Indiferent cat de ascutit e si ce scrie ,exista guma de sters

))
Sarrah said:
"2. A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc ascutitoarea. Asta înseamnă un pic de suferită pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascutit. Deci, să stii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. "
Exista opinia cum ca acel lucru ce nu te doboara te va face mai puternic.
Poate ca vei fi mai puternic in alte privinte, nu insa si in sensul a ceea ce nu te-a doborat.
Sau daca acelasi lucru te tot doboara, te tot doboara, cat de puternic ai sa devii?(un principiu propriu:aflarea adevarului prin exagerare)
Nu devii.
De azi incolo nimic nu va mai fi ca inainte in tot ce voi face. Poate mai bine, ca rau a fost.
Creionul s-o fi tocit, ca nici la mine nu prea am mai avut ce sa-mi spun.
Cumpara un stilou ,Sarrah ,sau un pix
anuk said:
Sa nu aibe varful lung ca la apasare se rupe
Daca e de calitate slaba ,se rupe oricum

))))
Iepuraşilor li-i dată
O problemă complicată.
Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subţirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit,
Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Necăjit fără măsură,
Şi tot cată în plafon
Şi tot roade din creion.
poezie de autor necunoscu
Fara creion
- Bula, de ce nu scrii?
- Eu nu are creion, doamna.
- Nu e corect sa spui: "eu nu are creion". Fii atent, se pronunta astfel: "Eu nu am creion, tu nu ai creion, el nu are creion, noi nu avem creioane..."
- Dar cine dracu' a sutit toate creioanele?
Si ca sa imi spal cumva pacatele pentru ce e mai sus
Fratelui meu Călător: OMUL
1. Aminteşte-ţi că trăieşti în Lume. Aici valorile sunt într-atât
de subiective, încât aproape că au luat chip uman – câte
chipuri, atâtea valori. De aceea fereşte-te de a rătăci printre
ele; stabileşte-ţi propria ta valoare şi caută a-ţi fi propria
măsură !
2. Dacă te-ai hotărât să faci ceva în această privinţă, fă ceea
ce cu adevărat îţi doreşti ! În caz de nereuşită vei avea puterea
să o iei de la capăt; în caz de succes vei fi înzecit mai fericit.
Apoi caută-ţi un Drum!
3. Cere părerea oamenilor, dar nu asculta ce spun ei. Cîte
capete-atîtea păreri! Capetele luminate au pus învăţătura în Cărţi;
caut-o şi ia-o cu tine! Foloseşte din ea cît şi cînd îţi trebuie. Fiecare
lucru la timpul lui!
Dar mai ales nu o risipi! Nici chiar pe tine însuţi să nu o
cheltui: ce te face să crezi că ai valora atît de mult?
4. Adevărul e cea mai pervertită valoare. Fiecare are
realitatea lui şi adevărul lui. De aceea refuză să mai cauţi
Realitatea şi Adevărul!
Tu ai realitatea şi adevărul tău? Cît de departe sînt ele de
primele?
Ar fi cazul să porneşti la Drum!
5. Toate Drumurile au şi părţi uşoare şi părţi grele, şi
urcuşuri şi coborîşuri, şi noapte şi zi. Eşti gata?
Mai verifică-ţi o dată rucsacul !
6. Fiecare Drum are Povestea proprie. Eşti pregătit să o
asculţi? Dacă nu-ţi place nu îl alege pe acela. Şi, fi sincer:
Drumurile citesc în sufletele oamenilor !
7. Dacă nu găseşti nici o poveste care să-ţi placă, poţi inventa
una. Poţi crea apoi o potecă ori o autostradă care să poarte
Povestea ta.
Dar eşti sigur că ai ascultat toate Poveştile?
8. Dezavantajul tău că nu ţi-a plăcut nici una. Ai cîştigat
posibilitatea de a te rătăci ori chiar de-a te pierde. Şi ca bonus:
faptul de-a fi mereu singur – cine crezi că se-nsoţeşte cu un nebun
care vrea să facă un Drum nou.
„Drumurile sînt de cînd lumea; aceleaşi!“ – vei auzi spunîndu-se.
Oamenilor le plac potecile bătătorite şi poveştile deja rostite! În felul
acesta se mulţumesc să le asculte şi adorm înainte ca Viaţa să-i
oblige a le trăi…
9. Aşa că ia-ţi Drumul tău şi du-te, Străinule! Şi nu privi în urmă
! Mai tîrziu vor veni unii, apoi alţii, apoi mulţi, să te urmeze. Ei nau
cu ce te ajuta! Tot sprijinul tău e-acolo – Înainte, în Necunoscut,
în Steaua-Călăuză ce te îndeamnă de Sus , de pe Firmamentul
Întunericului ! Păşeşte în Noapte şi fă Lumină pentru cei ce vin!
Dar mai ales, nu privi în Urmă !
10. Acum, că ţi-ai luat grija de la oameni, însoţeşte-te cu
păsările Cerului, cu florile Cîmpului, cu stîncile Muntelui. În ele te
vei pierde şi-n ele te vei regăsi. Mereu, neîncetat, pînă la capăt!
11. Ţi-ai imaginat vreodată Sfîrşitul – sfîrşitul Drumului ?
Dacă da, bagă de seamă: acela nu e Drumul, e doar o Potecă,
ce te apropie sau te abate de la El ! Drumul e cel care se pierde
în Zare!
Dar şi Potecile pot fi de trebuinţă. Numai să păstrezi Măsura:
Drumul e gelos din fire şi nu acceptă Abuzurile! De-aceea, chiar
de picioarele tale vor umbla pe Poteci lăturalnice, Privirea
Sufletului fie-ţi mereu asupra Lui aţintită!
12. De vrei, poţi să te şi grăbeşti. Dacă te crezi în vreo competiţie
cu cineva… Dar aminteşte-ţi: Parcurgerea e mult mai importantă
decît Ajungerea! Cronometrul Timpului e numai pentru cei ce vin
după tine… Aşa că mai bine deschide Ochii Minţii şi umple-ţi
rucsacul Sufletului cu îmbelşugate Roadele Înţelegerii. Vei avea
suficientă nevoie de ele mai Tîrziu!
13. Nu te abate prea mult după florile de pe margine, ori
după umbra răcoroasă. Deşi, uneori ele pot fi de mare ajutor,
mai ales cînd străbaţi Pustiuri aride. Dar nu zăbovi: Drumul
tău te aşteaptă !
14. Nu dispera cînd lucrurile nu merg întru totul aşa cum ai
prevăzut. Drumurile au şi ele nevoie de momentele lor de
libertate, de Potecile lor lăturalnice. ( Aminteşte-ţi că şi tu le-ai
fost infidel de atîtea ori ! )
Aşa că fă-i Drumului tău acest favor şi închide ochii. Atunci
cînd îi vin năbădăile lasă-l să te poarte acolo unde vrea el.
Degeaba te opui: nu faci decît să-ţi răneşti singur sufletul.
Oricum, vei vedea, lucrurile se vor rezolva mai bine chiar
decît sperai. Trebuie doar să fi cinstit cu tine şi să priveşti
obiectiv: acum te afli într-o altă postură, într-o lumină nouă.
Drumul te-a adus Aici !
(Trebuie să-ţi mărturisesc un secret: Drumurile nu sînt libere
să facă ce vor; ele se supun Instinctului Universal, care le
spune ce, şi cînd, şi cum să acţioneze. De-aceea nu are rost să
te opui: tu eşti liber să alegi, dar ele ascultă de Legi mai presus
de Fire – şi mai presus de tine! Îmi pare rău că trebuie să te
descoperi atît de mic… Totuşi îţi poate rămîne consolarea
Credinţei. Dacă nu, n-am cu ce să-ţi fiu de folos; trebuie să te
descurci singur; pentru că, fără Credinţă, aşa şi eşti ! )
15. Mergi cît te ţin picioarele, nu te opri. Cînd nu mai poţi, mai
fă un pas în plus. Fiecare Popas trebuie să fie o prăbuşire!
Altfel nu vei şti niciodată dacă l-ai meritat cu-adevărat.
16. Primul tău gînd, cînd te-ai oprit să fie acela de-a porni,
chiar dacă pe moment nu mai poţi. Trebuie să fi pregătit; ca
atunci cînd te ridici, să mergi, nu să-ţi pierzi vrema gîndindu-te!
17. Din cînd în cînd trebuie să-ţi pui la încercare Drumul: să te
abaţi voit de al el! Dă-te cîţiva paşi în lături şi revino apoi: vezi
de-l mai recunoşti. Căci adevărata cunoaştere se naşte numai
dintr-o repetată re-cunoaştere. Aşa vei şti mereu că e Drumul
tău, şi vei putea proba aceasta oricui; mai ales ţie însuţi !
…Şi nu te îngrijora: Drumul se va bucura mai tare de
revenirea ta, uitînd tristeţea părăsirii. La urma urmei el ştie
una: fidelitatea trebuie probată, căci cine nu s-a îndoit
niciodată, n-a ajuns încă la credinţă !
18. Din cînd în cînd poţi să te gîndeşti şi la oameni. Dar ai
grijă: nu privi în urmă ! Nu întoarce privirea de la Steaua ta. În
ea poţi săi vezi pe toţi: oamenii de Mîine! Căci alţii nici nu
există. Nu încă…
19. Atunci cînd te hotărăşti să porneşti la Drum, nu te grăbi să-ţi
cauţi tovarăşi. Uneori Drumul se-ngustează atît de mult, încît
deabia poţi să treci tu singur. Şi în plus, fiecare are Drumul său !
20. Pot fi momente cînd două Drumuri se petrec paralel.
Bucură-te şi salută partenerul de vis-à-vis. Profită şi fă schimb
(cinistit!) de experienţă cu el. Dar nu te aştepta să vă însoţiţi
veşnic. În geometria Naturii, paralelismul e un caz particular.
Iar suprapunerea ( identitatea) o imposibilitate. Cele mai multe
Drumuri sînt în Planuri diferite. De-aceea zic: fereşte-te de-al
atrage pe Celălalt, pe Drumul tău. Rişti să-i răpeşti Realităţii
din Planul lui ultimul (şi singurul) om. Te-ai gîndit cum
suplineşti Pustiul acesta; cum umpli golul? Cine va merge în
contiuare pe Drumul aceluia?
21. Pe de altă parte gîndeşte-te că şi tu poţi fi atras de pe
Drumul tău pe altul paralel. Fi cu ochii-n patru! Oamenii, de
multe ori, nu ştiu ce fac.
Dar mai ales fereşte-te de Interesecţii ! Unele sînt simple
încrucişări, însă altele adevărate Răspîntii – dureros de
ademenitoare capcane. Chiar şi cel mai mic Popas te copleşeşte
cu Somnul Uitării, iar la trezire nu vei mai şti încotro să o iei.
Aşa că mai bine nu poposi deloc ! Te vor ademeni multe
glasuri petrecăreţe. În faţa isptei lor închide ochii şi astupă-ţi
urechile. Lasă-te în voia Paşilor tăi, care, acum obişnuiţi cu
mersul, vor şti să recunoască totdeauna continuarea Drumului.
În felul acesta îţi vei săvârşi Călătoria .
Şi nu privi înapoi: vei vedea gloata ce te urma pe tine
întîlnindu-se cu gloatele venite pe alte Drumuri. Se vor pune la
taifas şi benchet. Într-un tîrziu, cînd îşi vor reveni, unul cîte
unul se vor ridica şi vor merge – care-ncotro: ce contează de
unde-au venit şi spre ce îi ducea Drumul! Pentru ei toate
Drumurile sînt la fel. Tot ce le trebuie este tovărăşia şi
petrecerea. Ei n-au auzit încă de Stele-Călăuză !
22. Dacă vrei să înţelegi oamenii cu-adevărat, priveşte-l pe
fiecare ca un Univers în sine, cu Soarele lui Central, în jurul
căruia gravitează toate. Şi orice intrus – vizitator, hoţ, colonist,
sau pur şi simplu hoinar – trebuie redus la această regulă a
Gravitaţiei. Chiar şi Adevărul e necesar să devină o planetăsatelit
a Soarelui Central…
Dacă doreşti să şi comunici cu ei, trebuie, mai înainte de-a
învăţa limbajul Sistemului, să te deprinzi a vedea în Lumina
respectivului Soare. Dar mai ales, în Altarul lui, nu aminti de alte
Stele pe care le-ai întîlnit, ori le-ai zărit în Drumul tău: poate fi
considerată blasfemie şi unii Sori sînt foarte geloşi din fire!
23. Dacă se-ntîmplă să fi urcat prea mult, ori prea repede,
opreşte-te şi te uită în urmă: îi vezi venind pe Ceilalţi? Dacă nu
– nu-i nimic; nu zăbovi aşteptîndu-i ! Nici o pasăre nu zboară
prea sus dacă zboră cu propriile-i aripi ! Asigură-te numai că ai
lăsat suficiente Urme şi Semne de Sprijin, ca şi ei să găsească
Drumul; dar mai ales, să te poată urma, urcîndu-l !
24. În Drumul tău s-ar putea să întîlneşti diverse Lucruri:
unele scăpare, altele aruncate, unele aflate acolo parcă de o
veşnicie, altele abia atunci făcîndu-şi intrarea în Lume. Ştiu că
multe te vor atrage şi te vor îndemna să le iei, iar altele le vei
dori înlăturate din calea ta. Însă, înainte de-a muta vreunul din
aceste Lucruri, zăboveşte o clipă de te-ntreabă: ce-ar fi dacă
echilibrul Marii Balanţe a Universului ar sta în gramul de
Existenţă a tocmai acelui Lucru? Eşti pregătit pentru haosul ce-l
poţi produce în Rosturile Lumii?
Sau ai ceva de pus în schimb? Căci dacă nu vei pune nimic în
loc, fi sigur: nici nu te vei alege cu nimic! Aceasta-i Legea Vieţii: nu
poţi lua, fără-a da!
Altfel n-ai cum mai Fi !
25. Cînd te opreşti la Popasul de Noapte, nu-ţi pierde vremea
cu focuri de tabără şi cîntece de chitară. Soarele răsare atunci
cînd trebuie, şi dacă nu-ţi găseşte umbra paşilor în praful
Drumului, să şti de ce n-ai ajuns la timp !
26. În fiecare Dimineaţă, înainte de a porni la Drum, rosteşte
o rugăciune către Soarele tău. Dar fi cu băgare de seamă:
rugăciunea nu-i o cerere! Iar în plus, între rugăciune şi
blasfemie diatanţa e-atît de mică!…De-aceea lasă-ţi mai bine
Conştiinţa să vorbească: pentru că ea, cu siguranţă e cel mai
bun orator.
Iar tu, despovărat de această grijă, îndeletniceştete cu cele
mai importante trei lucruri ale Zilei: primul, să-ţi aminteşti că
Exişti; al doilea: să-ţi aminteşti încotro te îndrepţi; al treilea: săţi
aminteşti mereu de primele două…
Acum eşti gata pentru Primul Pas !
27. Mai aduţi aminte că Vulturii niciodată nu se grăbesc: ei
sînt discipolii Răbdării şi, tocmai de aceea, maeştri ai Zborului.
Şi ce altă pasăre este mai aproape de Soare ca ei ?
http://zambetulsoarelui.wordpress.com/category/un-gand-o-vorba-buna/