Interviu cu profesor doctor Alexandru Jipa, decanul Facultăţii de Fizică
Apocalipsa se amână
Megacutremure, super vulcani, inversarea polilor Pământului, asteroizi uriaşi ce vor intra in coliziune cu Terra, război mondial nuclear, iată câteva scenarii vehiculate de "clarvăzători", vrăjitoare, şamani, vraci şi uneori chiar de către oameni de ştiinţă mai mult sau mai puţin pregătiţi.. Calendarul mayaş ce se încheie în 2012 a dat naştere multor speculaţii pe tema distrugerii Terrei. În goana după celebritate, mulţi "profeţi" ce ar putea fi cazaţi cu brio la Bălăceanca, dau ca sigură o catastrofă iminentă chiar în acest an. Subiectul se vinde bine şi nu de puţine ori a creat isterie in masă. Am considerat necesar să abordăm "la rece"această temă, invitându-l la o discuţie pe prof. dr. Alexandru Jipa, decanul Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, membru al departamentului de Fizica Pământului şi Astrofizică
- Domnule profesor, o variantă catastrofică des pomenită este cea a inversării polilor magnetici ai Pământului. Ce ar presupune o asemenea inversare?
Există, desigur, o diferenţă majoră între poli, polul Nord geografic şi polul Nord magnetic, respectiv polul Sud geografic şi polul Sud magnetic, după cum există şi o anumită tendinţă de deplasare a acestora. Sunt şanse ca inversiunea să se producă, dar ea nu va conduce implicit la distrugerea completă a planetei. Este foarte probabil ca anumite forme de viaţă să dispară, ca anumite comportamente să se schimbe, dar nu se pune problema dispariţiei Pământului ca planetă sau a întregii vieţi. În cazul în care orientarea şi viaţa de zi cu zi a unor entităţi este legată sensibil de câmpul magnetic, atunci s-ar putea ca ele să dispară din locul lor firesc, sau să sufere diverse transformări. În acest sens, ar trebui realizat un studiu detaliat al tuturor tipurilor de comportamente influenţate de câmpul magnetic, un lucru extrem de complicat.
- Exista o asemenea posibilitate, ca rotaţia polilor să fie completă şi rapidă?
Ştiţi cum se spune, în fizică totul e posibil, mai mult sau mai puţin probabil. Există o tendinţă de deplasare şi putem vorbi despre o posibilă catastrofă, dar aceasta ar avea repercusiuni doar asupra fiinţelor a caror comportare este dictată de câmpul magnetic. Ar trebui să luăm în considerare faptul că în medicină este foarte utilizat tomograful şi că persoanele care au recurs la folosirea acestui aparat au intrat în contact cu nişte câmpuri magnetice foarte mari faţă de cele ale Pământului, fără să acuze probleme de sănătate ulterioare. În concluzie, noi nu am fi afectaţi în mod direct. Este posibil să fie afectate resursele de hrană sau să asistăm la nişte procese mai stranii. Să nu uităm că acest câmp magnetic e dictat de mişcarea magmei care se află în interiorul pământului. Şi astfel intrăm în capitolul mega-vulcanilor. Schimbarea bruscă a rotaţiei miezului ar putea să provoace în anumite zone mai slabe erupţia magmei, din cauza presiunii create. Cum procesele acestea sunt corelate între ele, automat vor apărea cutremure. Orice erupţie este însoţită de cutremure mai mici sau mai mari. Să luăm ca exemplu catastrofa din Japonia, unde s-a creat un val Tsunami de peste 20 de metri. Au avut loc şi modificări ale scoarţei pe fundul oceanului. Este clar că acel cutremur despre care se tot vorbeşte, ar trebui să fie mult mai mare decât cel din arhipelagul nipon.
- Să trecem la varianta producerii unei catastrofe din cauza aşa zisei planete- fantomă care se îndreaptă spre noi, sau a unor asteroizi sau comete.
Există un centru de supraveghere la Millano, care are exact această sarcină, şi anume să urmărească traseul acestor corpuri, să facă estimări şi să aprecieze până la ce distanţă ele se pot apropia de atmosfera planetei noastre,. Nimic nu poate fi anticipat, totul depinde de numeroşi parametri ce nu sunt foarte bine determinaţi, interacţiunea gravitaţională putând fi controlată la un nivel destul de redus din păcate. Pentru a face măsurători la precizia necesară, avem nevoie de instrumente sofisticate pe care nu le avem deocamdată la dispoziţie. Chiar şi în aceste condiţii, la o evaluare"grosieră", nu se întrevede vreun impact cu pământul în viitorul apropiat.
- Să revenim la Apocalipsă, care este atunci scenariul cu cea mai mare probabilitate de producere? Autodistrugerea nucleară?
Să ştiţi că nu distrugerea nucleară este cea mai periculoasă. Deşi nu realizăm, noi înşine ne distrugem oarecum din punct de vedere moral, în sensul în care pe de o parte se fac cercetări, se incearcă crearea unor instrumente din ce în ce mai performante în fiecare domeniu, iar pe de altă parte numărul de profesionişti cărora acestea le sunt încredinţate scade considerabil. Aceasta este o problemă şi mai mult ca sigur va exista o reacţie ulterioară de apărare a minţii. Există o oboseală continuă, cauzată de repetarea acelorlaşi lucruri ce ne bulversează, ne uzeaza pshihic si ne stresează, determinându-ne să căutăm tot felul de refugii. Ne instrăinăm. Drept vorbind, totul reprezintă o întoarcere la primitivism şi la o contradicţie totală între ceea ce spui, ceea ce faci şi ceea ce practici. Atâta vreme cât vor mai exista oameni care au un scop bine definit, cu o dorinţă permanentă de perfecţionare, lucrurile sunt sub control. Dacă valul Fukushima ar fi căzut peste Cernobâl, în Europa ar fi fost jale. În Japonia însă, totul a fost rezolvat, căci au intervenit specialiştii lor. Noi incepem încet-încet să-i pierdem pe ai noştri.
- Aşadar mai amânăm sfârşitul lumii?
Eu l-aş amâna mult şi bine. Soarele de care depindem, mai are încă energie pentru nişte miliarde de ani. Până atunci este însă important să fim cumpătaţi, înţelepţi şi să ne autoeducăm.
Marcel Barbatei
http://www.cotidianul.ro
Alexander Retrov ,el propavăduieşte de ceva vreme că sfârşitul lumii va veni cu siguranţă pe 26 septembrie, adică astăzi. Şi dacă nu se va întâmpla nimic, atunci cu siguranţă că Apocalipsa ne va lovi pe 21 octombrie. 
:
>
, pentru ca tot era trecuta aicisa.
