• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Ce ne rezerva astrele azi ......

Vineri, 3 februarie
În sfârşit, am ajuns la unul dintre marile evenimente ale anului 2012, trecerea lui Neptun în Peşti. Nu doresc să reiau contextul istoric al acestei poziţii, pentru că el este abordat în analiza generală aplicată anului 2012, ci doresc să inserez o observaţiei care se adaptează prefect la tipul de analiza săptămânală pe care îl abordăm acum şi anume semănarea lui Neptun în Peşti cu o carte, cu un roman ce urmăreşte în desfăşurarea sa structurarea clară a personajelor, cu personalitate şi tipuri de acţiuni specifice, cu un fir epic mai mult sau mai puţin contorsionat ce se evidenţiază printr-o structură complexă şi un mesaj ce ţine de o semnificaţie anume şi care se poate ramifica în multiple ipostaze naratoare sau deduse din tipicul şi constituţia psihocomportamentală a personajelor.
Din multitudinea de tehnici ale romanului trecerea lui Neptun prin Peşti se poate asemăna cu tehnica planurilor paralele în care două sau mai multe domenii de viaţa sunt expuse în paralel şi uneori se întrepătrund pentru a da înţeles întâmplării sau a scoate în evidenţă o trăsătură de caracter a unui personaj. “Anna Karenina” de Lev Tolstoi întruneşte toate aceste caracteristici astrologice pentru a personifica trăsăturile magnifice şi drama apăsătoare a unei iubiri nefericite. Anna Karenina este, nu doar în astrologie, un reper important, prin nivelul cel mai înalt al artei literare la care este situată, dar şi prin trăsăturile autorului (Fecioara cu ascendent în Rac) inserate atât de subtil în conţinut. “Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei” îşi începe Tolstoi romanul exprimându-şi opinia de narator şi îl încheie cu “Viaţa mea însă, toată viaţa mea – indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla cu mine – fiecare clipă a vieţii acesteia nu numai că nu mai este acum lipsită de sens ca mai înainte, dar are un netăgăduit rost al binelui pe care eu sunt stăpân să-l dau vieţii” în postura de transfigurare a fiinţei sale în personajul Levin, cu care se identifică pe tot parcursul romanului.
Drama vieţii cea plină de contradicţii, de sentimente intense de dragoste, ura, dorinţa, pasiune devine prin trăsăturile de gheaţă a lui Neptun în domiciliu un deliciu pentru extinderea dimensiunii existenţei individuale la un nivel sociale greu de cuprins în câteva cuvinte. Patima pentru dreptate, aprofundare, pentru a scoate din adâncimile acvatice a unui adevăr ce poate zdruncina uscatul atât de mult încât să-l înmoaie şi să-l scufunde sub valurile înspumate şi purificatoare ale apei, dar şi să strice armonia unui teren arid care este aşa prin tradiţia şi tipicul său. Combinaţia dintre lumină şi întuneric, dintre constrângere şi libertate se asemăna cu picătura care fie este maleabilă prin curgere, fie imbatabilă prin lovituri repetate aplicate stâncii până la erodarea ei toată. Când îngheaţă apa îşi măreşte volumul şi devine o adevărată forţă a naturii, când se înfierbântă trece în altă stare pierzându-şi memoria cu care s-a încărcat, oferind naturii posibilitatea să renască prin depersonalizare, prin uitare. Dragostea comportă aceeaşi evoluţie, de la primul contact cu temperatura, cu obstacolul, cu încercarea şi până la consumarea ei în totalitatea sa, alternată de intensitatea temperaturii, de intensitatea atracţiei ce pune fiinţele într-o mişcare stranie de rotaţie în jurul unei stări care pe cât este de plăpândă pe atât de mult ne domină şi ne controlează vieţile. Pornind de la cele două reprezentări ale lui Tolstoi, cu care începe şi încheie romanul său, momentul de început al acestui eveniment astrologic (trecerea lui Neptun în Peşti) ne indică starea de fapt a lucrurilor de acum, dar şi finalitatea acestui tranzit magnific. Oamenii îşi întemeiază o familie pentru a-şi stabiliza dragostea şi pentru a se bucura de viaţă într-un alt registru. Nefericirea familiilor pare un eşec, pare o înmulţire a problemelor pe care oamenii le pot avea separat, dacă nu şi-ar uni destinele. Acest eşec, explorat şi trecut prin filtrul unei serii complete de evenimente devine înţelepciune de viaţă şi se transformă într-o salbă de idei, de stări sufleteşti care le permite supravieţuitorilor să privească mai departe cu maturitate şi speranţă. Nefericirea familiilor de acum va deveni peste 14 ani înţelepciunea în ceea ce priveşte viaţa personală, pasiunea pentru analiza sentimentelor, pentru experimentarea unor forme noi de relaţionare, pentru a da curs acelei iubiri care se va dovedi simplă, mult mai simplă decât o gândeam în prealabil. Sentimentul, pus în faţa unei scheme complexe, ce îi poate deveni rampa de lansare pentru un viitor mai bun sau o cuşcă încăpătoare, este elementul cu care oameni vor căuta să-şi împlinească visele şi vor realiza schimburi interpersonale pentru a produce mişcări sociale importante. Aceste deplasări ale maselor, întâi în sfera dorinţelor, chiar haotic, de-a lungul tranzitului neptunian prin Peşti ne va duce spre înţelepciunea pe care fiecare popor o deţine prin tradiţia sa. Dacă tradiţia sa este una războinică, în următorii 14 ani ea se va manifesta din plin ca o necesitatea stringentă de a demonstra ce ştie să facă mai bine.
Contextul astral, fundalul, care se desfăşoară la trecerea acestei planete în Peşti ne aduce un trigon între luminarii, unul între Uranus şi Junon, un sextil între Mercur şi Capul Dragonului, dar şi două careuri, Luna-Marte şi, la o oră de la intrarea lui Neptun în Peşti, Luna-Venus.
Putem să spunem că acest context nu este în totalitate negativ şi nu tot valul care ne va ridica este plin de toxine, reziduri, peturi sau resturi alimentare, ci mai conţine şi elemente solide de comportament care vor oferi o uşoară temperare forţei maselor, o detensionare a direcţiilor spre care s-au îndreptat în ultima vreme, o vindecare a rănilor pentru a aduce un spor de imagine.
Dacă trigonul lui Uranus cu Junon este semn de elevare socială, de deschidere spre o nouă formă de comunicare, de cântărire a cuvintelor, de selectare a mesajelor, prin lansarea unor idei noi sau prin ascunderea unor înţelesuri, sextilul lui Mercur cu Capul Dragonului nu ne ajută să ne punem în aplicare soluţiile, ci să le lansăm în eter că poate cineva le prinde din zbor şi le valorifică. Acest amestec de ordine şi dezordine are însă bune intenţii şi ţine de o anume tranziţie, de la o exprimare, la o formă de aplicare, de la o ideea la un mesaj, de la a intui un loc ascuns, la a-l găsi în mod concret.
Pentru că trecerea lui Neptun în Peşti se va produce spre seară, întreagă zi va fi animată de terminaţii ale planurilor demarate în zilele anterioare, de pasiuni care nu mai au spaţiul necesar pentru a se desfăşura, de o dinamică socială care nu poate intra pe un făgaş normal pentru că o sarcină neuropsihică îi traversează corpul şi îi pune la lucru, îi pune pe ceartă, pe reproşuri, îi face să vorbească prea mult să se amestece în treburi care nu-i privesc.
La nivel global amestecul unui stat în treburile altuia constituie o scânteie care nu se va stinge cu apa lui Neptun în Peşti, ci se va aprinde şi mai tare şi care s-ar putea diminua abia spre finalul anului 2012 când Saturn şi Neptun vor trece prin trigon.
Prin urmare, 3 februarie ne aduce deci o inserţie severă într-un nou domeniu de acţiune şi ne cere o atât de multă forţă şi stabilitate cum nu am mai dat dovadă niciodată până acum. Această puternică determinare va fi însă percepută de cei care sunt instruiţi în a observa şi înţelege fenomenul social, de cei care nu se opresc doar la o reacţie emoţională, ci doresc să mai şi gândească ceea ce percep. Neptun în Peşti ne aduce în primul rând o nouă aventură a conştiinţei, o schimbare în structurile interne ale fiinţei, o redefinire a echilibrului între vis şi realitate. Pănurile pe care oamenii şi le fac pentru a cuceri un nou teritoriu, pentru a arunca la gunoi structuri sociale pe motiv că nu le mai sunt bune reprezintă de fapt dorinţa de a se schimba pe sine. În tehnicile ezoterice aceasta se numeşte “mobilizare”, însă nu în sensul de a dinamiza un proces, ci de am antrena în desfăşurarea sa elemente depuse pe fundul vasului care schimbă calitatea şi funcţia acestuia. Cei care înţeleg că schimbarea vine cu ei înşişi îşi vor găsi repede echilibrul şi vor căuta să se informeze mai mult, să se documenteze din sursele istorice, literare, ezoterice, pentru a fi mai informaţi, deci de a-şi depăşi stadiul reacţiilor lipsite de motivaţii inteligibile.
Depăşirea etapei “gloatei”, indiferent cât de motivată este nemulţumirea reprezintă o etapă absolut necesară pe care va trebui să o atingem; mai exact, suntem obligaţi de sextilul pe care Neptun în această trecere spre domiciliul său o împlineşte cu Lilith şi Jupiter. Aspiraţiile sociale, pătate de o lipsă de luciditate sau de un interes murdar, tulbură apa în care este introdusă o haină murdară pentru a fi spălată. Spre finalul anului când haina se va usca contextul va fi altul, însă până atunci avem multe de întâmpinat pentru că 2012, aşa cum îl ştim din analiza generală “2012 – un an al extremelor”, nu este deloc simplu.
Într-un registru personal, 3 februarie este o zi agitată, care ne poate tulbura conştiinţa lucrului bine făcut, gândirea structurată cu o altă răbufnire de nemulţumire. Tocmai de aceea recomandarea pentru această zi este aceea de a ne lăsa antrenaţi de un proces de sinceritate cu sine. A fi sincer cu sine este o etapă importantă în aflarea adevărului pentru că doar în calitatea lui Eu se vor prinde în timp rădăcinile adevărului.
“Eva
Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
C-un glas ce răsună
De printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
Şi ceva la ureche
Încet, nespus de încet,
Ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
Cu toate că ascultă şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spună nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
Şi-şi mişcă geana parcă-ar zice
Că ea ştie ceva,
Ce noi nu ştim,
Ce nimenea nu ştie,
Nici Dumnezeu chiar.” (Lucian Blaga, 1919)
http://coser.ro/
 
Sâmbătă, 4 februarie
Înainte de a intra în Rac şi de a împlini cu Neptun primul său aspect de la trecerea sa în Peşti, Luna ne face o retrospectivă a ultimei perioade prin împlinirea trigonului cu Saturn. Semnul de unicitate, de despărţire de un mod vechi de a fi, de decizie importantă pare să se întrevadă până la ivirea zorilor. Pentru că se spune adesea ca noaptea este un sfetnic bun, avem ocazia acum să intrăm cu privirea în zone ale minţii şi sufletului în care nu am putut până acum sau dacă am intrat am privit totul temători şi cu o retractilitate neplăcută. Acum ne simţim mai puternici, mai deschişi, mai apropiaţi de cei din jur prin decizii, prin fapte, prin strategii, prin această forţă interioară care ne spune intuitiv ce anume să facem, cum să procedăm şi cum să ne descurcăm în situaţii complicate.
Acest trigon Lună-Saturn se extinde şi după ora 8,03 când Luna trece în Rac şi împlineşte la doar două minute de la ingres un trigon cu Neptun. Acest triunghi regal atipic (Luna-Saturn-Neptun) este semnul unei descinderi pozitive, a unei explozii de vitalitate aşa cum se spune în muzică, în dizarmonie, sub ton, în afara ritmului, dar care poate duce fiinţa într-o extensie a limitelor sale spre un sector care va presupune cercetare şi exprimare pe un nou nivel.
Constrângerea care poate veni azi din partea careului Lună-Uranus este una menită să motiveze şi să ridice nivelul de expresie şi să aducă evenimentelor un nerv aparte, o contracţie pentru a menţine această determinare. Evenimentele care vin din această combinaţie ţin de valorile timpurilor, de obiectele vechi, de înlocuirea lor, de relaţiile cu persoanele în vârstă, de acele criterii pe care oamenii sunt dispuşi să le abandoneze dacă nu se dovedesc eficiente. Preschimbarea învelişului energetic, dobândirea de noi abilităţi, deschiderea spre noi forme de manifestare face din această zi un prilej de a învăţa lucruri noi, de a intra în contact cu oameni noi şi de a ne destinde în activităţi plăcute care dacă se vor finaliza în mod negativ ele vor produce o stare de ilaritate, indiferenţă sau poate chiar vor întări şi mai mult motivaţia că noutatea are întotdeauna nevoie de o justificare pentru a fi acceptată şi asimilată.
Elementul noutate, cel care ne smulge gândul din structurile vechi ne va pune însă într-un uşor conflict cu noile proceduri, cu noile acţiuni la care trebuie să participăm. Pentru că Neptun a mai trecut pe aici în modul acesta, acum mai bine de un secol şi jumătate, nimeni dintre cei care sunt în viaţă nu au conştiinţa organică a ceea ce trebuie să facă acum. Pentru toţi, elementul noutate este declanşat de contactul cu informaţia pe care acum o vedem altfel, nepus de frumoasă, utilă, plăcută sau vindecătoare.
Fie că ne referim aici la sextilul Lună-Jupiter sau la cel pe care Luna îl împlineşte, spre seară, cu Lilith, fie că ne aplecăm asupra importanţei pe care o au cărţile, literatură, biografiile marilor oameni sau că ne lăsăm consumaţi de imperfecţiunile tehnice care ne pot enerva la maximum în mijlocul zilei, totul ţine de o conştiinţă a noutăţii, a inovaţiei, a perfecţionării unui demers cel ce porneşte în primul rând de la lucrul cu sine. Curajul de a deveni altceva, de a lua contactul cu vibraţiile Puterii, ale Conştiinţei, ale Adevărului devine prin această deschidere iniţiată de trigonul Lună-Neptun un promotor al elevării conştiinţei într-un sector spre care am întins mâinile din clipa în care ne-am născut.
Aşa cum se poate înţelege, schimbările majore nu se fac uşor, ele vin să ne convingă că patimile, asimilarea de cunoştinţe suplimentare, descoperirea unor capacităţi, a deschiderii spre percepţii stranii, neobişnuite, spre înţelegeri noi fac parte din devenirea individului şi ţin de o anume normalitate, aceea de a avea privilegiul de a ne fi născut într-un interval propice pentru a gusta dintr-un sentiment de unitate în simţire, gândire şi profunzimile sufleteşti, predispusă de trecerea lui Neptun în Peşti.
La polul opus îi găsim pe cei care şi-au asumat rolul de cangrenă a societăţii care la contactul cu aceste noi vibraţii intră într-un proces de criogenizare, devin inactivi, lipsiţi de putere şi de înţelegere, disperaţi să reediteze succesul anterior, însă nu mai dispun de focul chimic, artificial al emoţiilor.
Această primă zi cu Neptun în Peşti este o zi de sărbătoare, însă fiecare va descinde după cum îi este felul, după cum se simte mai bine şi după acţiunile care îl fac mai fericit şi mai împlinit.
Prin urmare, ziua de 4 februarie este o zi de apropiere de vibraţiile unui viitor care până ieri ne-a speriat. Acum vedem totul cu alţi ochi. Evenimentele sociale cele care ne-au consumat puterea în luna ianuarie şi care au avut darul de a ne trasa directive importante în 2012 devin acum elemente de relaxare, alimentând bucuria lucrului bine făcut şi a perspectivei de a putea merge mai departe pe acest traseu. Canalele de comunicare, sfera gândirii, dar şi o dorinţă acerbă de a participa la o lucrare măreaţă, de a schimba ceva, de a implementa un nou sistem, de a prelua din profunzimile unei emoţii colective o nouă strategie aduce putere individului care până acum a stat liniştit în banca sa şi forţa exprimări sale cum nu s-a mai întâmplat. Aceste predispoziţii, având un amplu caracter novator, nu se vor limita doar la trăsăturile acestei zile, ci vor deveni promotoare ale demersurilor viitoare pe un sector destul de întins ca timp şi areal geografic.
O melodie aparte stă să se nască în egregorul acestui popor, în ea nu este în armonie cu deviaţiile comportamentale ale celor care doresc prin ton ridicat şi distrugeri în masă să schimbe imaginea ţării. Acestea sunt obiceiuri vechi şi, împreună cu multe altele, vor trebuie lăsate în urmă pentru a putea aprecia lumina zilei de mâine, pentru a putea îmbrăţişa un viitor mai bun.
Cei care au conştiinţa devenirii personale, care simt inima acestui popor bătând nu se compromit în manipulări abjecte, nu se consumă urlând la balcoane, nici pe străzi, ci îşi caută prin efort susţinut, prin muncă şi îmbunătăţirea calităţii sale ca fiinţă să schimbe în mai bine mediul. Violenţa naşte violenţă, iar calitatea unei revendicări agresive în zilele noastre ţine mai curând de un comportament decăzut. Nu este cazul să devenim, asemenea multor greci, protestatarii de meserie, dar se doreşte asta. Lăsând în urma această parte întunecată a confuziei dată de neputinţa de a surprinde şi înţelege fenomenul la nivel global, nu doar cu ceea ce se află în propria farfurie, îndemnul acestei zile este acela de a ne stabili repere corecte, înţelepte şi pe cât posibil combative într-un mod paşnic, prin neadeziune, prin opoziţia pasivă care impregnează istoria prin înţelepciunea motivaţiei.
http://coser.ro/
 
Duminică, 5 ianuarie
Ultima zi a săptămânii nu ne mai împărtăşeşte din entuziasmul zilei anterioare şi nici nu ne mai susţine o parte din demersuri. Fiind în domiciliu, Luna împlineşte la câteva minute distanţă de miezul nopţii o opoziţie cu Pluton şi această trăsătură pare să fie singurul aspect pe care îl conţine această zi. Acest gol astral va fi perceput şi de oameni ca un gol în decizii. Azi vom fi motivaţi să ne odihnim, să ne izolăm, să lăsăm în urma planurile de viitor, dar şi trecutul care ne agasează pentru a trăi un prezent strivit, slăbit, obosit şi neputincios. Această stare de spirit ni se va părea una absolut necesară însă ea ne tulbură şi mai mult prin confuzia pe care o lansează. Întregul context ni se va înfăţişa ca o acută nevoie de somn în timpul unei puternice bătălii.
Pentru cei care sunt familiarizaţi cu ezoterismul ştiu că proba somnului este una dintre cele mai importante teste pe care trebuie să o depăşească un adept. Acum, privit la nivel de mase, somnul, atât cel ce ţine de corp, dar şi cel ce ţine de conştiinţă, de raţiune, aduce prin relaxare o stare de permanentizare şi este o forţă îndreptată împotriva sensului ascendent, a evoluţiei, a devenirii. În felul acesta, înţelegem că vibraţiile acestei zile ne conferă o stagnare, o ascundere a intenţiilor clare, o împărtăşire a ideilor, o deviere de la cauza iniţială printr-o nepotrivită stagnare, printr-o izolare a voinţei, a motivaţiei sau de oboseală, suprasolicitare, lipsa resurselor necesare.
Cei care comportă azi succesul azi sunt adevăraţi creatori de valori, cei care îşi extrag energia dintr-un context mult mai adânc şi unde vibraţiile planetelor nu pot ajunge, dintr-un plan paralel populat cu fiinţe de lumină, deschise în permanenţă spre nou şi spre ceea ce noi înţelegem prin Devenire. Această deschidere dacă este să fie pusă pe seama vibraţiilor astrale se încadrează pe linia a două combinaţii: intrarea lui Saturn în mers retrograd (marţi, 7 februarie) şi împlinirea sextilului Jupiter-Chiron (miercuri, 15 febrruarie). Aceste două repere par să ne deschidă ceea ce învăţătura ezoterică susţine prin legătura dintre sus şi jos, prin asemănarea dintre planuri. “Precum în cer aşa şi pe pământ” este expresia ideală care indica această atingere a Devenirii, a elevării conştiinţei, a preschimbării gândurilor de egoism, ură, discordie, în gânduri constructive care duc la reclădirea unui edificiu împreună cu semenii.
Azi, prin golul astral pe care îl avem de parcurs, ne vom sustrage acestui proces şi vom suferi prin separare de întreg, de fiinţele de lumină care ne sunt tot timpul alături, de planurile măreţe pe care dorim să le înfăptuim.
Evenimentele comune vor fi marcate azi de acest gol de aspiraţie, gol în ideal şi, dacă mergem din nou pe deviza “Noaptea este un sfetnic bun”, atunci gândurile şi deziluziile pe care le vom gusta în timpul zilei nu vor fi noi pentru că ne vor apărea încă din timpul nopţii şi ne vor învălui într-o descindere puternică până spre seară când Luna va intra în fereastra sextilului cu Marte retrograd. Abia spre seară vom realiza că inacţiunea este inferioară acţiunii şi că a refuza un fapt este ca şi cum am refuza un privilegiu, un aliment sau un drept.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii este una de deformare a realităţii percepută ieri, de dezicere de planurile măreţe care ne-au traversat fiinţa anterior şi de apropiere de o formă de deziluzie pe care ne-o construim singuri prin neapartenenţă, prin refuz, indiferenţă, lipsa de resurse. Succesul acestei zile va fi însă rezervat doar celor pregătiţi să se ridice deasupra maselor, doar liderilor. Aceştia sunt azi favorizaţi să sădească în minţile adepţilor idei care până la finalul anului vor prinde rădăcini.
Semnul de elevare, cel care ne-a încântat atât de mulţi ieri, este trecut în plan secund, este abandonat pentru o zi şi pus pe picior de egalitate cu lipsa de motivaţie sau despărţirile.
A aborda o despărţire pe un asemenea context este ca şi cum am ridica ancora pentru a ne lăsa în derivă barca. Furtunile anului 2012 sunt dese şi distrugătoare, tocmai de aceea golul de acum trebuie să ofere o o zi de lene şi nimic mai mult, iar deziluzia doar o uşoară melancolie. Fără a ne stabili aceste obiective, fără a ne mobiliza fiinţa în această direcţie, vibraţiile astrelor ne vor duce barca în mijlocul unui proces de transformare periculos pentru integritatea personală.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne rezerva această zi pentru odihnă activă. Abordarea tehnicilor de vizualizare, de meditaţie, de visare activă, de somn conştient sunt cele mai indicate. A cobora azi nivelul spre tristeţe înseamnă a ne vinde unei surse de Putere care nu poate reclădi nimic decât după ce distruge totul.
http://coser.ro/
 
Luni, 6 februarie
Pe ultimul sector al zodiei Rac, mai bine de jumătate de zi, Luna împlineşte un sextil cu Marte retrograd, un trigon cu Venus şi un careu cu Saturn, aducând sentimentele într-un ambient plăcut şi deconectant când nu vor fi expuse în public şi când nu vor face obiectul confruntărilor verbale, administrative sau juridice. În aparenţă, poate fi o jumătate de zi liniştită, însă azi dinamica dintre eu şi ceilalţi, dintre “realizările mele” şi “realizările celorlalţi” va face un tur complet al existenţei şi ne va mobiliza puternic. Concluziile la care vom ajunge, după ce vom trece în revistă tot ceea ce ne preocupă şi tot ceea ce vom considera că este urgent de finalizat, sunt cele legate de frică, de îndoiala de a şti sau de a fi tehnic într-un domeniu, de a iniţia un subiect, de a deschide o firmă, de a iniţia acesteia un nou obiect de activitate sau de a începe o serie de cursuri de calificare. Se poate invoca aici, ca trăsături conexe conjuncturii, neputinţa de a gestiona un fond informaţional, de a adopta atitudinea potrivită într-un context, de a folosi cele mai adecvate cuvinte, de a anticipa secvenţele viitoare ale unui eveniment sau de a ajunge la cea mai potrivită concluzie. Toate acestea pot duce spre o uşoară defăimare, mai ales dacă eşecul survine în public, mai ales dacă zona publică este privită de individ ca o salvare.
Venus, între Marte, retrograd deja, şi Saturn, ce va intra în mers retrograd de mâine, devine confuză, temătoare, retractilă, ataşată doar de sentimentele pe care le cunoaşte, împărţindu-i în mod evident pe oameni în două categorii, după modul cum gestionează fondul existent. Cei inferiori, care vor explora cel mai mult frica, vor privi ecoul social că pe un răspuns lipsit de consistenţă, ca pe un ritm îndreptat împotriva lor şi, caracterul retractil al lui Venus în Peşti, îi va face să cerşească milă, să invoce suferinţa personală, lipsurile, neputinţa, greutăţile şi vicisitudinile vieţii pentru a nu suporta consecinţele negative venite din partea anturajului. Prefăcătoria, că despre asta este vorba, susţine atât neputinţa de a simţi, cât şi pe cea de a acţiona într-o anumită direcţie. Ea îi face pe oameni ataşaţi de greşeli şi prostie, de falsul devotament, de falsa prietenie, de falsa sinceritate. Cei superiori vor privi valul de evenimente ca pe o încercare. Suferinţa, în ochii celui matur şi echilibrat, este un prilej de a-şi aminti că omul este o fiinţă muritoare şi că absenţa Cunoaşterii este adevărata cauză a suferinţei. Această înţelegere superioară va face casă bună cu bunul simţ şi va reuşi să contrabalanseze tendinţa de a fi împotriva tuturor, de a judeca pe oricine şi de a vedea în fiecare apropiat un opozant.
Tandemul inferior-superior, în această prima jumătate a zilei, aduce o mare valoare felului de a percepe lumea, anturajul, de a ne justifica propriile alegeri. Unii vor deveni penibili, alţii vor părea înţelepţi, însă totul în acelaşi registru, cel al extremelor afective, al limitelor extinse cu atât mai mult cu cât le ţine mai tare în sfera preocupării.
Trecerea Lunii în Leu schimbă romantismul cu expresivitatea şi tendinţa de a simţii cu plăcerea de a fi simţit. Încălzirea sentimentelor, cu Luna în Leu, înseamnă acum, prin trigoanele Lună-Uranus şi respectiv Lună-Junon, gesturi reprobabile, necugetate, făcute sub îndemnul impulsului, instinctului care sunt împotriva judecăţii, raţiunii sau necesităţii de a fi. A trece de la Rac la Leu, prin intermediul Lunii, înseamnă, în primul rând, trecerea de la umilinţă la expresivitate şi, la nivel superior, de la raţiunea de a construi, la raţiune de a fi edificiul însuşi. Tandemul Rac-Leu are această componentă misterioasă care preschimbă slăbiciunea în putere, dezavantajul în mijloc de avansare şi evenimentul prost într-un semn genial pe care anturajul, cel căruia i se adresează, nu-l poate anticipa. În felul acesta, evenimentele pe care cele două le predispun ţin de arcul timpului, de experienţele de viaţă, de procesul de creştere şi dezvoltare, de extinderea câmpului conştiinţei de la acumulare la valorificare, de la asimilarea la creaţie.
Spre seară, înţelegem că toate aceste noţiuni nu mai sunt abstracte şi că evenimentele zilei care chiar dacă nu aveau vreo legătură între ele, acum se dovedesc verigi ale aceluiaşi lanţ karmic, ipostaze ale aceluiaşi fond astral. Multe din cele pe care le facem azi din instinct ni se vor înfăţişa spre seară ca fiind împotriva unui individ, a societăţii, dispuse să rănească un demers firav sau o părere spusă numai pe jumătate. Deşi nu este o zi în care să dovedim cu brutalitate că ştim mai multe decât ceilalţi, spre seară, dacă intrăm într-un registru inferior, se va pune problema unor reproşuri de acest fel.
Prin urmare, azi se va pune accent pe acele mesaje care fac trimitere la sentimente, promisiuni, principii, declaraţii de sinceritate, fără a se cere un probatoriu. Multitudinea de persoane care ni se perindă prin faţă vor dovedi azi una din cele două calităţi principale: simt sau nu adevărul.
Mulţi vor prefera varianta simulării suferinţei, a adevărului, durerii, fie din teamă unui viitor incert, fie pentru că sunt educaţi să se prefacă. Educaţia în acest sens presupune şi un fel de a fi care a implicat folosirea energiei astrale pentru a deforma adevărul. Azi, a deforma adevărul înseamnă a fi împotriva cuiva, a fi critic, arogant, periculos în replici sau a intra cu ciubotele într-un spaţiu intim al unui apropiat pentru a distruge frumuseţea cu care urâţenia sufletelor lor este agresată.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a medica asupra cuvintelor lui Aristotel: ”Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este Adevărul”.
http://coser.ro/
 
Marţi, 7 februarie
Careul Lunii cu Lilith din noaptea de 6 spre 7 februarie ne va oferi vise bizare, un somn agitat şi un comportament straniu mai ales celor care lucrează în timpul nopţii. Acest aspect afectează în primul rând inspiraţia, buna coordonare a mişcărilor, înţelegerea fenomenelor subtile, cunoaşterea prin nonverbal. Punând acestea pe faptul că aspectul se împlineşte noaptea, celor care dorm subconştientul le poate oferi informaţii false, puteri false, concluzii eronate referitoare la evenimentele de peste zi. În sfera visului, Lilith din Taur întotdeauna ne va oferi plăceri care nu-şi au echivalentul în realitate, satisfacerea unor dorinţe pe care individul nu şi le poate împlini în starea de veghe.
Din nefericire, multe dintre acestea vor avea o remanenţă puternică. Nedisipându-se atât de uşor, aplicarea lor pe trigonul Lunii cu Capul Dragonului, fără a putea media tendinţa Nodurilor, amplifică neputinţa de a încadra semnificaţia unui vis sau, în cazul celor sceptici care nu acordă misticismului nicio importanţă, incapacitatea de a se separa de imaginile care le-au marcat somnul.
Ziua de 7 februarie aduce însă o combinaţie specială între Soarele cu Mercur în cazimi şi intrarea lui Saturn în mers retrograd. Soarele în exil va fi deci dominat puternic de un Mercur în exaltare, fără a-şi prelua unii altora din calităţi sau defecte, fără a substitui unul altuia trăsăturile. Mintea va fi, deci, înaintea voinţei, mesajul în faţa persoanei şi finalitatea în faţa unui demers pe care oamenii, până acum, l-au văzut lipsit de vreun rost. Dacă invocăm faptul că Soarele în Vărsător aduce un simţ umanitar special, că fascinaţia pentru neobişnuit reprezintă de fapt o durere, o neplăcere de ordin existenţial, alipirea acestor trăsături de Mercur, de socializare, de profunzimea şi originalitatea în gândire, de genialitate, îi face pe oameni să devină mai deschişi către modern, neglijându-şi probleme, mai apropiaţi de tehnologie, decât de simţire, mai înţelegători faţă de manifestările sălbatice ale libertăţii, decât de rafinamentul educaţiei sau a disciplinei.
Toate aceste trăsături vor acţiona pe principiul mesajului subliminal, pentru că, în definitiv, sfera mentală este domeniul de acţiune al conjuncţiei Soare-Mercur pe Vărsător aducând percepţiile vizuale, văzul, ca mijloc de manifestare al focului, într-un impas. Saturn, în momentul conjuncţiei, fiind static pe ultimul grad al Balanţei, aduce tensiunea punctului reflex, durerea pe care o emană o zonă de proiecţie a organului bolnav bulversând pacientul neinstruit în principiile tehnicilor alternative şi ducându-l în postura de a-şi amplifica durerea pe măsura suspiciunii sale. Asta înseamnă retrăirea evenimentelor ultimilor trei săptămâni în oglindă, dar nu prin elementul noutate, cum s-au consumat prima dată, ci prin conştiinţa greşelii, a gesturilor incomplete, a faptului că un comportament antisocial aduce nevoi pe care societatea nu le poate menţine. În ciuda aparenţelor, Saturn retrograd, pe gradul anaretic din Balanţă până pe 3 martie, combinat o perioadă cu Soarele din Vărsător şi respectiv Peşti, ne vorbeşte despre dragoste, despre sacrificiu, despre lucruri îngemănate, despre plus şi minus ca elemente ale aceluiaşi mecanism, despre cauză şi efect ca surori produse de energia arhetipală duală, ca mama şi tatăl, despre juxtapunerea suferinţei de a gândi liber cu libertatea de a ne pierde gândurile printre mormane de fapte şi acţiuni inutile. Un paradox se naşte, deci, prin relaţia Soare-Mercur în cazimi versus Saturn retrograd.
Totuşi, caracterul negativ al acestor direcţii, al acestei îngemănări între sacru şi profan, între subtilitate şi vulgaritate, ca şi cum graniţele nu mai există şi fluidele se amestecă haotic, intervenind prin Luna plină care, consumându-se în Vărsător (fazele Lunii au ca reper poziţia Soarelui în zodii, ca încadrare temporală), urmăreşte spargerea barierelor, eliminarea oricăror restricţii care, anterior, în ultimele trei săptămâni au dus la incapacitatea de a ne îndeplini un plan. Este uşor de observat, făcând o banală trimitere la contextul evenimentelor din ultimele trei săptămâni, că invadarea vieţii private va avea un caracter prozaic, unul chiar vulgar şi mai puţin unul menit să substituie agresivitatea cu o formulare pertinentă. De altfel, plasând Luna plină pe axa caselor IV-X valenţele comportamentelor de masă vor fi puternic solicitate, oamenii preferând să se exprime, corect sau nu, în grupuri, iar deciziile care sunt luate acum afectează, nu masa de oameni în general, ci acţiunile anterioare promovate de grupuri.
Pentru că în casă a IV-a a Lunii pline, a poporului, îl găsim pe Neptun cel care ne va hrăni sufletul mai mult de un deceniu care, apropiat de Chiron, detensionează o zonă publică. Din nefericire Venus este pe ultimul grad chiar în Peşti, ceea ce va aduce mesajului de unitate, de sinteză, concluziei, un caracter negativ, prost înţeles, deviant, pus pe seama unor informaţii obscure sau chiar al unui scop obscur. În felul acesta, ceea ce ar fi trebuit să fie o reuşită printr-un demers de amploare sfârşeşte prin a se pierde, asemenea celorlalte, într-o furtună astrală, în toată această abundenţă de complicaţii socio-comportamentale pe care acest interval le predispune.
Prin urmare, ziua de 7 februarie pentru că aduce pe firmamentul vieţii sociale o combinaţie între subtil şi evident, între sacru şi profan, între adevăr şi minciună, ne aduce în faţă imaginea unei imense catedrale care într-o reprezentare fantastică se trezeşte la viaţă şi îşi eliberează spiriduşii pe care îi ţine ascunşi în vitralii. Această reprezentare urmăreşte să pună în evidenţă atât caracterul nefiresc al evenimentelor, cât pe cel haotic. Forţa populară pare să fie un element esenţial predispus de unghiurile împlinite acum şi care se vor răspândi de-a lungul întregii luni februarie.
Ceea ce este important de reţinut din aceste combinaţii de aspecte este necesitatea autocontrolului. Deşi sunt multe elemente care duc spre haos, atât aspectele pe care Luna le împlineşte cu Lilith, dar şi dispunerea deficitară a conjuncţiei Soare-Mercur în ziua când Saturn intră în mers retrograd pe faza de Lună plină, schimbă sensul şi polaritatea evenimentelor amestecând lucrurile, predispunând la decizii incorecte, descinderi sociale bazate pe patimi, impurităţi mentale, ruşine, agresivitate, furie.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a cerceta totul înainte de a acţiona. Nimic, nici cel mai mic sentiment, gând sau gest nu trebuie lăsat liber până când contextul nu confirmă caracterul pozitiv al finalităţii. Orice fisură apărută azi devine o prăpastie adâncă pe care nu vom reuşi să o înlăturăm niciodată.
http://coser.ro/
 
Miercuri, 8 februarie
Azi Venus trece din Peşti în Berbec, adică din exaltare în exil aducând o revenire la un comportament irascibil, critic, combativ, menit să formeze caractere, nu să le inhibe, să dezvolte curiozitatea, să ducă la competiţie, schimb de informaţii, confruntare.
Când Venus încă se mai afla pe ultimul grad din Peşti, într-o stare de accentuată melodramă, Luna îşi împlineşte opoziţia cu Mercur, la aproximativ o oră distanţă de Luna plină. Această tensiune pare să se menţină întreaga zi şi rostul cuvintelor, curiozitatea stânjenitoare, conversaţiile lipsite de maniere, perdea, educaţie par să fie stimulate.
Tensiunea este azi pe buzele tuturor, fie că ea se va situa la cote înalte, fie că va reuşi să se moduleze sub forma unor discuţii în contradictoriu, deci fără a produce efecte secundare imediate. Drumurile, călătoriile, mai ales cele care se consumă noaptea, sunt aducătoare de evenimente nepotrivite, de tristeţe sau de o anume dezamăgire pe care oamenii vor căuta să şi-o explice simplu: celălalt este de vină.
Că este sau nu de vină pentru conflictele la scenă deschisă sau divergenţele de opinie aprinse brusc, aproape din nimic, nu mai are importanţă. Poate deloc întâmplător, trăsăturile acestei zile se încadrează teribil de bine cu stilul scriitoricesc al lui Jules Verne (născut pe 8 februarie 1828), dar în special romanul “Uimitoarea aventură a misiunii Barsac” în care bătrânul Verne scrie împreună cu fiul său ultima sa carte, publicată în format complet după moartea sa, în 1919. Axaţi şi pe prezentarea unei aventuri în Africa secolului al XIX-lea, autorii nu doar anticipează romanul poliţist de mai târziu, dar prezintă scene de luptă cu elemente absolut noi, o parte folosite de tehnica modernă azi (dronele, aparatele fără pilot ce permit mitralierea zonelor inamice), dar şi o altă nedescoperită în zilele noastre (un dispozitiv care poate declanşa ploile în zonele semideşertice), propunerea conceptului de limba universală, poate chiar esperando, pe care nu o numeşte aşa, dar şi lansarea într-un mod uşor de înţeles şi acceptat a ideii că sclavia trebuie abolită. Toate aceste elemente se încadrează perfect în pasiunea şi pionieratul lui Venus în Berbec, încât ziua să poată deveni o adevărată aventură a cunoaşterii şi a depăşirii limitelor, a evadării dintr-o schemă mentală periculoasă şi atingerea statutului de fiinţă liberă. În prezent suntem obişnuiţi să credem că suntem liberi şi că sclavia ne mai înfioară încă doar din cărţile de istorie. Realitatea se poate dovedi însă diferită de ceea ce ni se sugerează. A fi în permanenţă agasaţi de reclame tv aberante, de emisiuni cu un conţinut periculos, de promovarea unor indivizi care poluează psihicul firav al tinerilor cu aroganţă, falsă modestie, mojicie sau vulgaritate, ne face să gândim dacă nu cumva trăim o formă modernă de sclavie.
Trecerea Lunii din Leu în Fecioară ne pune în postura de a ne judeca propria muncă, de a ne face autocritica, însă de a vedea doar ceea ce am greşit, de a ne aminti doar de cei pe care i-am făcut să sufere. Nu vom avea parte azi de autocritică obiectivă, dar, dacă vom reuşi să consemnăm într-un carneţel esenţa gândurilor, cu subiectivismul de rigoare, peste ceva timp, când factura evenimentelor de acum se va schimba, vom reuşi să descoperim în ceea ce am gândit şi simţit azi elemente revoluţionare care nu vin de la Uranus, aşa cum şcolile rigide de astrologie promovează, ci de la legătura specială dintre Neptun din domiciliu şi Saturn din exaltare. “Am greşit pentru că nu mă pot abţine!”, “Şi de data asta am dat dovadă de invidie”, “Mi-e ciudă când văd pe altul că se simte bine”, “Cei, domnule, cu atâta dragoste?”.
Panorama comportamentală ne detaşează de dulceaţa exprimării sentimentelor, de schimbul de idei abordat într-un cadru armonios şi curat şi ne duce spre acea zonă care ne face mai buni şi mai puternici după o tulburare agresivă a relaţiilor. 8 februarie este ziua când ne vom grăbi să punem în aplicare deciziile de ieri, când ne grăbim să declarăm că suntem în termen cu aplicarea planurilor, când ne precipităm în a demonstra priceperea sau nivelul şi cădem în ridicol.
Prin urmare, 8 februarie ne aduce o formă stranie de manifestare a psihicului, ca şi cum dintr-odată nu mai avem nevoie de sentimente, nu ne mai sunt necesare declaraţiile de dragoste, cuvintele frumoase şi pornim o cruciadă împotriva romantismului. Uciderea dragostei slăbeşte pancreasul şi aduce, prin dezechilibrul zahărului din sânge, un deficit de atenţie, o înţelegere precară a experienţelor, o separare între generaţii, părinţi de copii, prieteni între ei, structuri ale statului între ele.
Totul va fi privit ca o imensă aventură, plină de dinamism şi care ne poate oferi cu atât mai multă vivacitate cu cât ne dorim mai mult dinamism, mai multă vitalitate, mai multă competiţie.
În absenţa lui Marte din aspect, ziua nu favorizează competiţiile pentru adjudecarea unui titlu sau a unei medalii, ci doar pentru a ne face loc în această lume agitată şi haotică, pentru a ne redobândi liniştea şi dorinţa de viaţă. Unii vor considera că nu pot merge mai departe decât dacă îşi lasă în urmă piciorul bolnav, mâna sau ochiul. Reducând greutatea fizică, greutatea gândirii sau pe cea emoţională prin abandonarea unui element personal, mulţi se vor îndepărta singuri de ceea ce epoca modernă numeşte “socializare “.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a urmări cât de subtil sunt inserate tehnicile de manipulare în social şi cât de abil ne sunt induse alegerile. Sunt puţini cei care reuşesc să se sustragă acestora, iar cei mai mulţi aleg să facă asta prin retragere. A fi în lume şi a preschimba balanţa vibraţiilor într-o direcţie pozitivă, chiar şi numai cu un singur om, valorează mai mult decât succesul obţinut la scena deschisă la nivelul unei ţări sau chiar la nivel mondial pentru că faci ceea ce este necesar comunităţii.
http://coser.ro/
 
Joi, 9 februarie
Mijlocul săptămânii are menirea de a ne introduce în jocul iniţiativelor şi pasiunilor intense pe care atât Venus cât şi Uranus, singurele planete din Berbec, le predispun. Dacă în astrologia previzională careurile şi opoziţiile produc dizarmonii, scot la suprafaţă probleme, nemulţumiri şi complică lucrurile până la dizarmonie, sextilele şi trigoanele vin să regleze un neajuns, să ofere informaţii suplimentare, vitalitate, forţă, cunoaştere, înţelegere, bucurie. Dacă prin careu şi opoziţie edificiul se surpă, prin trigon şi sextil el se reconstruieşte, punând fiinţa în postura de distrugător şi creator deopotrivă.
Până la ivirea zorilor Luna împlineşte un careu cu Junon, un trigon cu Jupiter, o opoziţie cu Chiron şi un trigon cu Lilith, pendulându-ne atenţia şi simţirea de la cald la rece, de la pozitiv la negativ într-un interval în care somnul facilitează fiinţei regenerarea şi contactul cu energiile astrale. Hrănirea, pe aceste unghiuri, devine un element de basm sau de fabulă, o parodie interesantă sau un mijloc de a spori fiinţei forţa interioară. Careul cu Junon, care se produce în separaţia opoziţiei Lună-Neptun, ne duce spre a semna, cu mintea, un contract, asemenea lui Faust, pentru a oferi, prin tensiune şi uciderea iubirii, un tribut forţelor negative prin care corpul se va hrăni cu ceea ce, în următoarele săptămâni, îl va surpa din interior. Acest tandem bine-rău are, până la răsărit, un colorit aparte şi ne vorbeşte nu doar despre contacte umane, nu ne pune doar bariera în a ne extinde prin exprimare sau dominare, ci şi prin autoînţelegere. Cine este preocupat de propria sa fiinţă pentru a fi tot timpul în echilibru pe linia vieţii, indiferent unde se întinde ea, la înălţime sau cu puţin deasupra solului, va privi noaptea de miercuri spre joi ca pe una epuizantă, cu prea multe semnale, unele disonante, confuze, altele edificatoare.
Trigonul Luna-Pluton şi apoi careul Lunii la Axa Dragonului va separa impresiile din timpul nopţii şi va aduce confirmări pe zona publică. Pentru cei mai mulţi, de această dată, noaptea nu va fi un sfetnic bun. Ea va pune furia, dinamismul şi sacrificiul pe acelaşi postament, în acelaşi loc, deşi azi acestea nu sunt compatibile.
Dacă soluţia reieşită din frământările nopţii va avea un caracter duplicitar, adică va fi îndreptată spre muncă (trigon Luna-Jupiter) sau spre compromis (trigon Luna-Lilith), în plină zi sarcina suplimentară care ne va cuprinde va devia aceste intenţii preschimbându-le. Unii se vor trezi cu sarcini suplimentare imediat ce şi-au manifestat dorinţa de a munci (iniţial cu gândul de a-şi repara propriul neajuns), iar alţii puşi în situaţia de a se lăsa umiliţi, folosiţi, păcăliţi sau oferiţi ca exemplu la capitolul “Aşa NU!”.
Este deci lesne de observat de dinamismul care vine peste noi dintr-odată, cel venusian cu caracterul novator al sentimentelor, cu dorinţa de a clădi o valoare, de a oferi un exemplu, de a elibera emoţiile de acolo unde le-am încuiat, dar şi cel uranian plin de surprize care rămâne consecvent unui singur aspect al vieţii: distrugerea trecutului.
Prin urmare, 9 februarie îi motivează pe oameni să se schimbe brusc, să fie instabili, să se critice unii pe alţii sau să se folosească unii de relaţiile altora, fără a avea conştiinţa greşelii sau regretul că poate consecinţele faptelor nu vor fi tocmai cele potrivite. Unii vor fi inspiraţi să facă gesturi magnifice, însă acţiunile lor se vor manifesta mai mult în sfera privată din dorinţa de a-şi asigura un confort minim. Trecând de la bine la rău, de la tensiune la relaxare, de la pozitiv la negativ, corpul se va menţine într-o stare de stres, de tensiune, de consum interior şi cei care deja sunt într-un stadiu avansat de uzură vor privi această zi ca pe una fără de sfârşit, cu greutăţi suplimentare, cu nevoi care nu sunt ale lor şi pe care trebuie să le împlinească cu aceeaşi severitate ca şi cum le-ar aparţine.
Cei care în zilele anterioare s-au relaxat, au privit evenimentele cu o anume detaşare şi care nu s-au consumat prea mult în drame sentimentale au parte acum de o zi dinamică pe care vor reuşi să o fructifice pe măsură. Chiar dacă unele nu vor merge cum trebuie, fiind plini de vitalitate forţa şi vivacitatea lor vor umple aceste goluri şi vor apărea ca nişte frunze uscate care îngraşă solul, ca experienţe nefericite din care a venit timpul să înveţe ceva.
Evenimentele sociale ale zilei de 9 februarie sunt un preambul al zilei de 10, când Venus şi Uranus se întâlnesc, înainte de ivirea zorilor, într-o conjuncţie la 2 grade şi 10 minute Berbec. Fundalul oferit de trecerea Lunii prin Fecioara aduce ca finalitate îndreptarea rezultatelor muncii spre casă, faimă, renume personale, adică spre a ne hrăni mândria şi orgoliul de a fi una cu titlul său funcţia pe care le deţinem.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne lăsa atinşi de necunoscut, de a primi şocurile evenimentelor, de la integra în propria fiinţă fără sa avem vreo reacţie faţă de ele, ca şi cum ne-ar lovi valurile şi să considerăm că nu este adecvat să ne supărăm pe forţa apei, ci să ne lăsăm cuprinşi de atingerea sa brutală, de sonoritatea sa misterioasă care ne atrage spre adâncimi magice în care fiinţe miraculoase trăiesc aceeaşi viaţă ca noi, dar în alte condiţii.
http://coser.ro/
 
Vineri, 10 februarie
Azi se împlineşte conjuncţia lui Venus cu Uranus, înainte de ivirea zorilor, aducând zilei un plus de dinamism şi împlinire pe mai multe sectoare. La doar câteva ore distanţă de la această conjuncţie, Luna şi Marte trec printr-o conjuncţie şi întreaga zi va fi sub semnul acestui aspect aducând o căutare intense în sectoarele neglijate anterior şi o pendulare între îndrăzneală şi indulgenţă, între curaj şi laşitate cu scopul de a ieşi în evidenţă, de a se ridica deasupra mulţimii şi de a cânta, asemenea cocoşului, de pe punctul cel mai înalt al curţii.
Ambele conjuncţii vor idealiza mult percepţia asupra lumii, fără a căuta justificare, comunicare, linişte, pace, armonie sau vreo formă de înţelegere în orice tip de interacţiune. Oamenii sunt împinşi spre descoperiri, spre a scormoni în locurile cele mai ciudate şi de a găsi obiecte valoroase în cele mai stranii locaţii. Spiritul întreprinzător îi va face populari în cercul de prieteni, în societate, prin atingerea punctului de carisma şi care îi va îndrepta spre gesturi neobişnuite, extravagante.
Pentru că niciuna dintre planete nu se simte bine în Berbec, fuziunea celor doi va aduce acţiuni greşite bazate pe temeri. Fie că acestea sunt împărtăşite sau se acţionează sub impulsul lor înainte de a gândi puţin asupra consecinţelor atât în sfera socială cât şi în cea personal sunt dintr-odată în flăcări, ating dintr-odată apogeul exprimării personale printr-un vârf, o secundă de inspiraţie sau un platou de calităţi exprimate fără a avea teamă sau vreo altă reţinere. Inspiraţia, originalitatea, curajul aduc exprimări la scena deschisă sau tendinţa de a patina între valori care nu par să fie de viitor.
Dacă ne referim la aspectul mental pe care îl dinamizează conjuncţia celor două în Berbec, atunci percepţia obiectului, azi, va fi mai curând o secvenţă nonverbală, care bruschează psihicul şi ne pune în situaţia de a simţi, de a percepe cu alte instrumente, ca şi cum ideea nu mai are loc să se contureze. Semnul pionieratului se interpune azi ca o înclinaţie spre abstract că o nevoie de a ne extinde spre o zonă nouă, de a ne lărgi orizontul înţelegerii, fără să ne punem problema puterii personale, dacă suntem sau nu pregătiţi pentru un asemenea salt. Rutina reprezintă un obstacol pe care se va strădui să-l înlăture şi neavând simţul măsurii gesturile sale, ce sunt argumentate printr-un mod propriu de a aprecia anturajul, îl pot duce spre actiuni extreme de câştig sau pierdere la mare intensitate.
Dacă ne referim la sferă afectivă, am putea să invocăm motivul nebuloasei, a senzaţiilor confuze, a insuficienţei, insatisfacţiei, a durerilor sufleteşti cauzate de despărţiri, discontinuităţi, înstrăinări sau marginalizări. Gândim faptul că Venus în Berbec se vede în postura de a fi îndrăzneaţă, de a trece peste orice obstacol pentru a-şi implementa ideile, pentru a comporta un schimb instantaneu de sentimente, o deschidere bruscă în care poate surveni căderea în neant sau vindecare miraculoasă, aspectul afectiv va fi legat mai mult de persoane decât de noţiuni, deşi la prima vedere lucrurile par că stau invers.
În sfera acţiunilor concrete conjuncţia Venus-Uranus ne îndreaptă spre mister, spre ceea ce nu am cunoscut direct, spre o mare varietate de sunete şi tonuri, spre o mare bogăţie cromatică ce îl poate duce pe individ spre scandal, manifestări contradictorii ale personalităţii, impulsul de a strica, de a inversa, de a răsturna valorile pentru a reîmprospăta. Pentru că oamenii sunt în general educaţi să-şi oprească privirea şi înţelegerea la luciu apei şi să nu se preocupe de adâncimile ei, mulţi nu vor vedea persoana din spatele ideii, nu vor percepe fiinţa care a susţinut proiectul ori demersul, nici grupul care a schimbat balanţa prin opinie sau sub ameninţarea sacrificiului. Ceea ce va rămâne după această zi va fi noţiunea, ideea sau demersul social şi mai puţin creatorul, chiar dacă prin conjuncţia Luna-Marte se încearcă atingerea unui punct de succes personal, de relansarea a imaginii personale. Eşecul, produs de faptul că forţa majoritara dată de conjuncţia Venus-Uranus, înclină spre noţiuni, idei, este inerent. Oamenii se vor comporta ca şi cum nu ar exista azi. Ei devin cifre statistice, parametri, indicatori fără a vedea că în toate acestea există o atitudine afectivă aceea care, paradoxal, se neagă pe sine şi care se alimentează din teama de a nu reuşi să implementeze un mod propriu de acţiune, o cale, un demers. Când vorbim despre realizări personale noţiunile, ideile nu sunt decât nişte instrumente, tocmai de aceea inversiunea zilei de azi, aceea de a da mai multă importanţă valorilor, cifrelor, ne va aduce o formă de deziluzie pe care o vom interioriza, asemenea luptătorului care îşi ascunde durerea până se termină bătălia.
Prin urmare, 10 februarie este o zi de dinamică, însă una care ne duce mai curând spre abstract, decât spre concret, chiar dacă Luna şi Marte ne incită azi spre realizări personale, spre evocarea mândriei de a câştiga, învinge, de a ridica valoarea Eului pe un vârf al recunoaşteri sociale. Acest ultim sector al Fecioarei pe care îl parcurge Luna ne umple azi de speranţe false, de alegeri care, dacă nu au o uşoară notă abstractă, nu se pot finaliza, nici măcar nu se pot apropia de ceea ce poate însemna etapa finală.
Azi mulţi vor avea probleme cu temperamentul, cu tensiunea psihică sau arterială, cu tonul vocii sau cu deciziile categorice. Totul este luat în serios, însă nu totul este discriminat, tocmai de aceea relaţiile interumane sunt azi lezate de lipsa de tact, neputinţă de a prelucra un mesaj, de a cizela informaţia, ci de a o transmite aşa cum vine prin inspiraţie sau inducţie mentală.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a nu ne lăsa tentaţi de lăcomie, chiar dacă ea este subtil inserată printre preocupările personale. Calitatea vieţii este mult mai importantă decât orice alt vârf atins prin compromisuri.
http://coser.ro/
 
Sâmbătă, 11 februarie
Prima zi de Balanţă (Luna în Balanţă) debutează cu două opoziţii (Luna-Uranus şi Luna-Venus) punând la grea încercare sentimentul de apartenenţă, funcţiile rinichilor, ale aparatului excretor, a sensibilităţii din partea de jos a corpului, a rezistenţei la frig sau a eliminării substanţelor toxice, a purificării organismului prin intermediul sistemul venos.
Cele două opoziţii, având momentul de maximum în plină noapte, reduc multe dintre interacţiuni la nivelul corpului, internalizâdu-le şi schimbând sensul tensiunii din exterior spre interior. Venus în Berbec creşte tensiunea în zona capului, de asemenea şi Uranus, iar intervenţia Lunii, prin opoziţii, complicaţii legate de rezistenţă vaselor de sânge, de uşurinţă de a mobiliza din depozite apa necesară. Funcţia rinichilor aceea de a purificare a sângelui, de filtrare a lichidului care parcurge toate mediile fiinţei, pe aceste două opoziţii, sunt uşor afectate, fiind puternic dependente de o atitudine retractilă, o stare psihică negativă.
Fricile se lipesc prima dată pe rinichi apoi când se schimbă în agresivitate lezează funcţia hepatică şi pe cea biliara transformând organismul într-un depozit de toxine şi determinându-l să recurgă la alimente din ce în ce mai toxice pentru a compensa deficitul de înţelegere şi lipsa unei plăceri. Gândurile încărcate de teamă gen “Nu sunt în stare!”, “Am încercat de mai multe ori şi de fiecare dată mă lovesc de acelaşi obstacol!” pun întregul organism într-o mare dificultate. Neputând să acţioneze conform paşilor cunoscuţi, conform îndrumării venite din subtil, prin intuiţie sau chiar simpatie, oamenii ajung să-şi distrugă sănătatea pe cât mult se preocupă de ea. Fie că beau un ceai de plante, că îşi administrează o medicaţie corectă, că stau la soare, că se plimbă în aer liber, mintea le toacă ideile de frică şi deziluzie, de incertitudine şi nemulţumire încât aerul proaspăt, planta sau medicamentele alese cu grijă ajung să devină la rândul lor toxine după o comandă pe care corpul o primeşte de la “şeful” său. Când nu sunt ajutaţi să aleagă corect, oameni se comportă ca nişte copilaşi care caută să înţeleagă, strică în timpul căutării şi în final se îndoiesc de tot ceea ce nu mai este întreg, fără să se gândească o clipă că sunt săraci, neputincioşi, lipsiţi de vlagă, pentru că aşa au dorit să fie, pentru că au acţionat cu insistenţă în această direcţie. Întregul nostru edificiu socio-comportamental, împreună cu structurile mentală şi emoţională, se bazează pe dorinţă. De cele mai multe ori dorinţa nu reprezintă o necesitate, ci o eroare pe care organismul o reproduce de mai multe ori în diferite conjuncturi până când oboseşte sau rămâne fără susţinere. Ajutorul pe care o fiinţă îl primeşte va ţine de prea puţine ori cont de dorinţe, tocmai de aceea în evoluţia spirituală dorinţa este primul şi cel mai puternic inamic. Totuşi, absenţa dorinţei nu este acelaşi lucru cu a nu simţi dorinţa. Ea poate fi inhibată, ascunsă şi trimisă să acţioneze în fundal, iar când presiunea ei va creşte, fiinţa va deveni din nou sclavul său. Absenţa dorinţei trebuie deci înţeleasă ca o sublimare a sa, ca o trecerea a modului ei de acţiune într-un nou registru, din sfera materială, cea legată de plăcerile fizice (atracţia sexuală, plăcerea de a consuma diferite produse, substanţe, de a dormi, de a socializa prin deviaţie comportamentală gen bârfa, invidie, agresivitate, frică) în bucurii subtile, lipsite de vreun fundament fizic, menite să tragă fiinţa spre un element superior, spre a descoperi nu doar cercelul din nas, ci întregul chip, nu doar dinţii, limba sau degetele de la mâini, ci întregul organism, nu doar aspectul fizic, cu susţinerea sa din interior, ci ansamblul fiinţei.
Marii maeştri, cei care ne îndeamnă să le urmă exemplul, adică de a ne arunca dorinţa spre zone superioare şi de a ne duce după ea, ne-au avertizat că în calitate de fiinţe complete, aici, în această lume, experimentăm ideea de corp, nu ideea de spirit.
Întreaga zi va fi deci marcată de necesitatea implicării în acţiuni elementare. Mulţi se vor preocupa azi de ceea ce este util, necesar, de ceea de îi duce spre o relaţionare corectă şi această frământare are darul de a zdruncina sever legăturile care ne ţin strânşi în materie. În felul acesta, trigonul Venus-Junon aduce ideea de asociere din zona publică, din cea interpersonală, în sfera intimă punându-ne în faţa relaţiei cu noi înşine. Ne vom întreba azi nu doar ce ne doare, ci şi de ce, care ne sunt slăbiciunile, dar şi de ce suntem puternic atraşi de această forţă inferioară de vreme ce nimic nu se pierde, nimic nu se consumă, ci totul se transformă. Ceea ce gândim şi acţionăm azi, indiferent că vine dintr-o condiţionare sau nu, ne duce spre un rezultat bun, spre o consolare, spre un răspuns, spre o depăşirea obstacolului cel mai evident, a celui mai dificil moment. Pornind de la această atitudine corpul, care este un instrument, se va modela după comanda pe care i-o dăm în continuu, va reveni la poziţia de drepţi, dar nu cu frică, salută respectuos factorul de decizie şi va fi convins că de această dată comandantul său va şti atunci când starea sa de funcţiune se agravează, când nu poate duce la îndeplinire un ordin corect şi îl va pregăti. În felul acesta, subalternul îşi îndeplineşte misiunea de a fi respectuos, care nu trebuie să se preocupe de starea sa de drept, ci de cum îndeplineşte comenzile. Spiritul sănătos, comandatul, va avea grijă să-i treacă structura fizică prin reparaţii periodice, îi va asculta suflul, respiraţia, îi va urmări mersul şi va citi în acestea când este cuprins de uzură şi când dovedeşte că şi-a depăşit propriul nivel. Satisfacţia, privită ca produs final al dorinţei, va genera astfel linişte şi înţelegere, respect şi dragoste pentru tot ceea ce există în jur. Asta înseamnă a fi în armonie în zilele de Balanţă, mai ales când intrăm în acest sector cu un bagaj informaţional negativ produs de opoziţiile Lună-Venus, Luna-Uranus, ca azi, dar şi întreţinut mai târziu de careul Lună-Pluton. Teama de sine, de ce reacţii am putea aveam, de faptul că nu facem faţă propriilor aşteptări aduce la lumină o problemă care nu este deloc nouă şi care nu pare să fie deloc personală, ci una a întregii rase umane: autocunoaşterea.
Prin urmare, 11 februarie ne pune la încercare puterea de înţelegere şi conduită. Respectul faţă de oameni când nu se susţine pe o pornire afectivă, ci este doar motivată de funcţie, rang, tip de relaţionare, duce fiinţa într-un sector trist, cel al singurătăţii. De aceea oamenii au nevoie periodic de relaxare, de desprindere de anturaj, de concedii, de aceea au nevoie să-şi schimbe mediul, să facă chipuri noi, un alt decor, să fie serviţi, consultaţi, întrebaţi, rugaţi, lăudaţi. Fiind într-o relaţie de falsă prietenie oamenii se plictisesc repede unii de alţii şi la un moment dat dorinţele lor cele mai aprige, susţinute pe invidie sau dispreţ, ascunse în adâncimile funebre ale fiinţei ajung să răbufnească într-un clocot de tensiune sau boală. Rinichii, numiţi de chinezi “fântâna vieţii”, sunt cei care ne dau prima dată semnalul de alarmă că ne trăim viaţa cu frică şi că întotdeauna frica naşte agresivitate şi invers.
În zona acţiunilor sociale ziua ne tulbură acele relaţii asupra cărora trebuie să revenim cu alte gânduri, cu o altă atitudine, cu dragoste, cu respect. O uşoară ipohondrie intelectuală îi poate cuprinde azi pe cei care nu discută cu toată lumea pentru că-şi pierd vremea, mai ales cu proştii, în timp ce mintea lor musteşte de dileme şi conflicte psihoemoţionale. Tocmai de aceea cel mai indicat gest pe care l-am putea face azi este să fim deschişi fără teamă faţă de ceea ce am considerat până acum inferior şi vulgar. Absenţa fricii ne ajută să învăţăm şi doar după ce ne-am învins frica putem atinge performanţele pe care ni le-am dorit.
http://coser.ro/
 
Duminică, 12 februarie
Ultima zi a săptămânii ne aduce trei aspecte, două trigoane (Soare-Lună, Lună-Mercur) şi o conjuncţie (Lună-Saturn). Deşi, în aparenţă, raportul aspectelor trebuie să ne ducă spre o pozitivare a trăsăturilor planetare, faptul că Luna, spre seară, intră nu doar în conjuncţie cu Saturn, ci şi în fereastra opoziţiei cu Jupiter, reprezintă pentru noi, oameni de rând, un pericol ce ţine de privarea de libertate, de îngrădirea unui drept, de consumare a unor gesturi de clemenţă într-un mod necugetat, penibil.
Când Soarele şi Luna sunt în trigon semnul de prosperitate primeşte un plus de forţă, înţelegerea se va situa la cote superioare, iar curajul de a cerceta şi apoi de a pune la dispoziţia celorlalţi rezultatele muncii va pune într-o lumină favorabilă relaţiile dintre oameni. Această direcţie va face din prima jumătate a zilei una fericită, liniştită, puternică, pozitivă, care mai păstrează puţin din trăsăturile zilei anterioare.
Aspetul cel mai interesant al acestei zile va sta însă în trigonul Lună-Mercur care, spre finalul zilei, le va pune pe cele două protagoniste în postura de a se oglindi una în poziţia celeilalte faţă de axa Capricorn-Rac. Aceste ipostaze numite antiscions (puncte de solstiţiu) reprezintă poziţia în oglindă a unei planete faţă de axă Capricorn-Rac şi aduce într-o conjunctură astrală soluţia de rezervă, ecoul unei fapte, răspunsul la o rezoluţie, accentuarea unui demers într-o direcţie ca nu permitea derularea sa, aflarea de informaţii suplimentare într-un domeniu ce are ca efect propulsarea individului spre un sector nou.
Gândirea echilibrată, puterea de a căuta un răspuns într-un moment delicat, de a lucra eficient în condiţii de stres, de a depăşi o barieră legată de limbaj, exprimarea scrisă sau de a finaliza un demers pe cale judecătorească ori administrativă sunt câteva din elementele cu care vom lua contact în seara acestei zile, dar şi în începutul zilei de mâine.
Conjuncţia Lunii cu Saturn va restricţiona însă libertatea de expresie şi nu va permite aflarea adevărului întreg, însă ceea ce se deschide acum, ceea ce se iniţiază, pentru că este susţinut de punctele de solstiţiu, devine un mijloc de ridicare a expresiei de grup la un nivel nou. Cumulând toate acestea cu relaţia tensionată de la începutul anului între Saturn şi Jupiter, care începe, treptat, să se slăbească, trigonul Lună-Mercur aduce asul din mânecă pentru a schimba regulile jocului, pentru a întoarce o decizie împotriva celui care a emis-o, de a tempera o forţă negativă care dorea să pună pe picior de egalitate schimbarea cu anarhia.
La nivel individual, partitura comportă multe modulaţii şi se adaptează la cazul unic al fiecărui individ. Ceea ce se potriveşte tuturor este trimiterea spre secrete personale, mistere ale vieţii private, minciuni sau adevăruri ascunse cu grijă. Aflarea lor nu va putea însemna însă şi depăşirea impasului, ci doar consolidarea unei stări de confort.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii aduce, prin cele trei aspecte pe care le împlineşte, jocuri sociale periculoase. Nu este vorba doar de exprimarea verbală sau de cea scrisă, ci despre ceea ce se intenţionează cu informaţiile nou descoperite, unde vor ajunge ele, cui vor fi vândute, cât de mult îl vor compromite pe cel în cauză. În faţa unei asemenea descoperiri oamenii reacţionează negativ, se tem sau devin violenţi, îşi adresează unii altora injurii sau se pierd în explicaţii ridicole. Punctele de solstiţiu aduc din umbră putere acelora care explorează azi intimităţile altora, curioşilor, bârfitorilor, ajutându-i pe cei care se simt apăsaţi de secrete ascunse cu grijă să se elibereze de tensiune. Preţul pe care îl vor plăti pentru asta va fi însă prea mare.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne stăpâni curiozitatea faţă de apropiaţi şi de a o îndrepta asupra noastră, pentru a explora structuri interioare şi de a ne apropia mai mult de cunoaştere. Pentru că orice acţiune are şi o reacţiune, succesul de azi a celor care atentează la intimitatea celorlalţi ne slăbeşte forţa destinului şi pe viitor ne va face vulnerabili în faţa unor situaţii similare. A ne controla azi acest impuls înseamnă a preîntâmpina o întreg şir de evenimente neplăcute sau penibile ce nu sunt programate prea departe în timp, ci chiar în a doua parte a anului.

http://coser.ro/
 
Marţi, 14 februarie
Înainte de ivirea zorilor, Mercur intră în Peşti, trecând de la exaltare la exil, de la supremaţia gândirii, elevarea structurilor mentale prin comunicare la mai multe nivele, la o restricţie a emoţiilor din considerente materiale, dintr-o înţelegere deficitară a contextului social, dintr-o raportare la un mod retractil de a privi lucrurile, de a înţelege fenomenul şi de a întoarce lumea la probleme mai vechi, de natură materială, pe care să le rezolve prin dizolvare, prin anulare, să le distrugă sau, pur şi simplu, să le sustragă dreptul sau statutul de problemă. Mercur în Peşti le pune oamenilor probleme sufleteşti, însă nu în mod superior, nu exemplar, ci prin drame relaţionale, prin refuzuri suspecte sau retragerea dintr-un demers când părea că acesta are mai mult avânt sau succes. Toate se răstoarnă cu Mercur în Peşti, toate să retrag spre un loc ascuns, toate se răstălmăcesc şi ceea ce nemulţumeşte sau enervează devine mult mai evident decât era în urmă cu câteva săptămâni. Astfel până pe 2 martie, când Mercur va trece în Berbec, ne vom îndrepta spre esenţa lucrurilor, pentru că exilul lui Mercur în Peşti spre aceasta ne îndreaptă.
Dacă relaţiile cu valorile materiale sunt supuse unui stres, devin lipsite de suport material sau nu mai reprezintă o prioritate a vieţii şi stabilităţii, oamenii, cei care interacţionează prin sentimente, care se implică într-un schimb afectiv major, care se iubesc sau se urăsc, ajung acum să dea valorii afective o mare importanţă. Totuşi, Mercur, la puţin timp de la intrarea sa în Peşti, ne pune în faţa unei noi dimensiuni a vieţii prin conjuncţia cu Neptun. Ceea ce ne inspiră, elementul de care ne dezice, sentimentul pe care îl vom promova azi devine un etalon, generând un comportament superior prin extindere, redimensionare sau manifestare într-un spaţiu foarte larg. Spre exemplu, nu mama devine elementul principal al ecuaţiei, ci faptul că e mamă româncă, nu evenimentul istoric va fi important, ci faptul că el reprezintă un reper al devenirii unui popor. Astfel, prin exilul lui Mercur şi prin sentimentul de neapartenenţă pe care îl evidenţiază, ajungem să descoperim noi valori, să vedem realitatea cu alţi ochi, să nu ne mai temem de greşeli şi nici de suferinţă sau de durere. Pentru că ramificaţia este lansată spre spaţii extinse, spre mari idei, sentimente complicate, amestecate, de dragoste, sacrificiu, dispreţ, refuz sau tăcere adâncă, aproape metafizică, manifestarea pe zona publică, schema de acţiune a populaţiei, vor fi uşor haotic inserate în strategiile guvernelor, în aplicarea dezideratelor ce, în prima jumătate a lunii februarie, au fost lansate cu atâta intensitate. Dacă se scapă de sub control revolta, forţa retractilă a egregorurilor duce la ruperea alianţelor, la dezicere, la refuzul de a lărgi o structură expansionistă. Dacă se caută informarea grupurilor, a populaţiei folosindu-se sloganuri din primele două săptămânii ale lunii februarie, care, la rândul lor, au fost susţinute de forfota socială din ianuarie 2012, pasul devenirii individuale va trece printr-o agitaţie, poate chiar o degringoladă din care, timp de două săptămână, adică până pe 2 martie, nimeni nu va înţelege nimic.
Oamenii se vor alege însă cu mai multă experienţă, cu mai multe informaţii despre relaţiile lor sociale, despre impactul pe care-l au asupra celor din jur, despre înţelepciune, despre renunţare, sacrificiu sau seriozitate, despre valoarea pe care o au fiinţa umană, sufletul, etaloanele morale. Până pe 2 martie, se va produce o răsturnare a valorilor depuse în memorie, a ideii de dragoste, de afecţiune, iar oamenii îşi vor căuta modalităţi de exprimare încât să-şi valorizeze propria existenţă prin perceptele sentimentelor şi mai puţin prin cele ale regulilor, schemelor rigide, a banilor, schimbului de mărfuri, legiferării sau alte mijloace de natură administrativă.
Îndreptându-se spre calitatea sufletului, spre cea a educaţiei, mulţi se vor simţi atraşi mai mult spre studiu, spre lectură, spre muzică, spre ştiinţele exacte sau, fiind vorba de spaţii mari, extinderi, profunzimi, de sistemul solar, de cosmos în general, de astrologie, de fenomenele cereşti, de misticism sau iluminare. Pe toate acestea le vor integra în propria dimensiune a vieţii şi unii, care au la bază un sistem moral valoros, vor comporta acum un salt, fără să-l atribuie deschiderii speciale pe care o vor comporta în aceste două săptămâni, ci doar pe efectul în timp a studiului.
În a doua parte a zilei, după ce Lună şi Marte trec printr-un sextil, careul dintre luminarii (Ultimul Pătrar) ne aduce, prin evenimente de mică amploare, pe care de multe ori le numim “nimicuri”, o discontinuitate în gândire, în exprimarea sentimentelor. Ceea ce se va întâmpla în a doua aparte a zilei cu cât ne apare mai clar şi mai lucid, cu câte este mai dinamic şi constructiv, cu atât ne dezamăgeşte mai mult, pentru că nouă, oamenilor, nu ne este dat să vedem adevărul fără o pregătire prealabilă. Rostul acestor adevăruri este acela de a ne linişti, de a nu le mai permite să ne tulbure conştiinţa, să ne detaşăm conştient de aceste neajunsuri pentru a putea merge mai departe. A lăsa în urmă o complicaţie, o durere, un stres, o mânie, chiar dacă ea este susţinută pe o nedreptate venită din partea celorlalţi face parte din experienţa vieţii. Oamenii sunt, asemenea apei, fiinţe emoţionale, înzestrate cu o memorie amplă, multidimensională asupra căreia nu au acces în mod conştient. Când se întâmplă să se deschidă cerurile, ca acum, pentru a nu cădea sub povara Adevărului, are nevoie să se unduiască asemenea trestiei, dar să-şi şi menţină verticalitatea morală şi seriozitatea. Şi când spun NU şi când spun DA ţinta nu trebuie să fie ecoul atitudinii din prezent, ci valorizarea întregii fiinţe şi, deopotrivă, echilibru său în această manifestare a vieţii. A spune DA sau NU înseamnă o undă, un val, nu marea însăşi.
Prin urmare, 14 februarie ne introduce într-o altă stare de spirit. Această nouă atitudine nu se referă la gândire sau simţire în mod exclusiv, ci le combină pe acestea pentru a da naştere unui ideal comun în care fiinţele să înţeleagă deopotrivă că pot activa ca entităţi individualizate, dar şi ca fiinţe sociale, dispuse să coordoneze, să verifice, să analizeze, să sporească sau să se dezică de idealuri de grup, adică să combine cele două direcţii pentru a gusta din libertatea de a fi, nu doar din cea de a simţi sau gândi, privite disparat. Zodia Peşti, atunci când este analizată în afara acestui context amplu, de extindere, de redimensionare a vieţii, de amestec între terminaţii şi miez, duce la teamă, convulsii, respingerea realităţii sau a misticismului, a valorilor umane. Deşi elementul imprevizibil este din capul locului o trăsătură a semnelor de aer, Peştii reuşesc să fie mai imprevizibili decât toate zodiile la un loc, prin activarea în social fără a se dezice de un Eu misterios, ce poate deveni uneori o adevărată conştiinţă a vocaţiei, ca dovadă a faptului că au evoluat din Săgetător (superioritatea unui talent). Cu Mercur în Peşti reuşim să ne scăldăm în ape unde se deplasează mai mulţi curenţi şi unde peşti minunaţi, multicolori alternează cu cei răpitori într-o plutire coordonată după alte reguli. Memoria supradimensionată a Peştilor nu are însă o ţintă, ea se întinde după o gravitaţie socio-culturală, asemenea apei, fără a-şi pierde calitatea, proprietăţile devenind, în funcţie de albie, un izvor rece de munte sau marea însăşi.
Nu trebuie să uităm că Mercur trece prin Peşti repede, şi tot repede trece şi prin conjuncţia cu Neptun, deci curenţii interni, motivaţiile vor avea o viteză cam mare pentru cât de importante sunt problemele şi multe le vom strica înainte de a le vedea finalizate. Cel mai accesibil ne va fi sentimentul de neapartenenţă, adică de a ne dezice de ceea ce nu putem cuprinde, înţelege, consulta, citit, absoarbe. Azi luăm contact cu începutul, iar zilele următoare, din acest punct de vedere, nu vor fi cu mult mai diferite, ci doar mai ample pentru că, apropiindu-se de momentul 2 martie, când Mercur trece în Berbec, ne vedem din ce în ce mai în largul marii, cu mai multe şanse de a găsi corabia scufundată cu tot cu comori sau cu mai puţine speranţe de supravieţuire. Asta ne va amplifica ambiţia de a merge mai departe, de a ne ridica rapid pe un nivel superior sau de a ne dezice de multe dintre valorile pe care le-am cultivat până acum.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne exprima fiecare după propria măsură, după propria putere şi nivel de înţelegere aşa cum ne învaţă R.Tagore “Apa-ntr-un pahar scânteie toată, apa-n mare e întunecată.”
http://coser.ro/
 
Miercuri, 15 februarie
15 februarie ne aduce 10 evenimente astrale împlinite la unghi perfect, deci o suită întreagă de predispoziţii pe un alt fundal, cel dat de Lună în Săgetător, de dorinţa de progres, de a valoriza propria existenţă şi de a ne oferi prilejul minunat prin care să ne schimbăm atitudinea mentală şi afectivă faţă de anturaj şi a fi mai degajaţi şi mai liniştiţi în privinţa pericolelor ce le presupune contactele cu o societate aflată în plină transformare.
În primul rând Luna în Săgetător ne ajută să ne destindem, să râdem mai mult, să ne exprimăm gândurile, să fim veseli, să reacţionăm la glumele pe care le auzim şi să vedem viaţa printr-o notă jovială, chiar şi atunci când pare tragică. Acest fundal, în care atmosfera se mai încălzeşte puţin, în care oamenii comunică mai uşor, îşi zâmbesc mai uşor, Jupiter şi Chiron îşi împlinesc sextilul lor pe care îl construiesc încă din 2011. Spre seară, când credem că am înţeles multe despre viaţă, despre calitatea ei şi despre finalitatea demersurilor iniţiate în prima jumătate a zilei, Venus şi Pluton trec prin careu şi ne pun, în paralel cu ceea ce vine dinspre Jupiter şi Chiron, în faţa unor drame emoţionale, a fricii de singurătate, a durerilor în jumătatea inferioară a corpului, generând o voluptate periculoasă care duce, prin neîmplinire, la frustrare.
Până la ivirea zorilor, Luna din Săgetător ne implică în călătorii astrale, în vise intense sau, pentru cei care lucrează în timpul nopţii, într-o supradimensionare a potenţialului apropiindu-i de risc, aventură, ignorarea pericolului care implică folosirea necontrolată a imaginaţiei. Dialogul interior este cel care pune stăpânire pe structura mentală în timpul nopţii, iar, de dimineaţă, când Luna şi Uranus împlinesc un trigon să căutăm sensul activităţii nocturne, prin a ne apropia de culorile sau imaginile care ne-au apărut în vis ori să căutăm înţelesul a ceea ce am visat. Orice am face în timpul zilei, oricât de mult va interveni careul pe care Luna îl împlineşte, în preajma orei 11:00, cu Chiron, faptul că Luna întreagă zi se află în fereastra conjuncţiei cu Junon, care face careu la Steliumul de pe finalul Vărsătorului şi începutul Peştilor (Soare, Neptun, Mercur, Chiron) şi trigon la Uranus şi Venus din Berbec, ne va amplifica dorinţa de aventură, de a combate plictiseala, stresul, rutina vieţii, de a ne părăsi cadrul anost al camerei de lucru şi de a ne plimba într-un alt decor, de a lua contact cu o altă literatură, de a citi un alt autor, de a ne delecta cu secvenţe umoristice, adică de a căuta să ne valorizăm viaţa şi de a o amplasa într-un alt spaţiu, cu un alt decor, cu alte relaţii. Această dorinţă de reîmprospătare îi poate duce pe unii în postura de a se exprima intens şi dinamic aşa cum sunt în interior, fără cosmetizări sau acrobaţii comportamentale, aşa cum le este construit sufletul.
Săgetătorul, aşa cum îl vedem acum, pentru că provine dintr-o Fecioară evoluată, are înscris în percepţiile sale datoria ca mod de operare, ca mijloc de afirmare, de reglare a relaţiilor dintre oameni, motivând prin această nobleţe, eleganţă, rafinamentul, echidistanţa, împlinirea socială, toate cele care stau pavăză pentru un comportament bun, corect, pozitiv. Datoria, aşa cum o vom percepe azi, este un voal, un element care ne disimulează dorinţele şi ne duc spre experienţe de viaţă asupra cărora, în trecut, nu prea departe, la începutul acestei luni, când Mercur se află în exaltare (Vărsător) nu am putut interveni. Acum prin legătura subtilă dintre trăsăturile lui Mercur din Peşti şi cele ale Lunii din Săgetător, se accede la o formă de justificare sensibil deranjantă de viteza cu care suntem invitaţi de contextul astral (trecerea rapidă a lui Mercur prin Peşti) să înţelegem, să acceptăm sau să ne desprindem de probleme. Multe le vom muşamaliza, le vom ascunde, le vom ignora cu zâmbetul pe buze, cu sentimentul că, de vreme ce am invocat situaţii similare din trecut, cu tot arsenalul din dotare (început, derulare, finalitate), am şi rezolvat problema.
Aceste complicaţii de ordin personal sunt cele care vor da amploare careului Venus-Pluton şi doar prin acest elemente nerezolvate (indiferent că motivul este perceput conştient sau nu) devin surse de tensiune şi conflict, seminţe de scandal, de refuz al unui sprijin şi de stres suplimentar alimentat de neîncredere. Şi acestea, ca şi cele cu care am luat contact ieri, când Mercur a intrat în Peşti, trebuie sublimate sau măcar aduse în zona neutră pentru a nu genera, la rândul lor, efecte secundare prin autosusţinere.
Tulburând în aşa mod sfera privată a vieţii, în zona publică oamenii, chiar dacă vor avea un mesaj clar, un scop precis, unul pozitiv de altfel (sextil Jupiter-Chiron), vor vorbi pe rând şi se vor înţelege separat, iar această defazare, ce se va menţine şi mâine, pune la grea încercare răbdarea, modul cum este transferată informaţia, înţelegerea, chiar circumstanţele atenuante de care trebuie să beneficieze orice context social când se confruntă cu situaţi de acest fel.
Lovitura sub centură ne-o dă această zi prin ultimul eveniment al său, conjuncţia Lunii cu Capul Dragonului, adică iniţierea unui nou ciclu draconitic care, prin ascendentul momentului din Balanţă, o lezează pe Venus prin careul cu Pluton, în postura de guvernator. Aproape că nu vom sesiza că intrăm într-un nou sector, într-o nouă dimensiune socio-comportamentală, pentru că, menţinându-se protagoniştii, se menţine şi tensiunea internă, tendinţa de a face pasul înapoi, de a repune în drepturi pe cea mai nepotrivită persoană, de a coordona o activitate dintr-o altă încăpere, nu prin telefon, ci prin viu grai, pe un ton ridicat în aşa fel încât să se audă prin pereţii groşi. Este lesne de observat că suntem conduşi de contextul astral să facem fapte mai mari decât ne ţine capul sau volumul glasului şi oboseala se instaurează suspect de repede. Aceste trăsături sunt valabile până pe 14 martie când Luna şi Capul Dragonului se vor întâlni din nou. Până atunci, mai exact până pe 5 martie când Venus părăseşte exilul său din Berbec şi intră în domiciliul din Taur, temperamentul ne va da bătăi de cap, dorinţa de a ne exprima într-un mod nou, de a domina totul prin exemplu, voluptate, apropiere, schemă de lucru, efort, exemplu personal, pentru că vom înţelegere repede că până pe 2 martie, când Mercur trece în Berbec, nu prea putem lucra coerent cu informaţiile.
Prin urmare, 15 februarie este o zi de consum intern pe fondul unei schimbări considerabile a registrului comportamental. Mulţi vor striga, vor vorbi pe un ton ridicat, pe mai multe voci, fără a fi ascultaţi, fără a obţine vreun beneficiu din asta, fără a ne pune problema că insistând în acest demers devenim dificili, incomozi faţă de anturaj.
Legătura dintre consolare şi înţelegere, dintre echilibru şi instabilitate devine azi vizibilă prin sentimentul datoriei. Acesta ne ridică, dar ne şi coboară, ne constrânge să acţionăm când cu sentimentul, când cu gândul, căutând să ne găsim canalul necesar pentru a duce mai departe un demers.
Avertizarea şi recomandarea acestei zile se îndreaptă spre o zonă a confuziilor, a justificărilor ce sunt legate de nevoia de a invoca o datorie, o responsabilitate. Poate nu mai este necesar să ducem în spate o sarcină, poate nu mai este necesar să ne asumăm un risc atât de mare şi nici să ducem pe umeri greutatea în locul celorlalţi. De aceea pasul destinului pe care ni-l aduce această zi este unul de trezire la realitate. Fiţi lucizi, responsabili, respectuoşi, sinceri după cum vă este sistemul de valori pe care îl promovaţi, dar nu excesiv de îndatoraţi pentru a vă justifica, prin aceasta, caracterul pozitiv al personalităţii.
http://coser.ro/
 
Joi, 16 februarie
Careul Lunii cu Marte, împlinit în mijlocul acestei zile, ne introduce într-o atmosferă a complicaţiilor relaţionale, cele care ţin de lipsa de control, ieşirile temperamentale, criticismul nejustificat, dar şi al celui indicat de iubirile pătimaşe, gelozie, invidie, posesivitate. Prin aceste aspecte azi ne amintim una dintre cele mai mari şi mai aberante justificări a limitării modalităţii de exprimare a sentimentelor pe care omul modern a inventat-o: “Este gelos/geloasă, deci mă iubeşte!”. Prima parte a zilei, chiar dacă ne menţine în această defazare cu care am luat contact ieri, exprimarea sentimentelor prin complexele de inferioritate ne ţine pe loc şi ne fac să ne bucurăm de căldura unei mlaştini invocând motivul că murdăria cu care ne ungem pe copurile fizic, mental său emoţional este una terapeutică. În felul acesta, ajungem, ca ieri, la conceptul de datorie, însă prin suferinţă, prin crize de personalitate, prin nemulţumire, incertitudine şi un criticism necontrolat. Luna în Săgetător, când se exprimă negativ, aşa ca acum ne aduce în postura de a fi incomozi pentru cei din jur prin reguli, critici, aprecieri, completări, adăugiri, informaţii suplimentare inserate în subsolul paginii, corectări asupra comportamentului, însă nu cu atitudinea celui care se vede în postura de ghid, ci din a celuia care se erijează în profesor, îndrumător. Pentru că sentimentul datoriei nu este un element simplu pe care îl preluăm prin admiraţie sau mimetism, aşa cum se întâmplă cu altele, mai ales în cazul Lunii, specialista la capitolul mimetism, ci unul de factură karmică, legătura dintre zodiile Fecioară şi Săgetător se va situa pe un alt nivel decât cel pe care îl foloseşte în mod curente astrologia previzională. Ea va face, deci, legătura între elementele de personalitate din perspectiva cauzelor, a seriei de fapte care, perpetuate un timp îndelungat, au creat deprinderi şi abilităţi. Simţul datoriei este o abilitate confundată adesea cu seriozitatea, moment în care el devine inutil sau o greutate care trage sufletul în jos, îl pune în posturi penibile şi nu-i permite să evolueze, ceea ce nu este cazul acum.
Acum, când Mercur se întâlneşte cu Junon într-un careu, cu Chiron în conjuncţie şi cu Jupiter în sextil, întăreşte atât steliumul care se construieşte pe final de Vărsător (Soarele) şi început de Peşti (Neptun, Mercur, Chiron), cât şi triunghiul minor ce îl are ca focar, prin asocieri provocat de conjuncţiile interactive, abordate în interiorul Stelimului indicat mai sus, cu Pluton şi Jupiter situate în cele două extremităţi ale triunghiului minor. Acestui tablou i se poate alătura relaţia de inconjuncţie pe care Junon şi Jupiter o construiesc, în limita orbului de 2 grade, încă de la începutul lunii februarie, care aduce un element pozitiv din două direcţii indicate de două Yoduri virtuale:
1. cel cu vârful în poziţia lui Jupiter şi baza la gradul 4 Săgetător şi gradul 4 Balanţă;
2. cel cu vârful în poziţia lui Junon şi baza în gradul 4 Taur şi gradul 4 Rac.
Aceste două Yoduri virtuale ne lămuresc în privinţa sensului vibraţiei astrale generată de Mercur prin cele trei aspecte pe care le împlineşte azi.
Mercur este o planetă duplicitară şi în orice aspect, avânt calitatea de mesager, se încarcă relativ uşor cu vibraţia dominantă cu care planeta intervine în ecuaţie. El este uşor de coordonat, simplu de pus pe un drum şi i se poate oferi elan fără un prea mare efort. Cele două Yoduri virtuale ne indica două direcţii importante: identificarea unui cadru social onest (Jupiter focar) şi necesitatea unui reper moral (Junon focar).
Când se pune problema identificării unui cadru social onest, cele trei unghiuri ţes o urzeală deasă care se poate rupe sub presiunea propriei greutăţi. A masca sentimentul datoriei, a-l duce în plan secund, a-l ciunţi, a-l fragmenta pentru a încăpea într-un articol vestimentar impropriu, ca în “Cenuşăreasa”, ne limitează direcţia de deplasare, schema de lucru şi ne pune în postura de a schimba auditoriu, reducând arealul. La prima vedere, avem de-a face cu o inhibiţie pe moment, un trac, o neputinţă de a depăşi un impediment de ordin personal, dar cu cât avansăm spre seara acestei zile cu atât mai mult înţelegem că nu reuşim să ne facem înţeleşi, că mesajul nu poate fi implementat şi că nu putem să folosim un limbaj adecvat după cum ne este cerut. Relativ simplu, că suntem sau nu cunoscători de astrologie, facem trimitere la contextul social, la marasmul vieţii cotidiene, la lipsa de scrupule de care dau dovadă cei care ţintesc funcţii, dar şi de un context social-politic tulbur, iar paradoxul poate merge mai departe spre a devia de la adevăratul motiv, invocându-se că nu lipsa de comunicare este de vină, ci contextul lunii ianuarie 2012, când s-a evidenţiat refuzul de a spune adevărul, de a produce schimbări în planul social, chiar dacă ele sunt anarhice. Întregul context ni se înfăţişează ca şi cum am încerca să sădim o orhidee în Piaţa Victoriei şi nu va comenta nimeni că e improprie amplasarea seminţei acolo, ci va interzice individului să o îngrijească aşa cum se cuvine.
Când se pune problema identificării unui reper moral (Junon focar) fundalul întreţinut de Mercur aduce o supradimensionare a funcţiei sale mentale, pentru că el nu va acţiona doar ca promotor al trăsăturilor zodiei Peşti pe care o traversează, ci prin prisma careului cu Junon (conflicte de interese) conjuncţiei cu Chiron (supraapreciere argumentată) sau prin intermediul sextilului cu Jupiter (brainstorming). În felul acesta, ceea ce este personal este expulzat din viaţa personală şi afişat în societate ca etalon pentru grup, ceea ce implică şi riscul de a expune intimităţi care nu trebuie să ajungă în zona publică. Relaţia cu valorile financiare sau materiale ies din zona indiferenţei şi vor căuta o rezolvare imediată, ceea ce duce la decizii în grabă, prin apeluri alese prin conflict intern, nu prin gândire echilibrată.
Cele două direcţii ale lui Mercur, ce vor integra vibraţiile sintetice ale unghiurilor împlinite azi, vor înclina totuşi mai mult spre moralitate şi mai puţin spre activităţi cu caracter materialist. Nu este un secret că Mercur în Peşti poate acţiona în egală măsură în ambele direcţii, dar moştenirea zilei anterioare va înclina spre a simţi mai mult şi a acţiona mai puţin. În forul său interior, omul va şti, însă, că ambele direcţii vor fi active şi va oscila între acestea bucurându-se de singurul privilegiu pe care îl conferă ziua: libertatea de a simţi.
Prin urmare, 16 februarie este o zi a unduirilor comportamentale într-un cadru personal şi a blocajelor aplicate demersurilor sociale. Deşi, având parte de un sextil Mercur-Jupiter, demersurile pe zonă publică par să se soluţioneze brusc, din neant, fără vreun efort sau ca urmare a unor etape anterioare, faptul că azi Mercur împlineşte careul cu Junon şi sextil cu Jupiter activează Yodurile virtuale pe care cele două planete le construiesc, deviind şansa spre două zone (identificarea unui cadru social onest (Jupiter focar) şi necesitatea unui reper moral (Junon focar)) şi, pentru împlinirea ei, se cere un nou probatoriu, noi condiţii de acţiune ceea ce nu va permite împlinirea demersurilor de la sine, punându-i pe cei mai mulţi în dificultate. Celor care până acum au avut probleme de factură socială sau medicală, destabilizarea lui Mercur de azi le aduce somatizare pe stres, acutizarea unor afecţiuni pe încordare psihică, pe grijă. Foamea este un element care va interveni azi ca o piedică, fie pentru că nu mai sunt respectate mesele, aşa cum erau ele până acum, fie pentru că ea se intensifică în mod nejustificat ca şi cum organismul se pregăteşte pentru o bătălie şi are nevoie să-şi refacă rezervele.
În zona publică tensiunile şi dilemele unei vieţi personale complicate pot duce la un săvârşirea unui compromis, dar, în mod surprinzător, poate oferi şi o nouă perspectivă prin expunere. Cei care nu s-au putut desprinde de o greutate a vieţii lor pot fi azi forţaţi să o facă, adică să lase în urmă o relaţie păguboasă, să întrerupă un stil de viaţă greşit, să nu-şi mai piardă timpul în activităţi inutile, ci să dea vieţii sale un rost pozitiv, fie şi nu mai parţial.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a evita extremele şi de a ne lăsa coordonaţi de calitatea feedback-ului.
http://coser.ro/
 
Vineri, 17 februarie
Chiar de dimineaţă, Luna părăseşte azi Săgetătorul, nu înainte de a ridica două sextile cu Saturn şi respectiv Soarele, aflate la 60 de grade de o parte şi de alta a sa.
17 februarie conţine un număr record de evenimente astrale (13), ceea ce ne aduce tot atâtea direcţii speciale pe care să le privim fie separat, după cum ne indică horoscopul personal, fie în combinaţii sau chiar în ansamblu, aşa cum încercăm de fiecare dată să identificăm trăsătura definitorie a zilei.
Ultimul sector al zodie Săgetător,parcurs de Lună se supune însă regulilor de ieri. Aşadar, se păstrează tendinţa de a sugruma comunicarea, de a refuza o informaţie, de a fi inspirat, dar de a ne păstra într-un for interior valoarea ei ca şi cum am dori să o conservăm pentru vremuri mai bune. Deoarece greutatea majoră a celor două sextile cade tot pe sensibilitate, tot pe structura emoţională, orice dorinţă de bunăstare, acumulare, înţelegere, autoexprimare (sextil Lună-Soare) sau stabilitate, autocontrol, seriozitate (sextil Lună-Saturn) are nevoie permanentă de feedback pentru că nu se poate susţine prin propria observaţie. În felul acesta, ultimul sector al zodiei Săgetător ni se va înfăţişa ca o formă de libertate de care nu vom uza, ca o consolare pe care o aplicăm doar în dialogurile interioare, doar în raport cu propria conştiinţă.
Trecând în exil (Capricorn), Luna ne îndeamnă să ne simplificăm relaţiile, să apelăm la acele manifestări care ne conferă stabilitate în relaţii sau confort personal şi să nu urmărim ieşirea din albia proprie, de teamă unui pericol iminent. Acest pericol, chiar dacă la nivelul vieţii interioare se conturează pe ideea de schimb, de acumulare, de recunoaştere a unor merite, de limitare a consumului de putere, energie sau resurse, la nivel social va avea ecou prin careul Chiron-Junon, activ de la începutul lunii ianuarie 2012. Ceea ce în forul interior reprezintă reţinere şi inhibiţie, conservare şi lipsa de motivaţie, în văzul tuturor va fi teama de a acţiona, lipsa de susţinere, obstrucţiune, judecată pripită, evitarea confruntării directe, curmarea unei suferinţe prin provocarea uneia şi mai mari.
Acest fond amplu, ce are în centru careul acestor doi asteroizi, beneficiază şi de influxuri astrale pozitive, cum este trigonul pe care Venus îl împlineşte cu Capul Dragonului şi sextilul Mercur-Lilith. Întregul edificiu se va construi astfel pe motivaţii pozitive, pe intenţii bune, însă nu ca în celebrul proverb “drumul spre iad este pavat cu bune intenţii”, ci ca o formă de exprimare în forţă, ca o ridicare din adormire, ca o redimensionare a structurii personale prin raportare la idealurile colective.
Când Venus şi Capul Dragonului sunt în trigon demersurile personale intră într-o curbă ascendentă, norocul ne curtează şi obţinem succes prin prospectarea noului, prin folosirea cunoştinţelor personale, prin farmec, seriozitate, spirit practic. Relaţiile profesionale tind să se îmbunătăţească, iar rezultatele muncii să fie apreciate de cei care, până acum o săptămână, când a început să se formeze acest aspect, le ignorau. Având un Venus în Berbec, succesul şi şansa se vor localiza, însă, în sfera relaţiilor şi mai puţin în cea a acumulărilor. Dacă se sar etape, dacă se încalcă o regulă, dacă se ignoră sfatul cuiva sau dacă se refuză o colaborare pentru că se doreşte mai mult, nu va fi greşit şi nici nu se va solda în plan social cu o pierdere substanţială, pentru că acesta este îndemnul spre eficienţă a Berbecului. Pentru că se produce în aplicaţia careului Chiron-Junon, va predomina însă o nesiguranţă, un freamăt interior care va hrăni îndoială. Bucuria va fi însă şi mai mare când se va constata că frica nu a fost un impediment şi că anticipările negative nu au fost nicicum utile acum. Acest arc ascendent, pentru că aduce elanul spre victorie, dar îl face prea umed, prea sentimental din cauza lui Mercur din Peşti, este însă plin de accente melodramatice, de amintiri lacrimogene, de dorinţe ale părinţilor, bunicilor, ale prietenilor care au plecat de timpuriu de aici, ale celor care se află într-un plan nevăzut sau la mari depărtări. Această datorie, devenită o caracteristică a acestei săptămâni, este acum disimulată în ambiţia de a ridica un monument propriei imagini, de a se erija în ctitor, în mesager, în ghid, formator, mentor, îndrumător. De la trigonul Venus-Capul Dragonului la careul Chiron-Junon, din cele şase aspecte pe care Luna le împlineşte, doar unul singur este negativ (careul cu Uranus) spunându-ne că nevoia de a ridica edificii pentru a valoriza un nume, când el singur nu se poate ridica prin calitatea fiinţei pe care o reprezintă, se susţine pe teama de banal, simplu, singurătate, rutină.
Pasul următor al zilei ne aduce o înţelegere constructivă: suntem sau nu creatori de valori? A avea ca fundal conjuncţia Lunii cu Pluton, care ne duce spre informaţii ascunse, şi în drum diletantismul, înseamnă a transforma mediocritatea într-un parfum al puterii, într-un mijloc de a asimila informaţii care nu ne trebuiesc, dar de a se afişa pe sine ca fiind cunoscător al unor domenii pe care nu le stăpâneşte. Scufundarea sentimentelor prin conjuncţia Luna-Pluton poate însemna deopotrivă înlăturarea de pe scenă socială a unui personaj care s-a crezut în ignoranţa sa imbatabil ori ocultarea sa în vederea afişării într-un moment viitor, începând cu septembrie 2012, când Uranus şi Pluton se întâlnesc în al doilea careu al acestui an.
Se pot spune multe despre această zi şi despre tendinţa să de a ne construi repere importante, fără a avea materialul necesar. Ceea ce vine spre noi prin împlinirea unui număr atât de mare de aspecte, unele dintre ele pregătite din timp, este lovit de viciu de procedură, adică nu poate respecta schema iniţială, nu se poate încadra într-o regulă şi nici nu poate construi valori fără a-şi extrage energia dintr-un izvor verificat deja. Poate însă să ne îmbogăţească experienţele de viaţă prin uşurinţa cu care atingem, prin bucurie, jovialitate şi libertate, punctul terminus al unor relaţii fără de care viitorul poate fi incert sau deloc. Şi când forţa este mai mare, când deschiderea pare mai aprinsă şi curajul mai dilatat, să ne amintim că suntem oameni şi important este să experimentăm un corp şi să dovedim că suntem superiori dominând forţele inferioare care trăiesc la periferia Creaţiei, adică în acest plan al suferinţei, în materie.
Prin urmare, 17 februarie ne aminteşte de celebrul concept: “nimic nu se pierde, nimic nu se consumă, ci totul se transformă”. Prin multitudinea de aspecte pe care le împlineşte azi, Luna se constituie ca un fundal interesant în care factorul uman să-şi găsească un loc binemeritat, un statut plăcut sau eficient pe care apoi să-l invoce, începând cu luna septembrie, pentru a finaliza, la un alt nivel demersurile acestei perioade.
Azi ne vom delecta cu cercetarea aplicată propriei fiinţe, cea care ne consuma într-un proces de creaţie despre care nu ştim dacă s-a consumat prin inspiraţie, channelling sau pur şi simplu prin aplicarea cunoştinţelor. Hoinărim astfel între calitatea originală şi cea împrumutată şi ne lăsăm exaltaţi la gândul că am putea deveni importanţi pentru grup, comunitate sau chiar rasa umană în ansamblul ei. Ideea de misiune, rost se amestecă azi cu necesitatea de a face apel la un fond cultural important, de a susţine totul pe un sentiment al datoriei îmbrăcat azi în straie de sărbătoare şi pus să intoneze cântece patriotice.
Cei care doresc să li se ofere azi elogii, să fie puşi pe un piedestal sunt de fapt cei care trebuie ocoliţi, cei care trebuie ignoraţi pentru că reprezintă materia uşoară care se ridică deasupra, care pluteşte pe apa limpede ce înfăşoară pietrele şi le face atât de serioase şi trainice.
Omul simplu, cel care percepe frământările vieţii sociale, dar pe care nu le împărtăşeşte, va vedea azi faţa negativă a societăţii, plină de orgolii, falsă modestie, invidie, plină de oameni care desconsideră valorile spirituale, care nu iubesc decât ceea ce inspiră milă, decât ceea ce este simplu de iubit, care pretind şi nu oferă nimic decât contra cost şi care, în final, îţi râd în faţă şi spun: “Tu eşti vinovat că m-ai luat în serios!’. Această făţărnicie îl va durea, îi va provoca un sentiment de respingere faţă de comunitate, grupuri de oameni, munca în echipă, pe motiv că nu este compatibil cu acestea.
În realitate, adevărul este undeva la mijloc. Viaţa este grea, complicată, atinsă de duplicitate, însă tocmai bunul simţ trebuie să ne facă să nu alungăm gândul de a iubi comunitatea, cu atât mai mult cu cât se dovedeşte a fi mai agitată şi mai dificilă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a a ne găsi locul între a dirija şi a fi dirijaţi, aşa cum ne învaţă Eugen Ionescu: “Toată lumea vrea să dirijeze pe toată lumea. Toată lumea se împotriveşte să fie dirijată de toată lumea. Astfel se stabileşte un echilibru cel puţin dinamic.”
http://coser.ro/
 
Sâmbătă, 18 februarie
Trigonul pe care Soarele şi Saturn îl împlinesc azi este un eveniment foarte important ale cărui trăsături se extind dincolo de limită pe care o presupune relaţia dintre două planete, implicând în această exprimare multidimensională steliumul care încet, încet se restrânge, azi fiind ultima zi când la construirea sa sunt implicate două zodii (Vărsător si Peşti).
Azi pornim, chiar de dimineaţă, de la conceputul de libertate. Prin careul pe care Luna şi Venus îl împlinesc, apoi prin trigonul Luna-Marte, la un interval de aproximativ 12 ore, puterea de seducţie, fascinaţia faţă de propriile idei, propriile demersuri, de propriul mod de a marca traseul social, evoluţia socială devine o capcană în a ne perfecţiona şi stagnam, ipostază destul de periculoasă. Tandemul Lună-Venus, Lună-Marte nu se referă însă la lumea ideilor, nici la a lucra cu noţiunile, cu ideile sau cu informaţiile, ci cu cuvântul exprimat din suflet, cu experienţele de viaţă, cu educaţia, cu sentimentele care izvorăsc din felul de a fi, din temperament, din structurile ascunse ale fiinţei unde subconştientul stabileşte ţinte pe care apoi fiinţa conştientă să le ducă la îndeplinire şi să se extindă prin experimentare şi cunoaştere practică. Acestea sunt folosite azi greşit, retrograd, aşa cum este mersul lui Marte, dar nu împotriva sistemului social, ci împotriva propriului ideal, propriei structuri sociale propriului nume, propriei identităţi.
Înţelegem că autoagresiunea, prin acţiune directă sau prin intermediul gândurilor ori prin lipsa de control a emoţiilor, este o trăsătură importantă a fundalului pe care se împlineşte trigonul Soare-Saturn, stabilitatea şi vigurozitatea devin nostalgii ale trecutului şi ne impulsionează să ne gândim la cât de bine ne-a fost cu ani în urmă, la confortul pe care l-am avut, la gradul de mulţumire. Toate acestea au ca ţintă dizolvarea acelei laturi risipitoare a personalităţii care nu i-a permis fiinţei conştiente să anticipeze pericolul, să se gândească la ziua de mâine, ci, dimpotrivă, să se centreze mai mult pe satisfacţia prezentului, o modalitate eficientă de a distrage o fiinţă de la evoluţie. Contextul social, cel care ne-a cuprins şi ne-a plimbat printr-un plan al iluziilor, ne-a încurajat să ne construim un viitor prin confortul de atunci, a dispărut, dar ne-a rămas obiceiul. Acum, când Saturn şi Soarele se întâlnesc în acest unghi frumos şi înălţător, partitura personală strigă după acelaşi dirijor, dar el nu mai există. A murit. În felul acesta, că o anticipare a încercărilor care vor veni spre noi începând de mâine, de când Soarele intră în Peşti, suntem invitaţi să ne apropiem mai mult voinţa personală, de calitatea de ctitori şi să ne extindem prin elementul propriu, nu prin rezultatele altora, printr-un confort pe care să ni-l construim singuri, nu prin cel oferi de comunitate. Evoluţia prin Peşti este intens dependentă de voinţă, însă voinţa Peştilor are beneficiul de a mobiliza o cantitate atât de mare de informaţii şi valori încât devine, din capul locului, cea mai amplă manifestare a acestei virtuţi, depăşind limita misterului şi înnobilând fiinţa cu ambivalenţa umanului, material versus spiritual, la un nivel la care nicio altă zodie nu poate lucra.
Azi însă nu facem elogiul acestei zodii, ci ne oprim doar asupra avertismentului de a repeta aceeaşi greşeală, de a ne învârti asemenea lui Uroborus spre propria coad[, adică de a ne întoarce la stadiul primitiv şi de a personifica, fără a ne pune problema dacă ne este util sau nu, un ciclul evolutiv, de la stadiul cel mai de jos până la cel mai de sus. Greşim, dar nu ne preocupăm de greşeală, ci de ceea ce nu am obţinut, îi rănim pe cei din jur, dar nu ne va interesa de disconfortul lor, ci de ceea ce contextul social nu ne mai oferă. Acest stadiu primar al gândirii şi acţiunii lucrează azi în afară voinţei şi, deci, orice gând, emoţie, faptă, orice demers în care ne implicăm ţine mai curând de latura involuntară, de periplul pe care îl facem periodic prin lumile inferioare, rezonând cu vulgaritatea şi încărcându-ne cu bucurii şi satisfacţii pe care spiritul caută să şi le înlăture din structura sa.
Trigonul frumos dintre Soare şi Saturn nu se va manifesta azi ca un beneficiu adus progresului şi maturităţii, ci ca un avertisment adus în favoarea evoluţiei spre aceste noţiuni. Cel care minte azi, chiar dacă o face ca urmare a unui obicei din trecut, pe când nu primea din anturaj o opoziţie suficient de puternică pentru a se corecta, este încurajat, nu pentru că i se permite din nou să facă acest lucru, ci pentru a înţelege cât de adânci sunt rănile pe care le-au provocat minciunile anterioare şi care au fost absorbite de anturaj, printr-un proces subtil misterios despre care el nu a ştiut. Acum, cunoaşterea şi maturitatea trigonului Soare-Saturn îl pune pe cel în cauză în faţa procesului, până în cele mai mici detalii. În felul acesta, înţelegem cât de mult este ajutat trigonul Soare-Saturn de sextilul Mercur-Pluton pentru a ţine în sfera gândirii conştiente idei care se susţin şi se argumentează una pe cealaltă. Efectele minciunii, ale disimulării, făţărniciei, lenii, indolenţei, a refuzului de a ne implica în mod regulat în fapte bune, nobile, înălţătoare, pozitive, generoase, nu va mai lăsa urme adânci în zona colectivă, ci doar în cea personală, aducându-ne aproape de înţelegerea prezentă “gândul care înstrăinează, răneşte sau ucide”.
Prin urmare, 18 februarie ne depărtează de calculele pe care ni le-am făcut anterior chiar dacă iniţial ne tentau cu iluzia succesul de altădată, aşa cum toreadorul îşi invită adversarul la duel. Severitatea gândurilor, gradul de agresivitate, tendinţa de a răni, fura sau distruge bunurile pe care universul le distribuie cu generozitate peste tot sunt azi consumate, autodevorate, supuse unui proces interior, a unei judecăţi, poate chiar a judecăţii de apoi, pe care fiecare entitate o parcurge de fiecare dată când părăseşte planul fizic. A trăi însă aici ceea ce ne este dat să trăim doar în planurile subtile ţine de o formă de penitenţă, de retrogradare a gândirii, de sancţiune aplicată pentru a ne corecta un comportament care produce efecte foarte negative în jur.
Chiar dacă azi predomină unghiurile pozitive, calitatea lor nu se referă la ceea ce ni se întâmplă azi, ci la ceea ce vom obţine depăşind încercările, promovând testul autocunoaşterii, autoînţelegerii.
Cei care sunt serioşi şi preocupaţi cu atenţie de modul cum funcţionează ca fiinţe vor înţelegere relativ repede care este acum cel mai grav impuls, ce gând negativ îi oprea din evoluţie, îi făcea să stagneze chiar şi atunci când conjunctura socială nu era atât de complicată şi când se putea vorbi de bunăstare, fie în prezentul de atunci fie în viitorul pe care îl anticipat. Azi nu e loc de rememorări patetice, nici de a călători peste mări şi ţari la Izvorul Tămăduirii, ci pur şi simplu de a ne privi cu seriozitate în oglindă gândurile, faptele, sentimentele sau întreaga fiinţă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti azi de iertare, dar pe care să o aplicăm propriei fiinţe, oricât de penibil, inutil sau aberant ni se pare. Am perseverat în greşeală pentru că am acţionat duplicitar. Acelaşi caracter duplicitar, dar cu polaritatea schimbată, ne poate duce azi spre lumină.
http://coser.ro/
 
Duminică, 19 februarie
Ultima zi a săptămânii ne aduce ingresul Soarelui în Peşti, careul lui Mercur la Axa Dragonului şi, spre seară, conjuncţia Soarelui cu Neptun. Luna, îşi va finaliza în prima jumătate a zilei tranzitul său prin Capricorn (exil), împlinind un careu cu Saturn şi aducând confirmări asupra ideilor pe care le-am promovat ieri.
Ultima zi a săptămânii nu pare să fie deloc o zi liniştită, ci una încărcată de frământări, de muncă, de efort, de probleme de natură relaţională care sunt construite pe ideea: “Gata, de acum încolo nu mai merge aşa!”. Această deviză este susţinută în principal de careul lui Mercur la Axa Dragonului, cea care ne aduce crize existenţiale, probleme legate de deplasări, drumuri, fluctuaţii în tranzitul de valori, dificultate nu în a transfera un mesaj, ci în a-l face accesibil marii mase de oameni, în a-l promova într-un mod inteligibil, cursiv. Combinaţia dată de careul Mercur-Axa Dragonului şi conjuncţia Soare-Neptun ne duce cu gândul la frământări în sânul bisericii, la preschimbări de natură administrativă în acele grupări care s-au făcut cunoscute prin intermediul unui crez, al unui cult, prin intermediul ideilor cu substrat religios. Aici sunt vizate curentele teoretice, cele care folosesc argumentele cognitive şi care ajung într-o situaţie dificilă pentru că anterior curajul nu le-a pus în posturi similare, ci doar în ipostaze de promotori ai ideii nu de o practicare a ei.
Dar, pentru că fiecare om dispune de un sistem de valori, chiar dacă nu se dovedeşte util societăţii sau sieşi, combinaţia dintre exaltarea spiritului, promovată de conjuncţia Soare-Neptun, şi conflictul misiunii, promovată de careul Mercur-Axa Dragonului, ne pune pe toţi în dificultatea de a ne menţine convingerile. Prima dezicere apare faţă de ceea ce nu se vede şi de aici şi confuzia cea mare. Divinitatea, un părinte sau un prieten trecut în lumea umbrelor, sunt acum purtătorii stigmatului de ne fi lăsat într-o lume plină de greutăţi şi de disperare. În realitate, a fi în conflict cu propriul mesaj, nu reprezintă un motiv de îngrijorare decât pentru cei care nu au maturitatea necesară să-şi privească viaţa cu obiectivitate. Întregul proces al evoluţiei este presărat cu ipostaze de acest fel, motivate însă diferit în funcţie de conjunctura socială, vârstă, nivelul de cultură, tip de relaţii. Dacă ne păcălim, considerând că evoluţia spirituală este un proces simplu, plin de mulţumiri ce are grijă de fiecare dată să ne recompenseze pentru marele gest de a crede în ceva sau de a ierta, ajungem să considerăm că pentru suferinţa de acum alţii sunt vinovaţi, iar pentru această tranziţie de la primele acuzaţii şi până la absolvirea vinei societatea ne este profund îndatorată. În felul acesta, ne-am construit un sistem de legi, reguli, concepte, filosofii care să ne demonstreze că prin relaţionare se face diferenţa majoră între fapta personală şi fapta celuilalt. Această păcăleală îl depărtează pe om de la conceptul că este o fiinţă integrată într-un sistem complex şi că rezonanţa, magnetismul cosmic este principalul proces după care funcţionează considerând că răul dacă nu vine acum din propria persoană, în mod sigur este un factor de care nu este răspunzător. Iată că, din când în când, ajungem să trecem prin conjuncturi dinamice care ne şoptesc la ureche că adevărul este altul, că “vina” comunităţii este aceeaşi cu cea a individului însuşi a angrena în procese complexe ce fac să existe timpi diferiţi de răspuns pe aceleaşi fapte. Aceeaşi greşeală săvârşită de doi indivizi în acelaşi timp are timpi de răspuns diferiţi şi cel care intră în contact cu ecoul fiinţei sale cel mai târziu riscă să cadă în greşeală de a considera că nu-i aparţine, că îi este atribuită o vină pe care nu o are.
Oamenii se apăra invocând nedreptatea pentru că este greu de suportat suferinţa mai ales când ea ascunde lipsa motivaţiei de a evolua. Probabil că în perfecţiunea sa, sistemul cosmic are inclusă şi campania de combatere a lenii, a indolenţei şi a fricii de evoluţie prin folosirea materialului creat de individul în cauză. Aşadar, nimic din ceea ce ne invadează azi nu ne este străin, oricât de nou pare, doar că unii nu vor dori să-şi asume responsabilitatea propriilor fapte, nu vor dori să vadă decât în direcţia în care arată degetul.
Sfera socială, pe asemenea conjuncturi pare să ne amintească de caracterul ambivalent al zodiei Peşti: diplomat desăvârşit şi pustnic perfect. Ambele domenii de activitate sunt deci vizate în următoarele aproximativ 30 de zile aducând la scenă deschisă acuze adresate liderilor de către cei situaţi în sfera inferioară, a liderilor către populaţiei sau a structurilor statului între ele.
Cu Soarele în Peşti şi Lună în Vărsător vom beneficia de un fundal bogat în informaţii, dar blocat în ceea ce privesc acţiunile. Acţiunile de mică amploare nu ne vor oferi nicio satisfacţie, iar cele importante vor părea de neurnit. Omul este creatorul complicaţiilor şi, deci, tot prin el, acestea trebuie să se transforme pentru a împlini procesul evoluţiei şi aceasta înseamnă, înainte de toate, asumarea responsabilităţii propriilor acţiuni, nu doar a celor de acum sau din trecutul apropiat, ci a acelora care ne sunt date acum de fluidele cosmice.
Prin urmare, ultima zi a săptămânii ne zdruncină convingerile şi încrederea în sine, ne pune la grea încercare pacea, luciditatea şi convingerile cu un singur scop , acela de a ne dezbrăca de falsele concepţii şi de a ne afişa faţă de ceilalţi aşa cum suntem: puternici sau vulnerabili, cunoscători sau diletanţi, puri sau imorali, curajoşi sau fricoşi.
Piatra de încercare a acestei zile va fi cea legată de încadrare. Mulţi sunt obişnuiţi să-şi încadreze greşit evenimentele pentru a se minţi ca sunt nevinovaţi, pentru a-şi atribui într-un context conflictual circumstanţe atenuante. A privi adevărul în faţă înseamnă azi a accepta că greutatea prezentului este resortul care ne duce spre o mai corectă înţelegere a lumii. Datorită mijloacelor de informare oamenii uită pentru ce s-au născut, îşi atribuie tot felul de identităţi, una mai năzdrăvană ca altă apoi ajung şi cer socoteala Universului, lui Dumnezeu, atunci când sunt opriţi din a se minţi că sunt importanţi sau valoroşi, invocând nedreptatea şi opresiunea practicate la adresa lor. Exceptând martirul, care presupune un alt proces, acela de preluarea a unei sarcini colective pentru a debloca prin voinţă proprie un concept, toate celelalte văicăreli sunt născute din orgolii spirituale educate cu mare grijă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne hrăni cu modestie pentru a fi în rezonanţă cu proverbul: “Stele nu se sfiesc să pară mici licurici.”
http://coser.ro/
 
Luni, 20 februarie
Începem săptămâna cu trei aspecte pe care Luna le împlineşte cu Lilith (careu), Capul Dragonului (sextil) şi Venus (sextil) aducând zilei o zăpăceală teribilă şi o neputinţă de a ne separa de ceea ce nu putem face, de ceea ce nu putea să ne scoatem din cap ceea ce nu poate fi împlinit, realizat, ca şi cum o vrajă ne-a cuprins şi nu ne mai putem reveni. Mintea sănătoasă, ce stă sau nu într-un corp sănătos, azi va fi lovită de suspiciunea aplicată unui apropiat, prietenului, superiorului, asociatului însă într-un for interior, nu prin declaraţii sau suspiciuni avansate pe cale oficială. Discuţiile de factură personală sunt cele favorizate însă nu în mod liber, ci cele care dor, care ne strigă în cap, în suflet, care urlă într-un mod deranjat şi care nu reuşesc să iasă, să se facă prin nimic remarcate sau înţelese. Azi vom permite tuturor acestora să ne lege de o formă de păcat care se va perpetua prin gânduri şi să ne referim, ori de câte ori ni se cere o părere obiectivă, la dureri personale pe care să le plasăm într-un context general şi să le îmbrăcăm în haina analizei obiective. Prejudecata devine, deci, inamicul nr.1 al acestei zile şi elementul care ne trage spre grupuri de factură inferioară şi spre preocupări pe care să nu le putem duce până la capăt, să nu le putem controla nici când apar şi nici când se desfăşoară. Această problemă de alegeri existenţiale, de gândire structurată după propriile experienţe ne răstoarnă valorile şi ne pune în faţa unor situaţii pe care să le înţelegem, atât prin caracterul lor indecent, cât şi prin aspiraţiile lor de a ne ridica nivelul de conştiinţă, dar să nu ne putem nicicum impune. Acest sextil pe care Luna şi Capul Dragonului îl împlinesc, ne aduce, şi prin trigonul implicit pe care îl face cu Coada Dragonului, rememorări într-un cadru lucid, adevăruri care dor, împliniri inutile, refuzuri pozitive, care însă nu pot fi nicicum integrate în sfera personală a vieţii şi nici utilizate pentru a valoriza propria existenţă. Se va căuta azi să se muncească puţin, să se rezolve cât mai repede totul, să ne desprindem de ceea ce ne nu ne inspiră, de ceea ce ne îngreunează sufletul sau ne sporeşte povara. Unii vor vedea în asta o provocare a destinului o calibrare a sufletului pentru un atac iminent, o pregătire pentru o confruntare care însă nu va mai avea loc. Se dezumflă ceva azi, chiar dacă nu există nicio surpriză prin asta, niciun element nou nu pare să se întrevadă din schemele de acţiune ale evenimentelor.
A doua parte a zilei ne lansează o invitaţie stranie, aceea de a ne consuma din rezerve, de a sfida ceea ce în săptămâna anterioară nu am reuşit să obţinem sau nu am înţeles că am obţinut, de a ne dezice de muncă, efect, acţiune susţinută, de a ne programa un atac pe care să-l întreţinem până la finalul lunii februarie şi care să ne pună la îndoială valorile şi calitatea pozitivă a vieţii aşa cum am încercat să o construim în ultima vreme. În Vărsător, Luna ne aduce azi avertismente în ceea ce priveşte profunzimea gândurilor, încăpăţânării, deschiderii faţă de nou, dar în raport cu un cadru mult mai larg decât cel al confortului în care preferă Vărsătorul să se desfăşoare. A bloca o idee, a spune “Nu, pentru că nu vreau!” atinge şi lezează o structură rafinată a fiinţei pe care nu o mai putem proteja de distrugere. Este mai puţin important ca acum distrugem ceva, cât este important că o intuiţie negativă ne duce spre acele greşeli care produc efecte iremediabile. Deci, nu ceea ce se întâmplă acum este periculos, ci perspectiva consecinţelor. În felul acesta, înţelege că ziua devine apăsătoare şi doar în finalul ei vom realiza această trăsătură. Este greu să dovedeşti luciditate când nu eşti ajutat să faci asta, când lucrezi cu instrumente tăioase fără să fii pregătit pentru asta. Cei care preferă să trăiască viaţa cu bucuria prezentului, vor avea o zi plină cu evenimente antiplictiseală, aşa cum îşi doresc şi cum îşi desfăşoară, de altfel, întreaga existenţă.
Prin urmare, 20 februarie ne deschide Cutia Pandorei, dar întâi, chiar din timpul nopţii, prin careul Lună-Lilith, ne leagă la ochi, ne convinge că lumea şi problemele ei, invocate punctual, nu există, ci sunt doar o plăsmuire a imaginaţiei şi această ideea nu ne distruge percepţia lumii pentru a descoperi adevărului, ci ne spune că dacă tot nu este reală putem uza de dreptul de a ne imagina orice, fără să ne preocupăm de consecinţe. Nu este atât de important că acest element ne duce azi spre evenimente neplăcute, cât vor fi de alarmante consecinţele acestor acţiuni. O decizie luată în focul entuziasmului, prin dorinţa de răzbunare, doar pentru că acum avem putere şi, fizic vorbind, ne simţim şi mai bine, va deveni o tinchea pe care o vom purta tot anul legată de coadă.
Aceste păcăleli par să funcţioneze azi în ambele sensuri, adică oamenii să se supună unii pe alţii la teste, să se şantajeze, să se oblige unii pe alţii la comportamente neobişnuite şi să invoce prin aceasta necesitatea unui probatoriu afectiv. Nevoia de dragoste nu este singura variabilă, ci chiar se va observa azi un ataşament de suferinţă, prin îndemnul de a repeta aceeaşi greşeală, de a readuce la lumină soluţii indezirabile şi de a le pune în aplicare, chiar dacă nimeni nu este de acord.
In India azi se sărbătoreşte Maha Shiva Ratri, adica Marea Noapte a lui Shiva, o sarbatoare stabilită în preziua Lunii noi de dinaintea echinocţiului de primăvara, însă cu o uşoară modificare a succesiunii zi-noapte decât cea pe care o practicăm noi (Luna noua împlinindu-se în noaptea de marţi spre miercuri ea este considerată ca făcând parte din ziua de marţi, pentru ca ciclul circadian începe la răsăritul soarelui şi se finalizează la răsăritul următor). Aceasta este cea mai importantă Shiva Ratri de peste an, însă în fiecare lună, în preziua Lunii noi, indienii celebreză această ipostază cosmică specială. Calitatea acestei sărbători este una eminamente spirituală. Ea presupune postul, meditaţia, actiunile sacre pentru că, se spune în tradiţia yoghină, în special cea din sudul Indiei, azi se deschid cerurile şi oamenii îşi pot vindeca deopotivă corpurile şi sufletele.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne sustrage agitaţiei publice, de a ne apropia de ideea de susţinere pe care să o aplicăm prima dată cu sentimentul, prin dragoste, sacrificiu şi apoi prin raţiune. “Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le poate înţelege” spunea Blaise Pascal şi ţinând cont de recomandarea sa am putea să câştigăm o zi, nu să pierdem una.
http://coser.ro/
 
Marţi, 21 februarie
Cea mai mare parte din această zi o vom petrece în absenţa împlinirii în mod perfect a vreunui aspect. Abia la 18:16 Luna şi Saturn împlinesc un trigon, semn al consolidării unor experienţe, a înţelegerii aplicată unor fapte care s-au consumat anterior, adică în prima parte a zilei. Trecerea în Peşti şi apoi conjuncţia sa cu Neptun o apropie pe aceasta de conjuncţia cu Soarele (Luna nouă) ce se va împlini la jumătate de oră de la miezul nopţii, în spaţiul zilei de mâine.
Liniştea din prima parte a zilei este însă una aparentă. Ea continua complicaţiile zilei anterioare, ca şi cum noaptea ne vom odihni doar fizic, de teama de a nu pierde din vedere ceva important, de nu schimba ceva în sfera afectivă, de a nu ne rătăci prin alte idei sau prin sfere înalte şi la trezire să ne aflăm din nou în faţa unei necunoscute. Toată noaptea de luni spre marţi vom fi încordaţi de teama să nu uităm ceva important sau de a pierde din vedere un detaliu prin relaxare.
21 februarie este o zi a ambianţei. Multe ne pot veni din ambient, din anturaj, că e o stare sufletească sau un îndemn, o critică sau, de partea cealaltă, un parfum ori o cromatică specială. Toate acestea vor avea asupra sufletului rolul de ctitori, de cărămizi existenţiale care ne pun în faţa unor decizii interesante. Nu suntem obligaţi azi să decidem nimic, doar că având această putere a anturajului, a grupului sau a celei mai puternice persoane din grup şi, prin aceasta, ne vom simţi îndreptaţi să ridicăm capul din mulţime, să strigăm cel mai tare, să invocăm circumstanţele atenuante, să ne afişam falsa pudoare sau falsa modestie pentru că oricum cei din jur vor accepta sau nu se pot opune. Această putere se va dovedi azi una falsă, iar praful de stele pe care zânele îl răspândesc peste oameni, adică acele conjuncturi pe care ei nu le pot schimba, îi ajută apoi să uite, să-şi zâmbească unii altora, să se comporte ca şi cum nu au fost protagoniştii unor evenimente importante, ci doar personaje într-o piesă de teatru despre care nu ştiu încă prea multe. Uitarea are, însă, efectele sale nefaste. A uita un mesaj, o idee, scopul pentru care s-a iniţiat un traseu, dezideratul pentru care s-a declanşat o luptă sau a ne preface că am uitat pentru a ne fi înfrângerea mai uşoară, reprezintă elementele definitorii ale unui gol apăsător pe care îl vom parcurge în această zi.
Mijlocul zilei, când Luna intră în fereastra trigonului cu Saturn şi, mai ales, în cel al conjuncţiei cu Neptun, energia culorii este cea care transpare acţiunii. Lumina, purtătoare a culorii, devine astfel un element care îi uneşte pe oameni sau îi separă. Chiar dacă Saturn este în simbolistica astrologică pe frecvenţa negrului, prin marea diversitate de forţe şi elemente sociale pe care le implică termenul de destin, cel cu care lucrează Saturn, cromatica acestei planete se schimbă rapid urmărind un scop, o finalitate şi implicând pentru împlinirea lor un număr mare de nuanţe sau de combinaţii între culorile principale. De la Vărsător la Peşti, culorile vor trece de la albastru deschis, la cel închis, turcoaz sau chiar nuanţe de verde crud, cele care par de neschimbat, veşnice, în adâncimile mărilor şi oceanelor. Fie că ne referim aici la albastru deschis, cel care încurajează gustul pentru literatură, pentru creaţie literară, pentru exprimarea verbală, fie că este vorba despre cel închis, albastru marin, care ne pune în rezonanţă cu armonia muzicii sau cu cel care face practic legătura între albastru şi verde, turcoazul, ca exponent al regenerării şi transferului de putere, al convingerilor personale, toate vor cauza azi o mare diversitate de trăiri care ne vor duce spre acţiuni contradictorii ce nu urmăresc lezarea individului, ci înălţarea lui spre o cunoaştere paşnică, liniştită, stabilă.
Dacă trigonul Lună-Saturn este purtătorul unui semn de maturitate şi ponderaţie, faptul că acesta se împlineşte pe gradul anaretic ale celor două zodii ne aduce din nou în faţa unor decizii importante. Acum putem compara propria maturitate cu a celorlalţi şi vom fi tentaţi să facem un schimb eficient, curajos, intens, colorat, bogat în oportunităţi, dar care, spre finalul zilei, când Luna trece prin conjuncţia cu Neptun, s-ar putea să se blocheze în iluziile pe care nu le-am putut anticipa în prima parte a zilei. Dacă e să fim realişti, atunci am gândi că golul din prima parte a zilei este periculos pentru bogăţia de evenimente şi stări din a doua parte, adică un semnal de alarmă cu privire la maturitatea gândirii, la seriozitatea intenţiilor, la cât de mare amploare au deciziile acum şi cât de perisabile se vor dovedi, din nou, cele pe care le-am reformulat în ultima etapă a acţiunii sau pe care le-am creat în prima parte a zilei.
Prin urmare, 21 februarie excelează la capitolul bulversare, nu neapărat prin tentaţia socială, adică punând în faţa executorului două sau mai multe acţiuni, ci mai ales prin tandemul pe care îl aduc prima jumătate din zi, calmă, ponderată, cu a doua parte din zi când parcă toţi câinii ies pe stradă şi nu pentru a deveni asemenea fiinţelor nevinovate ce poartă acest nume, ci pentru a se preschimba în fiinţe haine ce fac din muşcat un sport naţional.
Preambulul la Luna nouă de mâine este însă pentru un astrolog indiciul clar că nimic din ceea ce se întâmplă nu este întâmplător şi că tensiunea nu este nicidecum efectul a ceea ce s-a consumat azi, ci o acumulare a ultimelor patru săptămâni. Încă de azi se formează steliumul care va marca întreaga săptămână şi mersul evenimentelor întregului an. Încă din această seară se va produce o fisură a unei înţelegeri pe care nimeni nu o putea anticipa, dar care se va încadra în tipicul acestui an care schimbă o piesă între poziţii contrare pentru un scop misterios.
21 februarie nu este o zi de curaj, nici de iniţiativă, dar va părea una neobişnuită căutând să combine două elemente care nu sunt compatibile şi care, în această ultimă încercare de înţelegere, armistiţiu, dragoste cu năbădăi, va produce prima şi cea mai viabilă fisură a anului 2012.
Pentru că avem acum Luna în Peşti, care poate produce în acest an surprize de proporţii prin mesajul complicat ce ne vine din acest semn, recomandarea pentru această zi este aceea de a ne apropia de linişte, de pace, de lumină, de cromoterapie, de acele fascicole care transpar din necunoscut sau, după mintea noastră, din întuneric, şi care aduc cunoaştere. În realitate, ceea ce înţelegem noi prin a transpare din întuneric, reprezintă de fapt inserţia luminii în zonele întunecate pe care le populăm. Aşadar, orice lumină, oricât de slabă ar fi, este azi purtătoarea unui special semn de evoluţie.
http://coser.ro/
 
Miercuri, 22 februarie
Luna nouă din Peşti ne aduce schimbări consistente asupra vieţii personale. Având un ascendent al momentului în Scorpion îl găsim pe Pluton în postura de guvernator al temei. Această planetă are acum pentru Peşti misiunea de a fi guvernator esoteric şi ierarhic, de a scoate la lumină realizări ale cercetării interioare şi de a le face vizibile prin inspiraţie, talent. Pluton, în calitatea sa de tutelar al progresului spiritual pentru zodia Peşti, va avea însă o misiune substanţială prin care va trebui să eleveze vibraţiile subtile ale steliumului care, în tema Lunii noi, se află într-o poziţie inferioară, pe Fundul Cerului, adică într-unul din puntele cele mai vulnerabile ale unei teme.
În astrologia natală se consideră că întregul ciclu metafizic îşi începe existenţa în Berbec, deci Peştii devin ultima gară, un fel de “The Last Station” că în filmul regizorului Michael Hoffman, şi prin care mulţi astrologi tradiţionalişti, care impun evoluţei spirituale şabloanele fizice, după apariţia şi evoluţia anotimpurilor, îşi exprimă convingerile lor deopotrivă la evoluţia fiinţei biologice şi mai puţin la spiritului cu care se uneşte. Racul în astrologia ezoterică are puterea de a aduce în lumea manifestată forţa şi lumina lumilor subtile pentru a le impregna cu vibraţia sa. Aşadar, evoluţia lumii spiritual nu începe în Berbec şi îşi atinge maturitatea şi expresia sa superioară în Balanţă, ci debutează în Rac şi îşi atinge valenţa superiorităţii sale în Capricorn când i se oferă privilegiul de a părăsi această lume, lăsând arcul descendent neexplorat de conştiinţă sau explorat într-un mod necunoscut pentru ezoterism. Iată un mister în astrologie pe care noi cei care practicăm astrologia cu mintea, nu cu sufletul, nu îl putem dezlega. Dacă pentru evoluţia fizică, Peştii reprezintă ultimul stadiu, pentru evoluţia spiritului Luna nouă din Peşti se desfăşoară într-o zonă plină de mister, de libertăţi lipsite de înţelegerea comună, de manifestări ale structurilor subtile, ale gândirii cu care oamenii nu sunt obişnuiţi să lucreze în mod conştient. Deci, avem de-a face cu o Lună nouă spirituală despre care nu putem şti concret cum se manifestă, ci putem deducem un segment social spre care se îndreaptă sau identifica o serie de direcţii pe care le va continua şi care erau active până la Luna noua din Capricorn din 24 decembrie 2011 (finalul arcului ascendent).
Pluton, din Capricorn, care nu se mai afla în nicio relaţie cu Saturn, se foloseşte de relaţiile sale de trigon cu Jupiter şi, implicit, Lilith, pentru a împlini mai multe triunghiuri minore, ce acţionează ca unul singur, în care focarul să fie ocupat de steliumul din Peşti. Curajul de a iniţia un proiect va fi esenţa acestei construcţii care va avea un element auxiliar, acela de a împlini, prin Mijlocul Cerului, un Zmeu virtual, adică de a invoca necesitatea elevării intenţiilor până în punctul cel mai înalt al aspiraţiilor, al demersurilor sau al calităţii relaţiilor. Acest element auxiliar va oferi, practic, şi prilejul de a parcurge o nouă serie de complicaţii, de această dată în sfera relaţiilor personale, în intimitate (opoziţia Mercur-Marte, aflată în aplicaţie) care pornesc cu reproşuri şi ajung la divergenţe de opinie, debutează cu dorinţa de a discredita şi se încheie cu necesitatea de a susţine un demers personal pe minciună.
În observaţii obişnuite, reuniunea din Peşti, apare ca o întâlnire la nivel înalt prilejuită de un eveniment neprevăzut, de o formă de manifestare a cauzalităţii care iese din planurile comune şi care par a fi legate de procesul de renaştere, descoperire ştiinţifică, explorare a structurilor ascunse ale creierului, ale subconştientului, ce ar putea să meargă spre o ridicare a rasei umane cu mult superioară Renaşterii. Fundul Cerului ţine însă această informaţie într-un plan al misterului, neînţelegerii sau într-unul al prejudecăţilor. Vechile centre de putere, vechile autorităţi îşi vor adjudeca acum seminţele progresului fără să ştie că această asimilare face parte din planul de recreare a lumii. Dacă aţi stat vreodată în preajma unui lider spiritual, atunci aţi putut observa că mulţi dintre cei care beneficiază cel mai mult de timpul său, de graţia sa sunt fiinţe inferioare, care, în absenţa maestrului ar fi într-o rătăcire definitivă. O manifestare a maestrului Cosmic, într-un mod greu de înţeleg pentru conştiinţa umană, şi într-o conjunctură aparent lipsită de valenţele magnifice ale marilor conjuncturi astrale, se naşte acum şi va impregna cu vibraţia sa sferele inferioare pe care le populăm pentru a le detensiona şi a le slăbi forţa de menţinere a negaţiei.
Aşa după se cum poate observa, maniera prin care vibraţiile spirituale ale Lunii noi se interpun printre evenimente comune, care au un mare caracter de predictibilitate, atât de mare încât pot fi anticipate pe bază de probabilităţi, este una foarte complexă. Că zâmbeşti sau loveşti, că te ridici dintr-o condiţie anostă sau că refuzi să mergi mai departe pe un traseu, că îţi câştigi locul meritat sau că ai neşansa de a vedea cu proprii ochi cum agoniseala de o viaţă se risipeşte şi înţelegi că drumul pe care ai pornit a fost greşit, toate acestea ţin de pregătirea psihică, spirituală, de antrenamentul personal pe care orice fiinţa este invitată să-l abordeze în această lume pentru a-şi pregăti întâlnirea cu Maestrul, doar ca Maestrul, prin mesajul conjuncturii astrale de azi, alege acum mijloace neconvenţionale de exprimare. Toate acestea ţin de o experienţă de viaţă care nu are nimic de-a face cu viaţa comună, ci cu una de factură spirituală. Oamenii, prin maturitatea gândirii lor, vor trebui să dovedească că au înţeles ceva din desprinderile gradate ale fiinţei umane, de creaţiile sale perisabile care se tot practică din 2008 încoace, de la prima opoziţie Saturn-Uranus de pe axa Fecioară-Peşti. Încărcarea zodiei Peşti acum ne reaminteşte de ceea ce am pierdut în ultimii ani, de ceea ce am învăţat, de legile pe care le-am încălcat, de tot ceea ce este nou şi de explozia neobişnuită la care am fost martori şi din care am înţelege că lumea se scufundă.
Nu, lumea nu se scufundă, ci doar creaţia noastră. Există o parte a lumii care se menţine şi aceea îşi va face din ce în ce mai mult simţit prezenţa. Ea este legată de misterul vieţii, de natură, de descoperirea proceselor subtile prin care circulă informaţia sau cât de uşor pot fi depăşite legi care par imbatabile. Pentru că toate acestea vin din Peşti, nu putem invoca surpriza, caracterul lor inopinat, ci doar imprevizibilitatea, nu spontaneitatea, ci imensul vas planetar care am devenit prin acumulările făcute de-a lungul timpului.
Acest mare eveniment se va sprijini pe întâmplările minore ale zilei şi ni se va înfăţişa ca un iceberg, în care partea sa masivă rămâne adânc scufundată în mister. Partea cea mai adâncă a acestei construcţii se va răspândi de-a lungul întregului an şi va produce rezultate remarcabile.
Vibraţia zilei va fi însă haotică, tulburătoare pentru cei care dezvoltă un puternic ataşament faţă de prieteni, membrii familiei, care nu-şi pot controla sentimentele inferioare de invidie, gelozie, răutate şi care urmăresc să obţină avantaje doar pentru binele personal. Aceştia vor face pasul înapoi pentru că vor fi primii care vor avea impresia că lumea lor se zdruncină din temelii. Azi proiectele lor se amână, oamenii noi le apar la orizont, dar nu pot fi integraţi, ci pot deveni cel mult potenţiali pretendenţi.
A doua parte a zilei poate deveni o adevărată piatră de încercare pe care aceştia să nu o înţeleagă pentru că toate cele şapte aspecte tind să se unească pe un ideal comun. Dacă idealul comun este negativ, după cum a fost calitatea demersurilor din ultima vreme, susţinut pe interes personal, fără pic de viziune, reacţiile anturajului vor fi complexe, în mare parte negative purtătoarele unui avertisment amplu care se va răspândi de-a lungul următoarelor aproximativ 30 de zile, iar de aici asupra întregului an 2012. Ceea ce este benefic prin calitatea intenţiei ne v duce spre cunoaştere şi selecţie. Cei pozitivi au azi putere prin cuvânt, prin atitudine, prin exemplu personal, ca şi cum întregul univers le susţine demersurile.
Prin urmare, 22 februarie ne aduce în faţa unor adevăruri magnifice. Dacă sfera vieţii se limitează la preocupări spirituale, exemplul acestei zile ne va aduce un entuziasm straniu, ca şi cum am descoperi piatra filosofală, un obiect preţios, ca şi cum o persoană nouă ne intră în viaţă şi ne umple universul privat cu o binefacere la care nu am sperat prea curând.
Luna nouă de azi ne inundă cu valenţe eminamente spirituale, de aceea ea poate trece aproape neobservată pentru mulţi dintre cei care nu dau două parale pe cunoaştere spirituală şi pentru care şi astrologia reprezintă un fapt desuet, o distracţie, un mijloc prin care individul poate afla doar dacă viaţa sa va comporta schimbări pozitive fără să facă vreun efort. Acum, pe acest context astral, se naşte un nou element care este învelit în totalitate în mister şi despre care nu putem şti decât că face în continuare parte din procesul de transformare pe care l-am început în 2008. Dacă ceea ce vine azi ne duce spre beţia puterii este grav pentru că reeditează forţa şi puterea pe care planetele însele, prin combinaţiile de acum, le combat. Asta înseamnă a persista într-o formă de greşeală care ne va duce la pierzanie. Ce care şi-au dezvoltat de-a lungul vieţii un anume discernământ, dar în special din 2008 încoace, nu pot fi acum victime ale beţiei puterii.
În aspiraţiile sale, omul animat de acţiune are azi tendinţa de a se certa cu toată lumea pentru realizările sale, pentru interesul său ca şi cum acesta este cel mai important element de pe planetă. Deseori, pentru a nu li se da curs opoziţiei, acestora li se răspunde “E important pentru tine, dar pentru noi nu!”, “Nu seamănă cu ceea ce ştii tu, de asta eşti aşa de combativ!”. Şi aceasta pare să fie o greşeală de abordare, pentru că se loveşte în factorul cel mai puternic, omul care acţionează, nu în obiceiul lui. În felul acesta, i se stinge puterea, nu i se recanalizează energia, voinţa, talentul, informaţiile, puterea, spre altceva, un alt domeniu sau un alt sector. Pentru că spiritualul are azi şi o componentă invazivă, justiţiară, prin reactivarea trigonului Pluton-Jupiter, luptele pentru putere ar putea căpăta o nouă consistenţă, prin complicaţii relaţionale, ajustări ideologice, trădări sau îndoieli manifestate public.
22 februarie nu este o zi ce predispune la lipsă de scrupule, ci la o redimensionare a puterii şi, educaţia, cea pe care unii nu au reuşit să o transforme în autoeducaţie, nici măcar la îndemnurile şi avertismentele ultimilor ani, poate constituie un argument în favoarea dictonului “scopul scuză mijloacele”.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti că în această lume nu vine nimeni în vacanţă şi tocmai de aceea se impune azi să fim deschizi mesajului subtil pe care fraţi noştri intru lumină se străduiesc să ni-l concentreze într-o formă cât mai uşor de înţeles şi de aplicat.
http://coser.ro/
 
Joi, 23 februarie
Elementul auxiliar al zilei de ieri, cel care se interpunea asupra Lunii noi, opoziţia Mercur-Marte îşi va atinge azi momentul de maximum în mijlocul zilei şi,pentru că Marte este retrograd, celelalte două aspecte pe care Luna le împlineşte cu cele două (conjuncţia cu Mercur şi opoziţia cu Marte) devin un subsidiar al opoziţiei Mercur-Marte, suficient de negativă pentru a ne readuce cu picioarele pe pământ, pentru a ne trezi ca dintr-un vis frumos, pentru a ne justifica insuccesul, irealizările, lipsa consecvenţei, adică tot ceea ce nu a fost în regulă, în schema de acţiune, tot ceea ce nu am putut finaliza, dar nu dintr-o opresiune venită din partea societăţii, ci dintr-un motiv personal.
Aspectele pe care Luna le împlineşte cu Mercur şi respectiv Marte ating faza maximă în timpul nopţii şi ne consuma două unghiuri determinante într-o perioadă în care cei mai mulţi dintre noi îşi rezervă timpul pentru a dormi. Dacă opoziţia Lună-Marte va fi activă o parte din zi, în faza sa de separaţie, conjuncţia Lună-Mercur va avea raze slabe de acţiune, discrete, aproape insesizabile ceea ce ne va spune că întreaga zi va fi sub semnul instabilităţii, a lipsei de control, a inconsecvenţei, a risipei de cuvinte, bani, energie, a revoltei pentru un motiv nedeclarat în prealabil. Prin asta se înţelege că se aduce la lumină un conflict care a mocnit în adâncimile sufletului şi care nu a fost scos la lumina pentru că un interes şi mai mare a fost prioritar.
Opoziţia lui Mercur cu Marte este un prilej de a vedea cât de vicleni sunt oameni, cât de complicată le este viaţa şi cât de mult îşi subminează sănătatea dând curs unor ambiţii prosteşti. Averea, sporul de imagine, titlurile ştiinţifice, faima, recunoaşterea, toate acestea sunt perisabile însă azi vor deveni mijloace de afirmare, elemente ale unor pârghii de afirmare care ne vor consuma din energie, din resurse, din bani sau relaţii.
Când Mercur şi Marte sunt în opoziţie oamenii devin neîndemânatici, folosesc cuvinte nepotrivite, se jignesc şi nu regretă ceea ce fac pentru că lupta este mai curând un element care îi hrăneşte, îi consumă decât să-i şlefuiască. Autodevenirea, elementele care sunt importante în definirea trăsăturilor de caracter, care îi ajută pe oameni să-şi corecteze comportamentele negative, să se construiască după reguli corecte, benefice, devin azi mijloace de surpare ale unui interes comun, de distrugere a schemei de acţiune în care doi sau mai mulţi oameni participă la o schimbare calitativă a vieţii. Pentru că ieri viaţa spirituală a fost cât se poate de importantă, putem să invocăm aici grupările spirituale ca principali beneficiari ai acestor influxuri negative, dar şi cei care lucrează cu instrumentele abstracte, psihologii, psihoterapeuţii, preoţi sau alţi funcţionari în sectorul cultelor.
Este, însă, prea curând să ne gândim la o formă de redresare sau de compromitere totală a activităţii acestora, însă această opoziţie, tocmai pentru că se ridică între planete individuale, aduce o discontinuitate în mesajul personal. Cuvintele vor fi răstălmăcite, imaginea individului este greşit inserată sau se va prefera o popularizare a unor informaţii care nu sunt adresate publicului larg. Toate acestea, pentru că suntem în plin tranzit prin zodia Peşti, se desfăşoară într-un segment în care omul obişnuit nu poate avea control. Universul informaţiilor, al efortului susţinut de a ridica un grup, o naţiune sau rasa umană în ansamblu se fisurează azi şi se autosuspendă. În planul acţiunilor comune, această autosuspendare ne aduce în centrul atenţie ideea de dezertare, abandonare, refuz, anulare a unei înţelegeri dintr-un motiv ce nu poate fi descoperit în acţiunile de acum.
Prin urmare, viaţa spirituală nu se va crampona azi în discontinuitate, ci într-o abundenţă de valori ce o asimilează pe aceasta şi o integrează în categoria divertisment sau cea a experienţelor de viaţă. Cei care consideră că pot lucra şi acţiona în absenţa unui cod de reguli morale, adică o mare parte din populaţia acestei planete, vor descinde azi într-o manifestare agresivă. Aceştia vor avea azi ceva cu toată lumea, vor ameninţa şi vor blestema, vor folosi cuvântul ca armă împotriva suferinţei, fără să observe că acest crescendo al impulsivităţii le complica şi mai mult relaţiile sociale. Au şi ei o motivaţie acum, pentru că această descindere, pentru că se consumă într-o perioadă de intense reformulări, de agitaţie, unora s-ar putea să le semene cu ceea ce s-a întâmplat de la începutul anului până acum. Aceştia vor confunda azi problemele personale cu cele de grup şi comentând, ridicând tonul, susţinându-şi punctul de vedere vor deveni penibili, pentru că se vor descoperi în adevăratele lor intenţii, îşi vor slăbi relaţiile şi vor ajunge în punctul în care că constate că oamenii nu mai au încredere în ei.
Privind toate acestea din punct de vedere spiritual, cel care se află în categoria oamenilor indecişi, care privesc spiritualitatea ca pe o preocupare de weekend, care nu-şi schimbă tabieturile pentru a se implica într-o practică asiduă, vor înţelege, în urma unui incident, în care cuvântul să fie folosit în mod neadecvat, că valorile acestei lumi, cele care ne consumă timp preţios pentru a menţine confortul şi superioritatea, sunt perisabile.
Nu mai este un mister că lumea se schimbă, dar această modificare nu se produce, deocamdată, prin ceea ce este la vedere, prin ceea ce este foarte evident sau prin ceea ce aflăm de la emisiunile de ştiri, ci printr-un proces lent de renaştere şi de reatribuire a valorilor altor izvoare. Acum un banal eveniment, cum este opoziţia Marte-Mercur, care altădată ar fi pus gaz pe foc, ar fi dezgropat securea războiului, ne zdruncină pe dovezi de bună practică, de eficienţă: “Doar atât am înţeles eu din toate acestea?”, “Doar cu asta m-am ales?” ş.a.m.d. Un semn de înţelepciune poate apărea acum din această retorică şi nici nu are cum să fie altfel pentru că suntem în aplicaţia conjuncţiei Soare-Chiron şi din ceea ce se consuma rău, când cei cei doi aştri sunt în conjuncţie, întotdeauna învăţăm ceva, întotdeauna tragem o concluzie de referinţă.
Recomandarea pentru această zi este aceea de a ne aminti de mauna – postul de cuvinte. Acest post poate fi extins însă şi asupra dialogului interior, asupra instabilităţii afective. Cei care reuşesc să se sustragă acestei agitaţii, fiind în pace, îşi pun încă de azi straiele de sărbătoare pe care va trebui să le poarte mâine, pe conjuncţia Soare-Chiron.
http://coser.ro/
 
Back
Top