anuk said:
Stiam io ca-s niste aia de deturneaza adevarul, au scopuri obscure ,enterese meschine......
Karin si ET.
In lume multe persoane descriu experiente tulburatoare in cursul carora ele se simt rapite de entitati cu aparenta non-umana si Karin este una dintre ele..
Karin este o femeie atletica de 35 de ani cu parul tuns scurt. Primele sale amintiri constiente despre aceste intalniri incep la varsta de 26 de ani, cand ea s-a instalat in Florida cu prietenul ei.
In acea epoca lucra ca ospatar si nu se interesa pentru nimic in lume la acest gen de experiente, din contra ea avea o viata linistita. Pe urma fara un motiv aparent ea se trezeste dimineata cu impresia unor vise ciudate. Ceva era diferit in ceea ce simtea fata de visele pe care le avea in mod normal. Frica se instalase cu timpul si pe masura ce saptamanile treceau senzatiile deveneau mai intense. Imaginile cele mai precise, care ii reveneau din visele ei nu faceau decat sa-i accentueze starea de depresie. In plus era acea lumina, acele fete oribile…
Ea are impresia ca corpul ei este manipulat insa dimineata cand se inspecteaza cu atentie nu constata nimic , si incepe sa se intrebe daca nu cumva incepe sa-si piarda mintile. Cum asa ceva era posibil ? Prietenul ei foarte intelegator la inceput, se simte din ce in ce mai aiurea pe masura ce lunile trec si nimic nu se schimba in atitudiena lui Karin, dimpotriva, totul se inrautateste. Insa pentru toata lumea Karin este o femeie cu picioarele pe pamant,dar si intelege din ce in ce mai putin ce i se intampla. Si, aceasta se petrecea de mai multe ori pe saptamana. Dar cel mai greu de suportat era fara indoiala de a nu sti ce i se intampla, sfasiata intre incertitudine si evidenta din ce in ce mai clara ce ceva se petrece cu adevarat si in acelasi timp de a sti cu toata fiinta ca este imposibil.
Stéphane Allix povesteste :
La inceput am simtit ca nu are incredere. Ca in multe alte experiente ea nu are chef a abordeze subiectul, sa povesteasca inca o data aceste experiente. Insa eu nu sunt acolo ca sa scriu un articol de senzatie, care nu avaseaza cu nimic lucrurile. Sunt acolo pentru ca vreau sa inteleg. Sunt acolo ca sa ascult. Si putin cate putin in prima seara apoi serile urmatoare, ea incepe sa aiba incredere in mine si incep sa aflu din ce in ce mai multe. Karin e o femeie care debordeaza de energie. Iar eu am multe intrebari sa-i pun. In fiecare din momentele ei libere sunt gata sa o ascult, sa o privesc. Incerc sa resimt ce insemna pentru ea aceste experiente, si ce a vazut.
Voiam sa o ascult povestind acele secunde precise cand acel « ceva « s-a produs si care a condus-o la concluzia ca nu se mai poate indoi asupra realitatii si asupra a ceea ce i se intamplase. Ce se petrecuse oare ? Ea care credea ca si-a pierdut mintile se zbatea intre visele foarte intense pentru a fi numai vise. Ne gasim acasa la John Mack din nou in biblioteca, cand ea accepta sa revina la acea parte a vietii ei. Claritatea unei lampi de cititi imi permite sa-i disting trasaturile fetei. Cu un gest lent ea isi trece mana sub ochii inrositi, pe urma pe fata stergand lacrimile cu varful degetelor. Era ora doua spre dimineata. Camera era foarte primitoare, si Karin era instalata in fata mea cu spatele catre strada.. Emotia era atat de mare ca se putea resimti in cele mai mici colturi.
-Am impresia ca o sa inebunesc si cred ca nu este cazul ! Ceva mi se intampla ceva care nu ar trebui sa fie posibil si asta ma face sa-mi pierd mintile. Este absurd si dificil de acceptat. Totul dura de luni de zile, de luni atroce, pe urma a fost noaptea aceea…..
-Ce s-a intamplat ?
-Eram epuizata. Locuiam in Florida in acea vreme. Mi-am amintit ca am plecat sa ma culc, mai devreme in seara aceea , eram foarte obosita. Patul la capete avea niste grile din lemn,.. o scandura, un spatiu, o scandura , un spatiu..
Cu mana Karin mimeaza alternanta dintre spatiile goale ale patului si grilajul din lemn. Gesturile ei sunt precise dar o jena se manifesta in persoana ei pe masura ce detaliile ii revin in memorie. Ea isi ridica fata si ma priveste.Simt ca nu ii face nici un fel de placere sa povesteasca acel episod. Ea ar fi preferat sa vorbeasca poate de muzica de proiectele ei, dar nu de asta. Si nu in modul asta.
-Ceva m-a trezit, ceva imi scarpina crestetul capului.. mai intai am crezut ca este vorba de una din scandurele patului, pentru ca imi pusesem capul prea aproape de ele, si m-am retras.. insa ceva continua sa ma atinga. Dar patul meu era plasat in asa fel incat nu era nici un spatiu intre pat si perete. Nimic nu putea trece in spatele patului, nu era loc.
Fata lui Karin se crispeaza si lacrimile ii mplu ochii din nou,
Am simtit ca incepe sa-mi fie frica.. voiam sa sar din pat, voiam sa urlu sa-l trezesc pe prietenul meu insa eram incapabila sa misc, de parca o placa de plum ma zdrobea… ca…. Si Karin isi duce amandoua mainile la piept, dorind sa-mi arate ca greutatea invizibila care o zdrobea !
-Tenebrele ma acopera ca o cuvertura si imi pierd cunostinta intr-o fractiune de secunda, insa aproape instantaneu, devin constienta.
Nu stiu exact, poate ca asta a durat doar doua minute. Simt un curenct electric foarte intenes cum imi parcurge corpul, si nu sunt capabila sa fac nici un gest. Mainile mele sunt asezate de-a lungul corpului, si nu pot sa-mi deschid nici macar gura.
Karin plange cu sughituri..
-Nu pot sa fac nimic, sunt terifiata..nu sunt capabila sa misc, nu pot sa fac nici un gest .. sunt ca paralizata, si nu inteleg nimic din ce mi se intampla.. si acel curent electric din corpul meu..
Am inpresia ca o vad pe Karin vidandu-se de energie pe masura ce imi povesteste experienta ei. Intensitatea emotiei ma stupefiaza. Are ochii umflati de plas, o simt fara putere in fata terorii care o acapareaza din nou.
Si pe urma am simtit acea presiune in partea de jos a patului ; Exact cum un animal ar fi sarit pe plapuma mea.insa eu nu am nici un animal in casa. Si prietenul meu era nemiscat alaturi de mine… stiam ca ceva nu este in ordine..oh Doamne .. se intampla ceva de-a dreptul nebuneste..Pe urma o alte presiune.. o secunda nu simt apoi de partea cealalata a picioarelor mele, picoarele mele sunt drepte, mainile lipite de corp,sunt toata paralizata, nu pot sa misc si simt acel ceva care mergea pe pat..
Karim mimeaza cum ceva se deplasa pe pat spre ea !
-El avanseaza de o parte si de alta a picioarelor mele, un pas pe urma altul, incet , incet.. la fiecare pas simt cum plapuma se misca, apoi o greutate pe picioarele mele. Acum stiu ca sunt treaza, perfect treaza ! Pot sa simt, sunt in patul meu, nu in alta parte, sunt in corpul meu. Sunt treaza insa incapabila sa deschid ochii.. Gandesc fara incetare si am toate senzatiile acelea… sunt terorizata… niciodata, anterior . el era totdeauna la marginea patului si eu eram dusa in alta parte apoi totul era confuz, nu eram constienta. Insa acum era clar. Stiam ce ceva mi se intampla si nu visez. Si il simt avazsand foarte lent pe pat pas dupa pas. Mi se parea usor si slab dupa cum se misca, in linie drapta, punand un picior apoi asteptand sa-l puna pe al doilea. Se asigura in fiecare clipa ca eu nu misc, atent la securitatea lui….
-Atent la securitatea lui ??
-Facea pauze ; de fiecare data facea pauza. Ca si cum s-ar fi asteptat sa ma vada miscandu-ma. Era foarte ciudat pentru ca eu stiam ce face.. un pas pe urma un altul cu multa prudenta.. nu era ca si cum o pisica sau un caine ar fi sarit, nu, el avasa ca si cand avansezi catre un animal care nu vrei sa-ti scape… pe urma s-a oprit. Inima mea era pe punctul sa explodeze.
-…
-Dupa presiunea pe care o simteam pe plapuma am realizat ca este calare pe mine, pe urma greutatea s-a lasat spre stanga, a ridicat un picior pe care l-a aasezat pe pieptul meu, incet ca si cand ar fi facut asta cu incetinitorul.. am simtit greutatea acestuia cum se impingea in pieptul meu… si apoi orare.. Am panicat, am panicat, voiam sa mor! Nu intelegeam nimic din ce mi se intampla, nu era acolo nimeni sa ma ajute, chiar daca prietenul meu dormea alaturi de mine el nu s-ar fi trezit niciodata. Era paralizat. Si eu eram incapabila sa urlu, nu puteam misca nici macar maxilarele, nici un sunet nu iesea din gura mea, eram in stare de soc cu acel ceva pe pieptul meu.
Apoi el a pus o mana pe capul meu si am simtit ceva intrand in urechea dreapta.. pe urma o alta presiune in urechea stanga.. mi-a venit sa vomit.. si am simtit ca imi pierd cunostinta..doream orice numai sa nu fiu treaza, cu ochii inchisi, paralizata de eceste vibratii. Imi doream sa dispar. Este atroce, este imposibil, Sunt terorizata, pierd tot controlul, si ma intreb pentru ce mi se intampla asa ceva. Simt ca respiratia devine isterica : inspirat , expirat, inspirat.. si apoi acolo, un gand stupid imi trece prin cap : pentru ca simt acel ceva « oh Doamne, sigur ca respiratia mea miroase, o sa am o halena rau mirositoare »..e de-a dreptul idiot sa am acel ceva langa mine si eu sa gandesc la respiratie.. In aceeasi secunda, instantaneu, a fost cum am primit ceva in capul meu, un gand pe care el mi l-a trimis si a spuns : » asta nu va avea nici o consecinta » el mi-a spus ca nu e grav. Nu era important ca imi simteam respiratia mirosind. Intr-o secunda totul s-a schimbat .. teroarea a disparut si am devenit calma, am fost cuprinsa de o mare liniste. Corpul meu s-a linistit.El a simtit asta si am auzit din nou in capul meu « bine » si pe urma.. »acum poti deschide ochii.. » ramanea insa acea electricitate care imi strabatea corpul, eram paralizata dar am deschis ochii, si am vazut ceva la cativa centimetri departe de fata mea. Am distins foarte bine fata lui, era o piele cu o textura foarte ciudata, neteda, gri sombru. Si ochii acea imensi ca cerneala, ochi prelungi in jurul capului foarte bombati. Gatul era segmentat,.. nu stiu…era foarte fin.. si am putut sa-i vad corpul slab, mic. Era ceva foarte mic.. bratele de fiecare parte pareau segmentatela fel ca gatul. Priveam chestia asta si nu puteam sa cred ca este atat de aproape de fata mea..Si ochi,… nu imi venea sa cred ceea ce vad. Este imposibil.. stiu ca nu visez..
Karin isi lasa ochii si priveste spre pamant, trasaturile sunt epuizate de oboseala insa ea continua.
-Stiu ca pare complet iesit din comun, insa ceea ce mi s-a intamplat este real. Fiecare celula a corpului meu vibra, era atat de real ca si discutia noastra de acum. Era real pentru ca corpul meu fizic era implicat. Ce a fost mai traumatizant, da, cel mai traumatizant aspect al acestei experiente este ca te simti smuls din realitate,, ai senzatia ca esti smuls din tine insuti.
Extras din cartea « Extraterrestres »
Ancheta: Stéphane Allix
Traducerea: Luna
: Iote colea :
![karine1[1].jpg](/data/attachments/3/3511-6906aa54413a9e0f636f76b6ded66625.jpg?hash=c7QkWu7IGI)
