alerim_61
New member
- Joined
- Nov 24, 2009
- Messages
- 2,023
- Reaction score
- 0
Vineri, 1 februarie
Opoziţia Lunii cu Uranus, împlinită ieri înseamnă menţinerea în sfera de influenţă a careului Uranus-Pluton. Azi, Luna va împlini careul cu Pluton şi nu oricum, ci concomitent cu împlinirea careului lui Mercur la Axa Dragonului. Dacă, pe o parte, conflictul dintre neobişnuit şi impersonal este un element cunoscut, relativ uşor de încadrat, careul lui Mercur la Axa Dragonului nu vine cu o informaţie continuă, nu ne aminteşte de o problemă care are caracter permanent dar pe care preferăm să o uităm din când în când pentru a ne mai ocupa şi de altele.
Azi uităm de ţintele pe care ni le-am propus şi ne interesăm numai de obstacole, de ceea ce credem că ne frânează demersul, evoluţia, de ceea ce ne împiedică să ne simţim bine. Vorba poate fi azi dură, poate prea dură pentru ceea ce critică, prea tăioasă pentru a rezolva ceva cu secţiunea pe care o va impune.
Luna, în a doua zi de Balanţă, aduce sociabilitatea drept calitatea cea mai mare pe care trebuie să ne-o însuşim şi teama de singurătate, de banal, simplu, ridicol ori urât, impus, indecent, elementul care ne tulbură cel mai mult. Pentru cine ştie că acestea sunt cele două elemente pe carele va avea în talerele sale balanţa vieţii, este simplu de găsit echilibrul, simplu de identificat mijloacele prin care să fie combătute. Cei mai mulţi dintre oameni vor privi însă episoadele acestei zile cu tristeţea că totul este îndreptat împotriva lor şi vor căuta în trecut episoade care să le susţine această observaţie negativă. Ei nu ştiu că agresorii nu au azi vocaţie în a acţiona asupra celor din jur, ci sunt fiinţe disperate care lovesc în aerul din jur pentru că nu văd acolo ceea ce cei din jurul lor ştiu că există. În felul acesta ne încărcăm sufletul şi cu probleme imaginare, pe lângă cele care există deja şi care sunt reale. Dacă oamenii se opresc doar în acest stadiu al observării şi nu merg mai departe, nu doresc să uzeze şi de discernământ pentru a selecta informaţiile, pentru a separa lumina de întuneric şi a vedea corect formele născute din combinaţia celor două, vor atinge uşor drama, nervozitatea, irascibilitatea, toate susţinute pe frică, o frică suspectă pe care va considera că nu o pot controla şi îi este impusă din exterior.
În aceste momente, frica, că apare sub formă de grijă, stres, indecizie, nu va putea fi anulată decât prin acceptarea sacrificiului. Azi sacrificăm un membru al alaiului nostru, o fiinţă închipuită ori ne desprindem de un demers care nu ducea nicăieri. Acesta moare şi sacrificiul său nu va fi în van pentru că din acest episod se naşte lumina înţelegerii. Înţelegem că suntem agresaţi de propriile gânduri, propriile închipuiri, de ceea ce nu putem accepta la ceilalţi ori de ceea ce nu înţelegem, adică de un întuneric apăsător şi trist. Cu cât convieţuim mai mult cu această stare cu atât punem pe suflet o greutate şi mai mare, cu atât mai mult ne depărtăm de simplitate.
Careul lui Mercur la Axa Dragonului constituie etalonul, reperul principal şi energia de bază pe care o vom folosi azi, iar trigonul luminariilor forţa cu care intervenim în orice eveniment. Cu alte cuvinte, multe vom observa că multe din tensiune le ardem prin efort fizic, prin muncă, prin serviciu, prin dedicaţie, prin susţinerea comunităţii, a celorlalţi, prin dezvoltarea unui comportament care sporeşte lumina, nu confuzia, însă asta nu înseamnă că şi motivaţia va fi la fel de corectă şi înaltă. Multe dintre evenimente se vor derula de la sine şi mulţi vor refuza să creadă că ei cer să se consume aşa. Asta se întâmplă pentru că în fundal Venus şi Marte, exponentele plăcerii şi dorinţei, traversează azi ultimele grade ale zodiilor Capricorn şi respectiv Vărsător. Prin această forţă vom crede că suntem puternici şi ştim bine care este locul în familie, în cercul de prieteni, de cât de multă energie dispunem şi până unde se poate merge cu folosirea puterii personale. Aceste impulsuri ne duc spre competiţie la cea mai mică opoziţie, fie şi numai verbală şi consumul va fi şi mai mare.
Privind în ansamblul ei ziua de 1 februarie ne convinge că viaţa este dificilă, că alegeri sunt delicate şi că oricât de mult ne-ar plăcea nu putem rămâne în stadiul acesta. Cu toate acestea, ceea ce ne tulbură constituie dorinţe şi plăceri transformate în frustrări şi le întâlnim azi tocmai pentru a le vedea şi soluţiona. Mulţi vor prefera să parcurgă această etapă în minte, prin folosirea puterii gândului, prin călătorii virtuale, printr-o răscolire a amintirilor. Dacă atingem stadiul în care să acceptăm destinul aşa cum s-a construit el şi să nu ne mai dorim să schimbăm haotic, ci doar atunci când suntem invitaţi să facem asta, înseamnă că obstacolul frustrărilor s-a diminuat suficient de mult încât să se poată trece peste el. Dacă nu, ziua poate deveni un exponent al agresiunilor care ne vin de peste tot, al privirilor tendenţioase, al suspiciunii care nu ne dă pace.
Prin urmare, începutul lunii februarie aduce tendinţa de a considera că marile probleme ale vieţii nu sunt decât furtuni într-un pahar cu apă, în timp ce micile nemulţumiri, privite acum disproporţionat nu sunt văzute ca mari încercări existenţiale. Această discrepanţă aduce energia personal în punctul de a lucra cu iluzia la intensitatea cu care ar fi trebuit să lucreze cu problemele reale, dar de a nu obţine niciun rezultat pentru că nu aceasta îi era destinaţia. Cine va putea să se detaşeze de acest joc, va vedea cât de intensă este iluzia şi cât de tare ne îndeamnă să acţionăm împotriva aceea ce ar însemna neîmplinirea destinului. Dacă împotrivirea înţeleptului se traduce prin “Eli, Eli lama sabachhtani” (Doamne Dumnezeule de ce m-ai părăsit), omul comun insistă pe ideea “Nu am nevoie de nimeni”, “Nu vreau să văd pe nimeni”, “Nu suport pe nimeni”, nu că ar exista diferenţa între intensităţi, ci doar diferenţe între modul cum şi-au construit realitatea. Azi suntem tentaţi să negăm ceea ce este ce mai bun şi valoros în propria viaţa însă printr-un joc periculos al minţii ajungem să nu mai vedem ceea ce este esenţial, să nu vedem realitatea şi ne izolam. Cea mai dureroasă izolare, indiferent de nivelul pe care-l avem este să fim separaţi de ceea ce iubim mai mult şi aceasta este una din marile încercări ale vieţii.
Cum este şi firesc, fiecare va traversa această experienţă după cum şi-a construit viaţa şi priorităţile, după ce anume consideră că este demn de iubire. Careul lui Mercur din Vărsător la Axa Dragonului, atât de mult lezată de nevoia de a avea şi a folosi puterea în această lume, îi va pune pe oameni în postura de a uita scopul cel mai rafinat al iubirii, acela de a înălța, şi o ucid cu suspiciune, orbire, durere, frustrare.
Ceea ce ucidem azi nu se va mai întoarce şi tocmai de aceea recomandarea este aceea de a cultiva azi iubirea, chiar dacă toate argumentele din lumea ne spune că am iubit ceea ce ne-a făcut să suferim mai mult. Nu, iubirea nu produce suferinţa, ci teama de nu o pierde, cea care ne face să o încuiem într-o colivie crezând că prin asta devenim proprietarii ei. Iubirea zboară liberă ca păsările cerului, după reguli, după curenţi pe care noi nu-i ştim încă, dar pe care îi vom afla dacă ne vom ridica în înaltul cerului împreună cu ea. În colivie, oricât de mare şi luxoasă ar fi, nu putem afla asta şi vom sfârşi dezvoltând un sentiment de dispreţ faţă de ceea ce, la un moment dat, în viaţă, a constituit cel mai la îndemână instrument pentru a ne convinge că trăim și experiența ne este integră: colivia. Fiţi liberi! Viaţa însăşi explorează.
http://coser.ro/
Opoziţia Lunii cu Uranus, împlinită ieri înseamnă menţinerea în sfera de influenţă a careului Uranus-Pluton. Azi, Luna va împlini careul cu Pluton şi nu oricum, ci concomitent cu împlinirea careului lui Mercur la Axa Dragonului. Dacă, pe o parte, conflictul dintre neobişnuit şi impersonal este un element cunoscut, relativ uşor de încadrat, careul lui Mercur la Axa Dragonului nu vine cu o informaţie continuă, nu ne aminteşte de o problemă care are caracter permanent dar pe care preferăm să o uităm din când în când pentru a ne mai ocupa şi de altele.
Azi uităm de ţintele pe care ni le-am propus şi ne interesăm numai de obstacole, de ceea ce credem că ne frânează demersul, evoluţia, de ceea ce ne împiedică să ne simţim bine. Vorba poate fi azi dură, poate prea dură pentru ceea ce critică, prea tăioasă pentru a rezolva ceva cu secţiunea pe care o va impune.
Luna, în a doua zi de Balanţă, aduce sociabilitatea drept calitatea cea mai mare pe care trebuie să ne-o însuşim şi teama de singurătate, de banal, simplu, ridicol ori urât, impus, indecent, elementul care ne tulbură cel mai mult. Pentru cine ştie că acestea sunt cele două elemente pe carele va avea în talerele sale balanţa vieţii, este simplu de găsit echilibrul, simplu de identificat mijloacele prin care să fie combătute. Cei mai mulţi dintre oameni vor privi însă episoadele acestei zile cu tristeţea că totul este îndreptat împotriva lor şi vor căuta în trecut episoade care să le susţine această observaţie negativă. Ei nu ştiu că agresorii nu au azi vocaţie în a acţiona asupra celor din jur, ci sunt fiinţe disperate care lovesc în aerul din jur pentru că nu văd acolo ceea ce cei din jurul lor ştiu că există. În felul acesta ne încărcăm sufletul şi cu probleme imaginare, pe lângă cele care există deja şi care sunt reale. Dacă oamenii se opresc doar în acest stadiu al observării şi nu merg mai departe, nu doresc să uzeze şi de discernământ pentru a selecta informaţiile, pentru a separa lumina de întuneric şi a vedea corect formele născute din combinaţia celor două, vor atinge uşor drama, nervozitatea, irascibilitatea, toate susţinute pe frică, o frică suspectă pe care va considera că nu o pot controla şi îi este impusă din exterior.
În aceste momente, frica, că apare sub formă de grijă, stres, indecizie, nu va putea fi anulată decât prin acceptarea sacrificiului. Azi sacrificăm un membru al alaiului nostru, o fiinţă închipuită ori ne desprindem de un demers care nu ducea nicăieri. Acesta moare şi sacrificiul său nu va fi în van pentru că din acest episod se naşte lumina înţelegerii. Înţelegem că suntem agresaţi de propriile gânduri, propriile închipuiri, de ceea ce nu putem accepta la ceilalţi ori de ceea ce nu înţelegem, adică de un întuneric apăsător şi trist. Cu cât convieţuim mai mult cu această stare cu atât punem pe suflet o greutate şi mai mare, cu atât mai mult ne depărtăm de simplitate.
Careul lui Mercur la Axa Dragonului constituie etalonul, reperul principal şi energia de bază pe care o vom folosi azi, iar trigonul luminariilor forţa cu care intervenim în orice eveniment. Cu alte cuvinte, multe vom observa că multe din tensiune le ardem prin efort fizic, prin muncă, prin serviciu, prin dedicaţie, prin susţinerea comunităţii, a celorlalţi, prin dezvoltarea unui comportament care sporeşte lumina, nu confuzia, însă asta nu înseamnă că şi motivaţia va fi la fel de corectă şi înaltă. Multe dintre evenimente se vor derula de la sine şi mulţi vor refuza să creadă că ei cer să se consume aşa. Asta se întâmplă pentru că în fundal Venus şi Marte, exponentele plăcerii şi dorinţei, traversează azi ultimele grade ale zodiilor Capricorn şi respectiv Vărsător. Prin această forţă vom crede că suntem puternici şi ştim bine care este locul în familie, în cercul de prieteni, de cât de multă energie dispunem şi până unde se poate merge cu folosirea puterii personale. Aceste impulsuri ne duc spre competiţie la cea mai mică opoziţie, fie şi numai verbală şi consumul va fi şi mai mare.
Privind în ansamblul ei ziua de 1 februarie ne convinge că viaţa este dificilă, că alegeri sunt delicate şi că oricât de mult ne-ar plăcea nu putem rămâne în stadiul acesta. Cu toate acestea, ceea ce ne tulbură constituie dorinţe şi plăceri transformate în frustrări şi le întâlnim azi tocmai pentru a le vedea şi soluţiona. Mulţi vor prefera să parcurgă această etapă în minte, prin folosirea puterii gândului, prin călătorii virtuale, printr-o răscolire a amintirilor. Dacă atingem stadiul în care să acceptăm destinul aşa cum s-a construit el şi să nu ne mai dorim să schimbăm haotic, ci doar atunci când suntem invitaţi să facem asta, înseamnă că obstacolul frustrărilor s-a diminuat suficient de mult încât să se poată trece peste el. Dacă nu, ziua poate deveni un exponent al agresiunilor care ne vin de peste tot, al privirilor tendenţioase, al suspiciunii care nu ne dă pace.
Prin urmare, începutul lunii februarie aduce tendinţa de a considera că marile probleme ale vieţii nu sunt decât furtuni într-un pahar cu apă, în timp ce micile nemulţumiri, privite acum disproporţionat nu sunt văzute ca mari încercări existenţiale. Această discrepanţă aduce energia personal în punctul de a lucra cu iluzia la intensitatea cu care ar fi trebuit să lucreze cu problemele reale, dar de a nu obţine niciun rezultat pentru că nu aceasta îi era destinaţia. Cine va putea să se detaşeze de acest joc, va vedea cât de intensă este iluzia şi cât de tare ne îndeamnă să acţionăm împotriva aceea ce ar însemna neîmplinirea destinului. Dacă împotrivirea înţeleptului se traduce prin “Eli, Eli lama sabachhtani” (Doamne Dumnezeule de ce m-ai părăsit), omul comun insistă pe ideea “Nu am nevoie de nimeni”, “Nu vreau să văd pe nimeni”, “Nu suport pe nimeni”, nu că ar exista diferenţa între intensităţi, ci doar diferenţe între modul cum şi-au construit realitatea. Azi suntem tentaţi să negăm ceea ce este ce mai bun şi valoros în propria viaţa însă printr-un joc periculos al minţii ajungem să nu mai vedem ceea ce este esenţial, să nu vedem realitatea şi ne izolam. Cea mai dureroasă izolare, indiferent de nivelul pe care-l avem este să fim separaţi de ceea ce iubim mai mult şi aceasta este una din marile încercări ale vieţii.
Cum este şi firesc, fiecare va traversa această experienţă după cum şi-a construit viaţa şi priorităţile, după ce anume consideră că este demn de iubire. Careul lui Mercur din Vărsător la Axa Dragonului, atât de mult lezată de nevoia de a avea şi a folosi puterea în această lume, îi va pune pe oameni în postura de a uita scopul cel mai rafinat al iubirii, acela de a înălța, şi o ucid cu suspiciune, orbire, durere, frustrare.
Ceea ce ucidem azi nu se va mai întoarce şi tocmai de aceea recomandarea este aceea de a cultiva azi iubirea, chiar dacă toate argumentele din lumea ne spune că am iubit ceea ce ne-a făcut să suferim mai mult. Nu, iubirea nu produce suferinţa, ci teama de nu o pierde, cea care ne face să o încuiem într-o colivie crezând că prin asta devenim proprietarii ei. Iubirea zboară liberă ca păsările cerului, după reguli, după curenţi pe care noi nu-i ştim încă, dar pe care îi vom afla dacă ne vom ridica în înaltul cerului împreună cu ea. În colivie, oricât de mare şi luxoasă ar fi, nu putem afla asta şi vom sfârşi dezvoltând un sentiment de dispreţ faţă de ceea ce, la un moment dat, în viaţă, a constituit cel mai la îndemână instrument pentru a ne convinge că trăim și experiența ne este integră: colivia. Fiţi liberi! Viaţa însăşi explorează.
http://coser.ro/