Wicca - misterioasa religie a vrajitoarelor.
“Witch candle, witch candle / bright with fire / summon the Spirits / to bring my desire.” Magia renaste in epoca digitala! Mai mult de atat, miscarile oculte sunt astazi mai numeroase decat oricand. Si nu ne referim la triburi izolate din Amazonia, Africa sau Noua Zeelanda, ci la un adevarat curent, denumit neo-paganism, care infloreste in sanul societatilor sofisticate si postmoderne, in Vestul Europei, in Marea Britanie si in Statele Unite ale Americii. Cel mai raspandit exponent al acestui curent este Wicca, o straveche si misterioasa religie despre care unii cercetatori spun ca ar avea radacini precrestine...
Restaurarea Magiei
Nu putem intelege ce este Wicca fara a plasa, cu multa atentie, aceasta miscare in timp: corpusul de credinte al vrajitoarelor de secol XX isi extrage seva ezoterica din explozia de misticism si obscurantism care a erupt in epoca victoriana, intre 1830 si 1900. Aceasta perioada a insemnat, mai ales, o schimbare radicala si dramatica a modului in care omul se raporteaza la lume si la propria existenta. Pe masura ce influenta Bisericii asupra Statului s-a stins, Europa a fost cutremurata de reforme politice si sociale, iar ideile ostracizate si interzise ale ganditorilor din trecut au inceput sa circule fara oprelisti. De asemenea, s-au format noi scoli de gandire care au pus bazele societatii democratice moderne. Vorbim aici de filosofi precum Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Immanuel Kant (1724-1804), Jeremy Bentham (1748-1832), John Stuart Mill (1806-1873), Søren Kierkegaard (1813-1855) sau Karl Marx (1818-1883), ganditori care prin cartile pe care le-au scris au popularizat o serie de idei revolutionare care au schimbat ireversibil legatura dintre individ si societate, precum si pe aceea dintre condusi si conducatori. Pe scurt, toate principiile ideatice si aspirationale ale filosofilor s-au tradus in Libertate, o libertate uitata, pe care oamenii nu o mai cunoscusera din zorii umanitatii. Iar urmarile acestei libertati nu s-au lasat asteptate.
In primul rand, spiritele luminate au fost eliberate de aproape orice constrangere - artistii, oamenii de stiinta si inventatorii au avut posibilitatea sa cerceteze, sa creeze si sa inoveze fara nicio opreliste. Aceasta este epoca marilor izvoditori, articulata de Alexander Graham Bell (1847-1922, inventatorul telefonului), Ludwig Boltzmann (1844-1906, parintele mecanicii si termodinamicii), Marie Curie (1864-1937, pionierul radiocativitatii), Thomas Edison (1847-1931, inventatorul becului), Sigmund Freud (1856-1939, parintele psihanalizei), Carl Friedrich Gauss (1777-1855, parintele astronomiei si statisticii moderne), Robert Koch (1843-1910, pionierul bacteorologiei moderne), Gregor Mendel (1822-1884, parintele geneticii), Dmitri Mendeleev (1834-1907, inventatorul tabelului periodic al elementelor), Louis Pasteur (1822-1895, pionierul microbiologiei), Nikola Tesla (1856-1943, parintele electricitatii si al magnetismului) sau Charles Darwin (1809-1892, cel mai cunoscut promotor al evolutionismului).
In al doilea rand, apare o noua "specie" de exploratori care, spre deosebire de cei din Evul Mediu (subventionati de catre diverse regate sau imperii si trimisi in misiuni aproape exclusiv in scopuri mercantile), calatoresc dupa bunul plac, manati de pasiuni puternice si completeaza puzzle-ul descoperilor geografice si naturaliste care formeaza imaginea completa a Pamantului. Ei sunt scotianul Alexander MacKenzie (1764-1820), care a traversat Oceanul Arctic, prusacul Alexander von Humboldt (1769-1859), care a explorat intreaga America Latina, britanicul Mungo Park (1771-1806), care a cutreierat Africa sau irlandezul Thomas Coulter (1793-1843), care a dezvaluit Mexicul si Arizona.
Nu in ultimul rand, majoritatea miscarilor spirituale si a societatilor secrete care s-au ascuns de furia si de prejudecatile clericilor pe intreg parcursul Evului Mediu, ies din obscuritate si se implica activ si vizibil in mersul societatii. Masoneria este promotorul unei serii de miscari de emancipare si de revolutii atat in America, cat si in Europa, urmasii diverselor ordine oculte se reorganizeaza si sunt redescoperite o multime de practici pagane. Paradoxal, in plina epoca industriala, are loc o adevarata restaurare a Magiei. Transcedentalismul lui Kant intra in simbioza cu Teosofia Helenei Blavatsky, iar din ciocnirea filosofiei germane cu esoterismul ortodox se naste o adevarata pleiada de miscari spirituale. In acest urias sincretism de credinte si miscari, in plina efervescenta mistica, spre sfarsitul secolului XIX, undeva in Anglia se infiinta o mica organizatie care isi propunea sa revigoreze stravechile practici vrajitoresti din Regatul Unit. Numele ei era Sabatul Padurea Noua.
Marea Preoteasa (dreapta) si Maestrii Sabatului Padurea Noua din zilele noastre
De la grupul batranei Dorothy la confreeria Wicca
Initial, la inceputul secolului XX, Sabatul Padurea Noua era o adunatura pestrita de magicieni, ocultisti, frati rosacrucieni, simpatizanti ai antroposofiei si teosofiei si grupuri francmasonice - numitorul comun al membrilor fiind afinitatea pentru religiile pagane, folclorul si ritualurile vrajitoresti medievale din Anglia. Se pare ca grupul a fost finantat de trei mari familii aristocratice - care aveau in arborele genealogic ascendente oculte - si de Dorothy Clutterbuck, o misterioasa burgheza nascuta in India, fiica a unui capitan din armata britanica. Odata cu sinteza numeroaselor culte si practici magice din cadrul Sabatului, miscarea isi defineste o linie ideologica coerenta care capata numele de Wicca. Spre 1930, Dorothy ajunge Mare Preoteasa a Sabatului sau Daffo (staveche denumire a druizilor), iar in 1939, intr-o ceremonie antologica, initiaza in secretele ezoterice un barbat pe nume Gerald Gardner, performand un ritual stravechi din care nu lipsesc incantari, personificari si chiar acte de magie si botezandu-l cu numele ocult Scire.
La acea vreme, Gardner, in varsta de 55 de ani, era deja un initiat. Antropolog, arheolog si scriitor, englezul isi petrecuse prima jumatate a vietii in Ceylon, Borneo, Malaezia, Palestina, Cipru si Turcia, colectand numeroase informatii despre diversele practici vrajitoresti din aceste locuri. Inclinatia sa pentru magie este naturala - bunicul sau, Joseph, fusese vrajitor, precum si una dintre stramoasele sale de origine scotiana, Grissell Gairdner care, in 1610, la Newburgh, fusese arsa pe rug pentru vrajitorie. De asemenea, Gardner leaga stranse prietenii cu numerosi ocultisti din toata lumea, precum englezul Ted Surgenson, care dezvoltase teoria ca zanele ar fi o populatie staveche si uitata, americanul John Cornwall, prin intermediul caruia in Malaezia cunoaste numerosi samani pigmei sau Edward Alexander (Aleister) Crowley care-l introduce in Hermetic Order of the Golden Dawn (Ordinul Hermetic al Zorilor de Aur), o organizatie secreta francmasonica si rosacruciana. Odata cu moartea tatalui sau, Gardner incepe sa aiba viziuni profetice si, in urma unor experiente paranormale terifiante, sa creada in spiritism. Daca la inceput, profesorul britanic se raporta la stiintele oculte prin curiozitatea si neincrederea cercetatorului stiintific, in a doua parte a vietii, Gardner incepe sa creada din ce in ce mai mult in diversele practici magice pe care le-a intalnit in calatoriile sale.
Reprezentare grafica a Cercului Magic al vrajitoarelor
In 1938, englezul se intoarce pentru totdeauna in Anglia, iar un an mai tarziu adera la o societate secreta numita Fratia Rosacruciana Crotona. Cu toate acestea, profesorul este dezamagit de multe dintre credintele si practicile grupului. Spre exemplu, in cadrul unei ceremonii fastuoase desfasurate intr-o cripta, i-a fost prezentat liderul Fratiei, un anume Aurelius care, pe o voce groasa si seriosa, s-a recomandat ca fiind reincarnarea lui Pitagora, Cornelius Agrippa, Francis Bacon si a persoanei anonime care ar fi scris de fapt piesele lui Shakespeare. Imediat, Gardner l-a intrebat ironic daca nu este cumva si reincarnarea Evreului Ratacitor. De asemenea, cand cu multa piosenie membrii grupului i-au prezentat una dintre lampile cu gaz care luminau cripta drept o Sfantul Graal, englezul nu s-a putut abtine si a ras. Cea mai mare dezamagire a avut-o insa cand, in cadrul unui Sabat, Marea Preoteasa a grupului, despre care se spunea ca este o extraordinara vizionara, a profetit cum ca Marea Britanie nu va intra niciodata in razboi, iar apoi, prilej de bucurie, toata lumea a participat la o petrecere cu vin si bucate alese care a tinut pana spre dimineata. Chiar a doua zi, pe 1 septembrie 1939, Anglia declara razboi Germaniei naziste.
Cu toate acestea, in cadrul Fratiei Crotona, Gerald Gardner a legat o prietenie foarte stransa cu cativa membrii care, desi ii impartaseau scepticismul vizavi de practicile grupului, aveau un pronuntat interes in ocultismul serios. Intr-o noapte din septembrie 1939, acesti prieteni il duc in Casa "Batranei Dorothy", unde este initiat chiar de proprietara, Marea Preoteasa Dafo in Sabatul Padurea Noua. In timpul ceremoniei, desfasurata in limba latina si in engleza veche, englezului i se reveleaza faptul ca gruparea urmareste sa renasca Wicca (vrajitorie, in engleza veche), stravechiul cult religios al vrajitoarelor britanice medievale. Gardner este fascinat de acest cult, urca repede in ierarhia organizatiei, iar in 1940, participa la una dintre cele mai mari si mai puternice ceremonii magice a acesteia, Conul Puterii, prin care toti vrajitorii din Marea Britanie au blestemat Germania nazista si au impiedicat-o printr-o bariera magica sa invadeze Anglia. In cartea sa Witch, Gardner povesteste "Intr-o noapte ne-am dus intr-un loc secret din padure, unde am trasat Marele Cerc al Maestrilor - element care nu se invoca decat in cazuri de urgenta exceptionala. Si Marele Con al Puterii a fost ridicat si indreptat spre Hitler, iar porunca care a fost data este: nu poti trece marea, nu poti trece marea, nu poti trece marea, asemenea cum in vechime a fost facut cu Napoleon sau cu Armada Spaniola."
In 1946, Gerald Gardner se muta impreuna cu sotia sa in sudul regiunii Hertfordshire, langa oraselul St. Albans. Desi, pana la moartea lui Dorothy Clutterbuck, pastreaza stranse legaturi cu membrii Sabatului Padurea Noua, englezul, care era deja respectat si recunoscut drept mare initiat si vrajitor, isi infiinteaza propria organizatie, Sabatul Padurii Bricket. In anii care urmeaza, aceasta se transforma intr-o foarte populara si uriasa pepiniera de ocultisti, vrajitori si vrajitoare - foarte multi membri ai organizatiei lui Gardner ajungand la randul lor Maestri sau Mari Preotese a numeroase alte organizatii Wicca care se raspandesc in intreaga Anglie, iar apoi in toata lumea. Pana la moartea sa, survenita in 1964, Gardner este un fervent promotor al vrajitoriei, scriind numeroase carti, organizand intalniri si evenimente, infiintand chiar si un Muzeu al Magiei si Vrajitoriei si devenind o celebritate de can-can a Regatului Unit. Tocmai din aceste ratiuni, spre sfarsitul vietii este repudiat de multi dintre fostii sai frati, maestri sau chiar discipoli, acestia acuzandu-l ca a discreditat Arta Magiei prin prea multa publicitate si ca in interviurile si cartile sale a dezvaluit prea multe secrete care ar fi trebuit sa ramane ascunse de publicul profan. Cu toate acestea, nimeni nu-i contesta meritul - Gardner este recunoscut de toata suflarea oculta din Marea Britanie drept "Tatal Wicca" (desi, el insusi avea sa afirme de nenumarate ori ca nu a inventat Wicca, ci doar a redescoperit-o). Si, totusi, ce inseamna Wicca?
Religia vrajitoarelor
Marea vanatoare a vrajitoarelor a inceput la sfarsitul secolului al XV-lea si a durat pana in secolul XVII, in aceasta perioada, in Europa iar mai apoi in Statele Unite ale Americii, peste 150.000 de persoane fiind torturate cu bestialitate si omorate sub acuzatia de vrajitorie. Potrivit inchizitorilor, vrajitoarele il venerau pe diavol si comiteau acte diabolice, de la blesteme si magie neagra, la canibalism si pangarirea celor mai importante simboluri si sarbatori crestine. Astazi, cei mai multi cercetatori considera ca asa-zisele vrajitoare au fost in fapt biete victime ale isteriei in masa a diverselor comunitati needucate de tarani medievali sau a prejudecatilor clericilor si ca nu ar fi existat niciodata o religie a vrajtoarelor. Cu toate acestea, in epoca victoriana s-a format si un curent minoritar contrar, care a lansat ipoteza cultului vrajitoarelor, potrivit careia acestea erau membrele unui cult pan-european pagan si precrestin. Aceasta ipoteza o expune cu titlu de fapt istoric si Gerald Gardner in lucrarea Cartea Umbrelor, o culegere de ritualuri care ar fi datat din antichitate.
Cartea Umbrelor, culegerea de vraji, farmece si descantece a oricarui vrajitor wiccan. Traditia spune ca fiecare ucenic mosteneste Cartea de la Maestrul sau, iar apoi - cand la randul sau ajunge un Mare Initiat - este liber sa o modifice, sa o schimbe sau sa adauge material magic aditional. Astfel, peste decenii, Cartea Umbrelor ajunge sa fie practic un neintrerupt jurnal de vrajitorie.
Potrivit Cartii Umbrelor, wiccanii cred ca in univers exista o forta creatoare, un Prim Motor denumit Unul sau Totul, insa foarte putine lucruri se stiu despre natura acestuia. Pe Pamant, Unul se manifesta precum yin si yang, prin intermediul unui Zeu si a unei Zeite imanente si antagonice. Zeita poate lua trei forme: Fecioara, Mama si Batrana inteleapta - adica arhetipul devenirii Marii Preotese Wicca, iar Zeul se manifesta prin Zeul Incornorat, Regele-Zeu si Zeul Sacrificiului - idealul Marelui Preot. Gardner noteaza ca "Zeul Incornorat al vanatorii, mortii si magiei care guverneaza peste un paradis post-mundan si Zeita, Marea Mama care regenereaza pamantul, invie sufletele mortilor si aduce dragostea celor vii sunt zeitatile ancestrale ale britancilor, precum egiptenii aveau drept zei tribali pe Isis si Osiris, iar evreii pe Elohim." In fapt, Wicca este o religie politeista, animista, panteista si extrem de toleranta - absolut toti zeii pagani din Europa, de la Zeus la Odin, sunt vazuti drept diversele manifestari ale Zeului sau a Zeitei wiccane. In bogatul pantheon Wicca, desi exista zei si spirite in esenta rele, nu intalnim vreo zeitate echivalenta cu diavolul. Un aspect foarte important al Wicca este respectul deosebit pentru natura: Wicca este o religie naturista si animista, potrivit ei, toate lucrurile (stelele, planetele, oamenii, animalele, plantele, rocile) au suflet, motiv pentru care trebuie respectate. De altfel, multe ritualuri wiccane au ca scop readucerea armoniei sau vindecarea Naturii. Un alt principiu important al wiccanilor este egalitatea intre sexe, care, in viziunea lor, porneste de la caracterul polar al naturii: de exemplu, ploaia este un simbol al principiului masculin, in vreme ce pamantul care este udat si rodeste reprezinta femeia. Si, desigur, mai este magia…
Simbolul Zeitei (sau Tri-Zeitei Fecioara, Mama, Batrana) este o luna plina inconjurata de doua semiluni
Ritualuri magice moderne
Desi wiccanii folosesc numeroase simboluri, de la crucifixe la steaua lui David, cel mai important element al acestei religii este pentagrama, fiecare dintre cele cinci puncte ale acesteia reprezentand unul dintre cele cinci elemente clasice, dimpreuna cu ideea ca omul, cu cele cinci extremitati ale sale, este un microcosmos in Univers. Asadar, wiccanii cred in cele 5 elemente clasice - aer, foc, apa, pamant si eterul (sau spirit) care le uneste pe toate; cu toate acestea, spre deosebire de grecii antici, se raporteaza la aceste elemente in sens mai mult simbolic decat ad litteram. In mod traditional, fiecare element este asociat cu un punct cardinal: aerul cu estul, focul cu sudul, apa cu vestul, pamantul cu nordul, iar spiritul cu centrul. Cele cinci elemente sunt invocate in foarte multe ritualuri magice wiccane, insa joaca un rol deosebit in consfiintirea Cercului Magic. Numai o mica parte a vrajitorilor batrani si foarte experimentati pot face vraji in lipsa cercului magic; asadar acesta este un element central al practicilor vrajitoresti, precum si a diverselor sarbatori si festivaluri wiccane. De cele mai multe ori, sabatul de vrajitori si vrajitoare se strange si invoca Gardienii celor patru puncte cardinale, dimpreuna cu cele cinci elemente. Numai dupa ce cercul magic a fost trasat si este activ, wiccanii isi pot incepe ritualurile, de obicei prin rugaciuni adresate Zeului si Zeitei.
Pentagrama wiccana reia in totalitate bogata simbolistica pe care alchimistul, ocultul, astronomul si teologul Heinrich Cornelius Agrippa von Netteshein (1468-1535) a definit-o in lucrarea De occulta philosophia libri tres (Cele trei carti despre Filosofia Oculta).
Wiccanii cred ca magia este o lege a naturii, neinteleasa de stiinta contemporana, dar care poate fi manipulata prin vrajitorie. In timpul numeroaselor ritualuri, wiccanii traseaza cercul magic care le confera putere si apoi incep sa produca vraji de dragoste, de fertilitate sau pentru alungarea influentelor negative. Desi marea majoritate a wiccanilor nu sunt vrajitori, toti cred in magie, pretinzand ca au vazut cum aceasta functioneaza si chiar produce schimbari in lumea inconjuratoare. Ei vad magia drept arta de a provoca schimbari prin puterea vointei sau stiinta de a controla fortele secrete ale naturii. Pe vremea lui Gardner, pentru a se feri de prejudecati si de controverse, multi wiccani, printre care Alex Sanders si Doreen Valiente isi defineau vrajitoria drept magie alba, in contrast cu cea neagra, asociata in mod traditional cu diavolul si satanismul, insa astazi foarte putini mai tin la aceste titulaturi.
New Moon Come To Us, incantatie wiccana adresata Tri-Zeitei
Pentru a-si duce la capat ritualurile, wiccanii se folosesc de o serie de instrumente magice, printre care un cutit (cunoscut drept athame), o bagheta, o figurina, un potir, o coada de matura (numita besom), o caldare, lumanari, tamaie si o secera. In interiorul Cercului, se construieste un altar pe care aceste unelte sunt dispuse intr-o ordina anume, dimpreuna cu statuete ale Zeului si Zeitei. Un aspect mai picant al Wicca este ca o mica parte a sabaturilor din ziua de astazi, in special cele care i-au ramas fidele lui Gardner, se desfasoara exclusiv in pielea goala. Desi Gardner a invocat niste obscure traditii samanice celtice cand a impus aceasta regula, multi alti wiccani il acuza de faptul ca nu a facut decat sa-si instaureze propria preferinta (Gardner era un nudist convins!) cu caracter de lege. Cei mai multi wiccani participa la ceremonii in robe sau in haine obisnuite.
Ceremonie wiccana din Sabatul lui Scire Gardner
De-a lungul unui an, wiccanii au 6 mari ritualuri magice:
ESBATUL se desfasoara in fiecare noapte cu luna plina si este, mai mult, un prilej de distractie si socializare.
MARELE RIT presupune o acuplare sexuala simbolica (sau reala) intre Marele Preot si Marea Preoteasa, dupa ce primul introduce cutitul athame in cupa cu vin tinuta de femeie, in incantatiile in cor ale celorlalti - moment ce simbolizeaza uniunea dintre Zeita Fecioara si Zeu.
ADUCEREA LUNII - Marea Preoteasa a Sabatului intra in transa si o roaga pe Zeita, simbolizata de Luna, sa-i intre in trup si sa o posede. De-a lungul intregii transe, Marea Preoteasa vorbeste si se comporta precum Zeita.
SARUTUL DE CINCI ORI, cum ii spune si numele este un ritual prin care se saruta cinci parti ale corpului si se fac binecuvantari:Binecuvantate fie-ti piciorele care te-au purtat pe aceasta Cale
Binecuvantate fie-ti genunchii care au ingenunchiat pe Altarul Sacru
Binecuvantat fie-ti uterul / falusul fara de care nici unul dintre noi n-am fi
Binecuvantati fie-ti sanii care te-au facut frumoasa / Binecuvantat fie-ti pieptul care te-a facut puternic
Binecuvintate fie-ti buzele care rostesc Numele Sacre.
WICCANAREA este echivalentul botezului crestin. Parintii prezinta pruncul celor doi preoti, iar acestia il binecuvanteaza si la randul lor il prezinta Zeului si Zeitei, cerandu-le acestora protectie. In conformitate cu principiul liberului-arbitru, foarte sanatos in randul Wicca, copilul cu pricina nu devine wiccan, iar cand creste nu se asteapta de la el sa urmeze neaparat religia parintilor.
ROATA ANULUI (vezi foto) este un ciclu de 8 festivaluri sabatice care impart anul calendaristic in mod egal. Cu aceste ocazii se fac profetii, se primesc noi ucenici si au loc comemorari specifice fiecarei perioade.
Wicca in secolul XXI
Wicca nu este o religie unitara: in prezent, in intreaga lume, exista peste 50 de forme distincte ale acestei miscari. De asemenea, nici macar intr-o tara in care exista mai multe grupuri care apartin aceleiasi ramuri, nu exista vreo structura ierarhica sau vreo ascendenta de vreun anume fel. In majoritatea Sabaturilor Wicca exista trei grade: ucenic, initiat si maestru. In momentul in care cineva ajunge maestru, el poate parasi grupul pentru a-si crea singur unul nou si independent. Poate tocmai datorita acestui ciudat tip de organizare foarte laxa, Wicca s-a raspandit spectaculos in ultimul timp. Nu exista date exacte pentru o evidenta globala, insa se estimeaza ca astazi in lume traiesc in jur de 1 million de credinciosi Wicca. Pentru a va face o idee despre gradul de raspandire al Wicca, ganditi-va ca in 1990, in SUA, unde avem statistici exacte, traiau 8.000 de wiccani. Astazi numarul lor este de 201.000. In Marea Britanie, sunt 80.000 de wiccani, iar in Australia 20.000. Wicca este recunosca ca religie in SUA si in Marea Britanie, in Anglia avand loc, in 2004, si prima casatorie in ritual wiccan (foto).
Multa vreme, Wicca a fost vazuta precum o secta de ciudati. Insa, intre 1990 si 2000, pe masura ce numarul adeptilor a sporit, miscarea s-a integrat in cultura populara de larg consum, fiind subiectul a numeroase filme si carti, printre care serialul TV Buffy, spaima vampirilor sau romanul lui Paulo Coelho Brida. De asemenea, pentru ca in randurile Wicca nu sunt primiti tineri sub 18 ani, in ultimii ani au aparut numeroase carti care popularizeaza miscarea in randurile adolescentilor, iar aceste lucrari se bucura de un succes deosebit, explicatia fiind ca Wicca trateaza ideile si problemele de care sunt interesati adolescentii intr-un mod in care celelalte religii nu o fac. Este greu de spus daca Wicca este o religie, o miscare spirituala, un compediu de festivaluri si ceremonii campenesti stravechi sau doar o societate secreta prefabricata, o bazaconie inventata de niste oculto-entuziasti. Astazi, un procent semnificativ de wiccani se indoiesc serios de autenticitatea performantelor vrajitoresti ale lui Gardner sau Dorothy Clutterbuck, cu toate acestea respecta Wicca ca pe o straveche traditie britanica si celtica, angajandu-se mai degraba in acte de reenacment (comemorari si reconstituiri istorice), decat in autentice ritualuri si credinte oculte.
http://www.descopera.ro