• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cuvinte........pentru suflet

Sunt dusmanii care ti se prind in fiecare zi, de la sine, ca praful de pe ghete si murdariile pe talpa.
De acelea sa nu-ti pese. Doar nu-i sta in casa de frica lor.
 
Concertul

Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.
Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.
Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului
„Twinkle,Twinkle Little Star”.
In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea în scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche:
„Nu te opri.
Continua sa canti”.
Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a întins mana stanga si a inceput ss completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv.
Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea.
Si-au amintit doar de piesa clasica:
„Twinkle, Twinkle Little Star”.
Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu.
Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut.
Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand îti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum îti sopteste la ureche:
„Nu te opri.
Continua sa canti”.
Fie sa-i simti bratele în jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari în adevarate capodopere.
Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.
Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti. Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine!

si
tine minte:

„Nu te opri.
Continua sa canti”.
 
Daca viata merita pentru cineva s-o traiasca, numai pentru acela merita, care ajunge sa contemple frumusetea insasi.
 
Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne e cunoscuta.
Nu amesteca orgoliul in iubirea ta.
Dragostea e un egoism in doi.
 
La temelia oricarei iubiri pasionate sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o fac unul despre celalalt si fara de care n-ar fi cu putinta o dragoste oarba.
 
Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira
imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci
in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau
necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe,
gandindu-se unde duce drumul pe care mergea. Dupa putin timp, ajunsera
la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea
ca este facuta dintr-o marmura foarte fina. La capatul unui deal,
stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa iar strada pe care mergea era facuta din aur. Omul de indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului "Scuza-ti-ma, unde ma
aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre
cainele sau.
"Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul
pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si
dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios
care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost
niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un
om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuza-ti-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana
cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu
cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea
in continuare o carte langa copac si il intreba "Cum se numeste acest
loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de
asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este
Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar
lasa cel mai bun prieten un urma."
 
Judecata unui dusman este adeseori mai justa si mai folositoare decat aceea a unui prieten ...
Privirea celui ce dusmaneste este mai patrunzatoare decat privirea celui ce te iubeste.
Un adevarat prieten este unul si acelasi lucru cu tine insuti.
Dar dusmanul tau nu-ti este asemenea tie.
Si asta face puterea lui.
Dusmania lumineaza multe lucruri care iubirii ii raman ascunse.
Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.
 
Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat, obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune iarasi o identificare desavarsita, intre cei doi prieteni.
Prieten adevarat e acela care te sfatuieste spre bine, iar nu care-ti lauda nebuniile.
 
Exista un scop in toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo trebuie sa te desparti de egoism.
Numai moartea egoismului e deplina: nimic din el nu ramane in altii.
In lucrurile mari nu se poate ingadui egoismul individual ori social; poti, calatorind cu altii, sa tii mancarea pentru tine, dar nu-ti poti face focul, in odaia tuturor, numai pentru tine.
Egoismul e silinta disperata de a fura o raza care sa nu luminezesi pe altii.
 
Dragostea este un sentiment complex al carui factor esential este duiosia.
In dragoste exista un sentiment de slabiciune, o dorinta de a proteja, un imbold de a face bine si de a procura placere - o lipsa de egoism sau in orice caz un egoism bine ascuns.
Despartirile pentru indragostiti nu sunt decat garile in care asteapta proximul tren...
 
Oh, infame lupte de amor unde lasul este invingator, caci invinsul ramane privind pe cel ce invinge fugind.
 
Dragostea e o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.
 
In vitrina unui magazin de animale, era un afis:” Catelusi de vanzare”
Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi.numara 2.70 $ ..si intreaba: “as putea vedea catelusii”?
Vanzatorul zambeste, fluiera, si din magazin iese afara cateaua, si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus….ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: “ De ce catelusul asta schioapata ?” Omul ii raspunse ca catelusul s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!
"Asta-i catelusul pe care-l doresc” a spus baietelul cu bucurie in glas. “Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns:” Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !”
Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar “ niciodata nu va putea fugi,sau juca sau sari ca ceilalti !”
”Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-I sustinea piciorul stramb. “- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva
care sa-l inteleaga !”
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: “ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe acest catelus!”

In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat!
Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti... dispar!
 
"Adevărurile care-s prea mari pentru a încăpea în cămaşa cuvintelor trebuie cioplite, curăţate şi simplificate pentru a fi acceptate şi preţuite la târgul negustorilor de cuvinte." Rabindranath Tagore
 
Se cer patru lucruri unei femei: virtutea sa-i imbrace inima, modestia sa-i lumineze fruntea, blandetea sa-i stea pe buze si munca sa-i ocupe mainile.
 
Multe lucruri sunt de pretuit in frumusetea femeii, dar mai ales ca in apropierea ei se potolesc si bataile inimii celei mai salbatice si ca o cuprinde o simtire venita din zilele cele mai indepartate ale nevinovatiei ei.
 
Daca n-am avea nici o dorinta, nici o aspiratie, jumatate din farmecul si interesul vietii ar disparea.
 
Incepe cu tine.

Munceşte cu tine şi lasă pacea să se manifeste în toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică pacea în tot ce te înconjoară.
Paradisul se află acolo unde te afli şi acela este locul unde te poţi antrena. Pacea este medicamentul pentru o lume bolnavă. Răul şi dezordinea din lume există pentru ca omenirea a uitat că tot ceea ce există îşi are originea într-o singură sursă. Întoarce-te la sursă şi părăseşte gândurile pe egoism, dorinţe meschine, mânie. Cel care nu are nimic, de fapt are totul.
Din când în când este necesar să ne retragem în vârful munţiilor sau în văile ascunse, pentru a reface legatura cu sursa vieţii. Inspiră şi înalţă-te până la capătul universului; expiră şi adu universul înapoi, în interiorul tău. După aceasta, respiră toată fertilitatea şi vibraţia pământului. În cele din urmă, amestecă repiraţia cerului şi pe cea a pământului cu propria respiraţie, devenind însăşi Respiraţia Vieţii.
Atunci când viaţa este victorioasă apare naşterea, când ea este înfrântă, apare moartea. Un luptător este întotdeauna angajat într-o batalie pe viaţă şi pe moarte pentru Pace.
Contemplă alcătuirile acestei lumi, ascultă cuvintele înţelepţilor şi însuşeşte-ţi tot ceea ce este bun.
Cu aceste lucruri la bază, deschide uşa ta catre adevăr.
Nu nesocoti adevărul, care este chiar în faţa ta. Studiază curgerea lină şi liberă apei unui fluviu prîntre stânci.
Invaţă din carţile sfinte şi de la oamenii înţelepţi.
Tot ce se află în jurul tău - chiar şi munţii, râurile, plantele şi copacii - ar trebui să-ţi fie profesori.
Recrează fiecare zi îmbrăcându-te cu cerul şi pământul, îmbăiaze-te cu înţelepciune şi iubire şi stai în inima Mamei Natură.

Humberto A.Agudelo C
 
Omul care arata cu placere calea celui ratacit, face ca si cum ar aprinde o lumina din lumina sa: oare lumineaza mai putin pentru tine, daca ai aprins din faclia ta si pe a altuia ?
 
O inima frumoasa

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Humberto A.Agudelo C
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top