IISUS, LUMII CELEI RELE
SUNTEŢI VOI STĂPÂNII LUMII?
Dacă aţi şti că mâine e ultima voastră zi de viaţă, ce aţi face?
Căci, vă petreceţi viaţa nesocotit şi, la ultima voastră zi, nu vă gândiţi niciodată. Nu vă gândiţi nici la părinţii voştri, nici la copiii voştri, nici la fraţi şi nici la surori. Iar strămoşii, vi i-aţi uitat cu totul.
Cine sunteţi voi?
Cine e tatăl vostru?
Cine e mama voastră?
Cine este stăpânul vostru?
Care e sensul vieţii voastre?
Pentru cine vă duceţi zilele vieţii voastre?
Iată, lângă voi chiar, se stinge mereu o viaţă, o viaţă pe care chiar voi o puteaţi salva. În fiecare moment, foamea, setea, boala şi moartea seceră fără de încetare pe tot cuprinsul Pământului.
Iată câteva ştiri care zboară prin lumea internetului:
În fiecare secundă mor pe Pământ doi oameni.
Un copil moare la fiecare 4 secunde!
La fiecare 20 de secunde, un copil moare din cauza lipsei de apă.
Un copil din 500 se naşte dependent de droguri.
La fiecare şase secunde, undeva în lume, un copil cu vârsta sub 5 ani, moare din cauza subnutriţiei (adică, anual, mor de foame peste 5.000.000 de copii!)
Este aceasta adevărat sau, totul este numai o halucinaţie?
Da, 5 milioane de suflete nevinovate se prăpădesc anual, popoare întregi se cutremură în foame, sete, boală, suferinţă şi moarte!
În timp ce voi aruncaţi la gunoi milioane de tone de mâncare nefolosită, milioane de oameni mor de foame şi de sete.
Ştiţi voi oare ce înseamnă un om flămând?
Nu, asta nu o ştiţi.
Voi vă cunoaşteţi doar jocurile voastre, căci, ceea ce trăiţi, e joc şi nu viaţă. Căci voi petreceţi şi vă îndestulaţi egoişti, iar casele şi palatele voastre sunt lux şi ultimă modă. Voi sunteţi îmbuibaţii lumii, răi şi risipitori, mai răi decât animalele junglelor şi decât fiarele munţilor. Iar averile şi bunăstarea voastră stau pe înşelăciune, pe moarte şi pe năpăstuire. Şi, chiar pe robia şi amăgirea lumii sărace a Pământului.
Iar voi, vă credeţi stăpânii lumii!
Sunteţi voi stăpânii lumii?
Aţi creat voi această lume? Este a voastră?
Cu ce drept vă credeţi aleşii pământului?
Voi vă numiţi civilizaţi, dar aţi pustiit planeta, aţi decimat popoare şi civilizaţii întregi. Voi nu mai sunteţi oameni, deşi purtaţi chip de om, nu sunteţi nici animale, căci sunteţi mai răi decât animalele. Căci, dacă un animal omoară, o face doar pentru mâncare.
Voi, pentru ce aţi omorât şi, pentru ce omorâţi în continuare, fără de Dumnezeu, fără nici o sfială şi fără de lege?
Căci legea voastră este legea omorului. Iar omorul este fărădelegea.
Pe Pământ aţi pustiit vieţi şi chiar viaţa lui Dumnezeu. Şi, mai credeţi şi azi că aveţi dreptul celui mai tare, al celui mai puternic, al celui mai hoţ, al celui barbar şi mai deprins cu uneltele Răului. Voi aţi făcut din omor o meserie şi, din lumea întreagă, o lume a omorului.
Ştiţi voi, cine este Domnul omorului şi al fărădelegii?
Este Satan, Satan cel Rău.
Poate voi nu aţi voit să ajungeţi acolo, dar El, Satan, a voit asta.
Credeţi că Demonul Răului este de partea voastră?
Cum ar putea să fie Satan împreună cu cineva, când el nu are suflet şi este chiar Omorul şi Moartea sufletelor?
V-aţi întrebat, în numele cui omorâţi viaţa semănată de Dumnezeu?
Aţi creat voi oare viaţa pe acest Pământ? Sunteţi voi creatorii sau dumnezeii Creaţiei? Voi aşa vă credeţi, dar vă înşelaţi. Căci, iată, prin întunecarea voastră aţi nenorocit nu numai viaţa lumii omeneşti, ci aţi adus şi planeta la pieire.
O lume întreagă ştie astăzi câtă nenorocire aţi semănat!
Şi, totuşi, voi petreceţi: azi, o masă festivă, mâine, o prezentare de modă, poimâine, un festival, un bal, un carnaval, o petrecere cu droguri, cu băutură şi femei, o lume a pierzaniei, în care, bărbatul se alipeşte cu bărbatul şi femeia cu femeia, devenind monştri şi născând monstruozitate.
Cât despre conducătorii voştri, şi ei sunt în rând cu voi.
Şefi şi şefe de guverne au uitat legea omeniei şi chiar legea animalelor, devenind perechi monstruoase ale păcatului.
Aceştia sunt idolii voştri? Bolnavii de păcat şi descreieraţii pământului?
Voi pe aceştia îi aclamaţi şi vă închinaţi chipului lor.
Oare nu aţi aflat că asemenea vremuri a mai trăit Pământul?
Oare nu aţi aflat că, asemenea monstruozităţi L-au silit până şi pe bunul Dumnezeu, să-Şi distrugă, El însuşi, Creaţia?
Voi ştiţi totul dar, sunteţi nepăsători.
Vă credeţi oare nemuritori?
Mi-e milă de voi şi de lumea voastră, căci aţi ajuns la capătul zilelor.
Rău este că, în căderea voastră, târâţi după voi frumuseţea lui Dumnezeu, murdărind Pământul şi întreaga Sa Creaţie.
Rău este că, în mocirla voastră se scaldă copii nevinovaţi pe care îi pervertiţi, îi nenorociţi şi le sugeţi sângele şi viaţa lor curată, îi scăldaţi în ticăloşie şi-i închinaţi Monstrului cel Mare.
Vai de voi şi de sufletele voastre!
Ceasul vostru a sunat şi, peste voi se prăbuşeşte Judecata cea nemiloasă, pe care o meritaţi şi-n viaţă şi dincolo de viaţă.
Vedeţi, citiţi aceste cuvinte cu cutremurare. Şi asta-i bine. Căci, de aici, cu o cutremurare în inimă şi în suflet, mai poate veni salvarea voastră.
Astăzi, lumea moare cu fiecare clipă. Şi, acesta este ceasul adevărului, cel cu o clipă de dinaintea morţii, când, o cutremurare în inimă mai poate duce din nou spre lumină şi spre reîntoarcerea voastră la lumină. Căci, chiar şi pentru voi, pentru cei căzuţi de demult în stăpânirea satanică sau, pentru cei care mai staţi încă în umbra ei, chiar şi pentru voi, o reîntoarcere la viaţă mai este posibilă.
Dar, săracilor, timpul vostru este scurt şi, e numai atât cât mai bate ceasul.
Mai departe, nu mai e nimic.
Şi-apoi, nu va mai fi altceva, decât căderea în perpetuă nefiinţă.
Căci, ceasul a bătut Judecata.
Iar voi sunteţi ca şi judecaţi.
Ceea ce vă mai rămâne este doar îndurarea lui Dumnezeu.
Iar îndurarea trebuie să o cereţi, căci se primeşte prin rugă.
Dar, cui să vă rugaţi?
Căci, singurul care poate avea îndurare şi care vă poate acorda iertarea, este Iisus Hristos, Acela pe care voi îL nesocotiţi şi de Învierea căruia râdeţi!
Iată, vă mai spun odată, să înţelegeţi bine: trăim timpurile de pe urmă ale Judecăţii viilor şi morţilor.
Ceasul a sunat iar monştrii şi duhurile întunericului rânjesc, aşteptându-vă.
Eu, încă odată vă spun: Cel care v-a dat viaţa, nu v-a dat-o să v-o ia înapoi, nici să o dea morţii veşnice.
V-a dat viaţă din viaţă, viaţă din iubire şi viaţă veşnică.
Pentru că şi voi aţi fost copiii vieţii.
Pentru că, şi astăzi, puteţi fi încă copiii vieţii şi-ai bucuriei veşnice, copiii lui Dumnezeu.
Dragii Mei şi amărâţii Mei, Eu, Dumnezeul Cuvântului, Tatăl vostru Cel Adevărat, astăzi vă chem pe toţi la Mine.
Iar pe aceia care Mă vor căuta, pe toţi îi voi primi.
Pentru salvarea voastră nu trebuie să plătiţi nici un ban. Căci Eu, am plătit pentru fiecare din voi cu viaţa Mea şi cu sângele Meu. Eu v-am răscumpărat Morţii.
Iar acum, Eu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vă aduc înapoi la viaţă şi binecuvântare, în Numele Tatălui vostru, Ler Dumnezeul Cerurilor şi Pământurilor veşnice.
Momentul de faţă, clipa aceasta a citirii cuvintelor Mele, este tot o chemare, făcută din sufletul Meu, cu Cuvântul Meu, cu al Duhului Sfânt şi cu căldura dragostei inimii Mele:
Dragii Mei, scumpii Mei, veniţi înapoi!
Veniţi la Mine! Căci, numai Eu sunt Viaţa şi Salvarea lumii!
Veniţi să vă luaţi Iertarea şi Mântuirea!
Aceasta este chemarea Mântuitorului
(Fragment din Evanghelia tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor)
