EXTRATERESTRII : MIT SAU REALITATE

[anuk]

Gary McKinnon,hackerul care este judecat pentru spargerea codurilor de securitate ale Pentagonului si ale NASA a gasit dovezi ale tehnologiilor extraterestre.



Este declaratia soc a unuia dintre cei mai cunoscuti hackeri din toate timpurile, scotianul de 48 de ani, Gary McKinnon.

In prezent, McKinnon este judecat pentru spargerea codurilor de securitate ale Pentagonului si ale NASA intre anii 2001-2002, insa autorul acestei fapte este de cu totul alta parere. El sustine ca SUA vrea sa faca din el un exemplu pentru oricine ar mai divulga secretele guvernului american cu privire la existenta vietii extraterestre.

Scotianul sustine ca a patruns in bazele de date ale celor doua organizatii in incercarea de a gasi dovezi cu privire la existenta extraterestrilor. In schimb, sustine acesta, a gasit mult mai mult decat se astepta. McKinnon a declarat in fata judecatorilor si a presei ca a gasit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestra, a existentei energiei capabile sa stopeze procesul de incalzire globala, ale dispozitivelor antigravitationale si, peste toate, a existentei unei adevarate flote stelare, capabile sa strabata distante uriase prin spatiul cosmic.
In mod bizar, niciun reprezentant al acuzarii nu a negat spusele lui McKinnon. Ceea ce isi doresc, insa, autoritatile americane este ca scotianul sa fie extradat si sa primeasca o pedeapsa maxima de 60 de ani intr-o inchisoare de maxima securitate din SUA.

In prezent, Mckinnon s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului si autoritatilor britanice pentru a refuza extradarea.

Mai mult, Partidul Conservator Britanic a si demarat un proiect prin care cazul scotianului sa devina varful de lance in schimbarea legislatiei si a legii extradarii, sustinand neconditionat apararea acestuia.

Surse: DailyGalaxy si Descopera.ro

 

[anuk]

Fabuloasele nave zburatoare din India Antica - VIMANELE



O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.

Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlul ciudat: "Vaimanika aeronautics".

Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.

Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.




In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.

Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.

Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.



O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.


Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii.

Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori.

Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte...




O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.


Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa:

"La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. (...) carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. (...) Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".

Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut.




Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas".

Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...
"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".

Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum... mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se."

Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.

O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice.

Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".


Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real profit stiintific de pe urma lor.

In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.

La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.

Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.

Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.


http://2012en.blogspot.com/2010/06/fabuloasele-nave-zburatoare-din-indi

 

[anuk]

Extraterestrii nu sînt chiar...

Ionel Grama



„Probabil realizaţi că nu am chef de fantezii la vîrsta mea. Datele mele arată că extratereştrii folosesc apa drept combustibil pentru navele lor. Ei descompun apa în oxigen şi hidrogen“, a afirmat Vladimir Georgevici Ajaja, fizician şi matematician, părintele ozenisticii ruse şi fondatorul Centrului de Studiu al OZN, în urmă cu vreo trei ani, într-un interviu acordat ziarului Pravda.

Savantul rus, care a făcut aceste declaraţii cu ocazia împlinirii vîrstei de 80 de ani, a mai formulat şi alte teorii şocante. „Termenul de «extraterestru» nu este tocmai corect. Nu există dovezi care să ateste că ei vin de pe alte planete. Nimeni nu ştie de unde vin. Nu este exclus ca ei să aparţină unei civilizaţii dintr-o lume paralelă sau chiar din ocean. Ştiinţa modernă cunoaşte foarte puţine lucruri referitoare la ceea ce se întîmplă în adîncurile oceanelor. In 1993, sateliţii americani au făcut mai multe fotografii în infraroşu cu Mexico, Chile şi Bolivia. Imaginile arată obiecte mari, cu un diametru de pînă la 450 de kilometri, nişte oraşe zburătoare, invizibile cu ochiul liber. Acestea sînt locurile din care vin ei”, a precizat cercetătorul. Ideea nu este nouă, ea a mai fost lansată şi de alţi pasionaţi ai OZN-urilor, dar, ca de obicei, cînd e vorba de astfel de cazuri, totul a fost luat în derîdere.
Există totuşi o bază reală care să susţină afirmaţiile omului de ştiinţă rus? De puţină vreme, Marea Britanie a făcut publice o serie de documente secrete legate de obiectele zburătoare neidentificate. Printre acestea se află şi dosarul „Coasta Northumberland”, subiect care a ţinut prima pagină a unor ziare de renume, precum Financial Times şi The Independent, în urmă cu 40 de ani. In mai 1970, trei radare militare şi un radiolocator al unui aeroport civil au înregistrat, independent unul de celălalt, un OZN imens, fotografiat şi de unii observatori ocazionali. Cum era de aşteptat, oficialităţile nu au recunoscut nimic, iar militarii au negat că ar avea cunoştinţă despre astfel de fenomene. După şapte ani însă, în iulie 1977, „oraşul zburător” s-a materializat din nou pe cerul Angliei, cam în aceeaşi zonă, el fiind „văzut” atît de staţiile de radiolocaţie, cît şi de unele persoane. De această dată, oficialităţile politice şi militare britanice au trebuit să ia lucrurile în serios, fără să facă însă publice măsurile adoptate. Cam în acelaşi timp, un alt obiect zburător neidentificat enorm a fost semnalat în România, în zona aerobazei militare de la Feteşti, fenomen trecut sub tăcere totală. Astfel de apariţii bizare au fost semnalate şi în alte locuri de pe glob, dar nu s-au găsit niciun fel de explicaţii pentru ele.
Pot fi considerate acestea speculaţii ştiinţifico-fantastice? Dacă respectăm teoria relativităţii a lui Einstein, distanţa dintre noi şi o astfel de lume invizibilă este determinată şi variază în funcţie de spaţiu şi timp, de gravitaţie şi de viteza de deplasare a particulelor energetice. In prezent, s-a demonstrat că două particule subatomice se comportă identic, indiferent de distanţa care le separă, chiar dacă aceasta este de mărimea unei galaxii. Cu alte cuvinte, viteza cu care se transmite informaţia între ele este cu mult mai mare decît viteza luminii, socotită pînă acum o barieră de netrecut. In acest caz, spaţiul şi timpul nu mai sînt aşa cum le-am definit, interpretat şi aplicat noi, în jurul nostru şi chiar în univers nu există „goluri”, totul fiind populat cu alte particule şi cîmpuri energetice, care pot forma alte lumi, acelea din care vin extratreştrii.


http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/enigme-extraterestre/extraterestrii-nu-sint-chiar/

 

[anuk]

Enigma liniilor de la NazcaCu peste o mie de ani inainte de era noastra, valea Nazca, o regiune desertica pe coasta de sud a statului Peru, a fost ocupata de o populatie a carei tehnologie agricola sofisticata i-a permis sa construiasca un sistem de irigatii, imbunatatind recoltele, si sa extinda aria cultivabila. In urmatorii 1500 de ani misterioasa populatie a facut progrese la tesatorie, olarit si arhitectura. Dar cea mai remarcabila realizare culturala a acestui popor ramane crearea unei extraordinare arte terestre, a carei utilitate practica a ramas un mister pana in zilele noastre.

Asa-numitele „linii de la Nazca”, mai multe mii la numar, constau din cinci feluri de semne, despre care William H. Isbell scrie:

,,Cele mai obisnuite sunt liniile drepte. Mii de asemenea linii marcheaza desertul in toate directiile – de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul… Uneori liniile se intorc si constituie figuri geometrice complexe, cu zigzaguri sau seturi de paralele prelungite de linii oscilatorii. In al doilea rand sunt figurile geometrice – triunghiuri sau forme trapezoidale alungite, – care pentru prima oara au fost observate din vazduh… In al treilea rand vin schitele de animale si plante infaptuite prin linii curbe… Adesea, cele trei categorii fonneaza o singura reprezentare… O a patra clasa de semne terestre include mai multe tipuri de gramezi de roci… A cincea categorie de semne e constructia din desene realizate pe povarnisurile dealurilor”.

Unele linii sunt inguste, nu depasesc 6 inci in latime, altele sunt late de sute de iarzi. Unele linii se intind pe distanta de multe mile. Populatia Nazca le-a realizat dizlocand pietrele intunecate din teren si asezandu-le apoi in forma modelelor dorite. William E. Shawcross scrie:

„Figurile si desenele se desfasoara pe o suprafata captusita cu un material numit poleiala desertului, pe care daca o inlaturi dai peste solul de culoare crem-roz. Aceste suprafete de culoare deschisa constituie «liniile de la Nazca»; datorita conditiilor de clima, stabila si uscata, au ramas neschimbate de-a lungul secolelor.”

Ceea ce face ca aceste linii – care altminteri i-ar interesa doar pe arheologii sud-americani – sa constituie o curiozitate generala este faptul ca ele (desi nu toate) se pot distinge numai din vazduh, de la inaltime. Aspectul acesta a determinat cercurile arheologice conventionale sa faca interpretari diferite. Prima sugereaza ca figurile aveau probabil semnificatie religioasa (ele nu erau „drumuri” cum crezusera unii) din care cauza nu erau menite ochilor oamenilor de rand, sau poate chiar nu trebuiau sa fie expuse deloc vederii oamenilor. “A doua interpretare avansa ideea ca populatia Nazca detinea mijloace de a se inalta in atmosfera cu balonul, ceea ce le permitea sa pluteasca deasupra zonelor respective. Aceasta a doua varianta nu este imposibila, dar ea nu e sustinuta de dovezi.

Semnale luminoase adresate zeilor?

Liniile de la Nazca au patruns in cultura populara nu mult dupa declansarea erei O.Z.N.-urilor care au fost puse in legatura cu vizitele extraterestrilor pe pamant. In deceniul de dupa 1950, cand interesul fata de O.Z.N.-uri a proliferat datorita cartilor si articolelor aparute in cotidiene si reviste cu privire la acest subiect, unii cercetatori si-au indreptat atentia catre mitologie, carti si hrisoave vechi, cautand sa obtina dovezi despre contacte spatiale din cele mai vechi timpuri. In editia din octombrie, 1955, a revistei Fate, James W. Moseley, arheolog amator si partizan infocat al fenomenului O.Z.N., sugera ca deoarece semnele nu erau vizibile de pe pamant, „populatia Nazca a construit uriasul sistem ca semnalizare pentru vizitatorii sositi de pe alte planete, ori – poate – pentru vreo rasa pamanteana, avansata tehnologic [probabil din Atlantida] care ii vizita din cand in cand”.

Tema a fost preluata de George Hunt Williamson, arheolog amator si persoana contactata de farfurii zburatoare, care i-a dedicat un intreg capitol intitulat „Semnale luminoase pentru zei”, in lucrarea sa “Calea spre ceruri” (1959) in care scria:

,,Existau «zei din ceruri» ce pogorasera pe pamant in vremuri pierdute in negura timpurilor. Dar, oare, de ce veneau ei si care era rostul acestor linii perfect (sic) astronomice?… Acesti «zei» sau mesageri ceresti trebuie ca aveau legatura cu civilizatii pamantene cu mult superioare; poate ca populatiile acestea ii ajutau pe «zei» construind liniile si figurile, ori poate ca «zeii» erau doar maestri-arhitecti care proiectau, constructia propriu-zisa fiind efectuata de rasa pamanteana”.

„Inaltele civilizatii avansate” la care se referea Williamson erau originare de pe continentele disparute Lemuria si Atlantida, iar „zei” erau – desigur – populatiile extraterestre. Williamson considera ca terenurile ce prezinta interes din punct de vedere arheologic, inclusiv liniile, fusesera construite la „centri magnetici”, acolo unde aeronavele spatiale se puteau aproviziona cu combustibili.

La inceputul deceniului al saptelea, autorii francezi Louis Pauwels si Jaques Bergier au publicat un best-seller (care a aparut in Anglia sub titlul Zorii magici si in America sub titlul Dimineata magicienilor, in 1963), oferind cititorilor un talmes-balmes de speculatii, despre ceea ce, curand, aveau sa fie numit „astronautii stravechi”, lucrare in care se mentionau si liniile de la Nazca. Aceste speculatii au capatat cea mai larga circulatie prin intermediul cartii lui Erich von Daniken – Carele zeilor – publicata mai intai in Germania de vest in 1968 si ulterior tiparita in lumea intreaga. Pentru Daniken, liniile reprezentau un aerodrom unde aterizau si de unde decolau aeronavele spatiale.

De fapt, natura liniilor nu vine in sprijinul acestei interpretari. Un critic vehement al lui Daniken remarca: „Nu este rational sa crezi ca aeronave extraterestre de inalta perfectiune aveau nevoie de asemenea locuri de aterizare.” Pe langa aceasta – scria el -„terenul moale, nisipos, nu este deloc potrivit pentru construirea unui aerodrom.” Totusi, pe baza cartii lui Daniken a fost realizat un film documentar care s-a bucurat de succes urias, iar speculatiile sale au fost reluate si reciclate la nesfarsit in perioada de avant a astronautilor-stravechi, din deceniul de dupa 1970, lasandu-i cu gura cascata pe creduli si pe cei usor impresionabili.

 

[anuk]

Mesajele extraterestrilor pentru oameni


Unul dintre cele mai rare tipuri de intilniri cu OZN-urile este cel referitor la experientele in care oamenii se intilnesc fata in fata cu extraterestrii si stau la discutii.

Desi extraterestrii sint de obicei foarte taciturni, ocazional ei se angajeaza in scurte conversatii cu oamenii sau relateaza scurte mesaje. In majoritatea cazurilor fiintele nepamintene repeta necontenit o fraza, ca un disc uzat, spre exemplu: Nu te teme, nu-ti voi face nimic rau.

Familie vizitata regulat de extraterestri

In 1989 familia Ronson trecuse deja printr-o serie de experiente legate de aparitii OZN, aparitii ale unor fiinte extraterestre de culoare gri si culminind rapirea de persoane. Principalul martor, Kelly Ronson, trecuse deja prin patru vizite consecutive ale extratestrilor in numai citeva luni. La fiecare aparitie ea a putut sa discute cu acestia.

La prima intilnire de acest fel Kelly s-a trezit ca in jurul patului ei erau patru fiinte de culoare gri. Una dintre ele ii spunea telepatic sa nu se teama, sa mearga cu ei si ii porunceau sa nu-si aminteasca nimic din toate acestea.

Totusi, aproximativ 20 la suta din persoanele rapite isi amintesc ce li l-a intimplat in cursul unei intilniri cu extraterestrii. Iar Kelly marturiseste ca si-a amintit tot ce s-a intimplat. Ea tine minte ca era intr-o camera micuta, rotunda, la o masa. Ei i-au spus ca vor avea grija sa stearga din memoria ei acest eveniment si sa nu se teama, ca nu-i vor face nimic rau. Atunci ea a tipat la ei si le-a zis ca o sa tina minte tot, iar in altercatia care s-a iscat s-a taiat la mina. A doua zi dimineata, cind s-a sculat, ea si-a amintit incidentul si privindu-si mina a observat taietura.

Doua saptamini mai tirziu extraterestrii s-au intors si i-au spus din nou ca ii vor lua memoria, iar ea a refuzat spunind ca va spune tot. Ei au raspuns: Nu, nu vei face asta? Parintii tai nu te vor intelege. Mai bine nu le spui. Ea a insistat ca va spune tatalui ei iar ei au spus: Nu, nu. Nu poti face asta.

Dupa citeva saptamini fiintele ciudate au reaparut. Ca de obicei ei au incercat sa stearga din memoria fetei incidentul spunindu-i: Vei uita tot. Ca de obicei, Kelly si-a reamintit unele scene din evenimentele petrecute. Ea spune: Nu-mi aduc aminte prea bine ce mi-au cerut. Mi-au pus o multime de intrebari despre ce facem si cu ce ma ocup. La finalul intilnirii extraterestrii au spus: Noi trebuie sa vorbim cu tine. Vino cu noi. Dar ea a refuzat si a amenintat ca va spune totul tatalui ei.

Kelly spune: Cred ca ei erau religiosi. Chiar nu vor sa ne faca rau, vor sa invete. Dar se tem ca ne putem aminti de aceste intilniri pentru ca nu vor ca lumea sa stie de ei.

Mama lui Kelly, Dona, a avut si ea parte de o experienta pe care ea a numit-o vis, dar este in strinsa legatura cu intilnirile care au avut loc intre extraterestri si membrii familiei ei. Dona isi aminteste ca statea de vorba intr-o camera unde i-au fost aratati mai multi bebelusi care fusesera modificati genetic. Exista relatari despre rapiri in care extraterestrii iau copii, ii hranesc si apoi fac experimente pe ei, acestia devenind jumatate oameni, jumatate extraterestri.

Ea isi mai aminteste de o camera unde se afla o masinarie asemanatoare unui brad de Craciun, dar in loc de ramuri se aflau incubatoare pline cu copii. I s-a spus sa ia un copil si sa-l tina in brate, dar ea a refuzat deoarece copiii pareau deformati. Fiecare dintre ei avea ceva in neregula. Ea mai spune ca extraterestrii erau tristi pentru ca nu asa fusesera programati copiii, se intimplase ceva gresit. Ea afirma ca ei aveau de toate mai putin iubire, de aceea doreau sa iau unul si sa-i arat iubire. Ei aveau probleme, erau diferiti, dar lipsiti de iubire. Dona a fost incapabila sa-si infringa repulsia si a refuzat sa ia un copil, asa cum i s-a zis. Dupa aceasta experienta toate intilnirile cu extraterestrii au incetat.

Cazuri in care oamenii primesc sfaturi

Un specialist in problemele ce implica intilniri cu extraterestrii a studiat numeroase cazuri din zona Californiei. In majoritatea cazurilor fiintele nepamintene nu au vorbit sau cel mult au spus: Nu va temeti, nu va vom face rau.

Doar in citeva cazuri ei au transmis oamenilor mesaje. Unul din aceste cazuri este cel al familiei Mark: Sandy Mark, mama, este cea care a vorbit cu extraterestrii. Intilnirile ei au avut loc intr-o camera mica, circulara. Imi amintesc doar ca vorbeam cu ei. Iar ei ma intrebau diverse lucruri despre viata mea, de ce lucrez acolo, de ce-mi risipesc timpul? Apoi mi-au spus ca va avea loc o prabusire a intregului sistem si nu conteaza cine o sa cistige pentru ca totul se va darima in jurul tuturor. Va fi o rebeliune, iar eu nu voi lua parte la toate acestea, sa nu ma implic. La vremea aceea Sandy era implicata in politica iar dupa aceasta experienta ea a pus capat acestor activitati. Ea spune: A fost incredibil. In mintea mea inca mai aud cum ei imi spuneau sa nu particip la aceste miscari, sa ma indepartez, sa nu-mi mai pierd timpul asa.

Un alt caz: “Avem nevoie de copii”

Un alt martor, o femeie, a primit mesaje de atentionare referitoare la un cutremur care urma sa aiba loc, exact cu o noapte inainte. Ei au mai amintit faptul ca vor fi mai multe cutremure in toata lumea. In timpul intilnirii extraterestrii i-au mai spus femeii, in mod telepatic, ca ei nu pot avea copii desi isi doresc foarte mult. In urma acestei intilniri doamna respectiva a suferit de sindromul pierderii sarcinii, bine cunoscut in lumea cercetatorilor OZN. Multe femei care au avut parte de o intilnire cu fiinte extraterestre au acuzat ca au ramas insarcinate, dupa care, in mod misterios au pierdut sarcina.

Pentru unii mesajele sint de natura spirituala

O alta doamna care nu a crezut niciodata in OZN-uri, in 1994, in timpul vacantei, a avut parte de o serie de aparitii OZN si intilniri cu extraterestrii. Dar, din punctul ei de vedere, experienta pe care a trait-o a fost foarte placuta. Ea a facut o vizita a navei, s-a intilnit cu persoane foarte interesante care i-au transmis o serie de mesaje de natura spirituala.

Nu-mi amintesc tot ce mi-au spus, dar stiu ca mi-au sugerat ca trebuie sa fac ceva cu aura mea. Apoi, spre surprinderea ei, fiintele ciudate de culoare gri s-au schimbat in niste fiinte umane, barbati cu parul blond. La intrebarea ei referitoarele la motivele pentru care au facut acest lucru, ei au raspuns: Pentru ca asa vrei tu sa aratam.

Femeia a fost ajutata sa iasa din corpul ei si sa-si vada corpul astral. Atunci unul dintre extraterestri i-a spus: Acesta este sufletul tau. Este o parte din tine care este vesnica si trece de-a lungul tuturor vietilor.

“Suntem dintr-un loc pe care voi inca nu-l cunoasteti”

In 1992, o familie care se intorcea noaptea dintr-o excursie a avut parte de o intilnire neasteptata, fara ca atunci imediat sa-si fi dat seama. Ei au vazut doar niste lumini pe sosea care parca dansau. Cind au ajuns acasa si-au dat seama ca au pierdut o mare parte din timp, fara sa stie cum.

Facind o vizita unui specialist care i-a supus unei sedinte de hipnoza ei au retrait fantastica experienta a intilnirii cu un OZN. Ei si-au amintit ca au fost luati la bordul navei si examinati de niste fiinte aproape umane cu care s-au si conversat. Conform celor spuse de ei, fiintele extraterestre s-au purtat foarte frumos si respectuos. Ei au incercat sa le spuna ca incearca sa-i ajute. La intrebarea lor referitoare la motivul vizitei lor pe planeta noastra, ei au spus ca sunt aici pentru a-i juta oameni, spunind: Cu cit ii ajutam mai mult, cu atit de mult sintem noi ajutati. Iar cind i-a intrebat de unde sint, ei au dat un raspuns enigmatic si evaziv, spunind: Noi sintem dintr-un loc pe care voi inca nu-l cunoasteti.

Sint aici de mult, mult timp si traiesc sub oceane

Un caz extrem de neobisnuit de contact cu civilizatiile extraterestre s-a petrecut in 1991 cu o doamna care, dupa o serie de aparitii OZN carora le-a fost martora, a survenit intimplarea de fata. Mary se afla in camera ei, privind la televizor cind a simtit o prezenta ciudata in apropierea ei. Nu putea vedea nimic deosebit, dar simtea ca este vorba de o fiinta ciudata care o urmareste. In acest moment ea a fost supusa unei experiente de scriere automata, mesajul pe care fiinta extraterestra il avea de transmis devenea vizibil intregii lumi datorita ei.

Ea spune: Era foarte interesat de curiozitatea noastra vizavi de civilizatia lor si a spus ca au fost aici de multa vreme. Era foarte interesat de noi si a spus: noi traim in oceane. Navele lor se afla acolo, sub ape. Sint foarte blinzi, nu sint razboinici, nu au arme.

Ca si in alte cazuri de intilniri, Mary a primit informatii referitoare la dezastrele naturale care urmau sa se petreaca, cum ar fi cutremurele si crede ca i-au fost transmise toate aceste date pentru a-i avertiza pe ceilalti. Dupa cum a inteles Mary, rasa lor este foarte numeroasa, depasind rasa umana. Ei i-au mai spus ca actioneaza conform unui program si contacteaza grupuri mici de oameni de pe intreaga planeta.


http://www.almeea.com/mesajele-extraterestrilor-pentru-oameni/

 

[anuk]

Misterioase “opere” ale extraterestrilor in 2010?


Primele cercuri in camp ale anului 2010 au aparut pe teritoriul Marii Britanii, intr-un lan de rapita din comitatul Wiltshire, in apropierea ruinelor unui fort din Epoca de Fier. Nu este pentru prima oara cand astfel de formatiuni sunt descoperite in aceasta regiune.

Cercurile in camp recent fotografiate se afla langa situl istoric Vechiul Sarum, in apropiere de Salisbury, nu departe de locul unde, cu un an in urma, forma lunga de 45 de metri a unei libelule a fost decupata in aceleasi culturi agricole.


View attachment 8



Bizarele forme sunt cu precadere constatate in comitatele din sud-vestul Angliei. Totusi, nu sunt total straine nici altor regiuni ale acestei tari. Anul trecut forma unei meduze, lunga de 180 de metri, a aparut in Oxfordshire si a devenit primul "cerc in lan" de acest tip din lume.


View attachment 9



Sezonul cercurilor incepe, de obicei, in aprilie, crescand in intensitate spre apogeu in lunile iulie si august. Felul in care aceste creatii iau fiinta este in continuare subiectul unor dezbateri febrile. Unii le pun in seama artistilor, altii le considera o strategie de a atrage turistii, in timp ce destui cred ca sunt facute de extraterestri. Faptul ca multe apar pe aliniamentele unor situri antice sau locuri sfinte ii determina pe unii oameni sa le atribuie un sens mistic.

 

[anuk]

OZN fotografiat pe o plaja in Malaezia

Luni, 26 iulie 2010 18:17


Obiectul zburator neidentificat a fost fotografiat de managerul unui hotel, sambata dupa-amiaza, plaja Tuaran. OZN-ul, rotund si transparent, a creat panica printre turistii aflati in hotel. James Dungil, in varsta de 27 de ani, managerul hotelului care a reusit sa fotografieze OZN-ul, a declarat ca acesta si-a facut aparitia in jurul orei locale 16:00.

“Eram in restaurant impreuna cu niste prieteni si am vazut cativa oaspeti aratand spre cer. Am fost curiosi despre ce vorbeau, asa ca am mers afara si am vazut un obiect rotund si transparent pe cer”, a spus Dungil. Apoi, a povestit managerul hotelului, a urcat in camera de oaspeti de la etajul doi pentru a vedea mai bine: “Am apucat sa fac o fotografie inainte ca OZN-ul sa dispara”. Se pare ca farfuria zburatoare nu a facut zgomot si nici nu a emis vreo lumina puternica atunci cand a disparut. Alti martori ai evenimentului au declarat ca atunci cand au vrut sa filmeze OZN-ul cu telefoanele mobile, acestea nu mai functionau.


Este a doua oara in ultima luna cand o stire despre un obiect zburator neidentificat tine prima pagina a ziarelor. Acum doua saptamani, un aeroport din China a fost inchis de urgenta dupa ce controlorii de trafic din turnul de comanda au zarit pe radare un OZN care venea spre ei. Aterizarile si decolarile au fost suspendate timp de o ora.

http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/ozn-fotografiat-pe-o-plaja-in-malaezia-5403.html

---

 

[anuk]

Dosarele X: femeia care a descoperit primul OZN din secolul XX.



Scriitoarea de origine britanica Eleanor Kaye a detectat o farfurie zburatoare cu zeci de ani inainte ca termenul sa fie popularizat de gazetele americane, potrivit arhivei OZN a Ministerului de Aparare Britanic.

Conform propriilor declaratii, femeia a vazut, pe cand era copil, in 1926, o "farfurie rasturnata" inconjurata de lumini in zona coastei districtului metropolitan britanic North Cornish. Observarea OZN-ului a avut loc cu peste 20 de ani inaintea mediatizatei "intalniri" a americanului Kenneth Arnold, in 1947, cu un fenomen asemanator, eveniment care a condus la descrierea larg acceptata a acestor nave ca farfurii.

Desecretizarea si publicarea documentelor relationate cu fenomenul OZN de catre Arhivele Nationale a inceput in 2008, in urma unui potop de cererei care invocaul Actul Liberului Acces la Informare. Proiectul, care se afla momentan la jumatatea drumului, ar putea elibera in curand zeci de mii de pagini de documente cu acces pentru public.

O dezvaluire importanta facuta pana acum de aceasta miscare a transparentei este si aceea care il acuza pe Sir Winston Churchill ca a acoperit o intalnire foarte apropiata intre o nava a Fortelor Aeriene ale Coroanei si un OZN in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fostul prim-ministru a ordonat ca incidentul inexplicabil consumat deasupra coastei estice a Angliei sa fie tinu secret vreme de cel putin 50 de ani, deoarece ar putea provoca panica in masa.

Sursa: Thisisplymouth

 

[magda]

Intalniri OZN in Mexic

Pe 3 mai 1975 pilotul Carlos Antonio de los Santos Montiel zbura cu un mic avion „Piper Aztec 24” deasupra zonei centrale a Mexicului, când doua OZN-uri s-au asezat deasupra aripilor, lungi de 4 metri, ale avionului, iar un al treilea dedesubtul cabinei de pilotaj. Erau de culoare gri opac si aveau un fel de parbriz. Suprafata lor era neteda, fara nituri sau îmbinari. În unele ilustratii ale întâmplarii, OZN-urile apar cu antene pe partea de sus, ceea ce nu era adevarat. Au zburat în aceasta formatie timp de 18 minute, fara sa-l abata de pe ruta stabilita. Doar l-au ridicat la o altitudine mult mai mare decât cea normala. Obiectele au fost vazute si de doua radare de la sol.

Pe 17 mai 2010 investigatoarea mexicana Ana Luisa Cid a luat un interviu eroului acestei întâmplari. Desi nu-i place sa-si aminteasca ironiile la care a fost supus, el sustine si azi veridicitatea celor întâmplate. În niciun caz nu a fost vorba de halucinatii datorita hipoxiei, asa cum s-a spus. În plus, radarele n-aveau hipoxie. Nu-si explica de unde au aparut obiectele, ce anume erau, nici ce intentii aveau. Dar nu i-au facut niciun rau, desi au fost foarte aproape de el. S-a comentat ca dupa ce a îndraznit sa-si faca publica patania i s-ar fi retras licenta de zbor ori chiar ca ar fi disparut fara urma, ceea ce nu era adevarat. Reputatia sa personala si profesionala a ramas nestirbita multumita marturiei controlorilor de trafic aerian, care au urmarit obiectele pe radar.

Montiel a mai vazut un OZN si cu o alta ocazie, dar nu în timp ce zbura. Era un obiect mare, luminos, „ca un ou fiert taiat pe jumatate”. Chiar a facut si câteva fotografii, dar acestea au fost nereusite. El a mai avut si niste întâlniri stranii cu o persoana de statura foarte mica, cu trasaturi umane, care putea fi si un extraterestru. S-a întâmplat de doua ori: prima data când mergea la cunoscutul ziarist Pedro Ferriz pentru un interviu, a doua oara pe scarile hotelului în care urma sa-l întâlneasca pe Prof. J. Allen Hynek. Spre deosebire însa de „oamenii în negru”, necunoscutul s-a purtat manierat cu el.

Un alt caz reexaminat de Ana Luisa Cid a fost cel al lui Enrique Kolbeck Vergara controlor de trafic aerian la Aeroportul International din Mexico City, având peste 30 de ani de experienta în domeniu. În 1994, deasupra partii de sud a capitalei mexicane, un obiect misterios a lovit un avion de linie Aeromexico, deteriorându-i trenul principal de aterizare. Impactul a fost atât de puternic încât avionul a pierdut brusc din înaltime. Nu s-a gasit o alta explicatie decât ca a fost un OZN, întrucât cu o ora mai devreme s-au primit si mai multe rapoarte privitor la un obiect zburator straniu vazut în aceeasi zona.

Obiectul nu a fost prins pe radar deoarece OZN-ul era stationar, iar acest tip de radare urmareste doar obiectele în miscare, având un filtru de eliminare a ecourilor fixe (altminteri pe radar s-ar vedea muntii si cladirile). Evenimentul a fost suficient de convingator pentru a-l face pe Vergara, care fusese sceptic în privinta fenomenului OZN, sa-si schimbe opiniile, întelegând ca fenomenul OZN poate fi un pericol pentru aviatie. Vergara a declarat ca a avut si alte astfel de întâlniri. Dar si prietenul sau, controlorul de trafic Emiliano Torres Macias, a observat prin binoclu o sfera stationara deasupra aeroportului international din Mexico City, dupa ce fusese alertat de un pilot. Ulterior s-a vazut ca erau mai multe sfere. A fost un caz faimos, discutat si la programele TV, dar media nu a înteles cât era de serioasa situatia. Din punct devedere legal au fost obstructionate caile aeriene. Deci OZN-urile pot invada spatiul nostru aerian fara restrictii...

Un alt caz, mai recent, a fost cel din 2008 între localitatile Aguascalientes, Bajío si Guadalajara. Controlorul de trafic a observat, venind de undeva de mai sus de 12 kilometri, un obiect care a ramas un timp suspendat nemiscat iar apoi a disparut. A fost facuta si o fotografie. Si pilotii a cinci avioane, dintre care unul international, au vazut aparitia. Aceasta nu a coborât la sol, fapt confirmat si de protectia civila, ca si de armata mobilizata în acest scop, care nu au gasit niciun fel de resturi în zona. S-au semnalat si alte astfel de cazuri. Nu exista posibilitatea unor confuzii. Un OZN arata pe ecranul radarului ca un punct luminos care nu are cod de identificare, dar care se misca repede, uneori incomparabil mai repede decât orice avion. Daca s-ar produce un accident cine ar fi responsabil? Nu exista reglementari în acest sens si nici nu este vreo speranta sa se adopte, întrucât fenomenul nu este nici macar recunoscut oficial.

magazin.ro

 

[anuk]

Misterul tuburilor din muntele Baigong


In iunie 2002 in provincia Qinghai, din vestul Chinei, in nordul Tibetului, nu departe de izvoarele fluviului Yangtze, un grup de americani sapau dupa fosile de dinozauri, cand au dat peste o serie de resturi stranii, in principal un soi de tuburi incastrate pe jumatate in stanca si care nu pareau facute de mana omului. Au trimis mai multe note catre autoritatile din capitala provinciala Delingha, note ignorate pana ce una dintre ele a aparut si in ziarul local „Henan Dahe Bao”. La scurt timp, prin oficialitatile locale si agentia de stiri Xinhua, vestea a determinat trimiterea unei echipe formata din noua oameni de stiinta chinezi, pentru a examina relicvele despre care se presupunea ca ar fi lasate de extraterestri. Ei au fost urmati imediat de 10 experti ai asociatiei de cercetari OZN din Beijing, insotiti si de 10 jurnalisti si de o echipa de filmare de la televiziunea centrala CCTV.

Locul misterios se afla la 40 de kilometri sud-vest de orasul Delingha, in adancul bazinului Quaidam, in coasta muntelui Baigong. La nord de acest munte se afla doua lacuri, numite „lacurile indragostite”, unul cu apa dulce, celalalt cu apa sarata. Presupusele relicve extraterestre se afla pe malul sudic al lacului sarat. Aici se gaseste o structura in forma de piramida, inalta de 50-60 metri. Pe fata piramidei, la circa 80 de metri de malul lacului, sunt trei pesteri cu deschidere triunghiulara. Cea din mijloc este cea mai mare, cu podeaua inaltata cu doi metri desupra terenului inconjurator si cu tavanul la opt metri de la sol.

Adancimea pesterii e de sase metri. In interior se gasesc doua forme cilindrice, aparent niste conducte extrem de vechi, cu diametrul de 40 de centimetri, ingropate pe jumatate in stanca. Una trece oblic din partea de sus pana in fundul pesterii, cealalta de-a lungul solului. Deasupra pesterii se mai vad circa o duzina de alte tuburi similare, intrand aparent in adancul muntelui. Conductele au culoarea rosie, aceeasi cu a rocilor inconjuratoare. Celelalte doua pesteri, mai mici, sunt surpate si inaccesibile.

Deasupra pesterilor, ca si pe malul lacului sarat se gasesc imprastiate o multime de resturi ruginite, tevi de diferite diametre si pietre cu forme stranii. Unele dintre tevi coboara pana in adancul apelor. Potrivit lui Qin Jianwen, seful departamentului de comunicatii al administratiei din Delingha, au fost luate mostre, care au fost trimise la laboratorul unei topitorii locale, pentru analiza. Rezultatul a aratat ca ele contin 30 la suta oxid feric, amestecat cu o cantitate mare de dioxid de siliciu si oxid de calciu. Opt la suta din compozitie nu a putut fi identificat. „Continutul mare de dioxid de siliciu si oxid de calciu este rezultatul interactiunii indelungate dintre fier si nisip, ceea ce inseamna ca tevile trebuie sa fie extrem de vechi” a declarat Liu Shaolin, inginerul care a efectuat analizele. Calciul ar putea fi de fapt calcita, care formeaza concretiuni in mod natural.

„Acest rezultat face ca locul sa fie si mai misterios” a spus Qin Jianwen. „Natura este aspra aici. Nu sunt locuitori, ca sa nu mai vorbim de industrie, sunt doar niste pastori migratori la nord de munte”. Unii au sugerat ca locul putea fi un turn de lansare parasit de extraterestri. Datorita altitudinii, aerul este rarefiat. Este un loc ideal pentru astronomi. De altfel, la 70 de kilometri distanta se si gaseste un mare radiotelescop, al Observatorului „Muntele Purpuriu” al Academiei Chineze de Stiinte. Yang Ji, cercetator la acest observator a declarat ca ipoteza conform careia ramasitele ar fi de origine extraterestra este de inteles si merita o cercetare mai amanuntita. Dar pentru a accepta o astfel de ipoteza trebuie folosite doar metodele si argumentele stiintei.

Intre timp au fost descoperite si alte „tuburi” pe malul lacului sau pe fundul acestuia. Unele, in diametru de 2 la 4,5 centimetri, orizontale si cu orientare est-vest, sunt vizibil goale pe dinauntru. Un alt grup de asa zise tevi, probabil verticale la origine, se ridica din apa lacului sau zac chiar sub oglinda acestuia. Desi originea tuburilor ramane discutabila, ele sunt descrise pe web ca exemple de „out-of-place artifact” (OOPArt), adica de obiecte care in mod firesc n-ar avea ce cauta acolo, nefiind nici naturale nici facute de mana omului. Autoritatile locale au descoperit potentialul turistic al locului, promovat azi cu indicatoare rutiere si ghizi dedicati.

Aparitii de tipul tuburilor de la Baigong nu sunt totusi un unicat. Ele se intalnesc de pilda, in gresiile de Navajo si altele de acelasi tip din sud-vestul Statelor Unite, dar si din Louisiana si Florida, sub forma unor „tevi” de hematit, rezultat din precipitarea oxizilor de fier in roci sedimentare, sub forme care pot explica si celelalte obiecte ciudate gasite.

DAN D. FARCAS

http://www.revistamagazin.ro/content/view/8026/4/

 

[anuk]

Misterul ploii rosii din India conduce catre extraterestri.



In anul 2001, in regiunea Kerala din sudul Indiei, locuitorii au fost ingroziti de o ploaie rosie, misterioasa, care a cazut constant timp de aproape doua luni. Intrigati, oamenii de stiinta, printre care si Godfrey Louis de la Universitatea de Stiinte din Cochin, au colectat mai multe mostre de lichid pe care au incercat sa il analizeze, in speranta ca vor dezlega tainele bizarului fenomen...

Si cu toate acestea, misterul s-a adancit atunci cand stropii de ploaie au fost analizati la microscop. Cercetatorii au descoperit ca apa este intesate cu globule rosii dar ceea ce era si mai ciudat, a fost faptul ca nu exista nicio urma de ADN in astfel de celule. Godfrey Louis si-a publicat rezultatul cercetarilor in revista Astrophysics and Space, in anul 2006, sugerand posibilitatea ca globulele, in fapt niste extremofile, sa fi trait initial pe o cometa care s-a dezintegrat in contact cu atmosfera Terrei, alimentand ipoteza panspermiei.


Noile studii au aratat apoi ca celulele in cauza reactioneaza la temperaturi ridicate si chiar se inmultesc la 121 de grade Celsius, comportament nemaintalnit in cazul speciilor terestre. " In aceste conditii extreme, celulele s-au inmultit, dar au ramas inerte la temperatura normala a camerei", suna un fragment din raportul oamenilor de stiinta. Atunci cand au fost expuse la o lumina puternica, celulele au capatat o fluorescenta bizara, un astfel de spectru fiind intalnit cu precadere in norii de gaz si praf din jurul unei stele indepartate din constelatia Licornul. Concluziile au intarziat sa apara pana in prezent, desi desi ipoteza vietii extraterestre pare sa prinda tot mai mult contur in rapoartele oamenilor de stiinta implicati in proiect.

 

[magda]

INCREDIBIL! Extratereştrii au lăsat un mesaj codat pe Marte!

Oamenii de ştiinţă au studiat relieful planetei Marte, una dintre cele mai misterioase din galaxie, dând peste un mesaj secret lăsat, se pare, de extratereştri pentru cei care vor popula Planeta Roşie.

Fotografii recente publicate de NASA au scos la iveală faptul că o parte a reliefului planetei Marte este inscripţionat cu un mesaj codificat lăsat, cel mai probabil, de populaţia care a locuit cândva pe acest astru. Mai mult de atât, imaginile surprinse de un telescop care poate mări obiecte de mărimea unei mingi aflate la o distanţă de 180 de mile arată că numărul craterelor s-a înmulţit din ianuarie până în iunie 2010.

cancan online

 

[anuk]

Acum.......stiu si eu cat de credibili sunt cei de la Cancan ?

 

[anuk]

Are cineva materiale despre "discurile Dzopa "din Himalaia ?

Eu am citit ceva intro traducere f slaba ,rog pe cei care au materiale sa le posteze.Merci!

 

[ramanya]

Extraterestrii din China

O echipa de cercetatori chinezi a inceput de curind sa studieze o misterioasa piramida descoperita in indepartata provincie Qinghai, despre care legendele locale afirma ca ar fi o straveche baza de lansare a navelor, parasita de extraterestri.

Piramida este strabatuta de numeroase canale

Conform istorisirilor dezvaluite de o agentie de presa chineza, misterioasa piramida se afla in muntii Baigong, intr-o zona extrem de dificila si, desigur, nelocuita. Toti cei care au avut ocazia sa o vada au spus ca ea are trei deschizaturi de forma triunghiulara pe partea din fata. Structura ei este alcatuita din canale de comunicatii de culoare rosie care strabat muntele pina la lacul cu apa sarata din apropiere. In zona pot fi intilnite bucati de fier ruginite, canale si stinci de forme ciudate.Ca si in celelalte tari, cercetarile sint secrete. Guvernul chinez a permis investigarea stiintifica a zonei, in cel mai mare secret, pentru a stabili daca, intr-adevar, posibile OZN-uri si fiinte extraterestre si-ar fi facut acolo o baza de lansare a navelor lor spre constelatii indepartate. Zvonurile despre eventualele intilniri clandestine intre personalul militar si vizitatorii de pe alte planete au fost negate oficial de toate tarile lumii. Recent, presedintele Bush a extins statutul de top secret al controversatei zone 51 din Nevada, unde, zvonurile spun, ar fi fost adusa o nava extraterestra care s-a prabusit, a fost reasamblata si chiar s-au facut teste de zbor.

Arheologul a descoperit mormintele unor fiinte ciudate

Vechea cortina rosie a Chinei a servit ani de zile pentru a pastra in intuneric pentru intreaga lume cultura si civilizatia acestei natiuni. Acum, iata ca apar unele povesti surprinzatoare, care permit inlaturarea umbrei care se asternuse peste istoria posibilelor intilniri in zona, cu civilizatiile extraterestre. Iata, spre exemplu, povestea unui arheolog, pe nume Chin Pu, care in 1937 a descoperit un straniu aliniament al mormintelor in muntii Baian Kara, in apropiere de granita cu Tibetul. In morminte se aflau scheletele firave ale unor fiinte care aveau cranii neobisnuit de mari. In apropiere a mai fost descoperita si o pestera in interiorul careia erau desenate fiinte ciudate ce purtau coifuri. Descoperirea discurilor de piatra a marcat un nou inceput al cercetarilor In 1963, cercetatorii au gasit primul dintre cele 716 discuri de piatra marcate foarte fin cu ceva ce parea a fi o scriere. Pietrele erau foarte grele, confectionate din granit cu o mare concentratie de cobalt si alte metale. Inscriptiile erau atit de fine incit au necesitat utilizarea unei lupe puternice pentru a fi examinate. Discurile aveau aproximativ 18 centimetri in diametru si 6-8 centimetri grosime. In centru erau gaurite, iar pe fete aveau gravate santuri fine in spirala, de la centru spre margine, precum discurile de pick-up.

Populatia Dropa - stravechii extraterestri stabiliti pe Pamint

Aceste discuri au stat depozitate mai bine de 20 de ani in Universitatea din Beijing, pina ce profesorul Tsum Nui s-a apucat sa le cerceteze, in speranta ca va putea descifra scrisul. El a fost uluit sa afle ca discurile ascundeau povestea unui popor extraterestru, numit Dropa, care a venit pe planeta noastra acum mai bine de 12.000 de ani. Nava lor s-a prabusit si ei nu au mai putut pleca pe planeta lor. Povestea spune ca Dropa se asteptau sa se imprieteneasca cu localnicii, dar, probabil din cauza faptului ca aratau ciudat, acestia i-au vinat si multi au fost ucisi.

Triburi de pigmei cu pielea galbena si capete mari traiesc azi in China

Este clar ca unii Dropa au supravietuit si descendentii lor inca mai pot fi intilniti in zona in zilele noastre. Exista doua triburi de oameni care-si spun Dropa si Han. Se spune ca acestia nu sint la origine nici chinezi, nici tibetani. Populatia din ambele triburi este de statura mica, adultii masurind intre 1,10 metri si 1,40 metri inaltime, au pielea galbena, corpul uscativ si capete disproportionat de mari, cu ochi mari si irisul de un albastru pal.

Urmele trecerii extraterestrilor apar in mituri si in pictograme

Handorf M. a cercetat evenimentele OZN din China si a studiat povestile referitoare la populatia Dropa, piramida alba de la Xian si numeroase alte constructii vechi din China. El si-a extins apoi cercetarile si in Tibet, Mongolia si chiar in Japonia.


sursa : scribd.com

---

Dropa : o populatie din Tibet de origine extraterestra

Triburile Dropa şi Ham, care trăiesc în munţii Baian Kara Ulla din Tibet, după cum au remacat prestigioase reviste ştiinţifice (Life, Science and Mechanichs, Science et Vie, Arheologia), datorită caracterelor somatice şi genetice cu totul deosebite, nu pot fi încadrate în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3000 de oameni, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm pătraţi mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală.

Ciudaţii omuleţi tibetani au fost descoperiţi în 1935, dar din cauza războaielor haotice care bântuiau regiunea, prima expediţie arheologică şi antropologică chineză a fost organizată abia în 1950. În afară de studiul propriu-zis al membrilor celor două triburi (astăzi vînători şi păstori), cercetătorii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de probe materiale care vin în sprijinul ipotezei că această populaţie nu are origine terestră. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi există câteva grote mari, considerate sacre şi în care nu a mai intrat aici un om de sute de generaţii. Arheologii chinezi au găsit în aceste grote sute de schelete ale unor fiinţe umanoide, care nu depăşeau un metru înălţime, însă aveau cranii uriaşe, cu capacitatea de 2500 cm pătraţi. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C-14 la circa 12.000 de ani. Din aceeaşi perioadă datează şi desenele care acoperă pereţii grotelor, ce redau cu precizie poziţia Soarelui, Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, precum şi o frescă reprezentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mai mare a fost atunci când doi dintre membrii expediţiei au dezgropat în grota principală un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări intense, au fost descoperite în total 716 discuri identice cu primul, splendid executate şi finisate. Analizate la Beijing, s-a constatat că acestea erau cu totul altfel decât nişte simple obiecte din piatră executate în paleolitic. În realitate, era vorba de veritabile discuri electromagnetice, ce conţineau 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi care, puse în contact cu o sursă de energie electrică, intrau imediat într-o vibraţie puternică şi ritmică. În 1965, arheologul chinez Tsum-Um-Nui a început să cerceteze cu o atenţie deosebită cele 716 discuri de granit găsite în peşterile din Baian-Kara-Ula, situate în munţii de la vechea graniţă chino-tibetană. Discurile sunt relativ subţiri şi, similar omoloagelor muzicale ale zilelor noastre, au o perforaţie centrală. De la această gaură porneşte spre margine o zgârietură dublă, în formă de spirală. Analiza materialului prelevat de pe suprafaţa ciudatelor obiecte a indicat existenţa în compoziţie a unei importante cantităţi de cobalt. Plăcile au fost supuse apoi unei testări mai complexe. Drept urmare, pe ecranul unui osciloscop s-au înregistrat vibraţii cu un ritm particular, ca şi cum discurile ar fi fost încărcate cu o anumită sarcină electrică. Cu toate eforturile cercetătorilor, transpunerea în imagini sau sunete a ciudatelor oscilaţii a eşuat.

În afară de aceasta, pe suprafaţa discurilor era gravat şi un mare număr de semne, în mod evident o scriere. Conform unei prezumtive traduceri: „Oamenii dropa au coborât din cer cu navele lor aeriene. De zece ori până la răsăritul soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au adăpostit în peşteri. Într-un târziu, ei au înţeles prin semne că vizitatorii veniţi din cer aveau intenţii paşnice şi oamenii dropa au putut să se apropie”. În timpul aterizării, vehiculele aeriene au fost avariate, iar nou-veniţii, nemaiputîndu-le repara, s-au văzut nevoiţi să rămână definitiv pe Pământ. Evenimentul a provocat mare agitaţie printre autohtoni, iar vizitatorii au trebuit să facă eforturi substanţiale pentru a calma spiritele şi a se adapta noilor condiţii de viaţă. Anii au trecut. Sub impactul triburilor barbare, rasa lor s-a stins treptat, iar amintirea întâmplării a trecut în legendele locuitorilor din zonă. Conform cifrelor avansate de cercetători, evenimentul s-a petrecut în urmă cu 12.000 de ani. Tot ceea ce a rămas sunt discurile, desenele trasate pe stânca peşterilor de la Baian-Kara-Ula, ce reprezintă Soarele, Luna şi aştri necunoscuţi, legate toate prin linii punctate şi o serie de morminte, aliniate în apropierea grotelor. Scheletele umane, înalte de circa 1,30 m, au o conformaţie total diferită de a oricărui tip cunoscut. „Oamenii mici de statură cu piele galbenă, sosiţi din nori”, aveau capete enorme, trupuri plăpânde şi erau foarte lenţi în mişcări, după cum precizează legendele. În tradiţia veche asiatică, alte legende de acest gen amintesc că poporul chinez a coborât pe Terra venind din Lună, în timp ce o parte din mongoli au fost duşi în spaţiul cosmic, unde au edificat constelaţia Ursa Mare.

sursa : lovendal.net

 

[anuk]

Extraterestri si populatia Dropa.




In urma cu 6000 de ani, un vas spatial ar fi aterizat in regiunea Bayan-Khara-Uula (intre China si Tibet) si n-ar mai fi putut pleca din cauza lipsei de “carburant”. Triburile locale nu i-au acceptat pe acesti extraterestri si i-ar fi masacrat aproape in totalitate. Extraterestrii supravietuitori ar fi lasat urme ale trecerii lor in doua triburi: Ham si Dropa. Membri acestor triburi sunt fiinte fragile care ating aproximativ 1,30 m inaltime si care pana in zilele noastre au rezistat la orice tentativa de clasificare etnica, fiind un amestec intre naufragiatii din spatiu si indigeni.

Din inaltimile muntilor Bayan-Khara-Uula, la frontiera dintre China si Tibet, o echipa de arheologi a efectuat o cercetare extrem de detaliata a unei serii de grote conectate intre ele. Interesul oamenilor de stiinta a fost excitat de descoperirea unei serii de morminte aliniate, continand scheletele unei rase de oameni foarte stranie, avand corpurile fragile si capetele largi si supradezvoltate.

La inceput s-a crezut ca aceste camere au fost leaganul unei specii necunoscute de primate. Dar seful expeditiei, arheologul chinez profesorul Chi Pu Tei a ridicat firesc intrebarea: Cine a auzit de maimute care sa-si ingroape semenii?

In timpul cercetarii scheletelor, un membru al echipei a dat peste un disc mare de piatra pe jumatatae ingropat in praful din solul grotei...

Oamenii de stiinta au intors pe toate fetele descoperirea. Aceasta semana, intr-un fel, cu un disc pentru gramofon de varsta pietrei. In conturul sau, discul avea o gaura si striatii in spirala catre marginea sa. O privire mai atenta a aratat ca acestea erau de fapt o linie continua in spirala cu inscriptii si caractere. Obiectul s-a dovedit a fi o “inregistrare”. Dar in 1938 nimeni nu poseda cheia acestui incredibil mesaj. Discul a fost arhivat printre alte obiecte descoperite in zona. Nimeni nu stia semnificatia sa.

La Pekin, numerosi experti au incercat sa traduca, timp de 20 de ani, hieroglifele misterioase, insa totul a esuat. Pana la urma, un profesor, doctorul Tsun Um Nui, a spart codul si a inceput sa descifreze "razele vorbitoare” si a permis realizarea catorva implicatii extraordinare revelate de disc. Concluziile profesorului chinez au fost atat de uluitoare incat au fost imediat suprimate. Academia de Preistorie din Pekin i-a interzis sa-si publice descoperirile.

Doi ani mai tarziu, in 1965, profesorul si colegii lui au obtinut permisiunea de a-si dezvolta teoria. Titlul sau, destul de intrigat este: Textul cioplit privind vasele spatiale care, conform discurilor, au aterizat pe Terra acum 12000 de ani. Inregistrarile (mai tarziu au fost gasite 716 discuri cioplite in aceeasi grota) povesteau istoria surprinzatoare a sondei spatiale cu locuitori de pe alta planeta care s-a prabusit in zona muntoasa de la Bayan-Khara-Uula.

Straniul text in spirala indica faptul ca intentiile pacifiste ale “vizitatorilor” au fost prost intelese si ca numerosi dintre ei au fost vanati si ucisi de catre tribul Ham care traia in cavernele apropiate. Dupa spusele profesorului, una dintre liniile hieroglifelor indica urmatoarele: Cei din Dropa au coborat din mari in aparatul lor aerian. Barbatii nostri, femei si copii s-au ascuns in grote de zece ori inaintea rasaritului soarelui. Atunci cand la sfarsit au inteles limbajul semnelor celor din Dropa, au stiut ca noii veniti aveau intentii de pace... O alta sectiune exprima “regretul” tribului Ham pentru ca vasul si vizitatorii s-au prabusit in muntii atat de indepartati si dificil accesibili si ca nu existau mijloace de a contrui o noua nava pentru ca cei din Dropa sa se poata reintoarce pe planeta lor.

In anii care au urmat decoperirii primului disc, arheologii si antropologii au aflat mai multe despre regiunea izolata de la Bayan-Khara-Uula. Si multe informatii par sa ateste strania istorie povestita de discuri. In regiune circula o legenda care vorbeste de oameni mici, fragili cu fata galbena ce au sosit din mari acum foarte foarte mult timp. Acesti oameni aveau capuri mari, protuberante si corpuri plapande. Erau atat de oribili si respingatori incat au fost vanati calare de catre barbatii din triburile locale. In mod straniu, descrierea acestora corespunde celei a scheletelor descoperite in caverne de catre profesorul Cji Pu Tei.

Pe peretii grotelor arheologii au descoperit reprezentari primitive ale rasaritului Soarelui, ale Lunii, ale stelelor neidentificabile si ale Terrei. Toate erau legate prin linii si puncte. Ca si discurile, desenele din grota au fost datate ca avand o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Grota a fost locuita intotdeauna de triburi semi-troglodite cunoscute sub numele de Ham si Dropa, oamenii avand o aparenta bizara. Fragili, subtiri, membrii tribului nu masurau mai mult de 5 picioare inaltime si nu erau tipici chinezi si nici tibetani. Originea lor rasiala, indica un expert, este un mare mister.


1947: Expeditia doctorului Karyl Robin-Evans. La scurt timp dupa al doilea razboi mondial, profesorul polonez Lolladoff a aratat un disc straniu omului de stiinta englez, profesorul Karyl Robin-Evans. Lolladoff a declarat ca a cumparat discul din Mussoria (India de nord) si ca presupune ca discul provenea de la un popor misterios numit “Dzopa” care l-ar fi utilizat pentru ritualuri religioase. In 1947 doctorul Robin – Evans a efectuat o calatorie in tinuturile misterioase ale populatiei Dzopa, traversand zona Lhasa (Tibet) unde a obtinut o audienta cu al 14-lea Dalai Lama. Pe drumul acestei regiuni foarte dificil de accesat, din nord-estului Himalayei, omul de stiinta a fost abandonat de calauzele sale tibetane speriate de Bayan-Khara-Uula. Doar cu pretul unui extraordinar efort el a reusit sa ajunga la destinatie.

Dupa ce a capatat increderea indigenilor, doctorul Karyl a primit invataturile unui profesor de limba locala care l-a invatat bazele limbii Dzopa. Tot el l-a invatat despre Lurgan-La, gardian al religiei Dzopa. Lurgan-La a indicat ca acestia isi aveau originea de pe o planeta din sistemul Sirius. Ei au intreprins acum aproximativ 20.000 de ani si apoi in anul 1014 doua misiuni de explorare pe Terra. In 1014 a avut loc o prabusire care nu a permis supravietuitorilor accidentului sa paraseasca Terra. Doctorul Karyl a decedat in 1974. Raportul sau a fost publicat in 1978.

Cateva remarci.
Dzopa sunt adesea numiti Dropa (diferenta este pur fonetica). In 1947 Tibetul nu era sub tutela chinezilor deci calatoria profesorului chinez s-a putut desfasura cu usurinta. Raportul doctorului Evans dateaza prabusirea in 1014 in timp ce toate celelalte surse sustin contrariul si anume vorbesc de o prabusire care ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Aceasta divergenta ramane inexplicabila pana astazi.


Dupa istoria lui Lurgan-La, populatia Dropa ar fi descendenti directi din “stranii” calatori spatiali. Cu ocazia vizitei sale din 1947 a fotografiat si cuplul regal Dropa Hueypah-La (1,20 m) si Veez-La (1 m).

1968: W. Saitsev si profesorul Tsum Um Nui. In 1968 omul de stiinta rus W. Saitsew a publicat un articol de senzatie declansand un mare interes despre extraterestrii care ne-au vizitat planeta in trecut. Informatiile lui erau bazate pe munca efectuata de profesorul Tsum Um Nui in 1962.

1962: profesorul Tsum Um Nui. In 1962, profesorul chinez Tsum Um Nui a inceput sa decodeze si sa traduca partial discurile de piatra si si-a publicat descoperirile, care au fost atat de extraordinare incat Academai de Stiinta din Beijing i-a intezis mai intai publicarea. Raportul profesorului Tsum povestea istoria dramatica a unui grup de indivizi numiti Dropa al caror vas spatial s-a probusit in muntii Bayan-Khana Uula acum 12.000 de ani, si care, dupa ce a realizat imposibilitatea de a parasi Terra, a trebuit sa suporte un mediu destul de ostil pentru a supravietui. Profesorul chinez si-a publicat raportul dupa ce a primit permisiunea academiei ceea ce i-a adus deraderea a numerosi arheologi. Intristata de eceste evenimente, profesorul Tsum a emigrat in Japonia unde a murit in 1965. (In China nu este recenzata nici o minoritate etnologica cu numele de “Dropa” sau “Dzopa).



1995: o proba etnologica. In 1995, in provincia Sichuan, situata alaturi de muntii Bayan-Khaar-Uula, au fost descoperiti 120 de membri ai unui trib neclasifiat din punct de vedere etnologic. Cel mai mic membru al sau masoara in inaltime doar 2 picioare. Este vorba despre Dropa/Dzopa.

Ham si Dropa.Numele de Ham ar fi de fapt o deformare a lui Kham, venind din Kham-pa (omul din Khama), desemnand persoanele care locuiesc in partea de est a Tibetului. Termenul Dropa desemneaza Drok-pa, adica locuitorii din regiunile muntoase ale Tibetului si care sunt in mare parte oierii de pe inaltimi.

http://www.enigme.ro/articole/articol/29/extraterestri-si-populatia-dropa.html

 

[anuk]

Textele de pe piramidele egiptene prezintă călătorii astrale în altă dimensiune?


Haotice, întâmplătoare şi aparent nelegate între ele…dar ele se află în acelaşi loc, aşa că trebuie să fie legate. Experţii le consideră a fi doar formule magice şi “incoerente”. Dar aceste texte fac referire constantă la Cosmosul nostru şi la altă lume invizibilă care se înrudeşte cu a noastră. Soarele şi o forţă invizibilă sunt lucrurile centrale ale existenţei; în plus, există o afirmare constantă a măreţiei şi puterii paradisului, sau a altei existenţe. Iar Universul este văzut ca un ocean, realizat din apă.

Toate aceste lucruri de mai sus, le putem găsi inscripţionate pe piramidele egiptene, lucruri ce au o vechime foarte mare. Ele au fost realizate cu cel puţin 5.000 de ani în urmă, şi poate prezintă viaţa dintr-o altă dimensiune (dimensiunea a IV-a!?)

Să citim împreună din traducerea unei inscripţii egiptene:

“Re şi Thot, luaţi călătorul cu voi (…) ca el să stea acolo unde staţi şi voi (…) ca el să călătorească în locurile în care şi voi aţi fost (…) ca să se ducă în stuful şi în mlaştinile cerului nopţii. (…) Căci nu a plecat mort, nu a plecat viu (…) El merge prin regiuni şi locuri secrete (…) El trebuie să fie conştient de ocean (…) Roua stelelor îl purifică”.

Călătorul este o persoană vie? Căci faptul că se specifică clar în text că “nu este mort” pare o indicaţie a faptului că încă nu a decedat. În plus, ce reprezintă “stuful cerului nopţii”? Pe unde se duce acest călător? Ce lume vizitează el? O altă dimensiune inaccesibilă omului obişnuit? Iată întrebări asupra cărora nici cei mai mari egiptologi n-au ajuns la vreun consens.

 

[bodo]

SUPERCIVILIZATIILE...

Eseul de fata expune o sinteza a unor opinii curente, ca si un punct de vedere
personal, privitor la ipoteza extraterestra: posibilitatea existentei si a altor
civilizatii in Univers, unele dintre ele foarte batrane, sansele de contact cu ele, ca
si consecintele, atat pentru studiul fenomenului OZN cat si, in general, pentru
specia umana.

Cate civilizatii sunt in Univers.

La ora actuala se accepta ca cea mai mare parte a stelelor au in jurul lor planete.
Spectroscopia ne asigura ca apa si componentele de baza ale vietii de tip
carbonic, inclusiv aminoacizii, se gasesc peste tot in Cosmos. Tot mai multi
specialisti admit ca germenii vietii calatoresc prin spatiu, “infectand” pur si simplu
orice loc propice. In cazul in care conditiile favorabile se mentin timp de cateva
miliarde de ani, viata poate atinge complexitatea pe care o vedem pe Pamant. In
unele cazuri, un astfel de sistem complex de viata va da nastere unei “civilizatii
tehnologice”, cu alte cuvinte unor fiinte inteligente capabile sa construiasca nave
spatiale pentru a pleca la cucerirea altor planete locuibile.
Cate astfel de “civilizatii tehnologice” ar putea exista in acest moment in Univers,
in afara de civilizatia noastra" Frank Drake a propus in 1960 o binecunoscuta
formula pentru a estima acest numar. Mai multi cercetatori au facut, pe aceasta
baza, calcule vizand galaxia noastra - Calea Lactee. Rezultatele au fost diferite,
variind de la zeci de mii la zero.Dupa unele estimari in galaxia noastra exista 400
miliarde de stele. Probabil in jur de 1,5 miliarde dintre acestea sunt stele de
generatia a treia, cu o viata destul de lunga (minimum 5 miliarde de ani), cu
planete pietroase, continand elemente grele, cu orbite stabile. Probabil 20 de
milioane dintre ele se gasesc in "ecosfera", cu alte cuvinte poseda o temperatura
care mentine apa in stare lichida, o forta gravitationala suficient de mare pentru
a retine apa timp de miliarde de ani, orbita aproape circulara, o alternanta
rezonabila zi-noapte si vara-iarna etc. Practic pe toate aceste planete viata va
apare, dar ea va atinge abundenta pe care o vedem pe Pamant doar pe circa un
milion de planete. Unu la suta din aceste biosfere vor da nastere, la un moment
dat, dupa miliarde de ani de evolutie, unei fiinte care va construi o "civilizatie
tehnologica". Sper ca nu voi fi considerat exagerat de optimist daca cred ca 9 din
10 astfel de civilizatii se vor autodistruge sau vor degenera, dar una din zece va
supravietui foarte mult timp, poate milioane de ani, metamorfozandu-se in cele
din urma in ceva ce putem numi o supercivilizatie. Potrivit calculului pe care l-am
facut, Calea Lactee poate da nastere deci la circa 1000 de astfel de
supercivilizatii. Dintre acestea cateva sute vor fi si aparut si exista si la ora
actuala, iar restul urmeaza sa apara in viitor. Aceasta valoare este o buna medie
intre diversele valori privind numarul de civilizatii propuse in literatura.
Dar daca cineva o sa considere ca am fost prea optimisti, si fiintele inteligente
apar mult mai rar, trebuie sa mentionam ca galaxia noastra, pentru care am
facut aceasta estimare, este doar una dintre cele circa 100 miliarde de galaxii,
mai mult sau mai putin asemanatoare, din Universul accesibil observatiei noastre.
In plus, avem motive serioase sa credem ca exista si alte universuri, poate
"paralele", poate din alte stari de agregare ale materiei etc. In consecinta, este
aproape absolut sigur ca in Univers exista multe supercivilizatii.

Ce ar putea fi o supercivilizatie.

Din pacate noi cunoastem doar o singura civilizatie tehnologica " a noastra " si
nici o supercivilizatie. Totusi, singura modalitate, mai mult sau mai putin
rationala, de a raspunde la intrebarea "ce poate fi o supercivilizatie"" este sa
extrapolam propria noastra evolutie spre viitor, desigur, in ipoteza ca vom reusi
sa evitam autodistrugerea.

Daca spiritul de pionierat nu o sa dispara dintre oameni, in cateva decenii planeta
Marte va fi explorata, ca si alte cateva corpuri ceresti din Sistemul Solar. Apoi
vom incepe sa ne gandim la alte sisteme solare. Exista o mie de sori intr-o
vecinatate de 54 ani lumina in jurul nostru. 46 dintre acestea par sa posede
sisteme solare asemanatoare cu cel in care traim.
In ultimii cincizeci de ani inginerii au imaginat tot soiul de nave cosmice pentru a
calatori spre ele. Putem aminti navele termonucleare ORION si DAEDALUS, nava
ionica YANTAR, navele laser STARLIGHT sau SUPERSTARLIGHT si asa mai
departe. Ceea ce lipseste nu sunt solutiile tehnologice ci banii si motivatia. Aceste
nave, foarte "clasice" ar putea strabate distanta de 4 ani lumina pana la cea mai
apropiata stea " Proxima Centauri " in cincizeci de ani. Sosind aici, calatorii ar
putea construi colonii si poate, in alti cincizeci de ani, trei alte nave similare.
Aceste nave, si urmatoarele generatii de pionieri, vor repeta performanta in
urmatorul secol si asa mai departe, ca intr-o reactie nucleara in lant. In acest
mod, omenirea ar putea cuceri Calea Lactee intr-un milion sau doua de ani.
Desigur, aceasta in ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul din secolul
XXI, ceea ce pare extrem de improbabil. Altminteri timpul va fi mult mai scurt.

Alti autori au gasit pentru acest rastimp valori mai mari sau mai mici. Freeman Dyson sau Iosif Shklovski
vorbeau despre 10 milioane de ani; Stanislav Lem era convinss ca aceasta
perioada va fi doar de cateva sute de mii de ani.
Personal, sunt ferm convins ca in cateva secole, daca nu mai repede, vor fi
descoperite noi legi fizice care vor permite ocolirea limitarii impuse de viteza
luminii. Teorii precum supercorzile, lumea subcuantica, energia vidului si alte
astfel de abordari, ca si unele experiente recente, ne asigura ca in cateva secole
multe din prejudecatile noastre privind natura materiei, a spatiului, timpului,
dimensiunilor etc. se vor schimba. In consecinta calatoriile interstelare vor deveni
mult mai simple si mai rapide de cat ne putem imagina azi.
Specia umana se va schimba si ea. Ne putem gandi la cercetarile privind
regenerarea, prelungirea sperantei de viata, ingineria genetica, bio-robotii,
ciborgii etc. In viitorul apropiat practic toate obiectele artificiale mai importante
vor deveni "inteligente", cu microprocesoare integrate. Ele vor fi si
interconectate, prin internet, cu toate calculatoarele si bazele de date din lume.
Comanda de la distanta a tuturor acestor dispozitive si calculatoare se va face
prin microprocesoare implantate in cap, conectate direct la creierul uman. In mai
putin de o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca in
momentul urmator toate informatiile necesare despre acel subiect sa ne soseasca
in minte. Vom vedea prin ochi situati la mii de kilometri, vom actiona prin brate
robot la distante la fel de mari, sau ne vom intalni unii cu altii in realitatea
virtuala, toate prin intermediul acestui implant, fara complicatele dispozitive
utilizate astazi in teleprezenta. Mai mult, vom putea vorbi unii cu altii "de la o
minte la alta", prin reteaua de transmitere a datelor, fara a scoate sunete si la
orice distanta.
Oare in secolul XXX vom mai utiliza cuvinte pentru a comunica" Vom mai fi legati,
ca azi, de corpul nostru fizic" Putem continua cu astfel de intrebari; dar toate
aceste speculatii privesc doar secolele care urmeaza. Ce ne-ar putea aduce
progresul intr-un milion de ani depaseste de departe imaginatia noastra. In
consecinta este aproape sigur ca o supercivilizatie nu va avea probleme sa
realizeze calatorii interstelare intr-un timp rezonabil si ca noi nu am putea
deosebi tehnologia unei astfel de supercivilizatii de magie.

Prapastia timpului.

Daca estimarile noastre au fost corecte, distanta medie intre sediile a doua
supercivilizatii in Galaxia noastra este de ordinul catorva mii de ani lumina. Dar,
in mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult ci cele in timp.
Dupa cum se accepta la ora actuala, varsta Universului observabil este de cel
putin 15 miliarde de ani, socotiti de la faimosul "Big Bang". Am fost norocosi,
intrucat a fost un Univers favorabil vietii (Principiul Antropic). La inceput nu exista
decat hidrogen si heliu. S-au nascut stele de generatia intaia, apoi a doua, care
au explodat dupa un timp. Astfel s-au creat elemente grele, din care s-au format
stele de generatia a treia, precum Soarele nostru, inconjurate si de planete
pietroase, de tipul Pamantului. Pe acesta, acum peste patru miliarde de ani, a
inceput sa se dezvolte viata. Acum doua miliarde de ani a aparut prima celula
eucariota, dupa un alt miliard de ani primul viermisor, iar in ultimul miliard
urmasii acelui viermisor au relizat o civilizatie tehnologica.
In acest maraton de peste 15 miliarde de ani al vietii si inteligentei, pe intinsul
Universului, sansele au fost diferite de la un loc la altul. Aceasta a dus la
diferente in evolutie de sute de milioane de ani sau chiar mai mult. Ca un
exemplu, la 37 ani lumina de noi sunt doua stele: Zeta1 si Zeta2 Reticuli, ambele
de acelasi tip cu Soarele dar mai vechi decat el cu un miliard de ani. Printr-o
bizara coincidenta, aceste stele sunt adesea mentionate, in istoriile despre rapiri
OZN, drept locul de origine al rapitorilor.
Acceptand, pentru simplitate, ca cele cateva sute de supercivilizatii care ar putea
exista in Galaxia noastra s-au nascut, una dupa alta, intr-un ritm uniform, rezulta
ca o supercivilizatie apare o data la 2-3 milioane de ani. Aceasta este deci
distanta "normala" dintre doua civilizatii vecine in timp, in contrast cu faptul ca in
toate intalnirile din povestirile SF diferenta in stiinta si tehnologie dintre doua
civilizatii care se intalnesc este de regula doar de numai cateva sute sau cateva
mii de ani. Dar in 2-3 milioane de ani o civilizatie tehnologica se va fi transformat
in altceva, poate in fiinte spirituale, poate in fiinte virtuale, cel mai probabil in
ceva ce nici nu ne-am putea imagina. Si ne-am putea gandi de asemenea la cea
mai batrana dintre aceste supercivilizatii, care ar putea fi cu un miliard de ani mai
veche decat noi. Repet " stramosul nostru acum un miliard de ani era un
viermisor. In urmatorul miliard evolutia ar putea fi mai rapida. Ce ar putea fi ei
acum, stapanii supercivilizatiilor, ce infatisare vor fi avand, dupa un alt miliard"
Nu putem decat sa presupunem ca au devenit o Inteligenta Superioara.
In aceasta imensa prapastie de timp, de sute de milioane de ani, intre
supercivilizatiile timpurii si noi, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre
problemele legate de destinul nostru cosmic.

Unde sunt ei?

Dupa cum estimam mai sus, civilizatia noastra putea sa fi cucerit Galaxia in cel
mult doua milioane de ani. Aproape sigur, toate supercivilizatiile au facut aceasta
cu milioane de ani inaintea noastra. Deci ei trebuie sa stie o multime de lucruri
despre noi; mai mult, ei ar trebui sa fie aici, acum. Dar, cel putin oficial, nu sunt.
Traditia sustine ca Enrico Fermi a fost, la inceputul anilor patruzeci, primul care a
pus retorica intrebare: "Ar trebui sa fie aici; unde sunt"" Am gresit oare undeva"
Suntem cumva, in ciuda estimarilor facute mai sus, singuri in Univers"
Pentru majoritatea oamenilor pare normal ca in cazul in care niste calatori spatiali
(pasnici) ar ajunge la noi, ei sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe (de ce nu,
s-au intrebat unii, in Place de la Concorde, sau in fata Palatului Buckingham, sau
in Piata Rosie, sau Tien An Men etc"). Pare de asemenea normal, pentru cei mai
multi, ca vizitatorii sa ceara sa-l vada pe Marele Sef al Pamantului si sa ne ofere
oarece tehnologii avansate in schimbul unor bunuri sau drepturi (cum ar fi niste
materii prime sau permisiunea de a efectua experimente genetice pe oameni)
s.a.m.d. La fel de normal li se pare ca o civilizatie cosmica sa ne semnaleze, prin
radio, existenta ei, asteptand raspuns. Pentru multi altii o invazie spatiala de tipul
celei din filmul "Independence Day" pare perfect plauzibila (la fel ca si victoria
finala a SUA). Toate aceste scenarii privind contactele cu extraterestrii sunt false,
fiind viciate de serioase prejudecati.
O lista de prejudecati despre extraterestrii
Putem incepe cu prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani,
sau poate chiar de sute de milioane, este atat de mare precum cea dintre noi si o
maimuta sau o soparla. Daca reprezentantii unei supercivilizatii sunt aici (ceea ce
e foarte probabil), ei ar putea sa ne examineze, sa ne monitorizeze evolutia,
chiar sa ne contacteze sub o anumita forma, dar in nici un caz nu se vor aseza la
acelasi nivel cu noi.
Am putea continua cu prejudecata conversatiei. Si noi, chiar daca interactionam
uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie. Deja G. Cocconi si
P. Morrison argumentau, intr-un articol din 1959, ca, daca diferenta de evolutie
dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea schimbului de idei
dintre ele va fi egala cu zero.
O alta prejudecata este sovinismul temporal (sau provincialismul temporal, dupa
expresia lui J. Allen Hynek). Ea sustine ca, spre deosebire de vremurile de
demult, in ultimele doua secole am iesit in sfarsit la lumina adevaratei stiinte. In
consecinta, acum putem decide ce anume poate exista si ce anume nu va fi
niciodata cu putinta. Daca acum un secol si ceva am descoperit radio-ul, multi
cred ca el va ramane cel mai bun mijloc de comunicare la distanta pentru
totdeauna. Daca acum un secol Einstein a postulat ca viteza luminii reprezinta o
limita, pana la sfarsitul timpului nu va fi descoperit nici un alt principiu al fizicii
care sa permita evitarea acestei limite s.a.m.d. Ca un exemplu special, putem
mentiona prejudecata SETI*: conform ei, chiar daca semnalele radio au nevoie
de mii de ani pentru a ajunge de la o planeta locuita la alta, multe civilizatii vor
considera ca ele reprezinta solutia ideala de contacte cosmice, iar datoria noastra
este sa cautam aceste semnale.
Pentru anumite persoane (suspectez ca multe dintre acestea au legaturi stranse
cu complexul militar-industrial) pare normal ca daca o civilizatie cosmica va sosi
pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca utilizand forta. Ei vor fi “invadatorii”
cu care ne intalnim in atatea texte si filme SF. Aceasta ar putea fi numita
prejudecata invaziei. Daca am fost de acord cu rationamentul din prima parte a
acestui articol, trebuie sa fim de acord si cu faptul ca, aproape sigur, nu va avea
loc nici o invazie. Aceasta deoarece supercivilizatiile stiu de existenta noastra de
milioane de ani, in consecinta, daca ar fi vrut, puteau sa ne invadeze inca de
atunci. Si, intr-un anumit sens, se pare ca noi suntem deja invadati de ei, de
milioane de ani.
Exista urme de pasi imprimate in roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea
(Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gasite obiecte tehnice
inexplicabile, incastrate in piatra formata in urma cu mii sau milioane de ani, la
Schöndorf (Austria), Coso Mountains (California), in albia raului Narada (Uralul de
est, Rusia), etc., chiar si in Romania langa Aiud, in raul Mures. N-ar putea fi oare
acestea semne ca cineva ne viziteaza de foarte multa vreme"
De aceeasi natura este prejudecata interventiei. Sectele OZN spera ca
extraterestri ne vor ajuta (sau macar pe cativa “alesi”) sa trecem cu bine
cataclismele care ne asteapta in viitor. Chiar daca comparatia nu este perfecta,
ne amintim ca, in urma cu cateva secole, daca oamenii soseau intr-un loc nou (o
vale salbatica, o insula nelocuita etc.), ei luau locul in stapanire, construiau case,
taiau padurea sa poata face agricultura, aduceau vite, porci, gaini, starpeau tigrii,
ursii, lupii etc. In numele biodiversitatii, azi intelegem ca aceasta atitudine nu mai
poate continua si in ultimele decenii suntem martorii unei miscari ecologice tot
mai viguroase. La ora actuala norma este ca daca se descopera o bucata de
pamant care a scapat de interventia umana, o noua insula sau o noua vale in
jungla, o vom declara rezervatie, permitand doar o interventie foarte limitata,
pentru scopuri stiintifice. Conform acestor reguli de neinterventie, un cercetator
nu poate ajuta la ora actuala nici macar o testoasa nou nascuta sa ajunga in apa
marii. Aceasta atitudine pare ca va deveni tot mai riguroasa in viitor. O
supercivilizatie care ar observa Pamantul ar trebui sa actioneze intr-o maniera
similara, evitand interferentele in evolutia noastra, dar colectand mostre, facand
experimente, avand contacte foarte limitate (si nu ca de la egal la egal) cu unii
indivizi, selectati dupa criteriile lor, nu ale noastre. Cu premisele de mai sus,
Pamantul ar putea fi privit ca o rezervatie cosmica, monitorizata de niste
supercivilizatii (ca in asa numita ipoteza zoo). Dupa parerea mea exista si alte
motive pentru neinterventie, mai importante decat ipoteza zoo. Ma voi referi la
ele intr-un paragraf urmator.
In concluzie chiar daca civilizatiile cosmice sunt acum aici, nu trebuie sa ne
asteptam din partea lor, nici la o invazie, ori la distrugeri, dar nici la contacte
oficiale, conversatii sau ajutor in rezolvarea problemelor noastre.
Ipoteza extraterestra primitiva si unele intrebari legate de OZN-uri...

Sunt multe persoane care promoveaza si cred in ipoteza extraterestra primitiva.
In opozitie cu ipoteza extraterestra expusa mai sus in acest articol, ipoteza
extraterestra primitiva sustine ca: tot ce e “extraterestru” va fi material, in sensul
cunoscut de noi, ca limita impusa de viteza luminii nu va fi niciodata depasita
(sau nu cu mult) de nici o civilizatie, ca orice calatorie in Cosmos se va face de la
o planeta la alta, cu nave mai mult sau mai putin de tipul STARLIGHT si, foarte
important, ca diferenta dintre doua civilizatii care se vor intalni nu va fi mai mare
de cateva sute sau mii de ani....
Evident, cu o astfel de definitie pentru “extraterestru”, multi cercetatori seriosi
sunt retinuti sa accepte originea extraterestra a OZN-urilor. Exemplul cel mai
tipic este probabil Jacques Vallée. El a enuntat patru obiectii principale in acest
sens....
Prima obiectie a fost ca sunt raportate prea multe aterizari OZN, pentru a fi nave
ale unor exploratori spatiali. Un sceptic roman se intreba chiar daca “o fi
Pamantul o Meca a Metagalaxiei"” Eu cred ca pentru o supercivilizatie distantele
cosmice sunt mult mai abordabile decat pentru noi, gratie tocmai milioanelor
suplimentare de ani de progres stiintific si tehnologic. Dar daca acceptam ca
supercivilizatiile ne monitorizeaza de mult timp, ele ar putea avea baze cosmice
in apropiere, OZN-urile parand vehicule pentru distante scurte. Pe de alta parte,
aparitia unei noi civilizatii tehnologice, candidata la statutul de viitoare
supercivilizatie, este un eveniment rar in Galaxie, care se intampla o data la
cateva sute de mii, daca nu cumva la cateva milioane de ani. La ora actuala
suntem singurii in toata Galaxia in acest stadiu de “nou nascuti”. Nu pare ceva
neobisnuit ca un astfel de eveniment sa fie de mare interes pentru civilizatiile mai
varstnice....
A doua obiectie era ca OZN-urile au un comportament prea straniu (miscari
neinertiale, imponderabilitate, fascicule de lumina curbate sau intrerupte, oprirea
scurgerii timpului, fiinte trecand prin zid etc.). Dar si pentru locuitorii junglei
internetul prin satelit poate reprezenta o magie. Au fost cazuri cand realizarile
noastre tehnice au devenit pentru ei obiect de cult. Si nu trebuie sa uitam -
distanta in evolutie intre o posibila supercivilizatie si noi este de mii de ori mai
mare decat intre locuitorii junglei si noi.
A spune “este imposibil” deoarece “contrazice legile naturii” este o dovada de
mare aroganta sau ignoranta. Jean-Jacques Rousseau observa ca "pentru a
spune ca ceva contravine legilor naturii trebuie sa cunosti legile naturii. Or, cine
poate spune ca la cunoaste in intregime"”. La fel, unui invatat care sustinea ca nu
pot exista miracole, intrucat ele contrazic legile naturii, Sfantul Toma D"Aquino i-
a raspuns “Tu chiar crezi ca cunosti toate legile naturii"”
Si atunci de ce oare, la inceputul secolului XXI multi se comporta totusi de parca
le-ar cunoaste pe toate"
Experimente genetice.

A treia obiectie a lui Jacques Vallée fusese ca infatisarea raportata a “entitatilor
biologice extraterestre” (EBE) asociate cu intalnirile apropiate OZN este mult prea
aproapiata de cea a oamenilor. Se raporteaza chiar relatii sexuale si hibridari
intre oameni si extraterestri, ceea ce n-ar fi posibil decat daca ambii ar fi din
aceeasi specie. Aceasta obiectie este importanta. Pe de o parte, viata carbonica,
bazata pe ADN, pare sa constituie baza pentru majoritatea (daca nu cumva
toate) formelor de viata in Univers, nu deoarece ar fi singura posibila, ci pentru
ca ea a fost cea mai eficienta in maratonul inceput cu Big Bang. Pe de alta parte,
este insa foarte improbabil ca doua specii, creatoare a doua civilizatii, nascute pe
doua planete diferite distantate in timp si spatiu, sa fie apropiate genetic (in
termenii ADN)....
Dar cine poate spune ce tehnici de incrucisare pot fi descoperite de ingineria
genetica, nu peste cateva sute ci peste cateva milioane de ani" Putem doar sa
facem speculatii, de pilda, ca o civilizatie care nu-si arata fata, putea realiza, din
material genetic pamantean, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu o
inteligenta crescuta, adaptate unor sarcini speciale etc. Multe din “rasele”
descrise de victimele presupuselor rapiri (micutii cenusii, uriasii blonzi etc.) ar
putea fi astfel de rase umane artificiale sau chiar bioroboti derivati din zestrea
genetica a speciei umane. Aceste rase puteau fi “produse” de pilda in rezervatii
sau baze, undeva in afara Pamantului. In acelasi mod noi producem, de pilda, noi
varietati de grau din soiurile traditionale. Uneori varietatea perfecta de grau
devine sterila sau vulnerabila la noi boli. In aceste cazuri agronomii vor cauta
anumite gene in zestrea genetica a unor specii primitive de grau si vor corecta cu
ajutorul lor varietatea “perfecta”. Ce ar fi daca omenirea ar fi “banca de gene” corespunzatoare speciei
umane “salbatice”, utilizata periodic la imbunatatirea unor rase umane artificiale"
In acest caz ar disparea problema compatibilitatii dintre vizitatori si noi. Ipoteze
de tipul acesta ar putea explica majoritatea istoriilor bizare de rapiri OZN si
hibridari, asa cum sunt ele cunoscute din rapoarte.
Anumite persoane cred chiar ca a existat o interventie externa in aparitia omului
si in imbunatatirile ulterioare ale sale. In ce scop se puteau realiza oare astfel de
operatii" Pentru a crea in cele din urma un “supraom” ca cel visat de Nietzsche"
Pentru mai multa creativitate ori inteligenta" Anumite analize estimeaza ca
volumul creierului unei EBE este cel putin dublu in comparatie cu cel al
oamenilor. Interesant ca niste bebelusi umani cu creierul atat de mare nu s-ar
mai putea naste pe cale naturala, datorita limitarilor anatomice ale bazinului.
Avortarea dupa trei luni de sarcina si dezvoltarea in continuare a embrionilor in
incubatoare, precum in istoriile cu rapiri OZN, ar putea fi insa o solutie...
Scrierile din vechime sunt pline de aluzii la experimente genetice menite sa
imbunatateasca specia umana. In Biblie gasim crearea Evei din coasta lui Adam
(clonare"), hibrizi nedoriti de Dumnezeu rezultati prin actiunea ingerilor cazuti,
Noe a fost un exemplar ideal, toate celelalte specimene umane fiind distruse de
Potop etc. Astfel de exemple se regasesc in scrierile multor altor religii si in
traditii populare. Eroii greci precum Ahile, Perseu, Hercule etc. se presupunea ca
sunt hibrizi pe jumatate umani pe jumatate divini. Alexandru cel Mare, Iulius
Cezar si multi altii pretindeau o origine similara. La aceasta se adauga istoriile
despre fapturile numite in antichitatea romana si in Evul Mediu incubus si
succubus, despre iele si zane care rapeau tineri si despre alte astfel de creaturi,
mai peste tot. La ora actuala ne confruntam cu toate istoriile de rapiri OZN si
hibridari, incepand cu cazul lui Antonio Villas Boas. Aproape fara exceptie, toti
agentii implicati in aceste actiuni de “hibridare” vin din ceruri, ceea ce pare a fi
mai mult decat o simpla coincidenta.
Toate istoriile privind experimente genetice: cele din Biblie, cele din alte traditii
folclorice sau religioase, ca si din repoartele privind rapiri OZN, sunt compatibile
cu ipoteza monitorizarii Pamantului si a omenirii de catre o Inteligenta Superioara
tinand de o supercivilizatie.....

De ce nu ne ofera tehnologiile lor?

O a patra obiectie a lui Jacques Vallée era ca nivelul stiintific si tehnologic aratat
de vizitatorii OZN celor rapiti este mult prea apropiat de al nostru. Aceasta
obiectie o contrazice un pic pe cea de a doua. Dar daca o acceptam ca adevarata,
putem sa-i gasim doua explicatii: pe de o parte, rapoartele contin doar ceea ce
martorul a inteles, iar o persoana intelege mai mult sau mai putin ceea ce poate
explica in termenii conceptelor curente stiintifice si tehnice. Pe de alta parte, ar
putea fi vorba de un “embargo” impus chiar de vizitatori, datorita politicii lor de
neinterventie, o interdictie de a ne arata prea multe.
In multe rapoarte martorii afirma ca vizitatorii le-ar fi spus ca se tem de
agresivitatea si xenofobia care caracterizeaza oamenii. Se stie ca orice tehnologie
care incape pe mana oamenilor devine armament. Daca oamenilor li s-ar oferi
tehnologii avansate, ele ar duce la un mare pericol, atat pentru noi cat si pentru
alte civilizatii. In consecinta, intreaga umanitate ar trebui sa ajunga la o
maturizare morala inainte de a incepe orice schimb de tehnologii.
Un alt argument, des uzitat, este ca daca ni s-ar arata prea multe, sau chiar daca
ni s-ar da o dovada imposibil de respins privind existenta lor (precum ceruta
aterizare pe peluza Casei Albe), aceasta ar avea drept consecinta un “soc
cultural”, distrugand in buna masura structurile noastre sociale, religioase,
economice, politice, culturale etc. Eu cred ca este chiar mai mult de atat.
Supercivilizatiile vor fi pus la punct un schimb total de idei, de tehnologii etc.
intre ele. La un moment dat, un astfel de schimb total poate duce progresul
cunoasterii intr-o fundatura. Un punct de vedere nou, proaspat, va putea fi oferit
doar de cineva venit dinafara, cu doua conditii: sa fie suficient de matura ca
civilizatie (sa aiba ceva nou de spus supercivilizatiilor si sa reziste “socului
cultural” al intalnirii cu acestea) si sa nu fi fost influentata in nici un fel in trecut
de catre civilizatiile mai avansate.

Prin urmare, ca o ipoteza, putem presupune ca Inteligentele Cosmice se ascund
de noi si deoarece ele asteapta din partea noastra ceva foarte important, nu doar
pentru noi ci si pentru ele. Asteapta (si poate chiar recolteaza chiar acum) ideile,
punctele de vedere, creatiile noastre originale, de care suntem capabili la capatul
a milioane de ani de evolute independenta, or toate acestea ar putea fi distruse
printr-un contact prematur.

Baza de date a Pamantului

Incercand sa extrapolam propriul nostru viitor, pentru a intelege mai bine ce ar
putea fi o supercivilizatie, nu putem neglija desigur progresele pe care le va face
tehnologia informatiei si comunicatiilor. Dupa unele estimari, toate informatiile
verbale utilizate de o persoana in viata sa totalizeaza intre 30 si 100GB.
adaugand si imaginile, ajungem la un milion de GB. Aceasta capacitate va fi
proprie unui calculator obisnuit in jurul anului 2040. Pana la sfarsitul acestui secol
probabil toate informatiile, toate gandurile, toate gesturile marunte ale tuturor
fiintelor umane de pe Pamant vor putea fi stocate in memoria unui calculator. Nu
este inca limpede pe ce cale vor ajunge aceste informatii in calculator; solutia cea
mai buna ar fi un microprocesor implantat direct in legatura cu creierul (se fac
deja numeroase experimente in acest sens); dar acesta reprezinta un detaliu
tehnic " O reducere foarte importanta a capacitatii necesare se va obtine daca se
vor memora doar ideile, gesturile etc. “esentiale”, avand in vedere ca multe
dintre ele se repeta ori sunt comune mai multor persoane.
Din datele inmagazinate despre el, o persoana ar putea fi reconstituita in
realitatea virtuala. In “ciberspatiu” vom putea construi lumi alternative, unde
vom putea intalni astfel de persoane virtuale, aflate in viata sau decedate, nu
doar cu infatisarea lor cunoscuta ci si cu ideile si gestica specifica. Ele ar putea
chiar raspunde la intrebari inedite, in maniera in care ar fi raspuns in viata lor.
Treptat va deveni din ce in ce mai dificil de distins realitatea materiala de cea
virtuala, asa cum sugereaza si cateva recente filme SF.
Daca o supercivilizatie este interesata sa “recolteze” informatia produsa de
pamanteni, ea va instala o astfel de “memorie” undeva in preajma, ca si
dispozitive adecvate (poate implante) pentru a colecta date, cel putin de la
anumite persoane interesante. Utilizarea unei astfel de “memorii” s-ar face prin
tehnici de tipul realitatii virtuale. Intr-o astfel de memorie s-ar putea include
imagini din trecut, la fel ca si scenarii de viitor. Desigur, o supercivilizatie ar
putea face mult mai mult in acest sens decat ne sta noua la indemana. De pilda,
ei ar putea conferi cópiei virtuale a unei persoane o anumita autonomie,
constiinta faptului ca traieste si dupa moarte si chiar o anumita initiativa sau liber
arbitru.
Pe ce principii de “hardware” s-ar sprijini o astfel de memorie este greu de spus,
dar ea n-ar trebui sa fie materiala precum calculatoarele din zilele noastre. Multe
persoane care au suportat rapiri vorbeau de globuri luminoase eterice despre
care li s-a spus ca reprezinta “depozite de cunostinte si inteligenta”, in care se
memoreaza “tot ce este in Univers”. O astfel de “memorie”, instalata de o
Inteligenta Superioara, este mentionata si de alte surse, incepand cu “Cartea
Vietii” din scrierile biblice ori “Cronicile Akasha” din traditia hindusa si tibetana si
pana la “Enciclopedia Galactica” de care vorbea Carl Sagan.
Daca o astfel de memorie exista (precum este foarte probabil), ea ar putea
explica multe paradoxuri raportate. O astfel de memorie ar putea fi sursa pentru
channelling (asa cum pretindeau vindecatori precum Edgar Cayce, Arigó, etc.),
pentru vorbirea in limbi nicicand invatate etc. O astfel de memorie ar putea
constitui o explicatie pentru “luarea in posesiune”, “reincarnari”, pentru
“reamintirea” unor vieti trecute, pentru intalniri cu stafii etc. Toate aceste
fenomene ar putea fi considerate contacte ale medium-ului cu o astfel de
memorie din care primeste informatii, in primul rand despre persoane decedate.
In acest mod s-ar putea chiar explica modul in care Hamlet a putut obtine
informatii de la parintele sau ucis.
Intr-o astfel de realitate virtuala scurgerea timpului este diferita, permitand
calatoriile in timp. Am putea calatori in trecut, chiar sa ne amestecam in anumite
evenimente, fara a perturba de fapt acest trecut. La fel, am putea calatori si in
viitor, sa fim martori la cataclisme si intamplari apocaliptice, fara a fi nevoiti sa
acceptam existenta unui viitor “batut in cuie” si de neschimbat (care ar contrazice
existenta unui liber arbitru), dat fiind ca acest viitor este un simplu scenariu, cu o
anumita probabilitate de realizare, nicidecum un destin implacabil.
Prin urmare, multe intalniri OZN, dar si multe alte intalniri mistice sau
inexplicabile, pretutindeni in lume, ar putea fi, macar in parte, astfel de contacte
virtuale, puse in scena de administratorii supermemoriei instalate de Inteligentele
Superioare tinand de supercivilizatii.

Lumi spirituale.

Este foarte putin probabil ca lumea supercivilizatiilor sa semene cu a noastra. In
milioane de ani de evolutie, Inteligentele Cosmice vor fi descoperit nu doar
mijloace de deplasare care sa evite bariera vitezei luminii, dar si alte forme de
agregare a materiei (cele doua par a fi in legatura). In acelasi mod in care orice
particula materiala este insotita de o unda, putand fi privita sub ambele aspecte,
s-ar putea sa existe si “dubluri spirituale” ale Universului material, ca si a
creaturilor vii din el. “Supermemoria” insasi ar putea avea o natura spirituala. Am
putea specula chiar mai departe, presupunand de pilda ca lumea spirituala a fost
prima care a aparut, ori ca lumea materiala este doar un soi de imensa realitate
virtuala etc., desi aceste ipoteze par improbabile.
De asemenea, Universul (mai degraba “Multiversul”) ar putea fi mult mai vechi si
mult mai complex decat partea ei pe care o observam cu instrumentele noastre.
Ce a fost inainte de “Big Bang”" Ce este dincolo de limitele Universului nostru
inchis (poate intr-o alta dimensiune, sau intr-o alta ipostaza a realitatii, poate
intr-o stare spirituala a materiei)" Daca exista un alt Univers, similar cu al nostru,
aceasta inseamna ca putem avea o infinitate. Acceptand ca Universul nostru s-a
nascut printr-un “Big Bang”, ar trebui poate sa acceptam si existenta unui “Big
Crunch” prin care el se va sfarsi, sa zicem peste 100 miliarde de ani. Este oare
suficient acest rastimp pentru o inteligenta nascuta in interiorul unui astfel de
Univers pentru a gasi o scapare din stransoarea lui" Daca da, ar trebui sa
acceptam existenta unei Inteligente Superioare mult mai veche decat Universul
nostru. Am putea avea astfel in jurul nostru o ierarhie de supercivilizatii si de
inteligente, potential fara sfarsit.

Supercivilizatiile si Divinitatea

Prin urmare, chiar daca am fi fost exagerat de optimisti, probabilitatea ca o
supercivilizatie este acum, aici, pe Pamant, monitorizandu-ne, este egala cu
0,99999" In istorie, in scrieri vechi, ca si in zilele noastre, exista numeroase
marturii privind fapte si intamplari inexplicabile (incluzand aici si intalnirile OZN),
care par sa-i probeze prezenta. Aceste marturii sunt de regula ignorate sau
respinse de stiinta oficiala si acceptate cu greutate, drept miracole, de catre
Biserica. Totusi, la ora actuala, cand s-au constituit mari baze de date cu astfel
de cazuri, descoperim ca rapoartele asupra lor sunt atat de multe si atat de
consistente incat le-am putea chiar accepta drept un al doilea argument privind
prezenta supercivilizatiilor pe Pamant.
Stiinta, tehnologia, ca si obiectivele unei astfel de supercivilizatii se afla mult
dincolo de intelegerea noastra. Aceasta observatie este cu atat mai valabila
pentru ierarhiile nesfarsite de supercivilizatii. Asa cum s-a spus, oamenii nu pot
face distinctia intre actiunile unei civilizatii aflata cu milioane de ani inaintea
noastra si magie. Putem adauga " in limitele gandirii rationale, mintea omeneasca
nu este capabila sa faca distinctia dintre actiunile unei astfel de supercivilizatii si
ceea ce noi cunoastem drept sacru, sfant, divin.
Ca un exemplu, afirmatia ca divinitatea poseda puteri nelimitate conduce la un
paradox: poate oare divinitatea construi un zid atat de trainic incat nici ea sa n-o
poata distruge" Daca da, puterea sa este limitata de acest zid, daca nu, exista
limite in ceea ce poate face. Solutia rationala este sa acceptam sa folosim in loc
de "putere nelimitata" atribute precum "mai puternic decat tot ce ne-am putea
imagina". Sau am putea spune ca acest atribut al divinitatii este dincolo de
puterea noastra de intelegere. In ambele cazuri avem un bun exemplu pentru
faptul ca nu suntem capabili sa facem distinctia dintre o supercivilizatie aflata in
varful ierarhiei (sau principalul sau conducator) si divinitate. Acelasi rationament
se poate repeta pentru toate atributele divinitatii. Pentru a mai da un exemplu, in
loc sa spunem "fara de inceput", putem spune "mai batran decat orice faptura in
marele Univers" s.a.m.d.
Atunci cand definim un concept, trebuie sa facem distinctia dintre el si alte
concepte inrudite. Daca nu avem nici un mijloc de a distinge astfel intre doua
concepte, va trebui sa recunoastem ca cele doua concepte sunt identice (cel putin
pentru noi) si nu avem decat cel mult doua nume diferite pentru acelasi concept.
In cazul nostru, nu suntem in stare sa facem distinctia dintre "Inteligentele
Superioare ale unei supercivilizatii aflata in varful ierarhiei" si "Divinitate". In
consecinta, pentru noi "Inteligente Superioare ale supercivilizatiilor" reprezinta
doar un alt nume pentru Divin....

http://www.scribd.com

 

[magda]

S-a gasit viata pe luna lui Saturn!

In oceanele de pe Enceladus, o mica luna a lui Saturn, exista urme de viata! Aceasta descoperire ii determina pe oamenii de stiinta sa afirme ca extraterestrii exista, iar Saturn ar putea sa fie una din "casele" lor.
Enceladus este mic, cam de marimea Angliei si este un loc mai prielnic dezvoltarii vietii decat planeta Marte, iar oamenii de stiinta spera ca aici, cu ajutorul unor misiuni spatiale vor ajunge sa-i afle toate secretele, inclusiv cele ale vietuitoarelor care se afla pe teritoriul sau.

Pe suprafata micului satelit se afla asa-numitele "dungi de tigru" despre care se crede ca ar gazdui niste vietati, pe care oamenii le numesc extraterestri. Dungile de tigru se afla la o distanta de 32 kilometri, au o lungime de 128 kilometri si latimea de 1,6 kilometri. Adancimea unei fasii este de 450 metri.

The Independent

 

[magda]

Extratereştrii au dezactivat rachetele nucleare din SUA şi Marea Britanie

Şase foşti piloţi din armata Statelor Unite ale Americii au făcut câteva dezvăluiri şocante în legătură cu acţiunile extratereştrilor pe planeta Pământ.

Americanii susţin că fiinţe de pe altă planetă au aterizat, s-au infiltrat în centrele de lansare ale rachetelor nucleare din Marea Britanie şi SUA şi au dezactivat armele.

Potrivit The Telegraph, cei şase bărbaţi susţin că extratereştrii au dezactivat arme nucleare în mod repetat din 1948 până în prezent. Cei care au făcut aceste dezăluiri acuză guvernelor celor două ţări pentru faptul că încearcă să ţină secrete astfel de informaţii.

Foştii piloţi americani au ajuns la aceste concluzii după ce au discutat cu 120 de membrii ai armatei care au ieşit la pensie. Informaţiile pe care le-au colectat ar demonstra că extratereştrii ar fi aterizat ultima dată în urmă cu şapte ani. Scopul americanilor este acela de a convinge guvernele celor două ţări să recunoască faptul că ştiu despre acţiunile extratereştrilor de pe Pământ.

"Armata Statelor Unite minte în legătură cu OZN-urile şi eu pot să dovedesc acest lucru" a declarat, potrivit sursei citate, căpitanul Robert Salas. Acesta din urmă susţine că a văzut un OZN survolând cerul, în 1967, la un buncăr pentru rachete nucleare din Montana, . "Eram la datorie când am văzut obiectul plutind deasupra bazei. Rachetele au fost dezactivate imediat. Acelaşi lucru s-a petrecut la o altă bază la o săptămână după aceea. Se pare că extratereştrii sunt foarte interesaţi de armele noastre de distrugere în masă" a spus Salas.

Astfel de evenimente au fost raportate totodată şi în Marea Britanie. Teoria celor şase piloţi americani este susţinută şi de colonelul Charles Halt, din armata britanică, care susţine că în urmă cu 30 de ani extratereştrii au coborât într-o bază militară de la Bentwaters, în interiorul halei de depozitare a rachetelor nucleare.

Reprezentanţii oficiali ai celor două ţări nu au făcut niciun comentariu deocamdată în legătură cu teoriile foştilor militari.

adevarul.ro