• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

DISCUTII DESPRE BIBLIE

deci in biblie nu am intalnit cuvantul cruce si nici din cate am cittit nu vad scris ca isus ar fi fost rastgnit pe cruce ci un pal echivalent a unui stalp de tortura
pe timpul lyui isus nu exista cruce cu sensul de 2 bucati de lemn puse tranversa;l
cuvantul grecesc stauros este de fapt tradus printr-un stalp vertical, sau un par de care se oputea atarna ceva sau se folosea la imprejmuitul unei gradini.Si la romani ,termenul crux din care deriva cuvantul cruce pare sa fi avut la origine ensul de stalp verticaleste demn de remarcat ca pt a indica acel instrument biblia foloseste si termenul de xilonegal cu lemn taiat si gata de a fi folosit,lemn de foc ,lemn de constructie,etc bustean, grinda ciomg etc....stalp pe care erau tintuiti criminalii...din lemn verde copac.lucrarea adauga in NT,, cruce"si citeaza spre exemplificare faptelecap 5 vers 30 si cap 10 cap 39.in aceste versete insa se traduc tiot prin termenul xylon care inseamna lemncomparati aceasta redare cu galateni cap 3 vers 13 si deutronomul cap 21 vers 22si 23

In originalul grecesc nici una dintre numeroaselecarti ale noului testament nu contine nici macar o singura propozitie care sa dovedeasca fie si indirect ca in acel stauros folosit pt isus a fost deosebit de un stauros obisnuit , nu cred ca du,mnezeu nu ar fi specificat daca ar fi fost compus altfel voi ce parere aveti.?Mai jult se zice ca crucea e un simbol pagan acum ne vom edifica si sper sa e ajunga la un inteles fara cearta
 
Inchinarea lucrurilor

Inchinarea lucrurilor - puterea semnului Sfintei Cruci !
Inchinarea lucrurilor este o mangaiere uitata de crestinii din ziua de astazi, dar si o arma deosebit de puternica impotriva diavolului. Lupta diavolului spre a-l surpa pe om si a-l insela este una neincetata si nemicsorata. Cu cat crestinul se apara mai putin, cu atat diavolul castiga o tot mai mare putere asupra lui si asupra lumii din jurul lui.
Din ce in ce mai putini crestini apeleaza astazi la aceasta practica a inchinarii lucrurilor. Mai sunt inca multi crestini care zilnic ard tamaie sau smirna si isi tamaiaza casa, care aprind lumanarea la rugaciunea de seara, care iau Anafura si Aghiasma dimineata si care fac Sfestanie in casa, de cateva ori pe an. Cu toate acestea, intr-o oarecare masura, ceva lipseste din viata noastra de zi cu zi, si anume: inchinarea lucrurilor.

Biserica a subliniat mereu puterea sfintitoare a Sfintei Crucii. Este lucru de folos a o purta la gat si a o privi cu multa multumire, insa si mai de folos este a inchina cu semnul ei prea-puternic orice lucru care ne cade in maini, de la mancare si pana la obiectele cele mari.
Crestinul de rand are si el putere de a inchina lucrurile !
Nu doar preotul are puterea de a inchina lucrurile, ci si crestinul de rand, nascut in viata cea noua a lui Hristos in Taina Sfantului Botez, dar si in cea a Mirungerii, a Spovedaniei si a Sfintei Euharistii. Preotul are intr-adevar o mai mare putere de a binecuvanta lucrurile - de a le sfinti, in virtutea harului primit in Taina Hirotoniei, fata de crestinul de rand, insa aceasta nu-l lipseste pe cel din urma de orice putere.

Multi sfinti si oameni duhovnicesti nu au fost clerici, ci simpli crestini de rand, si au insemnat cu semnul Crucii pe bolnavi si i-au vindecat, au insemnat natura si aceasta i-a ascultat.

Preotul binecuvinteaza cu mana in chipul in care binecuvinteaza Insusi Hristos, in icoana, tinand degetele suprapuse precum se vede. Crestinul de rand binecuvinteaza insa lucrurile asa cum se inchina pe el insusi, cu mana pregatita pentru facerea Sfintei Cruci, cu trei degete lipite si cu celelalte doua stranse la baza lor.
In traditia ortodoxa rusa, mama isi binecuvinteaza copilul, inchinandu-l pe frunte cu semnul crucii, inainte ca acesta sa plece intr-o calatorie sau sa treaca printr-o greutate. Crestinul isi inchina perna, la culcare, mancarea, la masa, cat si orice lucru folosit in cursul zilei, de la paharul cu apa si pana la lopata si cartea de citit. Aceasta fac si multi dintre parintii din manastiri, simpli calugari, iar nu clerici.
Fiecare lucru poate fi inaltat sau pogorat din rostul lui natural !
Fiecare lucru poate fi inaltat sau pogorat din rostul lui natural, “pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire; caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune” (I Timotei 4, 4-5).

Se poate vorbi de "un botez” al lucrurilor prin inchinarea acestora lui Dumnezeu. Pana la oferirea lor, inapoi, lui Dumnezeu, lucrurile sunt parca intr-o stare de neimplinire, de asteptare a implinirii cuvantului liturgic: "Ale Tale, dintru ale Tale. Tie iti aducem de toate si pentru toate.”

Fiecare lucru este un dar, el putandu-se intoarce inapoi Daruitorului - lui Dumnezeu - sau diavolului, celui care nu ne da nimic, ba mai mult, ne ia cat poate de mult din viata si lucruri, el fiind “tatal minciunii”, al hotiei si al distrugerii.

Scoaterea materiei de sub puterea celui rau si oferirea ei, inapoi, lui Dumnezeu este ceea ce se intelege prin "preotia universala”, prin preotia fiecarui crestin in parte, ca purtator al mesajului mantuitor adus de Hristos.

Dupa inchinarea lucrurilor, acestea se afla in purtarea de grija a lui Dumnezeu si a ingerului lor pazitor. Tot lucrul are un inger pazitor, randuit de Dumnezeu la crearea lui, si cu atat mai mult acel lucru care este neincetat binecuvantat prin rugaciune si inchinarea cu semnul Sfintei Cruci.

Acest lucru este posibil deoarece materia se poate impartasi de harul necreat al lui Dumnezeu. Energiile necreate sunt impartasibile, iar omul si materia au puterea de a se impartasi de ele. De aceea vorbim despre Sfanta Biserica, despre Sfintele Moaste, despre Sfintele Icoane, despre Sfanta Aghiasma, si alte asemenea lucruri sfinte.

Materia are capacitatea de a primi harul, binecuvantarea si puterea lui Dumnezeu. Trebuie doar ca omul sa isi doreasca acest lucru si sa inalte lui Dumnezeu toate, spre a le lua inapoi binecuvantate, curate si incarcate cu putere multa.

Painea poate ajunge Trupul Mantuitorului, dat crestinilor la Sfanta Liturghie, dar poate ajunge si hrana pentru lacomie si lupta intre oameni. Vinul poate ajuge Sange al Mantuitorului, dat crestinilor la Sfanta Liturghie, dar poate ajunge si materie pentru betie si aprindere trupeasca. Tot asa, fiecare lucru poate fi inaltat sau denaturat din rostul lui.

Seara, fiecare crestin trebuie sa isi inchine patul si perna, precum si este indemnat la sfarsitul Rugaciunilor de seara, in Ceaslov, dupa rugaciunea inchinata Sfintei Cruci: “Apoi sa-ti saruti Crucea si sa faci semnul Sfintei Cruci pe locul unde vrei sa te culci, de la cap pana la picioare, asemenea si spre toate laturile.”

Femeile crestine de la tara inca mai inchina cu palma cele pe care le dau de pomana. Astfel, painea, colacul, lumanarea, cat si orice alte lucruri, sunt inchinate de ele cu catul palmei, in lung si in lat, rostind rugaciune de pomenire.

A face semnul Sfintei Cruci pe orice lucru, a inchina orice lucru lui Dumnezeu, a face rugaciune pentru orice, aceasta este calea si lucrarea crestina de zi cu zi. Putem inchina masina, casa, mancarea, hainele, cat si orice lucru.
Inchinarea lucrurilor si puterea semnului Sfintei Cruci !
Sfantul Grigorie, Episcopul din Neocezareea, facatorul de minuni, sarbatorit la 17 noiembrie, inchina vazduhul dintr-o capiste idoleasca, unde ramane peste noapte. In urma facereii semnului Sfintei Cruci in vazduh, toti diavolii ascunsi in acea capiste au fugit, lasand locul curat. Redau, in continuare, fragmentul cu pricina, din viata Sfantului Grigorie:

“Sfantul Grigorie, mergand la Neocezareea, in cale sa a avut prilej sa dea de o capiste idoleasca. Era atunci seara si cazuse si o ploaie mare, de aceea sfantul a fost nevoit sa intre in acea capiste idoleasca, impreuna cu calatorii si a ramas intr-insa. Acolo erau multi idoli in care vietuiau draci si se aratau aievea slujitorilor lor si vorbeau cu ei. Deci, innoptand Sfantul Grigorie acolo, isi savarsea obisnuitele sale rugaciuni de miezul noptii si de dimineata, insemnand cu semnul Crucii vazduhul spurcat de jetfele idolesti. Iar dracii, infricosandu-se de semnul Sfintei Cruci si de rugaciunile Sfantului Grigorie, au lasat capistea si au fugit.

Facandu-se ziua, Sfantul Grigorie si-a urmat calea sa, care ii era inainte, impreuna cu ceilalti calatori, iar slujitorul cel idolesc a intrat in capiste, dupa obiceiul sau, vrand sa aduca jertfa idolilor, insa n-a gasit pe draci, caci fugisera de acolo. Dar, desi aducea jertfa dracilor, nu i se aratau, precum se obisnuise mai inainte, incat slujitorul nu pricepea pentru care pricina au fugit zeii sai din capiste. El i-a rugat mult sa se intoarca iarasi la locul lor, dar ei de departe strigau, zicand: "Nu putem sa intram acolo, unde a fost strainul acela care mergea din pustie la Neocezareea."
Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-o omilie despre "sarpe de arama din pustie”, vorbeste si el despre puterea semnului Sfintei Cruci, aratand cum numai privind cineva spre ea (spre inchipuirea ei) se vindeca de moarte. Si tot el zice ca daca numai inchipuirea ei avea atata putere, in pustie, Crucea in sine este cu atat mai tare decat aceea. „Nu era sarpele de arama ? Si totusi ce putere ! Dar cum putea materia moarta sa biruie moartea ? Putea pentru ca ea reproducea chipul Crucii ! Si sa nu credem in realitatea insasi a acestei Cruci, cand ea avea o astfel de putere atunci, fiind numai preinchipuita ?!”
A face crestinul cruce pe orice lucru, a inchina orice lucru lui Dumnezeu, a face rugaciune pentru orice lucru si pentru orice lucrare, aceasta este calea si lucrarea crestina de zi cu zi voita si binecuvantata de Dumnezeu.

Teodor Danalache
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/inchinarea-lucrurilor-108127.html
___________________________
Ca o opinie personala, indraznesc sa spun ca, indiferent cand a fost asezata crucea in forma ei actuala, incarcatura ei energetica este mare. Faptul ca Iisus a fost rastingnit cu bratele in lateral de trup intr-o pozitie ce ulterior va purta numele de CRUCE, ne da azi noua putere ocrotitoare cand insemnam cu semnul Crucii ORICE, pana si perna la culcare, painea, apa de baut ........
 
APOLOGETICĂ



Biblia răspunde

IPS Ioan Ploscaru


9. ÎNCHINAREA LA CRUCE

Crucea este semnul biruinţei lui Cristos asupra diavolului. În vorbirea creştină, "cruce" înseamnă virtute, jertfă: "Cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu vine după mine, nu este vrednic de Mine" (Matei 10,38); "Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze" (Marcu 8,34); "Cel ce nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14,27).

Sfântul Pavel scrie: "...aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur numai ca să nu sufere prigonire pentru crucea lui Cristos" (Gal. 6,12); "Iară mie nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Isus Cristos" (Gal. 6,14); "... uniţi într-un singur trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia" (Efes. 2,16); "Şi printr-însul toate cu Sine să le împace..., făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale..." (Col. 1,20; 2,14).

Crucea este semnul Dumnezeului celui viu: "Şi iată am văzut alt înger, suindu-se la răsăritul soarelui, care avea semnul Dumnezeului celui viu" (Apoc. 7,2). La profetul Ezechiel scrie: "Treci prin oraş, prin tot Ierusalimul şi înseamnă fruntea bărbaţilor care suspină" (Ezechiel 9,4). Semnul era în chip de cruce T (litera "tau" evreiască). Crucea este semnul Fiului Omului, cum citim la Matei: "Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului..." (Matei 24,30). Aşadar, cel ce se leapădă de cruce, se leapădă de semnul Fiului Omului.

Scrierile vechi ne arată că primii creştini foloseau semnul crucii:

- Tertulian (pe la anul 200 d. Cr.) în cartea sa De corona Militis (cap. 3) şi în cartea De Resurectione Carnis (cap. 8), arată că creştinii îşi fac cruce.

- Sf. Ciril din Alexandria (376-444) în cartea sa Contra Iulianum, cap. 4, ne spune că creştinii se închină în faţa crucii, îşi fac semnul crucii pe frunte şi îl sapă pe uşile caselor. Vechimea obiceiului de a se însemna cu semnul crucii vine de pe timpul Apostolilor.

Noi, când ne facem cruce, ne mărturisim credinţa şi pronunţăm numele Preasfintei Treimi: în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin (Matei 28,19); "Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19). Aşadar, cei ce se leapădă de cruce, sunt cei pieritori, despre care Sf. Pavel zice: "Cuvântul crucii celor pieritori este nebunie, iar nouă, celor ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1,18); "... Duşmanii crucii lui Cristos" (Filip. 3,18).

Exemplu: Celebrul Cardinal Wiseman (1802-1865) era pe patul de moarte. Un prieten, vizitându-l, îl întreabă: "Cum vă aflaţi, Eminenţă?" Cardinalul, luând crucea în mâinile sale, cu o privire plină de emoţie, răspunse: "Mă aflu ca un licean ce va pleca în vacanţă pentru a-şi regăsi casa părintească!" Iată cum ştia să moară cel care a fost format la şcoala dumnezeiescului Răstignit.

"La picioarele crucii - scrie Mons. Gibier - se umileşte orgoliul, se dizolvă egoismul, voluptatea se mortifică, remuşcările se calmează, ura este învinsă de dragoste, durerea, deznădejdea şi descurajarea primesc forţa necesară pentru a învinge..."

Constatăm din vieţile sfinţilor ce mare putere are o sfântă cruce făcută cu evlavie. Crucea este arma împotriva diavolului, căci bine zice poporul: "fuge ca dracul de cruce". Crucea este simbolul creştinului. Ea se aşează atât pe clopotniţa bisericilor, cât şi deasupra patului copiilor, ca apărare şi scut.

http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?biblia=9




O remarca, inchinarea (mai ales la tara) este mai mult un ritual preluat din vechime.

Care dintre voi imi confirma urmatoarele:

"Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă va vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."
Matei 16, 22-24


(recunosc ,nu stiu sa caut in biblie versete )
 
Va pun o intrebare:cultul crucii a fost introdus ca practica in biserica in anul 787,la al VII lea Conciliu ecumenic de la Niceea.De ce doar atunci??

Un pagan,mare ucigas de felul lui si bagator in ale bisericii,care se numea Constantin a fost cel care a fortat introducerea crucii in inchinare,pretextand un vis al sau…dar conceptul a “prins” 4 secole si ceva mai tarziu…Asa ca ...doresc explicatii. Rog sa ne ajute mintile luminate, spiritele evoluate. :D
 
:D daca aveam pe cineva in locul lui Constantin ne inchinam la topaie?
 
Stai la rand Bodo, eu am intrebat prima :D:
Emerem, nu te bagi sa ne luminezi? ca pe chat ....gata cu discutiile .
 
pai bravo bodo crucea pe timpul lui isus nu exista a aparut 700 ani dupa daca nu ma insel
 
Manu, rugamintea mea era sa-mi spuneti daca este corect urmatorul verset:

"Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă va vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."
Matei 16, 22-24 .

Cred ca nu ai observat rugamintea mea.Merci.
 
Crucea a aparut cand i-a fost scris sa apara si ne este utila pana azi (unora dintre noi care o constientizeaza si aprecieaza).
Pe mine, semnul crucii (cu limba in cerul gurii) m-a salvat in multe cosmaruri in care eram in imposibilitate de a ma misca (repet : in vise urate), fiind atacata energetic de entitati cu o polaritate negativa.
Tot asa cum au aparut intai calculatoarele si apoi internetul.

Cine a gandit introducerea ei (chiar nu are importanta cand si de catre cine) a facut o fapta buna si a gandit bine. Uite ca oamenii, daca isi dau silinta un pic, pot face si fapte bune.

Fiecare dupa cum simte. Ascultati-va inimile si nu veti da gres.
Cand avem mai mari indoieli, batranii zic sa gandim cu inima.

Sanatate si ganduri bune tuturor. :)
 
Crucea ,ca si simbol,dateaza de mii de ani sub diferite forme.Biserica a scos crucea din crestinism dupa care a reintrodus-o.Motivul?!Probabil acelasi cu al tuturor falsificarilor Bibliei-decizii interesate ale sinoadelor preotesti.Pentru crestini reprezinta simbolul sacrficiului fiului lui Dumnezeu-facand semnul crucii atunci cand te inchini-ii recunosti jertfa de Dumnezeu si accepti sa-L urmezi.Crucea crestina este cel mai puternic simbol din punct de vedere energetic,pe cei botezati conectandu-i direct la IIsus.Probabil-e doar parerea mea-preotii primelor secole stiau asta,dar,in orgoliul si lacomia lor ,doreau ca legatura cu Iisus sa se faca doar prin intermediul lor.Nu stiu ce i-a determinat sa se razgandeasca mai tarziu.
 
anuk said:
Manu, rugamintea mea era sa-mi spuneti daca este corect urmatorul verset:

"Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă va vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."
Matei 16, 22-24 .

Cred ca nu ai observat rugamintea mea.Merci.

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16
Matei cap 16 :
23. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
=
Ca nu gandesti dupa cum le-a vrut Dumnezeu ci le gandesti dupa mintea limitata si partinitoare a oamenilor, carora le e frica de durere si fug de suferinta (oamenii).


- parerea mea -
 
au introdus cuvantul cruce in dictionarele noastre dreopt corespondent al cuvantului stauros care stim ca era un simplu lemn vertical.Aproape in toata lumea antica au fost gasite diferite obiecte care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme si care datau din perioada mult mai vechi decat era crestina.India,siria,persia,si egiptul ne furnizeaza nenumarate exemple....Folosirea crucii ca simbol religios in timpurile precrestine si printre popoarele necrestine poate fi considerata aproape universala si in majoritatea cazurilor legata de o forma oarecare de adorare a naturii.Forma crucii cu 2 brate isi are originea in Caldeea anticaca si in tarile invecinate inclusiv egipt crucea era folosita ca simbol al zeului TAU initiala nume;lui sau.Spre mijlocul sec 3 bisericile fie e indepartasera de unele invataturi ale credintei crestine fie le falsificasera.Pentru a mari prestigiul sistemului ecleziastic apostat, paganii erau primiti in biserici fara sa fie regenerati prin credinta si li se permitea sa-si pastreze in mare parte,semnele si simbolurile pagane.Astfel TAU sau T in forma cea ,mai frecventa cu bara transversala lasata mai jos a fost adoptat ca simbol al crucii lui Cristos,,Este straniu totusi adevarat, ca cu mult inainte de nasterea lui Cristos si de atunci incoace, crucea era folosita ca simbol sacru in tari in care nu ajunsesera invataturile bisericii.....grecii se inchinau la lui bachus, tirienii e inchinau lui tamuz, caldeeni care se inchinau lui bel si scandinavii care se inchinau luin odin toti au folosit un obiect cruciform in inchinarea adusa acestora.Crux Ansata era crucea cu ansa sau maner in partea superioara ...era purtata de preoti si regii pontifi egipteni ca simbol al autoritatii lor de preoti ai zeului soare, fiind denumita emnul vietii.Diferite reprezentari de cruci se gasesc pretutindeni pe monumentele si mormintele egiptenilor fiind considerate de multi specialisti simboluri fie ale falusului fie ale coitului....in mormintele egiptene crux ansata se afla alaturi de falus....A Short History of sex worship, H.Cutner londra 1940p16,17.Aceste simboluri cruci erau folosite ca simbolluri ale zeului babilonian Soare si au aparut pt prima oara pe o moneda a lui Iulius Caesar 100-44 i.e.n.in cor cap 10 vers 14 ,,Iubitii mei frati, fugiti de idolatrie"mai e ex cap 20 vers 4,5 unde spune sa nu-ti faci chip cioplit, nici vre-o alta infatisare a lucrurilor care sunt in ceruri sau jos pe pamant ,sau in apele mai jos decat pa,mantul.Sa nu te inchini la ele inaintea lor si sa nu le slujesti.

anuk e din noul testament?

anuk depinde ce intelegi prin cruce poate fi parul acela dar nu facut din 2 bucati eu nu inteleg crucea de azi pt ca atunci nu exista deci....
 
Cristina,asa am interpretat si eu, cred ca asta e talcul dar .....intrebarea era referitoare la "conceptul de cruce" inca din vremea lui IIsus.

Asta era intrebarea de la care s-a pornit "Daca crucea este amintita in biblie".
 
din cate stiu dupa moartea lui isus e amintita dar nu sunt sigura
 
Gogule, daca in visul imparatului ,mare ucigas pagan,”crestinat” multi ani mai tarziu pe patul de moarte dar facut “sfant” de bisericile traditionale, aparea topaia, oamenii se inchinau acum la topaie si facau un idol din ea. Asa ca...nu era neaparat nevoie sa fie altul :D . Eu asa vad problema. Aceasta este o parere personala si poate fi inteleasa gresit. :D
 
oricum e idolatrie si lui dumnezeu nu ii este pe plac asa ca ...trageti voi concluzia

schimbam subiectul vorbim de sfinti si cui trebuie sa ne rugam?sunteti de acord?
 
Istoric

Crucea ansată sau coptă, numită şi cruce Tau, în acelaşi timp hieroglifă egipteană (ankh) încărcată de simbolism
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite şi în acelaşi timp printre cele mai vechi. El se găseşte pictat sau scrijelit în peşterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană şi precreştină el a fost un simbol preferat al celţilor (monezile lor ne stau mărturie). Ştim însă cu siguranţă că el a fost un simbol legat de divinităţi odată cu apariţia civilizaţiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverşilor zei egipteni reprezentaţi de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele şi pereţii mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieţii (imortalităţii), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea căreia este ataşat penisul la capătul căruia sunt situate testiculele). La apariţia lui, creştinismul a integrat şi el simbolul acesta străvechi.

«Cruce» are două sensuri: un sens material, şi un sens moral.
În limba latină cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creştine, şi servea la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor şi furilor, care nu erau cetăţeni romani.
În liturgică, «cruce» poate avea înţelesul de crucifix, ori de cruce manuală.

Sens moral ,,,,,,,,,,,,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cruce
 
inca ceva nu are ce sa caute cuvantul cruce in biblie deoarece in cuvantul cruce in lb greaca nu exista stauros inseamna bucata de lemn simplu fara forma ,deci cuvantul cCRUCE nu are ce cauta in biblie pt simplu fa[pt ca in Codex Sinaiticus ori in alte manuscrise dupa care s-a tradus biblia nu se gaseste acest cuvant.Iar dupa cum stim crucea este rodul imaginatiei imparatu;lui Constantin cel Mare.El a avut o viziune au un vis despre aceassta cruce si de atunci a aparut simbolul cruce., si cultul inchinarii la cruce.nu puteau a scrie despre cruce in biblie fiindca nu exista cuvantul cruce in greaca deci si asta a fost transformat ca multe altele....
 
Manu, cica prin "viziunea", sau visul ala, paganul Constantin a considerat ca este spre binele Imperiului Roman( pentru a preintampina un razboi civil) sa uneasca crestinismul cu religiile pagane (inchinarea la zei). Si de aici ne-am procopsit cu crucea. Ia gata, ca mi-am obosit creerul. :D
 
Semnul crucii, simbol peren.



Semnul crucii a fost folosit cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului. El este un vechi simbol folosit de popoarele antice pentru a reprezenta soarele si armonia dintre cer si pamant. Oamenii de stiinta ai antichitatii considerau centrul unirii pamantului cu cerul ca fiind mijlocul universului. Cele patru brate ale crucii indicau cele patru puncte cardinale. Latinii foloseau pentru cruce termenul "crux", iar grecii "stauros", desemnand in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala (numita de latini "patibulum"), pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Cercetatorii contemporani, precum F. Gayet, arata ca, in Egiptul Antic, semnul crucii era folosit ca simbol al unor zei, care erau reprezentati tinand in mana acest semn. Biserica Copta (n.r. - Biserica Ortodoxa din Egiptul de astazi) a preluat semnul acesta pentru a desemna Sfanta Cruce. De asemenea, E. Burnouf arata ca simbolul crucii a fost folosit in civilizatia ariana ca reprezentare mistica a luminii zeilor sau a focului sacru si chiar a soarelui. Alti cercetatori, care au studiat obiecte din epoca bronzului, au ajuns la concluzia ca semnul crucii era folosit de multe popoare ale Europei, ca simbol al consacrarii, si era pus pe obiectele legate de nou-nascuti. De asemenea, intr-un cimitir al etruscilor din civilizatia Golasecca (Italia), fiecare mormant are un vas cu semnul crucii pe el. Obiecte asemanatoare s-au descoperit si in Tyr, Micene sau Creta.

Semnul crestinilor

O data cu aparitia crestinismului, semnul crucii capata noi valente. Crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos avea forma pe care o cunoastem cu totii, cu doua laturi, una verticala si una orizontala. Printre primele lucrari in care crucea apare ca simbol crestin cu semnificatii mistice, legate de mantuirea oamenilor adusa de rastignirea lui Hristos, amintim "Octavius" a scriitorului crestin Minucius Felix, scrisa la sfarsitul secolului al doilea. Apoi, crucea apare ca semn crestin si la Clement al Alexandriei, care vorbeste despre "semnul Domnului", care a fost prefigurat de litera numarul 318 de la Facere 14:14, asa cum se explica si in Epistola lui Barnaba. Pentru numarul 300, s-a folosit litera "T" din alfabetul ebraic, fiind evidenta asemanarea cu semnul crucii, iar pentru "18", s-au folosit primele doua litere ale numelui "Iisus Hristos" (IH), ceea ce arata legatura dintre Hristos si Cruce. Tertulian, in "De Corona", scrisa in 204, aminteste de obiceiul crestinilor de a-si face deasupra capului semnul crucii. Unii cercetatori sustin ideea ca semnul crucii a aparut ca simbol crestin abia pe la sfarsitul secolului al IV-lea si inceputul secolului al V-lea, cand crestinii au inceput sa faca analogie cu pozitia de rugaciune, cu bratele intinse, ca semn al victoriei soarelui impotriva fortelor intunericului si simbol al mantuirii universale.

Crucea fara Trupul lui Iisus Hristos

In primele secole crestine, crucea a fost reprezentata fara Trupul lui Hristos pe ea. Cu toate acestea, legatura dintre Cruce si Hristos, care s-a rastignit pe ea, era evidenta. Motivul pentru care crucea era reprezentata simplu, fara Trupul lui Hristos, a fost amintirea dureroasa a mortii sale. Pe langa aceasta, unii cercetatori arata ca in randul crestinilor exista frica de a-L reprezenta pe Hristos rastignit, considerandu-se chiar un pacat, echivalent cu a doua rastignire. S-au descoperit apoi cruci datate din secolele al III-lea sau al IV-lea pe care era reprezentat un tanar care purta o cruce impodobita cu nestemate. In secolul al V-lea, crestinii au pus langa pietrele pretioase si un miel, simbolul sacrificiului si implicit al lui Hristos.
La Sinodul Trullan din anul 691 s-a acceptat prezentarea unui tanar anonim pe cruce, in locul mielului, iar mai tarziu, unii istorici indicand chiar secolul al X-lea, dupa abolirea pedepsei de moarte prin crucificare, cand din memoria colectiva a crestinilor a inceput sa dispara asociatia crucii cu chinurile crucificarii, s-a pus si Trupul lui Iisus pe cruce in locul tanarului anonim. In primele reprezentari, Iisus apare prezentat imbracat, fara barba, cu corp neinsangerat, apoi, mai tarziu, apare cu corpul distorsionat, plin de sange, cu barba. Tot din aceasta perioada apar si primele cruci pe turlele bisericilor.

Cele mai cunoscute cruci

Se cunosc circa 400 forme de cruci, din care urmatoarele cele mai raspandite sunt crucea "Tau", in forma de "T". Este poate cea mai veche forma cu origine in vechea Chaldee, unde simboliza Zeul Tammuz. Crucea catolica, (crux immissa), cu brate inegale (latura verticala mai lunga), este forma cea mai raspandita la ora actuala. Bisericile catolice au o sectiune orizontala corespunzatoare acestei forme. Crucea ortodoxa (greaca) este a treia forma a crucii care cunoaste o larga raspandire. Sectiunile orizontale ale bisericilor ortodocse au aceasta forma, a unei cruci cu patru brate egale. Totodata, reprezinta simbolul actual al organizatiei "Crucea Rosie".

Legenda lemnului Sfintei Cruci

Cea mai interesanta legenda referitoare la cruce este cea a legaturii ei cu pomul cunoasterii binelui si a raului din rai. Conform legendei, la moartea lui Adam, fiii sai au hotarat sa-i faca sicriul din pomul care semnificase pacatul neascultarii protoparintilor nostri. Copacul urias a fost taiat, iar sicriul lui Adam a consumat o parte infima din lemn. Tot ce a ramas a fost pastrat ca un semn al amintirii pacatului si a promisiunii rascumpararii noastre. Cand Noe a primit porunca sa construiasca arca - simbol al Bisericii, al mantuirii noastre -, el a folosit marele copac din mijlocul raiului, tocmai fiindca era legat de promisiunea salvarii. La terminarea potopului, apele au adus parti din lemnul corabiei pana in tara sfanta. Oamenii au vazut lemnul care era dintr-o esenta necunoscuta si foarte tare. Un dulgher a luat tot ce a gasit din copacul respectiv si a cioplit o masa mare si grea, care s-a mostenit din generatie in generatie, pana in vremea lui Iisus. Dupa ce Mantuitorul Iisus Hristos a fost condamnat la moartea pe cruce, ultimul descendent al vechiului dulgher si-a adus aminte de lemnul special mostenit de la stramosi si a facut o cruce mare si grea pe care a oferit-o spre crucificarea lui Hristos, cerand apoi confirmarea sentintei lor de la procuratorul roman Pilat. Astfel a murit Iisus pe crucea facuta din lemnul pacatului adamic, lemn care a devenit instrumentul ispasirii pacatelor omenirii prezente atunci si ale celei viitoare, pana la Judecata finala. Legenda, ca orice alta legenda, ascunde in ea o farama de adevar istoric, dar, mai ales, un sens spiritual pe care evlavia populara l-a insamantat in ea. Cel mai important element al acestei legende este legarea ei de pacatul adamic si de iertarea neamului omenesc. Acolo unde Adam a gresit, acolo s-a facut si fagaduinta mantuirii viitoare.

Cine a descoperit crucea lui Hristos

Evangheliile ne vorbesc despre faptul ca Iisus Hristos a fost rastignit cu adevarat pe o cruce de lemn, pe Golgota "impreuna cu alti doi, de-o parte si de alta" (Ioan 19:17-18). Cea care a descoperit crucea pe care a fost rastignit Hristos a fost Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin. Aceasta a cerut Imparatului sa-i dea bani pentru a face sapaturi pe Golgota spre a descoperi crucea, care a fost gasita in 326. Sfanta Elena, asa cum ne spun scriitorii crestini Ambrozie sau Rufinus, a trimis fiului ei, Constantin, doua cuie din crucea Domnului, unul din cuie fiind incastrat intr-o diadema. Crucea a fost pusa in Biserica Sfanta Cruce din Ierusalim, zidita de Imparteasa Elena. Acolo era, de asemenea, un cui si placa pe care Pilat porunciose sa se scrie INRI. In urma unui razboi cu persii, crucea a fost luata ca un trofeu de mare valoare si astfel Ierusalimul a ramas fara obiectul de venerare cel mai sacru. La cativa ani dupa aceasta, imparatul Heraclius a pornit un razboi contra persilor pentru a redobandi crucea. Persii au fost infranti, crucea a fost adusa cu mare cinste la Ierusalim si patriarhul orasului a inaltat-o in fata poporului, pe 14 septembrie, cand tot poporul a cazut in genunchi si a cantat cu lacrimi: "Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim". Cu timpul, Sfanta Cruce s-a pierdut si nu au mai ramas decat parti din ea, aflate in proprietatea unor patriarhii.











Stefan MARCULET
 
Back
Top