VISELE PREMONITORII ........AU O EXPLICATIE STIINTIFICA ?

[anuk]

In ultima perioada suntem "obsedati" de catastofe si ascultam profetii si preziceri intrebandu-ne, daca si cand ,se vor adeveri. Exista oameni cu astfel de capacitati? Exista o explicatie logica ?







Undele cerebrale sint produse permanent de creier

Creierul uman produce in permanenta impulsuri electrice, numite unde cerebrale, care se pot masura dupa amplitudine si frecventa. Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti. Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde beta, alfa, teta si delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de constiinta a unei persoane la un anumit moment.

Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avind un rol caracteristic. Din aceste simfonii s-au nascut arta lui Picasso, poeziile lui Eminescu, teoriile lui Voltaire si ale lui Einstein.

Undele beta – constientul

Undele beta sint produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica.

In conditii optime undele beta sint asociate gindirii logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare.

In cazul surplusului de unde beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.

Undele alfa – starea de vis

Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient.

In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa.

In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.

Undele teta – subconstientul

Se intimpla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume. Aceste stari sint provocate de undele teta.

Undele teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia de la constient la inconstient. In spatele undelor teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii. Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale.

De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sint active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.

Undele delta – inconstientul

Se intimpla sa stim ca va suna telefonul cu citeva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva. Ne gindim foarte intens la cineva si se intimpla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor delta.

Undele delta sint un fel de radar personal, trimitind si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele delta compun chiar inconstientul individului. Prezente in timpul somnului profund, ele ramin active atunci cind toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta. Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde.

Undele delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc. Exista persoane care sint coplesite de activitatea undelor delta, neputind sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.

Undele cerebrale se combina, creind stari

Fiecare stare de constiinta in care un om se afla in orice moment este o combinatie intre cele patru categorii de unde cerebrale prezentate mai sus. Examinind cum interactioneaza si functioneaza ele impreuna, se poate intelege mai bine ceea ce se intimpla cu starile unui om si de ce apar anumite experiente.

Toate categoriile sint la fel de importante si toate impreuna ofera o diversitate extraordinara de stari mentale, emotionale si spirituale. In interiorul categoriilor mari pe care le-am descris, exista game de frecvente diferite, care variaza de la persoana la persoana.

Stari de luciditate extraordinara

Aceasta este o stare care s-ar putea caracteriza printr-un triumfator Evrika! Timp de citeva secunde, intelegem si sintem capabili sa cuprindem cu mintea totul, iar solutiile la problemele care ne preocupau de mult apar atit de simple incit ne intrebam cum de nu ne-am gindit mai inainte la ele. Aceasta stare de constientizare extraordinara pe toate planurile poate conduce la ginduri si fapte de o creativitate iesita din comun.

Aceasta stare este rezultatul combinarii in proportii precise a tuturor celor patru tipuri de unde. Omul experimenteaza in acelasi timp empatia undelor delta, inspiratia creativa, viziunea personala si constiinta spirituala a undelor teta, descatusarea spirituala produsa de undele alfa si toate acestea in stare constienta si rationala, provocata de undele beta.

Documentar de Geta Huzum

http://www.nutritie-sanatoasa.ro/ar...le-cerebrale-sint-produse-permanent-de-creier



PS Cu cetitudine ,toti avem presimtiri si vise premonitorii asa ca,va invit sa discutam despre ele.

Incep eu -ori de cate ori am visat camere cu peretii goi sau coscoviti,
in maximum doua sau trei zile, a murit o persoana cu care am relationat.

-ma intreb daca sa sun sau nu pe ........si in cateva clipe ,telefonul suna si la celelalt capat .........persoana la care ma gandeam.

 

[ramanya]

Oamenii sunt conectati, cu sau fara voia lor, la constiinta Universala. Daca facem abstractie de existenta noastra in forma materiala ( trup ), ne-am imagina o imagine de ansamblu in care mai multe luminite sunt interconectate intre ele si impreuna formeaza o retea de constiinta care pleaca dintr-un glob luminos mare. Secretul utilizarii constiintei Universale consta in a deveni constient de conectarea ta permanenta la aceasta.

 

[mobius]

Undele cerebrale sint produse permanent de creier

Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient.

In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa.

In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.
Omul experimenteaza in acelasi timp empatia undelor delta, inspiratia creativa, viziunea personala si constiinta spirituala a undelor teta, descatusarea spirituala produsa de undele alfa si toate acestea in stare constienta si rationala, provocata de undele beta.

Mi-amintesc, delfinul are o prevalenta a emisiei undelor alfa, de aceea terapiile autistilor includ 'sedinte' de contact cu delfini in bazine speciale.
Si totusi, delfinul, desi o specie foarte inteligenta care surprinde inca stiinta, nu este in vf piramidei trofice, nici macar in mediul marin.
Chestiunea privind constiinta universala nu ma prea prinde. Eu vad lucrurile mai putin neobisnuite. In mod cert, puterea mintii omului este foarte mare, chiar daca majoritatea oamenilor folosesc 5% din capacitatea creierului (ce se intimpla cu restul, ma intreb ) si doar putini au 'mintea mai creata' (stii voi chestia cu circumvolutiunile netede () ).
Cred ca exista o rezonanta prin care subconstientul ne furnizeaza unele informatii - chiar si in cazul oamenilor obisnuiti. Dar oamenii ... neobisnuiti (?) cred ca sunt foarte putini pe glob, acum si dintotdeauna.
Pina la constiinta universala, omul este o specie . Care nu prea poate controla natura dupa bunul sau plac, nici macar nu o cunoaste pe de-a'ntregul (nici nu ar avea cum) si nici... . Ce?

 

[anuk]

Precognitia - priviri aruncate in viitor


Un simt misterios te avertizeaza ca, in viitor, s-ar putea intampla ceva – de obicei, ceva neplacut. Uneori presimtirile inseala dar, alteori, se poate intampla ca realitatea sa se potriveasca in chip tulburator cu presentimentele. Premonitiile raman un domeniu straniu, un abis mult cercetat, dar prea putin cunoscut. Iar exemplele ilustre – ale unor prevestiri care s-au implinit, adesea in chip tragic – sporesc misterul acestui fenomen.




Samani, mediumi, Bismarck si Napoleon


Parapsihologii folosesc mai degraba termenul de precognitie, pentru a desemna perceptiile metapsihice care se leaga de un eveniment viitor. Diversi autori vorbesc despre felurite viziuni precognitive: cele au loc in stare de transa – lucru intalnit in relatari despre activitatea unor vraci, samani sau, mai nou, mediumi; visele prevestitoare – despre care relatarile abunda; presentimente, situatie cand prevestirea este resimtita sub forma unei emotii, sau lucruri pe care cei inzestrati cu capacitati precognitive “le vad”, pur si simplu, in stare de veghe, in contexte dintre cele mai obisnuite. Deseori, aceste intrezariri ale realitatii viitoare sunt simtite ca niste avertismente, ele vestind aparitia unor situatii neplacute, a ceva rau.

O linie prea putin clara desparte precognitia – aflarea unor intamplari viitoare fara a fi avut nici un fel de indiciu in privinta lor – de previziunile care pot fi doar rodul unei adanci cunoasteri a realitatii, pe baza careia se poate deduce, in mod logic, evolutia unor fenomene in viitor.

Otto von Bismarck (desen, sus), cancelarul Germaniei, a afirmat la un moment dat, in 1898, ca daca va mai fi vreun razboi in Europa, acesta va fi starnit de cine stie ce trasnaie petrecuta in Balcani. Si asa a fost – Primul Razboi Mondial a fost declansat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la Sarajevo, de catre un nationalist fanatic sarb, in 1914 – dar sa fi fost vorba aici chiar de precognitie? Bismarck, care se aflase ani de zile in mijlocul evenimentelor politice si militare ale continentului, care tinuse in mana sa itele incurcate ale politicii europene timp de peste trei decenii, cunostea atat de amanuntit situatia din Europa, intelegea atat de bine complicatele ei mecanisme, incat ar fi putut anticipa evolutia situatiei, fara ca predictia sa sa implice vreun element paranormal.
Daca presentimentele par destul de obisnuite – le-am avut cu totii, in clipe in care, sub presiunea unor situatii stresante, ne copleseau emotiile si ne gandeam la tot ce poate fi mai rau – in schimb, visele prevestitoare au o nota mai dramatica, au fost mult mai bine studiate si fac chiar si azi obiectul unui mare interes si al unor cercetari ample. Visele premonitorii sunt un fenomen care i-a impresionat intotdeauna pe oameni, desi istoria anecdotica a retinut doar situatiile in care prevestirea s-a adeverit , nu si pe cele – probabil mult mai multe – cand un vis urat, ce parea sa anunte ceva rau, nu a fost urmat de nimic neplacut intamplat in realitate. Chiar si cazurile ilustre de vise “confirmate” pot fi puse la indoiala de sceptici, de vreme ce ni s-au transmis prin multe generatii si e posibil ca relatarile sa fi fost mult “inflorite”.

Despre Abraham Lincoln se spune ca a avut un vis in care a vazut, la Casa Alba, oameni jelind, iar cand a intrebat (tot in vis) cine murise, i s-a raspuns: presedintele. Cateva zile mai tarziu, a fost asasinat.

Napoleon ar fi avut, se zice, in ajunul bataliei de la Waterloo (1815), un vis urat de tot, in care o pisica neagra, dupa ce daduse tarcoale ambelor tabere, s-a asezat, in cele din urma, in fata armatei napoleoniene.

Totusi, acest domeniu starneste in continuare un mare interes si inspira aparitia multor lucrari dedicate incitantului fenomen. O carte publicata in 1985 de Brian Inglis, un cunoscut jurnalist britanic pasionat de paranormal, carte care a fost tradusa si in limba romana si a aparut la noi in 1993, sub titlul PARANORMALUL – o enciclopedie a fenomenelor psihice, aduna, in capitolul dedicat precognitiei, un mare numar de exemple; autorul descrie vise si previziuni apartinand mai multor personalitati, din diferite epoci istorice, cu abundenta de informatii si cu multa convingere, ceea ce le confera o puternica aparenta de veridicitate

Evident, cei care nu se multumeau cu explicatia “visele sunt trimise de zei” (sau de Dumnezeu) au incercat sa gasesca justificari mai stiintifice ciudatului fenomen al viselor prevestitoare. O lucrare clasica este An Experiment with Time, publicata de inginerul britanic J. W. Dunne (foto, jos) in 1927. Intrigat de propriile vise premonitorii care pareau sa-l avertizeze in privinta unor evenimente care dupa spusele sale, s-au confirmat adesea, el s-a aplecat asupra fenomenulu, incercand sa descopere o explicatie. Teoria sa este si azi de mare interes si a inspirat numerosi alti cercetatori, dar si artisti
El sustine ca timpul este etern prezent, ca trecutul, prezentul si viitorul se petrec toate deodata. E o idee dificil de explicat si inca si mai dificil de inteles; sa recurgem si noi la analogia clasica, aceea care aseamana timpul cu o carte. A trai prezentul, a percepe prezentul este ca si cum ai citi o anumita pagina din carte. Omul care “citeste” pagina prezentului este constient numai de ea in acel moment, dar celelate pagini ale cartii, trecutul si viitorul, exista si ele in acelasi timp cu pagina citita si, daca am putea citi toate paginile cartii simultan, toata cartea deodata, am intelege ce inseamna sa traiesti simultan prezentul, trecutul si viitorul.
Dunne sustine ca, in stare de veghe, omul “simte” timpul doar liniar – ca pe o curgere in linie dreapta, dinspre trecut spre viitor; in schimb, in somn, creierul functioneaza altfel si devine capabil sa interpreteze timpul in acest mod “simultan”. Constiinta devine libera sa rataceasca prin prezent, trecut si viitor, care (sa nu uitam) exista toate in acelasi timp. In lumina acestei teorii, devenim astfel capabili sa avem acele vise precognitive – constiinta nimereste peste o intamplare oarecare din viitor si creierul o experimenteaza in modul sau propriu, transformand perceptia intr-un vis mai mult sau mai putin explicit, in care ceea ce se intampla poate fi vazut oarecum “ca in realitate” (ca in visul lui Lincoln) sau poate fi exprimat intr-o forma simbolica (precum in visul lui Napoleon).



Premonitia in viziunea (sic!) scepticilor

Pentru orice fenomen categorisit drept paranormal, exista doua perspective: cea din care judeca aceia care cred in aceste fenomene se opune celei din care privesc pozitivistii sceptici, care refuza explicatiile oculte si incearca sa explice orice fenomen, indiferent cat de misterios ar parea el altora, prin prisma unei gandiri stiintifice, cautand explicatii “firesti”, bazate pe ceea ce se cunoaste pana acum in fizica, biologie, psihologie… Ce spun, asadar, despre premonitii, precognitii, presentimente, vise prevestitoare & co., adeptii scepticismului stiintific?

In general, parerea lor este ca, daca nu e vorba despre frauda, atunci avem de-a face cu interpretari gresite ale unor fenomene sau/si despre particularitati ale psihicului uman care influenteaza intepretarea obiectiva a faptelor. Memoria umana ar avea in mod natural tendinta de a retine mai degraba coincidentele; toti suntem impresionati de coincidente, de confirmarea pe care realitatea o aduce unui vis sau unui presentiment, dar toti uitam si nu mai punem la socoteala nenumaratele ocazii in care premonitiile nu s-au confirmat. Cu alte cuvinte, luam in calcul “reusitele” si nu “esecurile”. Daca am visat ceva care ni s-a parut “semn rau”, iar a doua zi chiar se intampla ceva rau, asociem intamplarea cu visul si zicem: “Vezi? Stiam eu ca o se intample ceva rau, fiindca azi-noapte am visat cutare chestie.” Dar daca nu se intampla nimic?

Si ce sa mai zicem despre cosmarurile care au drept cauza ceva gata intamplat – evenimente traumatizante din trecut, poate unele de care nici nu suntem constienti, intamplari pe care mintea noastra le-a inchis undeva adanc, in subconstient, incercand sa scape de teroarea lor? Daca ne imaginam ca aceste vise se refera la intamplari viitoare, ne inselam, le-am intepretat gresit.



Visele premonitorii sub lupa cercetatorilor

Premonitiile sunt categoric fascinante, motiv pentru care se si incing atatea dezbateri in jurul lor. Multi oameni au o anumita capacitate de a “simti” lucruri care urmeaza sa se intample, adesea fiind vorba despre intamplari marunte. Poate unii oameni au capacitati de acest soi mai dezvoltate? Poate sunt capabili sa functioneze, in stare de veghe, in acel mod “simultan” descris de Dunne, in care percep deodata trecutul, prezentul si viitorul, lucru de care, iarasi conform lui Dunne, cei mai multi oameni nu sunt capabili decat in timp ce dorm? Operele de fictiune - mai ales filmele - au exploatat din plin acest element, aducand in scena personaje care au, din senin, ca intr-o strafulgerare, “viziuni” scurte, dar dramatice, asupra unor lucruri ce urmeaza sa se petreaca in viitor. Oricum ar fi, acest simt, oricat de imperfect ar fi el la majoritatea oamenilor, este unul misterios si de aceea, fascinant. Atat de fascinant, incat este studiat cu mijloace stiintifice, in cadrul unor proiecte de cercetare desfasurate in institutii academice dintre cele mai serioase.

Inca din anii 1930, la Universitatea Duke din SUA exista un Laborator de Parapsihologie unde doi cercetatori, Joseph Rhine si Louisa Rhine, studiau fenomenul precognitiei. In 1967, psihiatrul J. A. Barker a infiintat, in Marea Britanie, o institutie stiintifica dedicata unui scop practic - British Premonitions Bureau - unde erau centralizate informatii de la persoanele ce incercau diferite presentimente referitoare la calamitati; datele erau adunate cu scopul de a pune la punct un sistem original de prevedere a dezastrelor. Dupa cat se stie, Barker chiar a reusit sa depisteze cateva persoane ce pareau inzestrate cu un soi de antene sensibile, persoane ale caror presimtiri erau confirmate de realitate. Din pacate, insa, aceste persoane nu puteau prevedea exact momentul cand avea sa se intample catastrofa cu pricina, nu reuseau sa o localizeze in timp., astfel incat sistemul de avertizare nu putea functiona.
In 1979, la una dintre cele mai prestigioase universitati americane, Princeton, a fost infiinta un laborator specializat - Princeton Engineering Anomalies Research (PEAR) - destinat sa studieze, cu mijloace tehnologice moderne, interactiunile psihicului uman cu realitatea fizica. Echipe pluridisciplinare - psihologi, ingineri, fizicieni s.a. – au studiat aici diverse fenomene tinand de sfera foarte vasta a parapsihologiei, printre care si precognitia. Laboratorul a fost inchis in 2007; au mai ramas insa institutii stiintifice care exploreaza acest camp al cunoasterii, inca prea putin cercetat, incercand sa aduca precognitia din paranormal in normal, respectiv sa ofere explicatii acceptate de comunitatea stiintifica acestui fenomen tulburator si atat de putin inteles.

---

 

[anuk]

Viziunea lui Jung despre inconstient este radical diferitã de cea a lui Freud.


Inconstientul este un ghid, un prieten, un sfãtuitor.
"Asa cum, în plan fizic o ranã se cicatrizeazã de la sine, organismul uman tinzând spre integritatea corporalã, tot astfel el tinde spre sãnãtatea psihicã, iar inconstientul este permanent prezent pentru a aranja lucrurile. El ne indicã ce anume trebuie reparat în planul psihismului uman si trece la actiune, cicatrizând ranile sufletesti, erorile vietii de zi cu zi.
" Functia generalã a visului este de a încerca sã restabileascã echilibrul nostru psihologic cu ajutorul materialului oniric, care, într-o manierã foarte subtilã, reconstituie echilibrul psihismului nostru, în ansamblul sãu ".
O altã functie a visului, pe lângã aspectul sãu compensator,este ceea ce Jung numeste functia prospectivã. Visele ne dau indicatii asupra unor planuri pe care le avem într-un viitor foarte apropiat, indicatii care par uneori profetice. Ele se bazeazã pe informatii înregistrate în inconstient.
Asa cum putem prezice timpul probabil cu ajutorul a numeroase informatii pe care le primim de la tot felul de aparate stiintifice care depãsesc capacitãtile perceptiei fizice omenesti, tot astfel visele dau indicatii despre posibile evenimente viitoare, prin analiza informatiilor stocate în inconstient, care depãsesc cu mult informatiile ajunse la nivelul constient al omului.
În ceea ce priveste capacitatea oamenilor de a întelege mesajele viselor, Jung este convins cã acest lucru e pe deplin posibil.
El crede cã oricine poate sã înteleagã propriile vise, prin el însusi, fãrã a recurge la ajutor dinafarã, gândind, analizând, interpretând, imaginile care se afiseazã pe ecranul personal în fiecare noapte.
De altfel el este autorul unei tehnici care rãmâne de actualitate si care constã în dialogul cu propriile imagini din vis.
Interpretarea viselor se face printr-o asociatie de idei dirijate, adicã " asociatiile vor fi canalizate si limitate la periferia imediatã a visului ca si la elementele care sunt în raport direct cu acesta ", spre deosebire de psihanaliza lui Freud, care era adeptul asociatiei de idei libere.
Supletea metodei de interpreare a viselor a lui Jung, face ca ea sã rãmâna foarte actualã si utilã, fiind un model de analizã pertinentã si documentatã."




TIPURI DE VISE



Visele reprezintã o oportunitate de autocunoastere. Ele sunt expresia prin care sufletul cautã sã mentinã integralitatea fiintei noastrã pe calea evolutiei personale, eliberându-ne în acelasi timp de vechile atitudini care, tinându-ne prizonieri ai trecutului, nu ne mai sunt de nici un folos. Singurul limbaj pe care-l cunoaste sufletul sunt simbolurile.

În general putem clasifica astfel visele:

1 - Vise simbolice
2 - Vise compensatorii
3 - Vise legate de starea de sãnãtate
4 - Vise legate de gãsirea solutiilor unor probleme
5 - Vise telepatice
6 - Vise premonitorii
7 - Vise lucide
8 - Cosmaruri



1- VISELE SIMBOLICE

Personajele care apar în vis sunt adesea proiectii ale dorintelor care sãlãsluiesc în noi si care reprezintã psihismul nostru, lumea trãirilor noastre interioare (credintele, atitudinile, temerile, etc.)
Aceste personaje pot fi oameni necunoscuti sau pot fi persoane reale din anturajul nostru.
Când în vis apar personaje cunoscute, care fac parte din cercul de relatii prezente în viata noastrã, acestea au o semnificatie foarte particularã.
Astfel, în functie de subiectul visului, calitãtile sau defectele pe care noi le atribuim celor care compun sfera relatilor noastre concrete ( rude, prieteni, cunoscuti, etc.) sunt de fapt trãsãturi de caracter care ne apartin nouã însine.
Se produce astfel o proiectie asupra altora a propriilor noastre trãiri pe care nu le constientizãm în viata de zi cu zi, sau nu vrem sã ni le recunoastem.
Diferitele personaje care ne populeazã visele nu sunt altceva decât simboluri care exprimã realitãti deja existente în lumea psihismului nostru.
Cu totii gãzduim în fiinta noastrã un "copil speriat ", un "pãrinte exigent ", un " profesor critic ", etc., o lungã listã de roluri pe care le jucãm de-a lungul vietii.
Aceste roluri sunt proiectate în vis si interpretate de personaje simbolice cu scopul de a ne arãta nouã însine diversele aspecte ale fiintei noastre care trebuiesc avute în vedere pentru a fi analizate si ameliorate.
Fiecare personaj din vis devine astfel un simbol al unei stãri de spirit, al unei credinte sau tendinte.
Subconstientul nostru regizeazã în fiecare noapte o piesã care are scopul de a ne introduce în atmosfera populatã de rolurile noastre din viatã si de a ne revela propria existentã cu conflictele si problematicile ei.
Este vorba, în final, de rolurile pe care noi le jucãm în viatã, dar care, în vis, sunt interpretate si atribuite celor care pentru noi au o semnificatie particularã.
Actorii din vis sunt purtãtorii simbolici ai mesajului pe care subconstientul cautã sã ni-l transmitã pentru a ne revela pe noi, nouã însine.


2 - VISELE COMPENSATORII

Visele de compensatie sunt vise care " ne permit " sã comitem acte pe care nu îndrãznim sã le facem în stare de veghe, sau pur si simplu nu avem posibilitatea de a le realiza. Sunt vise de defulare, de multe ori cu tentã sexualã.


3 - VISE LEGATE DE STAREA DE SÃNÃTATE

Din astfel de vise putem afla ce stãri emotionale stau la baza indispozitiilor noastre.
Puterea mintii este atât de mare încât atunci când nutrim gânduri negative (mânie, invidie, rãzbunare, gelozie, supãrare, îngrijorare, fricã, etc ) acestea influenteazã corpul în mod subtil, generând atitudini negative care afecteazã deci planul fizic.
Visele din aceastã categorie au rolul de a ne pune în gardã, de a ne alerta sau avertiza asupra pericolului de dereglare a armoniei interioare care poate pune în cauzã buna functionare a organismului, deci sãnãtatea noastrã.
De asemenea, putem primi informatii, în vis, despre o indispozitie fiziologicã sau chiar îmbolnãvirea unui organ.
Este bine ca, analizând mesajul visului, sã luãm mãsuri urgente pentru corijarea atitudinii noastre mentale în vederea prezervãrii sau, dupã caz, ameliorãrii stãrii de sãnãtate.


4 - VISE CARE VIZEAZÃ REZOLVAREA PROBLEMELOR

Problemele care ne afecteazã în timpul zilei ies la ivealã noaptea, în vis, din adâncul subconstientului. Acesta oferã solutii pe care noi nu le-am imaginat în stare de veghe.
Sunt bine cunoscute exemplele unor mari personalitãti din lumea stiintei sau artelor, care datoreazã succesul realizãrilor de exceptie, "sfaturilor" pe care le-au primit în vis .
Secventele din vis nu sunt aleatorii.
Prima scenã este subiectul principal al conflictului, fiecare scenã generînd o alta pânã la cea finalã care aduce adesea solutia sau ne aratã un drum, o cale de urmat pentru a gãsi rezolvarea problemei respective.


5 - VISE TELEPATICE

În visele telepatice actiunea care se deruleazã poate fi o punere în scenã a unei situatii reale, care se petrece efectiv în chiar momentul în care are loc visul.
Poate fi vorba despre un eveniment care se petrece la mare distantã ( poate chiar pe cealaltã parte a globului ) sau în viata unei alte persoane.
Este o perceptie pe care o avem în astral despre o actiune care se desfãsoarã în lumea fizicã.
Se mai poate ca perceptia pe care o avem sã nu se refere la un fapt, o actiune concretã ci la trãirile ( frici, bucurii, etc. ) unei alte persoane care ni se transmit în mod telepatic.
E bine sã interpretã acest gen de vise din ambele puncte de vedere.


6 - VISE PREMONITORII

Acestea reprezintã informatii sau întâmplãri care se petrec în vis înainte ca ele sã se manifeste în realitate în lumea exterioarã.
De multe ori aceste vise exprimã doar tendinta pe care ar urma-o evenimentele vietii reale dacã ele ar urma cursul lor din viata curentã.
Subconstientul nostru capteazã evenimente, fapte, vibratii, tendinte si le interpreteazã fãrã ca constientul nostru sã poatã interveni.
Visul aduce toate acestea la suprafatã.
De retinut ca pe un factor extrem de important : noi putem influenta în mod constient cursul evenimentelor dar dacã NU o facem, atunci "premonitia" se realizeazã. Aceastã schimbare a cursului evenimentelor presupune o atitudine de transformare interioarã, de motivatie si actiune.
Idealurile, valorile, scopurile, telul nostru în viatã sunt subiectele favorite ale viselor din aceastã categorie.
Ele ne aratã valorile noastre reale, cele care ne fac cu adevãrat fericiti, care ne aduc cu adevãrat armonie si echilibru lãuntric.
Dacã în realitate ducem o viatã pe care în adâncul nostru o respingem, visele ne vor arãta acest lucru, invitându-ne sã luãm mãsurile necesare pentru a fi în armonie cu adevãrata noastrã fiintã.
Ele ne vor arãta distanta dintre aspiratii si posibilitãti.



7 - VISE LUCIDE

Acestea reprezintã o categorie foarte specialã de vise.
Sunt vise în care stim cã visãm si putem sã schimbãm prin vointã cursul visului.
Astfel în loc sã asistãm ca spectatori ai propriului nostru film din vis, devenim regizorii acestuia.
Acest tip de vise ne relevã capacitãtile corpului nostru astral. Astfel, în acest tip de vise putem cãlãtori oriunde, depãsi limitele materiei si folosi vointa pentru a actiona fãrã limitãri.
În lumea astralã întâlnim exact aceeasi situatie ca în lumea realitãtii fizice.
Acolo existã, de asemenea, grade diferite de dezvoltare, de trãire spiritualã si putem întâlni nivele mai înalte sau mai joase de evolutie.
Putem realiza contacte cu alte suflete si schimba mesaje, asa cum o facem în lumea "realã" fizicã.



8 - COSMARURI

Cosmarurile care se repetã reprezintã ultima solutie pe care o are subconstientul de a ne arãta cã ceva ce nu reusim sã întrezãrim în noi însine trebuie revelat si înteles.
În acest caz actiunea este mult mai importantã decât trãirile si emotiile asociate acesteia.

 

[anuk]

Din propria mea experienta ,stiu ca starea de sanatate influenteaza visurile. Este f adevarat ca organismul ne atentioneza . Va dau acest link care o sa va ajute cu siguranta (dand clic pe cheia bolilor)

http://valmars.fateback.com/index.htm

 

[anuk]

In zori vin profetiile zeitatilor.


O foarte frumoasa, simpla si totodata concreta prezentare a visului pe perioada unei nopti, a facut-o marele întelept tibe- tan Marpa Tradu- catorul, acesta des- criind ceea ce a experimentat el însusi în minte:
"Visele sunt considerate drept iluzie.
La începutul noptii se nasc din forme obisnuite
Si nu trebuie sa le dati atentie.
La miezul noptii înselatoriile lui Mara apar
Nu va încredeti în acestea
În zori vin profetiile zeitatilor…"
Asa se si întâmpla. Într-o prima faza de relaxare când se face trecerea de la veghe la somnul lent, superficial structura fizica se "detensioneaza" si odata cu aceasta mintea care deruleaza imagini înregistrate în timpul zilei sau chiar al saptamânii (depinde de încarcatura acestor imagini), dar fara o anumita ordine sau conotatie. Este ceva pur mecanic. Mintea se relaxeaza, atât. Acestea sunt "formele obisnuite" carora nu trebuie sa le dam atentie.
Datorita faptului ca ciclurile: SLI, SL II, SL III, SLP(somnul lent profund), REM, se reiau de-a lungul unei nopti; visam, dormim profund, apoi din nou visam, apoi din nou dormim cu anumite grade de profunzime, apoi din nou visam, etc., parcurgem astfel 4-6 cicluri pe noapte, primul ciclu durând aproximativ 120 de minute, iar urmatoarele de la 90 de minute în jos. În al doilea ciclu de somn relaxarea este destul de completa, mintea nu mai tine încordata nici o imagine. Aici încep sa apara imaginile din subconstientul personal. Stari interioare cu care ne confruntam, problemele noastre pe care le negam ziua, ies la suprafata noaptea, atasamente, situatii cu care ne confruntam tocmai pentru ca le dorim sau ne lasam afectati de acestea. Deci, cadem în plasa lui Mara sau Maya - iluzia cosmica, jocul acestei lumi pe care trebuie doar sa-l jucam, nu sa ne si lasam afectati. De aceea Marpa spune " nu va încredeti în acestea". Aici, în aceasta perioada apar visele în care dorintele noastre refulate îsi dau drumul aratând "cine suntem noi". Misticii, initiatii sau sfintii stiu ca omul si întreaga manifestare reprezinta de fapt beatitudine, esenta pura a lui Dumnezeu si constiinta cosmica. De aceea, ei au dreptate când spun ca noi nu suntem problemele noastre, nu suntem nici furia, nici frica, nici angoasa, nici tristetea etc. Atunci de ce ne lasam înrobiti de acestea? Aceste vise arata problemele noastre din subconstient, adica constientizarea continuturilor inconstiente. Desi în starea de veghe ne purtam ca niste persoane integre, sub masca pe care o purtam în societate, se poate ascunde un afemeiat, un scandalagiu sau hot etc. Desi aparem ca atare în vise, în realitate noi nu suntem nici violenti, nici afemeiati, nici hoti, ci doar ne lasam posedati de aceste instincte. Constientizându-le, întrebându-ne "sunt eu acesta?", le putem face sa dispara. Închizând rezonatorii fiintei la aceste vibratii, transfigurând, întelegând, iubind sau iertând. De aceea, Marpa spune "…Nu va încredeti în acestea". Dupa aceasta faza, apare din nou un somn profund fara vise, în care omul se restabileste fizic, energetic, mental, deci, tinde sa se regenereze cât mai aproape de stadiul complect. Dupa înca 1-3 asemenea cicluri de somn în care etapele somnului profund reînprospateaza fiinta, iar somnul cu vise îsi atrage informatia din tot mai profunde segmente ale subconstientului si inconstientului apare, cel de-al treilea stadiu al viselor, al celor diurne. Similar se elaboreaza si visele diurne, cu importanta deosebire ca în acest caz ele nu sunt urmate de starea somnului profund, ci de cea de veghe, de un nou început, un nou ciclu, o noua renastere. Vârsta la care visele diurne au o aparitie propice este adolescenta. Aici se formeaza visele cele mai îndraznete, vise ce vor marca întreaga dezvoltare a persoanei. Sunt acele vise care vor propulsa personalitatea dincolo de realitate.
Aceste vise sunt cele încarcate cu prospetimea si puritatea altor lumi. Ele vin în urma repetatelor cicluri de somn profund în care fiinta s-a împrospatat, s-a refacut, pe fondul somnului cu vise care în urma relaxarii gradate "a împlinit" cumva dorintele refulate din veghe developând filmul trairilor si senzatiilor înregistrate în subconstient de-a lungul vietilor anterioare si actuale. Astfel, aceste vise diurne, apar anuntând un nou început însotite de profetii sau întâlniri astrale cu fiinte spirituale deosebite, asa cum spunea Marpa "în zori vin profetiile zeilor". Acestea vin dintr-un fond a ceea ce în psihologia contemporana este numit inconstient arhaic (dupa o schema elaborata de Wilber) si este definit ca: structuri simple, primitive, precoce ce nu provin din experienta personala, ci sunt mosteniri filogenetice comune. Deci, exista elemente comune visului ce tin de o zestre culturala comuna întregii umanitati; din zestrea culturala comuna (inconstient colectiv) ne desprindem cu totii.
Din acest fond imens ne parvin imaginile pe care le putem denumi cu adevarat vise.

 

[anuk]

VIS

Vis este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în timpul somnului. S-a demonstrat ştiinţific faptul că o fiinţă umană petrece aproximativ 6 ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte).[formulare evazivă] Încă nu s-a aflat care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În timpul somnului REM, eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, condiţie cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a persoanei care visează. Singura excepţie cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât în visele obişnuite.

 

[anuk]

PSIHOLOGIA VISELOR


Interpretarea viselor

"Intelepciunea populara are dreptate cand pretinde ca visele prezic viitorul. In realitate, visul ne arata viitorul nu asa cum se va realiza, ci cum dorim noi sa se realizeze. Spiritul popular face ceea ce face de obicei: crede ceea ce doreste"
Sigmund Freud.

Interesul suscitat de vise asupra omului este ilustrat din vremuri imemoriale de marturii cuprinse in Biblie - visul lui Iosif si nu numai - sau lasate de inteleptii tibetani - "Yoga viselor"- ori maestrul sufi Ibn El-Arabi, Aristotel, Sf.Augustin sau celebrul roman Arthemidorus cu ale sale "Cele 5 carti ale viselor si viziunilor". Nici vremurile moderne nu sunt mai prejos din punct de vedere al cercetarii viselor, ceea ce inseamna ca interesul pentru acestea si pentru interpretarea lor a ramas neschimbat. Analiza viselor joaca, de asemenea, un rol important in diferite forme de psihoterapie, deoarece releva continutul nivelurilor profunde ale psihicului.
Nu se poate insa vorbi despre vis inainte de a cunoaste cate ceva despre starea in care acesta se produce, fara a vorbi despre somn. O scurta incursiune in istoria cercetarii somnului ne arata ca starea de relaxare psihica este insotita de unde alfa sau ritm alfa, cu o frecventa uniforma de 10 cicluri pe secunda (H.Berger). Acest ritm uniform alfa este inlocuit, cand adormim, cu ritmuri rapide, cu tensiune scazuta; apoi apar unde libere cu amplitudine mare si cu o durata scazuta (Loomis si Davis). Incetinirea treptata si cresterea amplitudinii undelor insotesc somnul profund. N.Kleitman a observat ca miscarile lente, pendulare ale globilor oculari, devin la un moment dat, foarte rapide; in aceasta faza se instaleaza visele (REM).
Referindu-ne la problema somnului este demn de remarcat ca somnul - in sine - constituie inca o sfera incomplet descifrata a vietii. Ce spun cercetatorii despre somn? Ei considera ca somnul profund este absenta oricarei activitati mentale si acest somn fara vise are o functie anabolica, previne si anihileaza oboseala fizica, are rol in procesele de memorie si in odihna sistemului nervos central. Somnul cu vise modeleaza si remodeleaza memoria, prin repararea, reorganizarea si formarea de noi conexiuni in sistemele neuronale si extensiile lor corticale; ofera suport energetic si de memorie pentru invatare, atentie si modelarea si integritatea personalitatii; reface sistemul nervos central dupa stres si efort intelectual si are un rol important in mecanismele psihice - interactiuni si restructurari ale memoriei. Stiind toate acestea putem trage concluzia ca privarea de somn poate duce la dereglari psihice.


Dar visul?

Visul este reprezentarea care nu concorda cu principiile logicii, ale perceptiei si nici cu dimensiunile timpului si spatiului, el depasind deprinderile noastre si normele morale. R.Cohen scrie despre vis ca fiind o relatie de contrapondere (de balanta) intre constient si inconstient. Dorintele, angoasele, aspiratiile si frustrarile constientului isi gasesc in imaginile onirice - corect intelese - o compensatie si, prin urmare, rectificari esentiale.
Se cunosc diverse tipuri de vise si vom expune succint cateva din aceste tipuri.
Visul profetic poate fi un avertisment mai mult sau mai putin deghizat privind un eveniment critic din trecut, prezent sau viitor. In antichitate, conducatorii de osti mergeau sa doarma in temple inaintea bataliilor decisive a pentru a afla in vis dorinta zeilor asupra acestora. Tot intr-un vis profetic, Maya inainte de a-l naste pe Budha, a visat un elefant alb si a stiut ca fiul ei va fi o persoana importanta; Calpurnia, sotia lui Cezar, a visat inainte de asasinatul din For, ca-l va purta pe brate pe sotul ei.
Visul telepatic are loc datorita informatiilor telepatice. Cele mai puternice, mai usor de perceput si de emis - sunt cele emotionale. Visul telepatic stabileste legatura cu gandirea si sentimentele unor persoane sau chiar grupuri de persoane aflate la mare departare.
Visul presentiment are loc atunci cand, pe baza elementelor furnizate de memorie, subconstientul concluzioneaza asupra unui eveniment.
Visul vizionar se produce in somnul superficial; reveria poate contine elemente vizionare. Acestui tip de vise ii corespund unde theta. Se cunoaste obiceiul amerindienilor de a merge la Marele Lac, unde petreceau multe zile si nopti asteptand rabdatori o viziune de la Marele Spirit pe care preotul sau vrajitorul le-o interpreta.
Visul autosugestionat, produs in mod voit. Este binecunoscut faptul ca scriitorul Robert Louis Stevenson obisnuia sa-si impuna inainte de a adormi - sa viseze povesti de aventura romantica.
Visul direct inspirational care nu necesita nici o interpretare, cum se cunoaste visul marelui violonist si compozitor italian Giuseppe Tartini autor al celebrei "Sonata Diavolului", care a terminat ultima parte a acesteia dupa ce Diavolul i-a cantat-o in vis.
Cercetari de data recenta vorbesc despre "visul lucid" care este forma speciala de constiinta, in care suntem constienti ca visam si ne continuam visul, fara a ne trezi. Pentru studierea claritatii mentale in timpul visului se fac cercetari la "Institutul Luciditatii" fondat in l987 de catre dr.Stephen LaBerge.
Inainte de a trece mai departe, este demn de retinut faptul ca C.G.Jung considera ca visul reflecta unele aspecte ale vietii omului dar si posibilitatile acestuia. Dupa opinia sa, simbolurile din vis constituie o parte a subconstientului colectiv al celui care viseaza, fiind alcatuite din arhetipuri aparute pe parcursul evolutiei speciei noastre. Fondul arhetipal din inconstientul colectiv contine simboluri care au acelasi inteles la toate popoarele, ca porumbelul alb, mama, focul, mielul s.a. Subconstientul individual este legat de cel colectiv si poate prelua de la acesta orice informatie folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor.
Sa mai spunem ca visele inteligibile si rationale sunt realizarea nedeghizata a unei dorinte, alfel spus, dorinta a carei realizare concreta o reprezinta visul respectiv, este o dorinta recunoscuta de catre constiinta, nesatisfacuta in viata cotidiana, dar intru totul demna de interes.
Analiza viselor confuze si neinteligibile ne arata ceva analog: fundamentul acestor vise este, de asemenea, o dorinta dar pe care ideile latente ne-o releva intr-o reprezentare obscura; numim aceste vise realizari voalate ale dorintelor refulate.


Dar interpretarea visului ?

Oamenii au dat visului o semnificatie importanta inca din cele mai vechi timpuri. El - visul - a fost intotdeauna investit cu puteri particulare, dar semnificatia visului variaza in functie de epoca istorica, de contextul social si cultural si, nu in ultimul rand, de legatura acestora cu constientul. Interpretarile de acum cateva sute de ani nu mai corespund simbolurilor de astazi, dar corespund simbolurilor arhetipale despre care am vorbit mai sus. Oricum, interpretarile pot fi diferite de la subiect la subiect, functie de nenumarati factori despre care vom vorbi.
Psihanalistii atrag atentia nu numai asupra continutului viselor, ci, mai ales, asupra continutului ascuns, simbolizat, care poate fi analizat, folosindu-se informatiile furnizate de subiect (cel care a visat) referitoare la personalitatea si circumstantele vietii persoanei respective, cu ajutorul unor asociatii libere. Potrivit lui Freud "talmacirea viselor reprezinta calea de a cunoaste continutul inconstientului, ca parte a psihicului uman" iar interpretarea nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de continut care, fiecare, reclama o determinare aparte. Pe de alta parte, Jung vede visul ca pe mesagerul inconstientului care are misiunea de a ne releva secretele care scapa constientului. Visul devine mesaj, o aducere la cunostinta, mesaj preluat pana ajunge sa fie inteles. El spune ca visele contrabalanseaza atitudinile din timpul zilei. Jung nu oferea interpretarea visului celor veniti la psihanaliza, ci considera important ca autorul visului sa-si inteleaga propriul vis. In timp ce Freud sustinea ca " lucrurile care nu sunt obiect de interes in timpul zilei nu devin obiect de interes pentru vise, iar fleacurile care nu ne ating in stare de veghe este imposibil sa ne preocupe in timpul somnului", cercetatorii moderni (Hoss si Delaney) sustin pe buna dreptate ca , dimpotriva, subconstientul activ in timpul somnului este mai perspicace in ceea ce priveste viata noastra decat constientul, el "inregistrand" in stare de veghe si "redand" in somn detalii considerate de constientul subiectiv ca fiind nesemnificative. Un alt cercetator asupra interpretarii viselor a fost D.Foulhes, care, folosindu-se de psihologie si lingvistica, a cautat sensul ascuns al viselor in "Gramatica viselor". In timp ce unii cercetatori sustin ca visele ce contin explozii nucleare, prabusiri in abisuri, sfarsitul lumii, razboi sugereaza ca personalitatea respectiva a subiectului se afla in pragul unor profunde transformari in viata sa (referindu-se chiar la o renastere spirituala), alti cercetatori sustin ca aceste vise catastrofice sunt asa-zisele vise organice cauzate de perturbarea fluxului sanguin cerebral si ca ele nu pot fi considerate ca fiind profetice de vreme ce nu vin din subconstient sau din mintea intuitiva ci provin dintr-o disfunctionalitate fizica.

Nu putem vorbi despre interpretarea viselor fara sa amintim o poveste
frumoasa si adevarata, despre care a scris pentru prima data prof. Kilton Steward in 1969. Este vorba despre tribul SENOI al carui obicei de talmacire a viselor a dat numele unei metode moderne de cercetare in domeniu.
In padurile ecuatoriale din Malaezia a fost descoperit un trib care traieste intr-o armonie desavarsita, fara razboaie, fara conflicte, fara probleme sociale. Modul lor de "guvernare" este simplu: in fiecare dimineata familiile se reunesc si-si povestesc visele. Apoi barbatii familiilor merg la conducatorul spiritual al tribului, pe care-l numesc "tohat", ii prezinta cele mai semnificative vise, iar acesta le "talmaceste", dandu-le indrumari in functie de visele respective. Se pare ca sistemul functioneaza perfect din moment ce tribul convietuieste pasnic de demult.


Ce observam ?

Tribul este un sistem "inchis", acolo totul este cunoscut, trecutul si prezentul tuturor membrilor tribului. "Tohat"-ul coreleaza - de fapt - avertizarile din visele respective cu actiunile constiente ale tribului. Este vorba de un proces activ de interpretare, urmarindu-se o noua intelegere a vietii membrilor tribului, cat si modificarea optima a actiunilor viitoare, functie de interpretarea visului. Acelasi lucru il fac cercetatorii metodei JUNG-SENOI din California, pornind de la premisa ca imaginile simbolice si actiunile onirice au pentru cel care viseaza un sens specific, unic si ca visul reflecta anume psihologia persoanei respective. Se doreste gasirea unei interpretari specifice autorului visului evocand experienta proprie acestuia.
Sa mai spunem ca exista si metode de influentare a visului ca: muzica, aromoterapia, cromoterapia, autosugestia s.a.
De asemenea putem sa spunem ca visul ne avertizeaza si ne ajuta sa ne recunoastem asa cum suntem in realitate, in conformitate cu evolutia noastra spirituala, materiala si sociala.



http://www.oniromantie.ro/modules/news/article.php?storyid=9

 

[anuk]

Visători lucizi şi cercetări ştiinţifice asupra viselor conştiente



Este oare posibil să acţionăm conştient în vis, orientând aşa cum dorim conţinutul acestuia? Putem fi conştienţi că visăm atunci când visăm? Da, răspunde hotărât fiziologul american Stephen LaBerge, care şi-a dedicat cariera studiului viselor lucide şi ale cărui rezultate au pus sub semnul întrebării împărţirea tradiţională a stărilor de conştiinţă (veghe, somn, vis).

Visul lucid al lui Paul Devereaux

Scriitorul şi cercetătorul britanic Paul Devereux povesteşte, în cartea sa “Şamanism şi linii misterioase”, cum a pătruns într-o altă realitate în timpul unui vis, aruncându-se printr-un tunel, cu braţele întinse.

Într-o noapte oarecare, Paul Devereux a avut un vis neobişnuit. Se afla în cripta unui templu egiptean, dar peisajul semăna mai degrabă cu o parcare subterană. Alergând de colo-colo, fără vreun scop, a observat o poartă deschisă ce dădea spre un coridor obscur. S-a aruncat prin acel coridor şi imediat întunericul a dispărut, făcând loc unui peisaj inundat de soare. Devereaux a remarcat o succesiune de edificii aliniate formând un tunel. Şi-a dat seama, în starea de vis, că imaginea tunelului, din punct de vedere al intepretării viselor, este foarte bogată în semnificaţii. A sărit în aer şi a început să zboare cu braţele întinse, ca Superman. Zburând din ce în ce mai repede, a ajuns la capătul culoarului, unde a descoperit un cer senin şi albastru. În acel moment s-a trezit. Dar, contrar aşteptărilor sale, a observat că nu se afla în patul lui.

Conştient de imensitatea spaţiului care-l înconjura, Devereux a experimentat mai întâi o senzaţie exaltantă de libertate. El a realizat că nu trăia un vis obişnuit, pentru că îşi putea controla mişcările exact ca în starea de veghe. Zbura planat deasupra arborilor gigantici. Întinzând mâinile putea chiar să simtă textura netedă a frunzelor. Dar în acel moment exaltarea iniţială a început să fie înlocuită de o nelinişte crescândă. Cu spaimă, Devereux s-a întrebat: oare nu pătrunsese fără să vrea într-o altă realitate? Bulversat, a încercat să refacă drumul înapoi, zburând, căutând să regăsească locul prin care intrase în acea lume misterioasă. Mintea i se focalizează pe o singură idee: să se întoarcă la el acasă... sau acasă la noi, în “adevărata realitate”.

În fine, a recunoscut o mică colină din apropierea locului prin care pătrunsese prima oară în acea realitate. Făcându-şi curaj, a plonjat cu capul înainte. După o secundă de negru complet, el a deschis ochii... şi se afla deja în patul său. Devereux consideră că astfel a trecut cu succes de la o realitate la alta. Acest vis povestit de el este un exemplu tipic de ceea ce numim “vis lucid”: în starea de somn, visătorul îşi păstrează aceeaşi priză de conştiinţă pe care o are în starea de veghe.

Ce înseamnă un vis lucid?

Cu toate că termenul de “halucinaţie” se aplică modalităţii în care trăim visele în general, există o situaţie de excepţie care pune în discuţie mai multe ipoteze asupra naturii somnului şi a capacităţilor creierului. Această excepţie semnificativă constă în faptul că ni se petrece uneori în vis să devenim conştienţi de faptul că visăm. Această stare mentală remarcabilă a fost denumită “vis lucid” de către psihologul olandez Frederik Willems Van Eeden, în1913.

Visătorii lucizi sunt în deplina posesiune a facultăţilor lor cognitive: ei pot raţiona, îşi amintesc de existenţa lor în starea de veghe şi pot acţiona la voinţă, conform unei decizii spontane sau unor planuri de acţiune stabilite înainte de a adormi. Ei rămân profund adormiţi, trăind la modul intens într-o lume onirică ce le pare uluitor de reală.

Deoarece sunt perfect conştienţi că lumea onirică este produsul minţii, visătorii lucizi îşi controlează într-un mod remarcabil conţinutul viselor: ei le pot transforma (făcând să apară sau să dispară la voinţă personaje sau obiecte onirice, de exemplu) şi pot încălca legile fizice (pot zbura sau traversa materia, de exemplu), capacităţi care sunt considerate paranormale, dacă nu imposibile, în lumea materială.

Fie că se află în starea de veghe, fie în cea de somn, una din sarcinile importante ale conştiinţei este de a construi un model al lumii înconjurătoare pe care o experimentăm. În starea de veghe acest model este bazat pe datele senzoriale, cea mai bună sursă de informaţii asupra mediului. În măsura în care acest model ne ajută să supravieţuim, procesul de construcţie a lumii pesupune luarea în considerare a nevoilor noastre actuale, a emoţiilor şi a scopurilor noastre. În timpul somnului, din cauză că nu avem acces decât la foarte puţine informaţii senzoriale asupra mediului, reprezentarea nostră asupra lumii este construită pornind de la motivaţiile şi aşteptările noastre asupra a ceea ce este “susceptibil” să se producă, informaţii acumulate în urma experienţelor trecute.

În consecinţă, ceea ce survine în vis, fie el lucid sau nu, este în mare măsură determinat de aşteptările noastre. În visele obişnuite suntem limitaţi de presupunerile noastre asupra lucrurilor posibile provenind din experienţa noastră trecută în lumea materială. În schimb, visătorii lucizi ştiu că legea gravitaţiei nu e valabilă în vis, de aceea nimic nu-i împiedică să zboare; şi ei chiar zboară cu mare plăcere.

Cercetări ştiinţifice asupra viselor lucide

Majoritatea oamenilor experimentează visarea lucidă la modul ocazional. În scenariul cel mai des întâlnit, la sfârşitul unui coşmar, visătorul realizează că “nu este decât un vis” şi se trezeşte uşurat câteva secunde mai târziu. Dar visătorul care se trezeşte pentru a scăpa de un coşmar nu este decât parţial lucid. Visătorul complet lucid îşi priveşte coşmarul ca pe un oarecare film de groază la care asistă în calitate de martor detaşat şi poate continua să viseze, înfruntând frica şi ajungând să o depăşească. Drept consecinţă, el se trezeşte cu o mai mare încredere în sine şi cu o temere în minus. Acest demers pare promiţător şi ar putea fi folosit ca metodă de a scăpa de coşmare. Ea a fost pentru prima dată descrisă de marchizul d’Hervey de Saint-Denys în cartea sa Les Rêves et les moyens de les diriger (Visele şi modalităţi de a le controla), publicată în 1867.

Cel mai adesea visătorii devin lucizi atunci când se întreabă asupra ciudăţeniilor conţinutului oniric şi ajung la concluzia explicativă că este un vis. Deşi pentru majoritatea oamenilor visarea lucidă rămâne o experienţă de excepţie, aşa cum afirma Léon d'Hervey în urmă cu mai bine de un secol, ea este o capacitate ce poate fi dobândită prin exersare.

În pofida mărturiilor unor personalităţi recunoscute, precum Aristotel, Descartes, Van Eeden şi d'Hervey de Saint-Denys, subiectul viselor lucide a fost multă vreme privit cu scepticism. La sfârşitul anilor ’70, studiul viselor lucide a luat un nou avânt, datorită descoperirii unei noi tehnici, bazate pe semnalele transmise prin mişcări oculare, ce permitea comunicarea cu persoane aflate în starea de vis conştient. Această metodă a fost descoperită în mod independent de cercetători din Statele Unite, de la Stanford (Stephen LaBerge) şi din Anglia (Keith Hearne). S-a pornit de la cercetările anterioare realizate de William Dement şi H. P. Roffwarg, care demonstraseră că direcţiile mişcărilor oculare înregistrate în timpul somnului paradoxal coincideau uneori cu orientările privirii în vis, descrise ulterior de subiecţi.

Pornind de la experienţele sale personale în materie de visare lucidă, Stephen LaBerge a presupus că visătorii lucizi sunt capabili să acţioneze la voinţă şi că ar putea dovedi aceasta trimiţând un semnal sub formă de mişcare oculară dinainte stabilit, pentru a indica momentul exact de acces la starea de luciditate în vis. Folosind această metodă, LaBerge şi colegii săi au raportat că visele presupuse lucide ale celor cinci subiecţi fuseseră efectiv anunţate de mişcările oculare dinainte stabilite. Toate semnalele, şi deci toate visele lucide, s-au produs în timpul unei perioade neîntrerupte de somn paradoxal.

O tehnică aproape identică de semnalizare prin mişcări oculare a fost dezvoltată, în mod independent, de Keith Hearne şi Alan Worsley în Anglia. Alte cercetări desfăşurate în multe alte laboratoare au condus la aceleaşi rezultate, arătând clar că dacă visul lucid este aparent paradoxal, existenţa sa este demonstrată.

În timpul unei serii de cercetări ulterioare, cercetătorii de la Stanford au pus în evidenţă faptul că, în general, visătorii devin lucizi fie imediat după reintrarea în somnul paradoxal după o scurtă trezire, fie în timpul perioadelor de activare suficient de intensă din timpul somnului paradoxal “fazic”. De asemeni, au mai constatat că visele lucide se produceau mai frecvent în timpul ultimelor perioade ale somnului paradoxal. Rezultă că visul lucid derivă din conjugarea factorilor psihologici cu cei fiziologici: o activitate cerebrală suficient de intensă şi o atitudine mentală corespunzătoare. Nivelul cerut de activare cerebrală nu poate fi atins în mod normal decât în timpul somnului paradoxal fazic, ceea ce explică de ce visul lucid este rareori înregistrat în alte stadii ale somnului. Faptul că visătorii lucizi sunt capabili să-şi amintească să facă anumite acţiuni prestabilite şi să le semnaleze în laborator a stat la originea unei noi forme de cercetare onirică: visătorii lucizi pot executa în vis diverse experimente, semnalând momentul exact de începere al evenimentelor onirice specifice, ceea ce permite să se stabilească corelaţii psiho-fiziologice precise şi să se verifice ipotezele. Grupul de la Stanford a folosit această strategie şi a dovedit un grad uluitor de paralelism psiho-fiziologic în timpul visului lucid paradoxal. De exempu, un studiu al “timpului oniric” a arătat că perioadele de timp estimate în visul lucid sunt foarte apropiate de timpul real.

Într-un alt studiu, li s-a cerut subiecţilor să respire rapid sau să-şi reţină suflul (în timpul viselor lor lucide), şi să semnaleze prin mişcări oculare perioadele de timp corespunzând modificărilor respiratorii. Înregistrările poligrafice au arătat o corespondenţă exactă cu schemele indicate de visători. Alte studii au permis să se observe că mişcările visate de traduc prin contracţii musculare corespondente şi că activitatea sexuală în vis implică reacţii fiziologice foarte asemănătoare cu cele ale activităţii sexuale din starea de veghe.

Rezultatele acestor cercetări şi alte studii similare se pot rezuma astfel: în timpul somnului paradoxal, evenimentele pe care le experimentăm în vis provin din scheme de activitate cerebrală care produc efecte asupra corpului nostru şi asupra sistemului nervos periferic.

Aceste efecte modificate într-o anumită măsură de condiţiile specifice ale somnului paradoxal rămân totuşi apropiate de cele care s-ar produce dacă am trăi evenimentele corespondente în starea de veghe. Dacă nu ar fi paralizia musculară din timpul somnului paradoxal, am face în realitate ceea ce visăm că facem. Probabil din acest motiv confundăm adeseori visele cu realitatea: pentru procesele cerebrale care construiesc modelul nostru experimental asupra lumii, a visa ca percepi sau că faci un lucru este echivalent cu a-l percepe sau a-l face într-adevăr. Însăşi existenţa visului lucid pune în dificultate conceptuală credinţele tradiţionale în ceea ce priveşte subiectul “somnului”, care presupun existenţa unor limite ale activităţii mentale onirice. Într-un sens, natura neaşteptată a visului lucid se regăseşte în acea stare specifică numită “somn paradoxal”.

Dacă descoperirea somnului paradoxal a dus la extinderea concepţiei noastre asupra somnului, dovezile – trecute în revistă mai sus – asupra legăturilor dintre somnul paradoxal şi visele lucide necesită o extindere similară a concepţiei noastre asupra visului precum şi o clarificare a concepţiei asupra somnului. Visul lucid ar putea fi fenomenul cel mai paradoxal al somnului paradoxal.

Experienţa Hearne – Worsley

Acest interes pentru visele lucide s-a manifestat mai întâi printr-o serie de experimente realizate de cercetători specialişti în studiul viselor şi al stării de somn. La acea vreme, proiectul a fost privit de mulţi cu neîncredere. În 1975, cercetătorul britanic Keith Hearne, care lucra în colaborare cu un pacient numit Worsley – care susţinea că are vise lucide în mod constant –, a încercat să demonstreze ştiinţific că visele lucide sunt complet diferite de cele obişnuite. El a folosit în acest scop compararea semnalelor emise de subiecţi în timpul somnului.

Experienţa sa se baza pe fapte ştiinţifice demonstrate: în timpul somnului, un subiect visează la anumite intervale, perioadele de vis prelungindu-se către sfârşitul unui ciclu de somn. Devine posibil să precizăm cu exactitate în ce moment visează subiectul, observând dacă ochii lui realizează mişcări de rotaţie sacadate, vizibile chiar şi sub pleoapele închise. Aceste mişcări ale ochilor, cunoscute sub denumirea de REM (prescurtare de la englezescul “Rapid Eye Movement”), exprimă reacţiile visătorului la evenimentele care se derulează în cadrul visului său. La aceste semnale se adaugă unele modificări fiziologice, cum ar fi paralizia parţială şi momentană, în timpul căreia numai muşchii respiratori şi oculari mai funcţionează normal.

În cadrul acestor experienţe, Hearne a reuşit să-l determine pe Worsley să producă în timpul visului lucid o succesiune (secvenţă) de mişcări oculare, dinainte stabilite. Astfel, Worsley era conectat în timp ce visa la un aparat electronic de control. El emitea semnalele oculare stabilite, care erau totodată captate şi înregistrate de un detector de minciuni. Ele se traduceau ca o succesiune de linii coerente, numite “urme”, pe care experimentatorii le puteau decoda. Alte măsurători au permis să se stabilească faptul că Worsley era adormit din punct de vedere fiziologic, atunci când emitea acele semnale. Acestă experienţă a constituit proba faptulu că este posibil să se comunice cu exteriorul în timpul unui vis lucid.

Experienţa lui LaBerge

La scurt timp după experienţa lui Hearne, Stephen LaBerge, director al Institutului Lucidităţii din California, a realizat acelaşi gen de test, bazat pe semnale oculare. LaBerge nu a folosit deloc rezultatele predecesorilor săi. Teoria sa se baza pe ideea că visul lucid poate oferi o gamă variată de experienţe intense, de la simpla aventură sexuală şi până la înalte viziuni spirituale.

Visele lucide cu conotaţie sexuală sunt în mod special realiste, căci s-au remarcat în cazul visătorilor semne fiziologice de reală excitaţie sexuală, ca de exemplu accelerarea ritmului respirator şi o creştere a fluxului sanguin.

Într-un cu totul alt registru, descrierea stărilor transcendente trăite în timpul viselor lucide este tulburătoare. Ca exemplu, LaBerge citează una din experienţele sale onirice: el se delpasa pe o şosea cu maşina sa sport, traversând diverse peisaje. Conştient că se afla în plin vis lucid, el a decis să continue experienţa căutând să meargă “şi mai sus”. Instantaneu maşina sa a decolat în direcţia norilor. El a zărit atunci o cruce în vârful unei clopotniţe, o stea a lui David şi alte simboluri religioase. Continuându-şi ascensiunea, a pătruns într-un “vast regat mistic: un imens spaţiu vid, dar plin cu iubire”, după cum îl descrie el. Copleşit de experienţă, a început să cânte, animat parcă de un fel de inspiraţie extatică .

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4244

 

[anuk]

Top 10 lucruri mai putin cunoscute despre vise
autor: Alexandru Safta Visele sunt o componenta a vietii umane – si animale, daca stam sa urmarim reactiile pe care le au, uneori, cainii sau pisicile noastre, atunci cand dorm – despre care mai mult facem presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine. Ele exista si se desfasoara, independent de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri. Stiinta interpretarii onirice, al carei parinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, ofera, in unele situatii, lamuriri satisfacatoare. Totusi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face obiectul de studiu al acestui material, ci trasaturile pe care acestea le au, din perspectiva pur stiintifica.

10. Si orbii viseaza

---

Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor si eficient sistemului.


9. Uitam 90% din tot ce visam



La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Doamnei Hyde prin vis, iar Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.


8. Toata lumea viseaza



Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult, atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala.


7. Visele previn psihozele



Intr-un studiu recent, aplecat asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise, creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrala.


6. Visam numai despre ce cunoastem



Visele noastre sunt adesea populate de straini care interpreteaza anumite roluri, bine definite, dar care, desi poate e greu de crezut, nu sunt inventii ale mintii noaste - acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am intalnit pe parcursul vietii, dar pe care este posibil sa nu le mai recunoastem si de care nu ne mai amintim. Asasinul funest din cel mai recent cosmar poate fi individul care a pus benzina in rezervorul masinii tatalui pe cand noi eram doar niste copii. Cu totii am vazut sute de mii de chipuri in viata noastra, asadar exista o rezerva nesfarsita de personaje pe care creierele noastre sa le utilizeze in timp ce visam.


5. Nu toti viseaza in culori



Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc, experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor, picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru.


4. Visele nu sunt despre ceea ce par a fi



Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaze scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.


3. Dependentii care au renuntat la vicii au vise mai realistice



Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative, precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.


2. Stimulii externi ne invadeaza visele



Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa, dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".


1. Suntem paralizati in timpul somnului



Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn.

---

http://www.descopera.ro/stiinta/5770919-top-10-lucruri-mai-putin-cunoscute-despre-vise

 

[anuk]

Visul este ceva intim, personal, o latura care trebuie cunoscuta si descifrata noua însine. Tematica viselor reflecta elemente ale reprezentarilor vizuale, auditive, chinestezice, emotionale si reflecsive desfasurate în perioadele apropiate sau îndepartate ale activitatii noastre. Se întelege astfel mai usor de ce visele reflecta personalitatea, diversitatea formelor de activitate ale fiecarui visator, asigurându-le o mare varietate de interpretari. Din acest punct de vedere visele pot aparea asemeni iluziilor si halucinatiilor din perioada constienta ceea ce poate duce la o interpretare gresita, caci ele au si o dimensiune care depaseste realitatea personala semnificând o dimensiune cosmica care în timpurile arhaice, pâna astazi a fost sesizata si interpretata de initiati depâsind întelegerea obisnuita. Interpretarea viselor a atins un anumit prag în cunoastere, aceasta fiind însa în direca legatura cu fiziologia creierului si îndeosebi a somnului. O cunoastere insuficienta care nu poate raspunde decât într-o neînsemnata masura trairilor de "dimensiuni" profunde pe care omul le manifesta de-a lungul existentei, mai mult sau mai putin constient de acestea. Oniromantia fiind de fapt o prepsihanaliza mult mai complexa si care atinge parti abisale ale fiintei, mult dincolo de sfera mentalului constient obisnuit.
Dr. Green a afirmat ca, de fapt, descoperirea lui Freud nu consta în aceea de a fi dat visului o semnificatie, întru-cât acest lucru oamenii l-au facut înca din vremuri stravechi. În epocile trecute, visul era investit cu puteri particulare, dar ce e mai important de semnalat e ca semnificatia acordata visului a variat extrem de mult în functie de epoca istorica si contextele sociale si culturale, de legatura acestora cu constientul. De aceea, interpretarea viselor a fost si va fi întotdeauna un câmp deschis de discutii. Interpretarile de acum câteva sute de ani, deja nu mai corespund în totalitate simbolurilor de astazi, dar corespund simbolurilor asa-numite arhetipale (arhetipul batrânului, al mamei, al bisericii, al tatalui, al muntelui, al lui Dumnezeu, al vrajitoarei, al pisicii negre, al lupului, al zânei bune si alte sute de asemenea arhetipuri). Interpretarile de asemenea pot sa difere de la subiect la subiect chiar si în functie de vârsta. Daca un copil mic viseaza ca aluneca într-o graopa poate însemna o anxietate, o îmbolnavire, o depresie (conteaza mult detaliile visului), o pierdere de energie. La o persoana adulta acelasi vis poate însemna o dorinta sexuala, instinctuala, necontrolata, o scadere a controlului în acest sens fiind posedat de pofte instinctuale. Oamenii de stiinta, au observat ca visul nu este un fenomen continuu, ci un eveniment episodic care survine în cursul somnului. Cercetari recente au demonstrat ca imaginile din vis, noi le percepem fragmentate, ca pe niste clisee, visul nederulându-se continuu ci pe fractiuni foarte fine dar este receptat de catre minte ca fiind continuu. Acest fenomen se produce mai ales pentru ca perceptia timpului în stare de somn este cu totul alta. În vis timpul este mult mai condensat, astfel desfasurându-se totul mult mai repede.

 

[anuk]

Ogar,la o postare a Amanitei,i-ai sugerat sa incerce sa retina amanunte din ceea ce viseaza, pt a putea preveni si evita consecintele nefaste. Iti aduci aminte ,nu? Ca de obicei ,am fost "Gica contra" ,spunand ca asta nu-i posibil pt...............


Citeste te rog :

Destinul fatal: un om care şi-a visat moartea n-a mai putut face nimic ca s-o evite.
B. Morris, reprezentantul unei societăţi de transporturi navale, efectua o călătorie cu vaporul. În noaptea dinaintea acostării, Morris a visat că o schijă din lovitura de tun trasă în onoarea sa îl vaomorî. Sosirea vaporului în portul de destinaţie urma să fie salutată printr-o lovitură de tun.

Visul l-a speriat pe Morris într-atât, încât a ordonat căpitanului să renunţe la protocolul stabilit. Dar, ceva mai târziu, a revenit asupra ordinului, permiţând tragerea loviturii, însă numai după ce se va fi adăpostit într-un loc sigur şi va fi dat ordin căpitanului, care urma să comande lovitura de tun prin ridicarea braţului. La momentul critic, o muscă s-a aşezat pe nasul căpitanului, care a încercat să o alunge cu mâna. Mişcarea braţului căpitanului a fost interpretată ca ordin de foc şi lovitura a fost trasă înainte ca Morris să se fi adăpostit. O schijă din încărcătură l-a lovit accidental, atât de grav, încât a decedat peste câteva zile.

Uneori, se pare că destinul nu mai poate fi evitat…


http://www.lovendal.net/wp52/destin...oartea-n-a-mai-putut-face-nimic-ca-s-o-evite/

 

[anuk]

Visele - fantasmele noptii ?


Nu, visele nu sunt fantasmele noptii, sunt plasmuirile propriului subconstient. Visul este un proces imaginativ care reflecta conceptiile, grijile si preocuparile emotionale ale celui care viseaza. Visam numai conform cu personalitatea noastra, cultura careia apartinem si cu viata noastra zilnica; visul vorbeste despre noi, iar subconstientul nostru ne arata in mod subtil ce ne streseaza, ce ne poate face fericiti ; ne ofera solutii, ne distreaza sau ne ingrijoreaza. Visul face parte din noi. Sa vedem ce am putea sa mai aflam despre vise.

Stiati ca...

... De-a lungul unei vieti, o persoana isi petrece 6 ani visand ?
... Fatul viseaza aproape tot timpul ?
... Cei nascuti prematur, vor visa mai mult la maturitate ?
... Durata medie a unui vis profund la om este de 2-3 secunde ?
... Aproximativ 12% dintre oameni viseaza doar in alb/negru ?
... Cei mai multi oameni viseaza cca. 1-2 ore/noapte si au in medie cam 4-7 vise pe noapte ?

... Se spune ca daca aveti vise cu trairi emotionale foarte puternice, foarte luminoase si bine colorate, este posibil sa nu fie vise, ci experiente de extracorporalitate, numite si proiectii astrale ?
... In somn, suntem ca si paralizati, din cauza impulsurilor nervoase trimise de catre creier spre maduva spinarii ? Acest lucru ne impiedica sa alergam prin casa ori sa ne inaltam ; si explica miscarea somnambula, cand stimulii nemiscarii nu mai functioneaza.
... In primele 5 minute dupa ce ne trezim uitam jumatate din ce am visat ? Dupa 10 minute, vom uita 90% din visul nostru.
... Stimulii externi - sunetele din realitate auzite prin somn - sunt incorporati in visele noastre. De exemplu, soneria de la usa, o auzim in vis ca fiind telefonul sau ceasul.
... Daca in timpul somnului exista o necesitate fiziologica a organismului : sete, foame sau alta nevoie, atunci vom simti aceeasi nevoie si in vis.


Bonus

Cateva reflectii ale lui George Calinescu despre vis :
„Ispita este o fata a absentei, a visului”.
„Visele adevaratilor poeti spun intotdeauna directia in care merge omenirea”.
„Ruinele visurilor sunt mai apasatoare decat acelea ale zidurilor reale”.

http://www.infoterapii.ro/modules/news/article.php?storyid=194

 

[anuk]

Visul si evolutia spirituala.

Asa cum spunea si Mircea Eliade, cu totii purtam în noi nostalgia paradisului pierdut si aspiram inconstient sau nu, spre starea perfecta si beatifica din care am descins. Cu totii suntem în esenta buni si rai, îngeri si demoni iar pentru a ajunge la un compromis, la o armonie, trebuie echilibrata balanta celor doua simboluri, pentru a trece dincolo de ele. Chiar daca suntem inconstienti, tindem sa urmam foarte lent un curs al propriei evolutii spirituale, un drum al procesului de individuatie, un drum presarat cu fantasme, peripetii, actiuni, harti, simboluri ce compun acea lume foarte reala a inconstientului colectiv. Toate actiunile cu care ne confruntam în lumea fizica îsi au scenariul si regia în propriul univers launtric al inconstientului nostru. Este cert faptul ca ne manifestam în exterior în functie de parametrii interiori, fixati pe scara evolutiei noastre spirituale. Fondul arhetipal din inconstientul colectiv este foarte vast si contine simbolurile care se regasesc în toate religiile, având acelasi înteles (de exemplu: porumbel alb, graalul, focul, smochinul, gradina paradisului, îngerii, lumina, astrele, pajura, mielul, balaurul, norii, cerul, scara, crucea). La toate popoarele stavechi zodiacul si interpretarea lui, numerologia etc. urmau aceleasi principii desemnând aceleasi interpretari desi în aparenta nu se intersectau. De exemplu, astrologia chineza, babiloniana, evreiasca, indiana, egipteana etc. se bazau pe aceleasi interpretari ale astrelor desi aparent nu exista nici o legatura între stiinta acestor popoare.
Ateul îsi demasca latura lui religioasa ascunsa tocmai negându-l pe Dumnezeu. Aceasta negare insistenta denota frica, ateul vrând sa înabuse propria sa latura religioasa, lupta cu ea. Daca aceasta latura ascunsa nu ar exista, ateul ar ramâne pur si simplu indiferent.
Structura perceptiei umane este de asa natura încât cu cât mai limitata este atentia si capacitatea de constientizare, cu atât mai mare este probabilitatea inexactitatii si a erorii în perceptie, de aici aparând multe dintre actiunile noastre adecvate si autodistructive. Întelegerea adevarurilor nevazute , solicita o cantitate mult mai mare de energie decât perceptia noastra cotidiana. Unul dintre scopurile cele mai demne de eforturile constiente ale visatorului este constientizarea continuitatii si a inseparabilitatii vietii cotidiene de a celei din vis. Adica, realizarea integritatii perceptiei. Cât despre simptomele autenticitatii viselor, mai clar definite si mai bine conturate putem vorbi doar dupa realizarea trecerii de la visele obisnuite care nu au în acest sens nici o valoare la visele constiente, în care fiinta devine cu adevarat constienta de sine. Aceasta se poate realiza relativ usor, prin fixarea atentiei asupra viselor care contin într-adevar o anumita putere spirituala. Stadiul evolutiei spirituale este anticipat de vise cu cataclisme naturale, explozii nucleare, razboaie, vise despre sfârsitul lumii sau, folosind terminologia unui psihiatru american, cercetator al viselor de acest gen, ele sunt "vise nucleare". Ele sugereaza faptul ca personalitatea fiintei umane se afla în pragul celor mai profunde transformari din viata sa, în pragul transformarii interioare, al razboiului psihologic interior, echivalat chiar cu o noua renastere. În cazul derularii favorabile a proceselor interioare, dupa o anumita perioada, fiinta se transforma în totalitate, renascând practic mai evoluat cu o noua ordine interioara. Pâna si obisnuintele, modalitatile de comportament cele mai intime.
Felul de a vedea lucrurile trebuie sa fie mult mai larg si mai îngaduitor. Cu cât avem o viziune mai deschisa, cu atât limitarile noastre psiho-fizice tind sa dispara. Un moralist, nu face altceva decât sa suprime. El va cauta sa înlocuiasca mitul cu o explicatie savanta. Pentru un psiholog, ondinele, sirenele, sunt un produs al slabiciunii morale. Într-adevar nu putem exclude aceasta afirmatie, doar ca ea nu epuizeaza întregul adevar, caci astfel de fiinte au populat relieful naturii umane atunci când constiinta nascânda era dependenta de natura, spiritele padurii, câmpului si apelor, au aparut cu mult înaintea constiintei morale. Aceste fiinte erau de temut, fiind înconjurate de o aureola supranaturala. Morala în sine, a aparut în perceptele marilor religii, dar nu ca ceea ce a devenit ea astazi. Astazi ea, îngradeste spiritul, limiteaza fiinsa umana impunându-i o multime de automatisme, reflexe si prejudecati, astfel ca personalitatea noastra reala este înlocuita de masti impuse de societate iar originalitatea si-o regasesc foarte putini. În vechime, poetii erau cei care atingeau extazul mistic sau care patrundeau adânc în esenta lucrurilor sau sentimentelor, experimentându-le totodata. Astazi este de ajuns ca sa fi doar original. Morala marilor religii însa nu era o morala, ci doar metode prin care se atingea starea de puritate, de desavârsire prin care te debarasai de vicii sau calitati negative, malefice, ca de exemplu "sa nu ucizi", "sa nu furi", "sa nu preacurvesti" etc. În schimb morala, astazi, te încarca si îti impune sa te comporti în cele mai ciudate feluri departându-te de reala ta personalitate.
De aceea visul te ajuta sa te cunosti asa cum esti în propria ta realitate. Poate ca în realitate nu ai furat niciodata, dar daca în visul tau furi, ai asta în subconstient. Undeva acolo, un hot asteapta sa iasa la suprafata. Acolo trebuie intervenit. Sau poate ca nu te-ai certat în viata ta, dar în visele tale te bati cu seful tau, prietenii sau familia. Aceasta arata ca violenta exista în tine desi tu nu o manifesti la suprafata si ea numai acolo poate sa-si spuna cuvântul, deoarece este reprimata.
Cuvântul "a reprima" putem sa-l înlocuim cu "a ascunde" si este subordonat unei temeri, unei frici, ca am comite ceva ilegal, am comite o infractiune. De aceea trebuie sa constientizam impulsurile noastre si comportamentul nostru pentru a ne putea transforma sublimând, transformând si nu refulând, dar pentru aceasta trebuie "recunoscuta vina", sa fim sinceri cu noi. Visele ne avertizeaza si ne ajuta întocmai în conformitate cu spiritul, cu evolutia noastra spirituala, cu legile universale, divine. Niciodata un vis nu o sa ne previna asupra unei actiuni bune, ci din contra. Sau, nu vom avea cosmaruri visând ca ajutam pe cineva, ci chiar o senzatie de împlinire, ca suntem multumiti de noi însine. Visul ne spune unde ne aflam, aratându-ne treapta pe care ne aflam si ne spune ce sa facem ca sa o luam întotdeauna în sus, spre perfectiune, caci în vis putem fi contactati de fiinte angelice întelepti învesmântati în alb, cu plete albe sau blonde care sa ne avertizeze, sa ne îndrume sau sa ne initieze. Ei sunt maestrii albi. Nu trebuie de asemenea sa ne limitam la aspectul de interpretare al viselor ca fiind niste manifestari ale problemelor ascunse în subconstient, abordându-le într-o maniera reductionista, sau sa consideram, cum fac unele scoli postfreudiene, ca visam doar în cazul în care subconstientul este afectat, sa nu ignoram realitatea magica a viselor ca fiind o deplasare a spiritului uman în alte lumi sau dimensiuni tainice, paralele si influentarea inconstienta sau voluntara a realitatilor de catre visator. De multe ori o interpretare favorabila unui interes pur materialist poate însemna totodata o cadere spirituala. Adevaratii interpreti pot sesiza, deosebi si totodata integra în interpretare ambele fete ale visului: material si spiritual, desi oamenii se intereseaza în special de averi sau interese personale, pur materialiste. De pilda, într-un exemplu de interpretari simbolice care contin diferite motive de vis, derivate din ritualuri egiptene si integrate în mitologia universala: "daca individul se viseaza cu gura plina de pamânt, este un semn bun: înseamna ca manânca bunurile concetatenilor sai". Desi interpretarea materialista este favorizata, totusi belsugul gurii pline cu pamânt arata o lacomie fata de bunuri, ce serveste simturilor instinctuale; "pamânt" - atasament fata de planul fizic, din care fiinta se hraneste.

Sursa

 

[anuk]

Luna in visele tale .




Tainele viselor sunt pe cat de adanci si de nedeslusit, pe atat de fascinante prin misterul lor. Incercarea de a le intelege sensul si modul de producere au ridicat de-a lungul timpurilor atat de multe semne de intrebare, incat acest capitol nu avea cum sa ramana doar pe buzele celor ce credeau in ele si le interpretau, din instinct, semnificatiile. Visele au devenit astfel obiect de studiu al psihanalizei, de aici nascandu-se diverse teorii ce incercau sa explice, ceea ce de altfel este atat de complex, incat nu poate fi judecat distinct doar de o stiinta sau de o forma de arta interpretativa, fara ca din alta directie sa nu apara un alt semn de intrebare.
Visele sunt fenomene complexe ce trebuie intelese sau studiate din punct de vedere holistic si nu mai putin importanta in aceasta deslusire a lor este Astrologia.
Ar fi oare corect sa consideram ca o data ce Pamantul se cufunda in intunericul noptii, noi oamenii ne supunem mai putin influentelor astrale? Daca ati fost marcati puternic de un anumit vis, oare este gresit a va intreba astrologul cat de corect este sa va credeti in el? Sa vedem…
Cei doi astri cu puternica semnificatie onirica sunt Luna, care guverneaza noaptea si somnul, si Neptun, ce alcatuieste, prin pozitia si aspectele pe care le face cu celelalte planete intreaga paleta simbolistica a viselor. In timp ce Neptun descrie un scenariu, Luna regizeaza aceste desfasurari minunate de imagini ce apar pe ecranul nostru mental in timp ce dormim, imbogatindu-ne astfel cu informatii la care nu putem accede in stare de veghe.
Urcand cele douasprezece trepte ale Zodiacului, Luna va da o noua conotatie viselor, la aproximativ doua zile si jumatate. Nu ar fi foarte complicat sa va procurati un tabel cu fazele Lunii si sa va interpretati astfel singuri visele.
Intrand in semnul Berbecului ea ne poate ajuta sa ne visam copilaria sau sa gasim solutii la problemele de peste zi. Sunt vise ce dau informatii legate de viitorul foarte apropiat. Visele vor fi deseori agitate si ne vom trezi obositi.
Luna in Taur preschimba alb/negrul viselor obisnuite, dandu-la acestora culoare si frumusete. Cand Luna radiaza din aceasta directie, ne vom trezi mai constienti de adevaratele valori pe care le avem in viata, pe care nu stim sa le apreciem corect. Ne vom visa sansele de castig material.
Luna in Gemeni scoate la iveala informatii si cunostinte din subconstient sau din memoria cauzala si ne vom intreba a doua zi de unde am stiut in vis sa recitam o poezie intreaga, pe care nu ne amintim ca am fi invatat-o.
Luna in Rac vine cu multe bogatii simbolistice. Aici apar visele ce le vom isorisi ca pe o adevarata poveste, cu multa logica. Vom visa persoane din trecut, dar putem primi informatii si despre moartea cuiva din familie. De multe ori sunt nopti fara vise, in care ne odihnim si refacem.
Luna in Leu face ca instinctele ce ne apar in vise sa fie corelate puternic cu ceea ce vom simti a doua zi in stare de veghe. De vom visa iubire, a doua zi vom fi iubitori, de vom visa ura, a doua zi vom ura. Sunt vise in care ne resimtim emotiile ca fiind foarte puternice.
Luna in Fecioara aduce vise in care intalnim multe piedici si ne este teama de ceva. Visam piedicile care ni se vor pune in viata de zi cu zi atunci cand vom incerca sa intreprindem ceva. Sigur ca vor aparea simboluri, cum ar fi un vis in care visam ca ni se tunde parul.
Luna in Balanta ne aduce pe ecranul mental persoanele cu care suntem predestinati sa ne implinim destinul. Vor fi vise frumoase, armonioase, odihnitoare, din care ne vom trezi mai mereu atat de bine dispusi, pentru ca am visat semne bune.
Luna in Scorpion este pe taramul contactului cu cei trecuti in nefiinta. Primim ajutor de la ei, dar ei pot sa ne si sperie, in functie de cat de evoluati sunt ca si spirite. Aici se pot naste cosmarurile si premonitiile unor evenimente nefericite. Vor fi chiar vise violente si cu conotatii sexuale, unele aberante.
Luna in Sagetator ne ajuta sa ne continuam explorarile in stare de somn. Se acceseaza lumi inalte, locuri necunoscute in plan fizic, dar atat de stiute in vis. Aici apare cauza viitoarelor deja-vu-uri. Sunt vise bogate ce trebuie consemnate. Corpul eteric calatoreste nestingherit.
Luna in Capricorn ne poate ajuta sa constientizam in vis de ce trebuie sa ne ferim in viata de zi cu zi. Putem visa suferinta, tristete, greutate, dificultate. In aceste vise ne miscam greu si totul se petrece anevoios. Daca depasim obstacolele, aceste vise prevestesc reusita. De multe ori sunt vise searbede sau visele nu exista de loc.
Luna in Varsator vine cu vise ce de multe ori nu-si au noima. Nu le luati prea mult in seama, caci se prea poate ca subconstientul sau inconstientul sa elibereze si sa imbine informatii in mod ciudat, nerelevator. Aceste vise le veti povesti mereu pe ton de mirare.
Luna in Pesti vine cu substraturi ascunse. Poti visa un lucru, insa el va semnifica exact opusul. Ne putem visa dusmanii ascunsi. Vom auzi in vis muzica divina sau vom visa Sfinti, poate chiar pe Dumnezeu. Ne vom visa vietile anterioare. Sunt vise puternice ce isi pot gasi implinirea chiar peste cativa ani.

Cristina Demetrescu

http://www.astrostar.ro

 

[anuk]

Am descris in numarul trecut al revistei modul in care miscarea Lunii de-a lungul intregului Zodiac, ne poate influenta visele. Insa Luna traverseaza intr-o noapte acelasi semn pentru toata lumea si probabil ca va intrebati daca cu totii vom visa acelasi gen de vise sau semnificatia lor va fi asemanatoare. Astrologia opereaza cu un sistem mai vast de notiuni, printre care si casele astrologice care preiau cea mai mare parte a caracteristicilor zodiilor cu care corespund ca numar de ordine, fiind ca si ele in numar de douasprezece. Si cum nimanui nu i se va intampla pe astrograma o concordanta perfecta intre zodii si case, acestea aranjandu-se diferit in functie de Ascendentul fiecaruia, inseamna ca Luna va prelua influente din doua parti, atat din zodie, cat si din casa astrologica corespunzatpare, facand astfel ca visele noastre sa devina putin mai complicate la interpretare.
O arta indiana straveche de interpretare a viselor sugera ca, in fiecare din cele 28 de nopti ale lunii astronomice, cand Luna de pe cer isi mai dezvaluie sau acopera cate putin fata, visele noastre primesc cate o cheie de interpretare si mai cu seama, daca aveau sa se produca si in cat timp.
Fiindu-ne cea mai aproape dintre toate planetele si observandu-se de-a lungul timpului influentele sale asupra vietii pe Pamant, despre Luna s-au scris foarte multe. De exemplu, nativii zodiei Racului recunosc puterea Lunii pline, caci atunci cand o zaresc pe cer, se tem ca vor avea o noapte agitata, in care somnul nu va veni usor.
Dar sa vedem ce aduc in plus si celelalte planete ale sistemului nostru solar in materie de vise:
Cert este ca atat pozitia Soarelui, cat si a Pamantului insusi, participa deopotriva la felul in care Luna ne influenteaza visele in functie de forma pe care o capata pe bolta instelata, asa cum se vede ea din punctul de vedere al pamantenilor.
O alta stea si ultima vizibila cu ochiul liber de pe Pamant este Saturn. Aspectele sale pozitive cu Luna sau Neptun, despre care am vorbit in numarul trecut, vor hotara daca ne vom aminti a doua zi de visele noastre, determinand si cat de receptivi suntem noi la mesajele astrale.
Cand Luna formeaza aspect cu Uranus, se creeaza camp favorabil pentru ca noi, entitati pamantene pe perioada determinata, sa fim ajutati cu informatii necesare, dupa cum ne este si meritul, pentru a pastra o constiinta cat mai clara si pentru a nu rataci drumul. Cu alte cuvinte, ne este intretinuta inteligenta superioara cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.
Aspectele reciproce intre Luna si Neptun pot capta adevarate mesaje din celelalte dimensiuni, actionand impreuna ca un radar ce ne va aduce pur si simplu in timpul somnului sa fim martorii unor evenimente astrale autentice, frumoase, adevarate permisii de aici de pe Pamant asemanatoare cu cele ale soldatilor in termen.
In somn si in vis nu ne refacem doar fizic, dar si psihic. Aspectul pozitiv al Lunii cu Pluton ajuta, putin cate putin, la pansarea unor rani, suferinte, neimpliniri ale noastre, la procesul de uitare si la pregatirea unui teren nou pentru a continua lupta.
Intalnindu-l pe Kiron, Luna faciliteaza intalnirea cu ghizii astrali cu chip sau nu, care ne atentioneaza prin vise asupra unor lectii de viata ce le intelegem mai greu.
O data pe luna, atunci cand Luna trece prin dreptul Nodului Sud, denumit si punctul de legatura cu vietile noastre anterioare, veti visa oameni pe care ii stiti acum , dar care pot avea chipuri diferite, asa cum aratau intr-o alta viata, insa pe care-i veti recunoaste dupa vibratie. Veti visa locuri si obiecte cunoscute si va veti trezi de dimineata cu un dor de ceva necunoscut, dar atat de familiar.
Cand, insa Luna si Lilith cea aducatoare de cosmaruri si insomnie se intalnesc sau se privesc fata in fata, constiinta noastra va refula cele mai cumplite sentimente de culpabilitate.

Cristina Demetrescu

Sursa articolului

 

[anuk]

Cred ca au dreptate cercetatorii in ceeace afirma referitor la vise. Pare plauzibil si cred ca este valabil si pt cei care "au viziuni" sau cei care "aud voci ",probabil asta este preocuparea de baza , probabil isi doresc acest lucru f tare si atunci......aud si vad evenimente .Poate din acest motiv sunt greu de convins ca se inseala.


Mister dezlegat: Pământenii răpiţi de extratereştri visează, de fapt, întâlnirile de gradul III


Oamenii de ştiinţă au realizat un experiment mai puţin obişnuit, pentru a afla ce se ascunde în spatele relatărilor răpirile unor pământeni de către extratereştri. Rezultatele au fost surprinzătoare, explicaţia fenomenului fiind “citită” de cercetători.



Specialiştii de la Out-Of-Body Experience Research Center din Los Angeles au anunţat, conform Daily Mail, care citează livescience.com, că persoanele care s-au declarat răpite de extratereştri au avut doar nişte vise, aşa-zis semiconştiente, care determină stări foarte ciudate, inclusiv celebra senzaţie de decorporalizare, atunci când o persoană îşi vede din exterior propriul trup.

Cercetătorii au testat 20 de voluntari, iar şapte dintre aceştia au reuşit să aibă vise în care erau răpiţi de extratereştri după ce şi-au propus să se gândească în mod special la acest aspect. Subiecţii au avut vise “lucide”, ceea ce demonstrează, potrivit oamenilor de ştiinţă, că faimoasele întâlniri de gradul III, care au loc aproape invariabil noaptea, sunt de fapt rodul imaginaţiei.

Practic, într-o anumită fază a somnului, oamenii trăiesc senzaţia de decorporalizare, extrem de intensă, care îi “convinge” că nu visează. Speriaţi şi fără să înţeleagă ce li se întâmplă în acele momente, ei îşi imaginează diferite scenarii, precum cel al răpirii de către fiinţe de pe alte planete, iar cum în vise imaginaţia se materializează, oamenii crează, fără să-şi dea seama, filmul unei răpiri.

Aceiaşi specialistii sunt de părere că oricine îşi poate antrena creierul pentru a se decorporaliza, singurul obstacol fiind frica de acest experiment. Revenind la visele a şapte dintre cei 20 de subiecţi, aceştia au declarat că au reuşit să ia legătura cu extratereştrii în timpul somnului, i-au descris pe aceştia şi au recunoscut că întâlnirea a fost înfricoşătoare.



http://www.jurnalul.ro

 

[bodo]

Eu cred ca asa e. Asa se explica de ce unii-si imagineaza ca umbla prin astral , altii ca vorbesc cu istraterestrii sau cu cei disparuti.... Totul e in mintea noastra, cum spuneam mai sus, pe undeva. Iar daca se pupa ceva, e o pura coincidenta sau se intampla tot datorita faptului ca ne gandim foarte mult la treaba respectiva. Important e sa avem imaginatie !

 

[bodo]

Si usuo, usor, vom ajunge sa intelegem cum se formeaza visele, ba mai mult, e posibil sa le si citim. Suntem la un nou nivel spiritula, ce naiba , insa tot saraca stiinta ne ajuta...


Secretul formarii viselor ar putea fi in curand descifrat.
Un grup de oameni de stiinta au anuntat ca sunt pe cale sa afle atat modul in care se formeaza gandurile in mintea noastra atunci cand suntem treji, dar si cel in care se formeaza visele.

Temerarii sunt Michael Czisch si Martin Dresler de la Institutul de Psihiatrie Max Planck din Munchen, informeaza New Scientist.

Acestia, impreuna cu colegii lor, au utilizat cele mai moderne tehnologii care permit studierea creierului visatorilor "lucizi". Ce sunt ei?

"Este vorba despre momentele in care visam, dar suntem constienti ca visam", a explicat Dresler. Aceasta rara abilitate a unor persoane de a se "trezi", de a deveni constiente ca viseaza chiar in timpul visului, putandu-si controla actiunile, le transforma in subiecti ideali pentru cercetatorii care isi propun sa descifreze taina formarii viselor.

Aceste persoane sunt singurele care pot comunica, in timpul visului, despre ce viseaza, si asta se intampla de obicei prin miscarea ochilor.

Sase subiecti care au sustinut ca sunt capabili sa viseze in acest mod aproape in fiecare noapte au fost supusi unor experimente si intens monitorizati inclusiv cu ajutorul tomografiei computerizate, pentru a se observa activitatea creierului lor in timpul acestor vise.

Chiar daca rezultatele obtinute sunt doar un prim pas pe drumul catre telul propus, el este un pas urias.

"Acest studiu este o capodopera", a comentat si cercetatorul Daniel Erlacher de la Universitatea din Berna, Elvetia. "Daca putem ajunge sa descifram in detaliu modul in care functioneaza creierul in acele momente si vom putea intelege fiecare functie in parte a lui, atunci vom putea citi visele", a spus aceasta entuziasmat

http://www.ziare.com/magazin/descoperire/secretul-formarii-viselor-ar-putea-fi-descifrat-1130457