLASIFICAREA VISELOR
Egiptul din vechime acorda viselor o semificatie mai degraba premonitorie: Zeul a creat visele pentru a arata oamenilor calea atunci cand ei nu pot sa-si intrevada viitorul, afirma o carte de intelepciune.
Preoti-cititori, scribi sacri si onirocriti interpretau, in temple, simbolurile viselor, dupa chei transmise din generatie in generatie. Oniromantia sau ghicitul in vise se practica pretutindeni.
Pentru populatiile negrito din tribul Andaman visele sunt produse ale sufletului care este considerat drept partea malefica a fiintei.
Se crede ca sufletul iese prin nas si infaptuieste, in afara corpului, o serie de ispravi de care omul ia cunostinta in vis (de unde rezulta ca nu sunt prosti deloc, pentru ca sufletul lor era benefic).
Pentru indienii din America de Nord, visul este semnul ultim si decisiv al experientei.Visele sunt la originea liturghiilor, ele determina alegerea preotilor si confera calitatea de saman; din ele rezulta stiinta medicala, numele ce va fi dat copiilor si tabuurilor; ele randuiesc razboaiele, vanatorile, condamnarile la moarte si sprijinul cuvenit in anumite situatii, doar ele patrund in intunecimea eschatologica. În fine, visul confirma traditia: el este pecetea legalitatii si a autoritatii.
Pentru triburile Bantu din Kasai (depresiunea congoleza), anumite vise sunt povestite de catre sufletele care se despart de trup in timpul somnului si merg sa dialogheze cu sufletele mortilor. Aceste vise au un caracter premonitoriu privitor la persoana respectiva sau pot sa constituie adevarate mesaje ale mortilor catre cei vii, interesand ansamblul colectivitatii.
Problema ilara cu mortii-vii este aceea ca spiritele destrupate in urma ,,mortii" trupesti de pe pamant nu sunt moarte deloc, pentru ca ele se duc de fapt la cerul lor, unde au o viata extraordinara si fericita, si sunt mai vii chiar decat ,,mortii" ramasi aici pe pamant, si care se mandresc cu ,,mormintele" lor. Noi, cei intrupati suntem de fapt ,,mortii din morminte", care vom invia la sfarsit de veacuri, adica vom fi activati si se va reface legatura cu cerul nostru, al fiecaruia.
Doar nu crede cineva ca se vor ,,ridica scheletele din morminte" ca sa umble dizgratioase prin lume !
De fapt, fenomenul parapsihologic actual demonstreaza aceasta ,,trezire" a spiritelor intrupate in era Varsator.
Exemplele de vise celebre sunt nenumarate, si s-a incercat in repetate randuri sa se faca clasificarea lor. Pentru inlesnirea studiului, cercetarile analitice, etnologice si parapsihologice au impartit visele nocturne intr-un anumit numar de categorii:
1. Visul profetic sau didactic care este un avertisment mai mult sau mai putin deghizat privitor la un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor; originea acestor vise este adesea atribuita unei puteri ceresti.
2. Visul initiatic al samanului sau budistului tibetan din Bardo-Todol, incarcat de eficienta magica, menit sa ne poarte intr-o alta lume printr-o cunoastere si o calatorie imaginare.
3. Visul telepatic,care stabileste legatura cu gandirea si sentimentele unor persoane si grupuri aflate la departare.
4. Visul vizionar care ne transporta in ceea ce H.Corbin numeste lumea imaginara si care presupune existenta in fiinta umana, la un anume nivel de constiinta, a unor puteri pe care civilizatia noastra poate ca le-a atrofiat sau paralizat, puteri despre care H.Corbin descopera marturii la misticii iranieni; este vorba aici nu de presimtire, nici de calatorie, ci de viziune.
5. Visul-presentiment, care te face sa intuiesti si sa alegi o posibilitate dintr-o mie...
6. Visul mitologic, care reproduce un anume arhetip important si care reflecta o angoasa fundamentala si universala.
Pastrand proportiile, trebuie sa aratam ca visul poate sa fie in stare de veghe, si poate fi asimilat visului nocturn, atat in privinta simbolurilor pe care le articuleaza, cat si pentru functiile psihice, pe care este in stare sa le indeplineasca. Pe aceasta tema se fac antrenamnte si experimente reale.
INTERPRETAREA VISELOR
Primul aspect care intereseaza in interpretarea viselor este atunci cand cel care viseaza se afla in centrul visului sau.
Nu trebuie sa va asteptati sa va oferim o cheie a viselor ,,la cheie", desi vom incerca sa o propunem pe cea mai renumita.
Chiar daca am avea toate culegerile bantu, chineze, aztece de interpretari onirice, si oricat de utila ar fi o asemenea culegere, ea nu ar fi suficienta sa elucideze complet orice interpretare.
Visul anima si combina imagini pline de afectivitate. Limbajul visului este cel al simbolurilor. Arta de a le interpreta nu tine insa numai de reguli, de procedee sau semnificatii codificate si aplicate in mod mecanic. Mai este nevoie de o larga si apropiata intelegere.
Cel ce viseaza, si se afla in posesia acestei posibilitati va putea sa citeasca, ca sa capete o imagine clara si sa-si satisfaca nevoia de interpretare primara a unor vise. Va fi nevoie insa de mai mult, si atunci veti fi nevoiti sa vedeti ce anume va recomandam ca sa aprofundati simbolurile legate de imaginile din visele voastre. În vise, valorile simbolice sant in mod fundamental asemanatoare cu cele din artele plastice, din literatura sau din mituri, dar ca pretutindeni, ele se afla in simbioza cu altele si in special cu un remediu psihic personal, si in special purtator, la randu-i de simboluri. Adevarata cheie a viselor se afla in adancul simbolurile percepute sau nu, dar intotdeauna fiind vii in spirit.
Nu trebuie sa uitam ca ,,se viseaza despre sine si in sine, aproape in primul rand si aproape in exlusivitate" arata celebrul analist C.G.Jung. El stabileste o opozitie justa intre interpretarea viselor la nivelul obiectului, care ar fi cauzala si mecanica, si interpretarea la nivelul subiectului. Ultima pune in relatie insasi psihologia celui ce viseaza, cu fiecare element al visului, de exemplu cu fiecare dintre persoanele care actioneaza si functioneaza in vis. Fiecare persoana este asemenea unui simbol al subiectului.
Primul tip de interpretare, la nivelul obiectului, este analitic, descompune continutul visului in drama lui complexa de remniscente si de amintiri care sunt ecoul conditiilor exterioare.
Cel de-al doilea tip de interpetare, la nivelul subiectului, este sintetic prin aceea ca desprinde din cauzele contingente complexele de reminiscente si le propune pentru a fi intelese ca tendinte sau componente ale subiectului in care le reintegreaza astfel. În acest caz, toate continuturile visului sunt considerate drept simboluri ale continuturilor subiective.
Jung sintetizeaza magistral acest aspect: ,,Întreaga aceasta geneza este esentialmente subiectiva, iar visul este teatrul unde cel ce viseaza este simultan actor, scena, sufleur, regizor, autor, public si critic".
Cel de-al doilea aspect care ne intereseaza in interpretarea viselor este atunci cand cel care viseaza este centrul povestii.
Interpretarea simbolurilor onirice impune ca fiecare din cele trei elemente ale analizei sa fie repus intr-un context, sa fie iluminat prin asocieri spontane si, daca este posibil, sa fie amplificat, asa cum se mareste o fotografie.
Prima regula, cea care este a contextului ne fereste de interpretarea unui vis izolat.
Daca se cade sa ascultam povestea unui vis, facuta cu toata precizia de dorit, nu este mai putin necesar sa cunoastem mai multe vise ale celuiasi subiect, vise avute intr-un interval apropiat, si apoi la anumite date si in locuri diferite; un vis face parte dintr-un intreg ansamblu imaginativ si este doar o scena dintr-o mare drama cu o suta de acte diferite. Este necesar totodata sa cunoastem pe acel care viseaza, propria sa istorie si constiinta, ideea pe care si-o face despre sine si despre situatia sa. Caci viata lui imaginara face parte ea insasi dintr-un ansamblu, care este acela al vietii totale a persoanei in societate.
Aceasta exigenta ne indeamna sa cercetam si mediile in care actioneaza subiectul si care reactioneaza fata de el.
În ciuda aparentei lui dezlanate, visul se inscrie intr-o continuitate. Interpretarea simbolurilor nocturne sau diurne visul este un lant infinit de relatii.
Întelegerea imaginarului nu este o simpla chestiune de imaginatie.
REGULI GENERALE PENTRU INTERPRETAREA VISELOR
1. Gravitatea, importanta evenimentului anuntat este in raport direct cu profunzimea impresiei produse in vis de semnul sau precursor.
2. Termenul faptului anuntat este proportional cu:
- Pentru un animal, cu timpul lui de gestatie sau de incubatie, sau de iesire din ou.
- Pentru un lucru, cu distanta la care se afla in vis.
- Pentru un eveniment periodic, cu periodicitatea lui etc.
3. În afara exceptiilor, destul de numeroase, semnificatia este in general contrara visului; astfel, a visa moarte inseamna casatorie sau fericire; crima, siguranta; oglinda, tradare.
4. Monstruozitatile, diformitatile, uraciunile sunt totusi nefaste.
5. Dreapta este buna (la fel ca si cifrele impare); stanga e nefasta.
6. Toate animalele domestice, indeosebi de culoare deschisa, sunt semn bun.
7. Reptilele sunt un semn foarte rau (calomnie, perfidie, tradare).
8. Toate felinele salbatice, toti monstrii animali sunt nefasti;
9. Pestii indica abundenta si noroc, daca sunt frumosi si apar la suprafata apei; dar, daca se afla pe fundul apei, sunt semn rau.
10. Interpretarea pentru pasarile vazute in vis:
- partea dreapta sau orient: semn benefic
- partea stanga sau occident: semn malefic
- zburand sus: fericire. Zburand jos: nefericire. Cantand: succes.
- ascunzandu-si capul: semn rau, intorcandu-si capul: difficultati. Capul sub aripa: boala a unei fiinte dragi. Venind spre dvs.: aveti grija. Ranita: tradare.
11. Fructele semnifica abundenta, in afara de cazul in care anotimpul nu este cel potrivit cand inseamna esec.
12. Legumele sunt un indiciu deplorabil, cu doua exceptii (ciuperca si mazare).
13. Variatele parti ale corpului indica persoanele la care se pot raporta visele.
- visul unui cap, in zilele noastre: dvs.; la grecii antici: tatal.
- vis despre dinti, in zilele noastre: o ruda apropiata.
- vis despre mana dreapta, in zilele noastre: fratii si surorile; la grecii antici: mama, fiii, un prieten sau un frate.
- vis despre mana stanga, in zilele noastre: copiii dvs.; la grecii antici: amanta, fata sau sora.
- vis despre piciorul drept, in zilele noastre: parintii si bunicii dvs.; la grecii antici: sclavii.
14. În cazul in care visati boli, dureri, consultati intotdeauna medicul.
15. Armele sunt intotdeauna semn rau: tradare sau ruptura.
16. Nu este niciodata favorabil sa visezi un animal de acelasi sex cu dvs.; contrariul este semn bun.
17. Un obiect luminos, stralucitor, nou sau plin este un semn fericit.
18. Toate visele despre eforturi semnifica dificultati de depasit. Daca, totusi, aceste eforturi sunt slabe sau incununate de succes, se poate prevedea o rezolvare fericita. Daca, din contra, sarcina visata este dificila, este semn de obstacole serioase.
19. Un obiect intunecat, tern, vechi, uzat sau gol este un semn nefast.
20. Urcarea este intotdeauna buna, indeosebi pe o scara, scara lui Iacob.
21. Coborarea, intotdeauna funesta, indica cel putin o slabire.
22. Este preferabil sa nu visati insecte (necazuri, griji).
23. A visa rude si prieteni in viata, cu care aveti raporturi bune, este un semn favorabil.
24. Pentru o tanara fata, daca se viseaza mireasa, inseamna ruptura, accident, moarte posibila.
25. Toate nuantele negre sau intunecate exprima lucruri rele; nuantele luminoase au o semnificatie vesela; toate culorile puternice exprima pasiuni excesive; toate culorile amestecate cu negru au o semnificatie contrara celei pe care o aveau cand erau singure.
CULORILE CA SIMBOLURI
- rosu viu: iubire ardenta; violet cald: putere.
- rosu si negru: ura furioasa; violet si negru: intriga, tradat.
- rosu intunecat: pasiune violenta; violet sumbru: tristete.
- rosu deschis: afectiune; violet deschis: blandete, intelepciune.
- galben inchis: pofte josnice; portocaliu: iubire fericita.
- galben deschis: liniste materiala; indigo: semn benefic.
- verde inchis: nefast, amenintare; alb: bucurii familiale.
- verde deschis: seninatate, voiosie; negru: doliu, moarte.
- albastru inchis: autoritarism; maro: melancolie, pericol.
- albastru deschis: puritate, fericire; pietre albe: semne fericite.
VISELE ORACOL
Visul premonitoriu se refera la un fapt sau intamplare comunicata din Lumea invizibila, in legatura cu ceva, care poate fi inscrisa in destinul cuiva, si care ii este revelata de o persoana clarvizionara, calificata sau necalificata (care viseaza accidental), in legatura cu faptul ca se va petrece in viitor. Si care chiar se va petrece.
Exista si profetiile, referitoare la soarta unor oameni, la destinul unor popoare, civilizatii, mersul unor razboaie, la starea geoclimatica a unor zone sau a planetei pe care o locuim.
Profetul este cel ce spune dinainte, este o persoana care prevesteste viitorul in insesi misterele lui.
,,Clasa profetilor, cei ce sunt judecatorii superiori ai oracolelor inspirate a fost instituita prin traditie" specifica Platon in studiul sau Timaios.
Eliphas Levi l-a definit ca un adevarat si profound cunoscator: ,,A fi profet inseamna a vedea dinainte efectele din cauze, inseamna a citi in lumina stelelor" (Dogme et rituel de la haute magie).
R. Guenon arata referitor la continutul si semnificatiile profetiei: ,,Cuvantul profetie nu ar trebui sa fie folosit, pentr a i se pastra sensul propriu, decat atunci cand este vorba de vestirile unor intamplari viitoare care fac parte din cartile sfinte ale diverselor traditii si care vin dintr-o inspiratie de ordin pur spiritual, in orice alt caz, folosirea lui este totalmente abuziva, iar singurul cuvant este cel de ,,prezicere".
Visul oracol insa este altceva. Visele oracol exista, dar a caror interpretare este de domeniul specialistilor.
Cuvantul oracol are mai multe intelesuri.
Cel mai cunoscut sens al insusi cuvantului vis inseamna ,,mesaj divin sau raspuns oracular, prezicere sau aparitie, acces la lumea imaginara sau calatorie astrala".
H.Corbin citeaza: ,,Rasul (,,trimisul") este cel caruia ingerul Gabriel i s-a aratat fata in fata; atunci el l-a vazut si a vorbit cu dansul (...). Nabi (profetul) este cel care are viziuni in vis, in felul viziunii lui Avraam si in felul trimisului lui Dumnezeu inainte de revelatie (wahy), pana cand Gabriel a venit la el de la Dumnezeu, cu risalat-ul (misiunea profetului legislator)... În ceea ce-l priveste pe mohaddath (cel caruia ii vorbesc ingerii), acesta este cel caruia ii vorbeste ingerul; el il aude pe inger, dar fara sa-l vada, in vis".
În Antichitate, oracol putea sa fie raspunsul unui zeu dat credinciosului, care isi consulta zeul pentru a primi un raspuns, sau chiar sanctuarul insusi unde era dat raspunsul prin intermediul unor profetese numite Pithii.
Oracolul este cuvantul unui zeu sau al unui erou divinizat, care a fost consultat intr-un loc precis, printr-un mijloc de divinatie si adeseori revelat prin gura unui om, nespecializat sau specializat, precum Sibylla sa preotul evreu(Iesira XVIII, 15-16).
Virgiliu, in Eneida, facea o descriptie memorabila: ,,Astfel, din sanctuarul sau, Sibylla din Cumae raspandeste groaza sacra a oracolelor ei ambigue si mugeste in pestera ei unde adevarul se-nvaluie in umbra".
Sesizam diferenta dintre comunicarea divina, prin ingeri, care este revelatoare, si comunicarea halucinanta care nu este intotdeauna si numaidecat o premonitie.
Adevaratul vis-oracol se petrece la mijlocul somnului, de preferinta intre orele 4-6 dimineata, cand functiile digestive sunt incheiate, cand corpul se afla intr-o buna stare de sanatate, cand spiritul nu se afla sub influenta vreunui excitant si cand pozitia de odihna, normala, nu provoaca nici o tulburare organelor interne.
Atunci, la acea ora, cand se schimba polaritatile planurilor astrale, spiritului eliberat temporar din trupul fizic si decorporalizat in Astral, i se poate comunica, pe cale directa, de catre un mesager divin, inger numit in Biblie, un mesaj la adresa unei intamplari, persoana etc. Desigur ca este bine sa aratam ca exista asemenea persoane dar sunt necalificate, nespecializate, dar care primesc asemenea ,,comunicari" numite vise oracol, dar in mod incidental.
Exista insa si persoane cu capacitati paranormale, initiati in acest domeniu, care au o comunicare permanenta si clara calauzele lor din Astralul Superior, care le fac comunicari frecvente in legatura cu persoane, soarta lor, intamplarile lor viitoare.
Desigur ca se impune sa va semnalam aspectul ca si demonii le fac comunicari mediumurilor lor, vrajitoarele, care uneori se adeveresc si acelea, daca nu cumva au ei, diavolii si demonii, grija sa se intample fenomenele respective pentru a tine in mrejele lor pe credulii cu bani, care apeleaza la descifrarea viselor pe aceasta cale.
De remarcat ca asemenea mediumnitati viseaza noaptea, chiar daca vor sau nu vor clientii lor, tot felul de bazaconii cu care sa-i sperie pe acestia, comunicandu-le la telefon si pe alta cale.
Trebuie asadar sa distingem intre visele oracol pozitive si cele induse malefic si negativ.
Lasam la latitudinea gandirii cititorului, a unei minime etici, mentalitati si observatii, ca sa judece in ce masura utilizarea cheii de mai jos ii poate fi utila si poate suscita interesele sale.
VISELE SUNT OARE PROFETICE ?
Toti cunoastem coincidente intre unele comuicari din vis cu unele intamplari din viata, cel putin tulburatoare, si care au uimit spiritul. Sa adaugam ca unii savanti au crezut si cred inca in caracterul profetic al viselor, cel putin intr-o oarecare masura. Sa remarcam ca, daca in anumite conditii psiho-fizice fiinta umana se arata apta pentru precunoasterea evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, intr-un mod asemanator, ca somnul se intovaraseste uneori cu perceptivitatea premonitorie, ca imaginile se traduc sub o forma mai mult sau mai putin simbolica?
Thylbus noteaza in lucrarea ,,Domeniul Viselor" ca acestea sunt numai in proportie de 1% profetice.
Viziunile nocturne sunt deseori determinate si de starea organica, de o senzatie fizica perceputa in timpul somnului.
Deci, inainte de a folosi o cheie a viselor, ar fi bine incercati sa stiti mai intai, printr-o analiza minutioasa, ce ar fi putut da nastere visului care v-a tulburat. Numai in cazul in care vi se pare inexplicabil, si se petrece intr-un mod special, printr-o comunicare astrala, el poate sa aiba un caracter profetic.
Egiptenii numeau visele "mesagerii misteriosi", caci ei considerau ca erau trimise de zeita Isis care, ajutata de Serapis, le trimitea astfel avertismente si sfaturi.
Pentru ocultisti, dedublarea Eu-lui in "Eu-l" fizic si "Eu-l" psihic sau astral, se realizeaza foarte rar in stare de veghe, si mai des in timpul somnului. Iar daca ei vad in vise o forma a presentimentului sau a telepatiei este pentru ca, spun ei, spiritul in timpul somnului, mai mult ca in stare de veghe, este eliberat de invelisul sau material, si poate sa comunice mai usor cu lumea astrala.
Savantii, cel putin materialistii dispretuitori ai oricarei ipoteze care nu ia in consideratie scalpelul, explica visele prin afluxul sanguin, si le vad doar ca urmare a manifestarii unor cauze fiziologice, ele fiind opera sistemului nervos cand actioneaza asupra lui insusi, fara a comunica cu lumea exterioara, somnul suspendand, cel putin partial, anumite facultati (atentia, vointa, judecata) permitand controlul asupra ansamblului de imagini si idei pe care imaginatia le prezinta, fara coordonarea spiritului.
Desigur ca ei nu recunosc ca ,,totul se afla in spirit si ceea ce uneste ce este sus cu ce este jos pentru a da miracolul unui singur lucru" este hermetic si inchis pentru neavizati .
O asemenea latura a ocultismului sta la indemana unor paradiagnosti cu o mare putere, intuitie, cultura si cunoastere.
Desigur ca si prostia are virtutile ei. Sa nu ai cu ce cerceta un domeniu foarte binecunoscut de altii, pe care-l investigheaza si experimenteaza de mii de ani, si sa spui ca nu-l admiti, sau ca nu exista pentru ca nu-l poti percepe tu, sau ca nu exista in lume decat ceea ce vezi si cunosti tu, nu este decat o simpla si derizorie expresie a prostiei savante.
Nu se poate nega faptul ca visele sunt influentate si de cauze fiziologice, ceea ce, de altfel, anticii o stiau, deoarece tineau cont de pozitia omului in somn, de comprimarea ficatului, de orele somnului, de zile si anotimpuri si de influentele astrale.
Dupa medicul arab Ibn Sina (Avicenna), Moreau de la Sarthe si Maine de Biran se disting doua feluri de vise: intuitive (independente de starea fiziologica si singurele interesante pentru oniromantie) si afective sau organice (in legatura cu starile fiziologice si provocate de ele).
Visele intuitive sunt singurele relevante pentru stiinta profetica.
Este oare chiar atat de exagerat sa credem ca "zeii" se ocupa de micile si misterioasele noastre probleme intr-atat incat sa ne dea sfaturi?
Uneori suntem dezorientati de contradictiile relevate intre diferitele chei ale viselor, care sunt oferite gustului nostru de a cunoaste viitorul.
D-na de Thebes, celebra magiciana, da cateva exemple in acest sens prin care, credem, se raspunde cel mai bine curiozitatilor generale :
- Contradictiile intre cheile viselor nu sunt decat aparente; semnele nu sunt niciodata sigure, interpretarea lor variaza dupa culoare, juxtapunere sau suita imaginilor in sens contrar. Astfel, o cheie a viselor ne da cainele vazut in vis ca semn fericit, alta ca semn rau; ori semnul este fericit atunci cand cainele este alb, caci gri anunta o nenorocire, negru ruina, roscat discordia sau razboiul.
- Pe de alta parte, asa zisele indicatii variaza dupa tipul planetar al interesatului, dupa influentele astrale care actioneaza asupra intregii sale vieti. De exemplu, visul despre un sarpe, amenintator pentru jupiterian, nu anunta decat o grija pentru saturnian; si daca pentru primul este un semn ostil visarea unei ape statatoare, pentru individul lunar este o promisiune de bucurie si bogatie.
- În fine, contradictiile in chestiune, chiar reale, se explica prin diferentele de interpretari ale viselor la diferite popoare, unii crezand ca au remarcat constanta augurului rau .
Ocultistii au mai vazut in vise o forma de presentiment sau telepatie, adica facultatea de a percepe de la distanta si fara ajutorul simturilor.
Evenimentele care ne privesc pe fiecare dintre noi sunt pregatite intotdeauna, fara indoiala, prin Legea cauzalitatii, in imensul imperiu al Lumii invizibile, iar unele sunt inscrise in spiritul nostru intrupat; pana si drumul din viitor; totul este inscris si setat in spirit de Divinitate si nimeni nu poate schimba.
Si in lumea spirituala, ca si in cea fizica, nu se realizeaza toate presentimentele, la fel cum nu incoltesc nici toate semintele puse in pamant.
Cauze, care uneori ne scapa, alteori doar fapte ale vointei noastre, avertizate prin vis, opresc sau precipita evenimente in curs.
D-na de Thebes, atat de celebra prin miile de vise pe care le-a interpretat in timpul consultatiilor sale si care a scris, cu ardoarea specifica a credintei si increderii sale, care era atat de convingatoare, celebra carte "Enigma visului", isi arata prudenta cand scria:
"Nu trebuie sa dam interpretarii viselor o certitudine absoluta. Trebuie facuta deosebirea intre stiinta si fantezie si sa admitem ca visele sunt mai degraba reminiscente sau reflectari ale preocuparilor decat semne. Cheile viselor nu trebuie luate ca litera de evanghelie. Tot ce se poate spune asupra viitorului misterios, a carui cercetare pasioneaza sufletul omenesc de cand exista oamenii, nu se va baza niciodata decat pe ipoteze si coincidente".
Si dupa ce avertiza in mod onest pe cei care ii ofereau onorarii mari pentru a afla de la ea interpretarea viselor, ea adauga urmatoarele randuri fermecatoare, de altfel imprumutate in parte si Marii Enciclopedii, ce vor servi ca o concluzie asupra acestui paragraf asupra viselor intuitive :
,,Anticii pretindeau ca se putea, cu ajutorul retetelor, amuletelor, rugaciunilor si desenelor, sa se regleze visele, sa se aiba numai vise dulci si placute si sa se evite cele rele. Ei recomandau, in special pentru acest scop, sa se plaseze o ramura de laur langa cap. Vreti un sfat asupra acestui punct? Visele placute sunt evocate de un suflet linistit si de o constiinta calma, cei rai nu au vise fericite. Faceti bine tuturor, iubiti si devotati-va, si noptile va vor fi populate cu amintiri si vise agreabile. Nu cititi seara pagini negre sau de groaza, caci ele se vor repeta in somnul vostru in imagini oribile. Adormiti cu ganduri placute si veti avea vise frumoase".
În ceea ce priveste visele afective sau organice, provocate, intr-un mod natural, de starea patologica a organismului, ele prezinta un interes practic si de nenumarate ori controlat.
Parerea noastra este ca el sa cheme medicul pentru a-l consulta, daca vaavea vise neplacute. Si atunci va putea spune ca intr-adevar visele i-au fost prevestitoare.
Larousse care, in general, nu este prea bland cu tot ceea ce atinge supranaturalul, este obligat sa se inchine in fata evidentei.
Asupra acestui subiect, el spunea urmatoarele:
"Cele mai mici indispozitii, ca si cele mai grave boli, pot sa dea nastere viselor. Din nefericire, valoarea lor semiologica este foarte nesigura, nu se cunosc legaturile lor cu sediul si natura afectiunilor diverse care le intovarasesc. Tot ceea ce stim este ca, in timpul somnului, activitatea patologica, care se realizeaza in adancurile organismului, provoaca vise mai mult sau mai putin in legatura cu organul bolnav. Acest lucru este atat de adevarat, incat uneori se poate banui o boala pe care nimic nu o dezvaluie in stare de veghe".
. 
