OK, nu ma gandesc decat la faptul ca, orice ai face in viata (mai ales pe termen lung) trebuie sa vina din tot sufletul. Daca la ele asta vine din tot sufletul si nu au remuscari ulterior ar fi ok.(sa te trezesti la 50-60 de ani ca nu ti-ai trait viata, ar fi cumplit)
Am citit pe undeva nedumerirea unui baiat, de ce l-a lasat prietena, dupa o relatie de un an.
I-am raspuns ca trebuie sa-i respecte hotararea, cu atat mai mult cu cat sustinea ca o iubeste.
I-am explicat ca poate si ea tine mult la el, dar daca nu e "din tot sufletul" ar trebui sa inteleaga.
Degeaba e din toata inima daca asta vine doar dintr-o directie, pentru ca, mai tarziu ce sa faci, daca de la inceput se strecoara ceva in suflet?
Ce rost mai avea tatonarea de un an? Daca el s-ar fi razgandit? Atunci ea trebuia sa il inteleaga.
I-am zis sa fie barbat si sa isi vada de treaba, desi cred ca i-a fost greu.Dar mai greu daca o tot lungea.
Ce s-ar face maicutele daca s-ar razgandi??
I-am zis atatea, incat cred ca i-am incurcat gandurile complet...