• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

EXTRATERESTRII : MIT SAU REALITATE

Este, poate, cea mai interesanta carte legata de fenomenul aparitiei oamenilor. Cred cu tarie ca merita studiat, verificat si, de ce nu, demonstrat. Este o buna baza pentru cei care vor sa stie totul, sa afle cum s-au nascut si cine le este Creatorul. Multumesc anuk pentru postare.
 
O lecturare a cartii nu este suficienta ,mi-ar placea sa o putem "dezbate":P
 
Zeii de piatra din Insula Pastelui



Traim in secolul contrastelor si suntem civilizatia paradoxurilor. Ne dezvoltam exploziv, zburam cu avioane supersonice, comunicam la distante de mii de kilometri, exploram plini de indrazneala spatiul cosmic, escaladam cei mai inalti munti si ne scufundam in cele mai adanci crevase oceanice, ne miscam cu viteze naucitoare, fragmentam atomul si avem tehnologii care in scurt timp ne vor duce dincolo de stele. Trecutul, insa, nu ne-a oferit nicicand, mai mult decat acum, enigme si mistere, simboluri si mosteniri milenare ale civilizatiilor apuse, cu intelesuri incifrate, pe care parca nu ne este harazit sa le patrundem. Uriasii de piatra din Insula Pastelui reprezinta un astfel de “examen” nepromovat al trecutului.

Poate mai putin cunoscuta decat piramidele egiptene si nu atat de mistica precum monolitii de la Stonehenge, veritabil vestigiu arheologic, Insula Pastelui este unul dintre cele mai izolate si inaccesibile locuri de pe Pamant, precum si un foarte controversat subiect in randul cercetatorilor. Denumirea sa nu are semnificatii religioase, cum s-ar putea crede, ci, descoperita in anul 1772 de o echipa de exploratori europeni, condusa de capitanul olandez Jacob Roggevven, insula a fost astfel botezata deoarece expeditia i-a atins tarmurile in Duminica Pastelui.

Situata in Oceanul Pacific, la 4.200 de kilometri departare de statul sud-american Chile, a carui proprietate a si devenit in anul 1888, Insula Pastelui, supranumita de localnici si Rapa Nui, este o mica formatiune deluroasa triunghiulara, de origine vulcanica, despadurita, cu o suprafata aproximativa de 100 km patrati, patronata de un vulcan stins, inalt de 460 metri. Relieful nu are particularitati bizare si fenomene ciudate nu se manifesta nici macar meteorologic, misterul care insufleteste insula conturandu-se in jurul triburilor de indigeni care au populat-o cu sute de ani in urma si definindu-se culminant in zona uriasilor de piatra sculptati din roca vulcanica si dispusi de-a lungul intregii coaste.

Conform unor presupuneri initiale, primii locuitori ai Insulei Pastelui si totodata creatorii masivelor statui ar fi fost de origine peruviana, in virtutea unor aparente asemanari intre sculpturile insulare si arhitectonica incasa. Unele sugestii au facut referire la insula ca reprezentand ramasite ale unui continent pierdut sau ca fiind chiar rezultat al unei influente extraterestre. Dovezile arheologice si testele ADN au demonstrat insa ca insula a fost descoperita de polinezieni, in jurul anului 400 d.Hr., aflati, conform legendei locale, sub conducerea capeteniei Hotu Matua. Odata cu sosirea lor aici, o enigmatica si impresionanta cultura ar fi inceput sa infloreasca, alaturi de statui, polinezienii posedand si limbajul Rongorongo, singurul dialect scris din Oceania.

Cele mai faimoase si insolite ramasite ale acestei culturi raman insa giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu”. Insula gazduieste peste 700 de astfel de sculpturi, aflate in diverse stadii de lucru. Rocile din care au fost realizate au origine vulcanica si o sursa comuna - vulcanul Rano Raraku. Unele dintre statui sunt amplasate direct pe sol, in timp ce altora Ahu-urile le servesc drept socluri. Se considera ca cele mai vechi dateaza din jurul anului 700 d.Hr., dar majoritatea ar fi fost sculptate in perioada 1000 – 1500 d.Hr.

Dimensiunile statuilor Moai sunt cu adevarat impresionante, ele variaza intre 3 si 12 metri inaltime si cantaresc de la 3 pana la 14 tone, intalnindu-se si cazuri cand acestea ating greutati de peste 80 de tone. O singura statuie din insula depaseste 270 de tone in greutate. Ramane o enigma felul cum au fost cioplite direct in stanca, dar mai ales modul in care statuile au fost transportate din inaltimile vulcanului pana spre malul oceanului. Chiar si in zilele noastre, avand in vedere greutatea coplesitoare si conditiile de lucru, efectuarea unei astfel de proceduri ar ridica mari dificultati, fiind necesara interventia celor mai performante macarale.

Estetic, statuile nu au picioare, iar intre capete si trupuri exista o mare discrepanta, cele dintai fiind supradimensionate; urechile le sunt alungite si barbiile ascutite. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, iar altele au cazut si s-au avariat in timpul transportului. Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu “palarii” si "coroane" realizate din piatra vulcanica de culoare rosiatica. Acesta practica rituala raspandita pe toata insula avea, se pare, o semnificatie sacra specifica fiecarui clan.

Scopul precis pentru care au fost construiti colosii de piatra din Insula Pastelui nu a fost inca descoperit, nu se stie daca ii reprezinta pe zeii bastinasilor, sau de ce privirea lor este indreptata inspre mare, insa, desi cercetatorii nu sunt deocamdata in masura sa explice semnificatia statuilor si a platformelor de pe insula, se presupune ca obiceiul crearii lor deriva din ideea inradacinarii, practica traditionala la polinezieni, care a evoluat intr-un mod unic in aceasta zona.

Alaturi de alte locatii si situri antice, de care Pamantul este intesat, Insula Pastelui, cu uriasii ei de piatra, ramane omului, cu tot progresul sau tehnologic si stiintific, o mare enigma neelucidata a erei caruia el insusi ii apartine. Trebuie sa ne intrebam: oare ne indreptam spre viitor, sau doar ne indepartam de trecut?



http://www.descopera.roView attachment 7View attachment 7

Desenele uriase din desertul Nazca, Peru


Intinse pe distante de 500 de kilometri patrati, desenele din desertul Nazca, din Peru, continua sa starneasca vii controverse. Realizate in urma cu aproape 2.000 de ani, desenele gigantice ale culturii Nazca, reprezentand forme ciudate de paianjeni, maimute, soparle sau pasari sunt considerate de multi un mesaj pentru civilizatii extraterestre.

Cercetatorii au stabilit ca desenele intinse pe 500 de kilometri patrati in platoul Nazca au fost create intre anul 200 i.H. si respectiv 700 d.H. insa odata cu disparitia enigmaticei civilizatii Nazca, simbolurile desenelor au ramas un mister care continua sa nasca intrebari.

Desenul gigantic reprezentand o maimuta intruchipa imaginea unei constelatii venerate de civilizatia Nazca
Desenul gigantic reprezentand o maimuta …
Desenele au fost “comandate” din spatiu de o civilizatie extraterestra? Erau un mesaj pentru vizitatorii din Cosmos? si daca da, in ce consta acest mesaj? Erau oare desenele veritabile aerodromuri pentru navele extraterestre?

Arheologii au reusit sa stabileasca recent ca desenele au fost realizate de catre oameni, gasind in desertul Nazca urmele unui santier stravechi.

Dar cum au reusit acestia sa se ghideze pentru a realiza desene la o scala atat de mare, daca nu au fost ajutati de vizitatori veniti din spatiu?

Conform teoriei lansate de matematicianul german Maria Reiche, fiecare desen in parte respecta parametrii ideali reprezentarii corpurilor ceresti si sunt de fapt o harta a Universului.

View attachment 8View attachment 9

Cu toate astea, si in urma acestei teorii se naste o alta intrebare: cum au intrat in posesia unor informatii atat de pretioase vechii locuitori ai desertului peruan Nazca?

http://2012en.wordpress.com
 

Attachments

  • zeii-thmic.JPG
    zeii-thmic.JPG
    1.1 KB · Views: 49
  • image035 mic.JPG
    image035 mic.JPG
    2 KB · Views: 40
  • nazca mic.JPG
    nazca mic.JPG
    1,022 bytes · Views: 42
Fantome, Ozn-uri si puteri paranormale-mistere fara raspuns


Oamenii se vindeca misterios de cancer fara vreun medicament. Altii pretind ca exista viata dupa moarte si ca vorbesc si se intalnesc cu fantome. Oamenii fotografiaza si filmeaza OZN-uri. Iata topul fenomenelor ciudate care nu au putut fi explicate pana acum de oamenii de stiinta.


Legatura dintre trup si minte

Cercetatorii au facut primii pasi in incercarea de a intelege maniera in care mintea influenteaza trupul si s-au oprit asupra “Efectului Placebo” . Acesta este atributul acordat oricarui medicament prescris unui bolnav in scopul de a se linisti mai degraba decat a-i fi util. Unii pacienti se vindeca dupa ce isi administreaza un “placebo”.

Puterile paranormale si Puteri Extra-Senzoriale (PES)

Premonitiile reprezinta viziunile unor oameni referitoare la evenimente din viitor. Acestea sunt percepute fulgerator sau in viziuni "lungi". Napoleon ar fi avut in ajunul bataliei de la Waterloo (1815), o premonitie, in care o pisica neagra, dupa ce daduse tarcoale ambelor tabere, s-a asezat, in cele din urma, in fata armatei napoleoniene.

Experiente la granita dintre viata si moarte si viata dupa moarte

Persoanele care au fost in moarte clinica au declarat ca au avut diverse experiente mistice, (mersul intr-un tunel, reintalnirea cu cei dragi) care sugereaza ca exista viata dupa moarte. Unii sceptici sustin ca este vorba despre halucinatii din cauza creierului afectat, dar nu putem afla cu certitudine care este adevarul.

oznOZN-uri

Denumirea de farfurie zburatoare a aparut pe 24 iunie 1947, atunci cand omul de afaceri Kenneth Arnold, zburand singur cu avionul personal peste muntii din nord-vestul Statelor Unite, a vazut trecand pe langa el niste „obiecte” care aratau precum o farfurie pe care o arunci pe suprafaţa unei ape. A doua zi ziarele scriau despre “farfurii zburatoare”. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne sau radar. De atunci si pana in prezent, mii de oameni au fotografiat sau filmat astfel de OZN-uri. Nimeni nu a putut demonstra daca acestea exista cu adevarat.

Deja vu

Deja vu-ul reprezinta sentimentul/iluzia ca am vazut sau trait deja o experienta cu care ne intalnim pentru prima data. Termenul a fost pentru prima data de Emile Boirac (1851-1917) care era interesat de studierea fenomenelor psihice. De atunci si pana in prezent, nimeni nu a putut explica cu adevarat ce se petrece in mintea umana cand se produce un déjà vu.

Fantome

De la celebra piesa "MacBeth" a lui Shakespeare si pana la serialul american "Medium," spiritele celor morti sunt prezente in culturile din intreaga lume. Vanatorii de fantome continua sa cerceteze aceste fantome, cu speranta ca intr-o zi vor demonstra ca mortii pot lua legatura cu persoanele vii.

Disparitii misterioase

De la Jimmy Hoffa, la Amelia Earhart sau Natalee Holloway, unele persoane au disparut de-a dreptul. Nu se stie exact unde. FBI-ul, CIA, parapsihologi si oameni cu puteri paranormal incearca sa dea de urma celor disparuti. Rareori se intampla insa ca acestia sa fie gasiti.

Intuitie

Ti s-a intamplat sa ghicesti dintr-o pura intamplare cine te suna inainte sa te uiti pe afisajul telefonului? Ai renuntat sa mergi cu avionul fiindca ai presimtit ca ceva rau se intampla? Atunci poti spune ca ai intuitie. Dar ce este intuitia la urma urmei? In afara unor explicatii psihologice incomplete, nimeni nu poate spune cu adevarat.

Bigfoot

De ani buni, celebra creatura Bigfoot a fost vazuta de-a lungul intregii Americi, ba chiar in toata lumea. Dar niciun Bigfoot (caci americanii pretind ca sunt mai multi) nu a fost ucis de vreun vanator si nici n-a murit din cauze naturale, ca sa poata fi examinat mai de aproape. In absenta unor probe solide, oamenii de stiinta nu pot spune cu siguranta daca acesta exista sau nu.

Bazaitul enervant

Unii locuitori din oraselul mexican Taos, New Mexico, sunt deranjati de ani buni de un misterios bazait. Curios, numai 2% dintre rezidentii din Taos il percep. Unii sunt de parere ca este cauzat de o acustica ciudata, altii cred ca un secret bine pazit se afla la originea bazaitului. (O.D.)
 
Italianca insarcinata cu un extraterestru (video)


Luni, 26 aprilie 2010 13:21


O italianca pretinde ca a fost rapita si lasata insarcinata de extraterestri. Este vorba despre cel mai impresionant caz de rapiri extraterestre facut public vreodata, unic gratie consistentei dovezilor concrete ce planeaza in jurul sau, relateaza descopera.ro.

O italianca pretinde ca, de-a lungul vietii ei, a fost rapita de extraterestri in repetate randuri, si dispune de o multime de dovezi fizice in sprijinul acestei afirmatii. Intre aceste probe s-ar numara si un fetus malformat, presupus hibrid intre om si extraterestru, ce i-a fost extras din pantece de catre medici. In plus, femeia pretinde ca a realizat atat fotografii cat si filmari clare ale navelor extraterestre si ale fiintelor care au rapit-o, pentru a-si sprijini declaratiile. (L.N.)



http://www.agentia.org/teoria-consp...arcinata-cu-un-extraterestru-video--2826.html
 
Continua desecretizarea dosarelor britanice OZN

La mijlocul lunii februarie 2010 a fost pusa la dispozitia marelui public, prin Arhivele Nationale ale Marii Britanii, cea de a cincea transa de documente formata din 24 de dosare ale Ministerului Apararii, continand peste 6000 de pagini privind fenomenul OZN (observatii si corespondenta) acoperind anii 1994-2000. Ufologul David Clarke, cel care a servit drept consultant pentru acest proiect, comenta cateva dintre cazuri. In 1996 a fost un varf de raportari, cu 609 incidente, acest numar descrescand in anii urmatori. Clarke este convins ca fenomenul s-a datorat si unor filme cu extraterestri difuzate in epoca.

Denumirea de „OZN” nu ar fi potrivita pentru toate aceste rapoarte. El citeaza un studiu efectuat in 1955 de Ministerul Aerului ce stabilise ca dintre toate incidentele raportate si examinate „la cald” circa 90% puteau fi explicate drept baloane, avioane, fulgere globulare, obiecte ceresti etc., abia cele carora nu li s-a gasit nicio explicatie putand fi catalogate drept OZN. Or, dintre incidentele raportate in documentele mentionate prea putine au fost examinate meticulos si profesional, din lipsa de timp si resurse. Ofiterii avand aceasta sarcina erau ocupati in buna masura sa raspunda unor civili care erau convinsi ca armata ascunde anumite dovezi privind relatiile cu extraterestri.

Desigur, in fisierele recente exista si cazuri cu adevarat interesante. De pilda, pe 26 ianuarie 1997 la ora 22.40, un barbat (cu identitatea confidentiala) isi conducea masina pe o sosea langa oraselul Ebbw Vale din sudul Tarii Galilor cand a vazut „o stea masiva” apropiindu-se de masina sa. Apoi un „tub de lumina” a coborat din cer sub un unghi de 45 de grade. „Lumina a invaluit masina, ramanand asa circa cinci minute. Martorul a oprit motorul, a stins farurile, a coborat si a facut cativa pasi in lumina stralucitoare. Nu se auzea niciun sunet, cum ar fi fost normal, de pilda daca ar fi fost proiectorul unui elicopter”; aparatul de radio si telefonul mobil nu mai functionau.

Cand omul nostru s-a intors in masina a constatat ca era plin de praf. Ajuns acasa s-a simtit din ce in ce mai rau. A raportat cazul a doua zi dimineata, cand inca se simtea rau. A avut apoi probleme dermatologice care au necesitat tratament medical. Nu exista nicio mentiune ca acest caz ar mai fi fost urmarit sau investigat ulterior la fata locului.

In documente apar cateva cazuri interesante observate pe radar. Pe 15 august 1997, in jurul pranzului, patru membri ai echipajului unui trauler care pescuia in Marea Nordului, la 19 mile nord-est de Fraserburgh, au zarit „un obiect rotund plat si stralucitor”, zburand la altitudine joasa, la o distanta de cel mult o mila. Obiectul a fost vizibil circa 30 de minute si a fost prins si pe ecranul radarului navei. La un moment dat OZN-ul s-a apropiat de martori, apoi s-a indepartat, „disparand aproape instantaneu”.

In dimineata de 15 februarie 1999, controlorii traficului aerian din Prestwick din Scotia au prins pe radar un OZN imens. Semnalul parea sa vina de la un obiect lung de zece mile, lat de doua, trecand cu o viteza de circa 1800 km/ora deasupra Marii Irlandei. Inregistrarea de pe banda a fost examinata si de expertii fortelor aeriene. Intrucat insa in acea zona radarele militare nu inregistrasera nimic, cazul a fost considerat inchis.

Un caz radar instructiv din aceste documente este cel petrecut pe 5 octombrie 1996. In mijlocul unui val de observatii OZN, politia a raportat aparitia unor lumini colorate intermitente deasupra golfului The Wash din estul Angliei, alertand paza de coasta, care la randul ei a contactat aviatia militara. Radaristii acestuia sesizasera deja un „blip” stand nemiscat deasupra oraselului Boston din zona. Dar cum semnalul nu si-a schimbat pozitia timp de 9 ore, s-a ajuns la concluzia ca a fost doar un ecou cauzat de turnul inalt de 83 metri al bisericii din localitate. Iar luminile vazute de politisti s-a spus ca fusesera probabil stele aflate aproape de orizont.

Un caz cu „dovada materiala” s-a petrecut la ora 4 in zori, intr-o zi de martie 1997 intr-o zona suburbana din Birmingham. Observatorul a fost trezit de latratul cainilor si a vazut prin geam, plutind deasupra gradinii sale, un obiect triunghiular albastrui, de mari dimensiuni, care s-a departat insa fulgerator cand martorul a iesit din casa. In urma sa a ramas pe sol o cantitate din asa-numitul „par de inger”, o substanta gelatinoasa, asemanatoare panzei de paianjen, semnalata adesea in conexiune cu observatiile OZN, dar si cu aparitiile Fecioarei Maria. La fel ca asa-numitul ectoplasm, ea se evapora foarte repede, fara a lasa urme. Investigarea acestui caz concret s-a incheiat prin cererea adresata de militari martorului de a trimite un esantion pentru a fi examinat, dupa care totul a fost dat uitarii.

DAN D. FARCAS

ttp://www.revistamagazin.ro/content/view/7818/4/
 
Prunariu: Exista extraterestri, dar secretul este bine pastrat.

Dumitru Prunariu, primul si singurul roman care a zburat vreodata in spatiu, a marturisit intr-un interviu acordat cotidianului "Gardianul" ca, desi nu a vazut OZN-uri, este convis ca acestea exista. In acest context, cosmonautul roman a amintit si de un raport "ingropat" privind un incident OZN produs inainte de 1989 la Aeroportul Kogalniceanu. Explicand de ce raman secrete astfel de intaliri, el a aratat ca "daca tot nu poti interveni, daca nu ai mijloace comparabile cu ale urmaritului, mai bine pretinzi ca este o eroare, ca fenomenul pe care nu il intelegi nu exista". "Desi nu am vazut OZN-uri, eu sunt convins ca acestea exista", a marturisit Prunariu, care conduce in prezent Oficiul Roman pentru Stiinta si Tehnologie. Intrebat daca OZN-urile pot fi detectate de radar, el a confirmat ca, in unele cazuri, exista aceasta posibilitate. "Am avut si in Romania un caz, in cadrul aviatiei militare, inainte de '89, cand ofiterul de serviciu de la baza de la Kogalniceanu a relatat ca pe cer este o formatie de 9 obiecte zburatoare, care se deplaseaza cu o viteza foarte mare. Comandantii puteau ordona celula de alarma, adica ridicarea avioanelor de lupta si urmarirea lor, dar nu au cerut decat observarea lor de la sol. Masuratorile radar au aratat ca viteza lor era de aproximativ 6000 de km/h, ca erau obiecte fizice, luminoase si care au disparut undeva pe Marea Neagra, spre Rusia. La 6000 de km/h nu putea fi un avion, nici o racheta care se dezintegra, pentru ca viteza nu ar fi fost constanta. S-a facut un raport, nu i s-a gasit o explicatie si problema a fost abandonata. Este o atitudine, as zice... normala, in orice institutie de tip birocratic, asa cum e armata. Astfel se explica, intr-o oarecare masura, de ce raman secrete astfel de intalniri: daca tot nu poti interveni, daca nu ai mijloace comparabile cu ale urmaritului, mai bine pretinzi ca este o eroare, ca fenomenul pe care nu il intelegi nu exista", a aratat Prunariu. Vorbind despre implicarea pe care extraterestrii ar putea-o avea in viata pe Pamant, Prunariu a spus ca omul ar putea fi o incrucisare dintre acestia si maimute. "Exista teorii conform carora noi am fi cobai pe propria noastra planeta si ca aparitia vietii pe Terra nu s-a realizat conform teriei evolutioniste a lui Darwin, ci a fost nevoie de un "sambure", de o interventie din exterior, care sa transforme maimutele in fiinte inteligente, cu aspectul nostru. Interventia ar fi venit din alta parte. Se pune problema ca viata ar fi putut ajunge pe Pamant ca structura ADN, vectorizata de o cometa. Insa teoria merge si mai departe si vorbeste despre aducerea aici a unor fiinte care, incrucisate cu cele de pe Pamant, sa fi dat nastere populatiei umane. Sa nu uitam ca in toate descrierile fiintele care ar cobori din OZN-uri sunt exact partea care ar continua transferul de la maimuta la om", a explicat el.

Sursa:Ziua.ro
 
Existenta extraterestrilor dezbatuta la cel mai inalt nivel.




Savanti din lumea intreaga s-au intalnit sub auspiciile Edinburgh’s Royal Observatory pentru a dezbate doua dintre cele mai arzatoare subiecte ale stiintei moderne: originea vietii in Univers precum si problema existentei civilizariilor extraterestre , anunta BBC.

Dezbaterile vor avea loc in compania publicului, acesta avand ocazia de a pune intrebari legate de aparitia vietii in Univers sau despre existenta civilizatiilor extraterestre din alte sisteme solare.
Tinand cont ca s-au investigat peste 300 de planete din afara sistemului nostru solar, savantii au comunicat ca in viitorul apropiat se va trece la observarea detaliata a acestora cu ajutorul ultimelor dispozitive oferite de stiinta si tehnologia moderna.
In acest scop va fi folosit dispozitivul Scuba 2, o camera ultraperformanta capabila sa detecteze praful solar provenit din primele faze ale formarii unei galaxii.
Alturi de acesta, va fi dat in folosinta James Webb Space Telescope, un nou telescop orbital despre care se crede ca va fi capabil sa capteze prima lumina a Universului primordial.
Workshop-ul de dupa conferinta se va intinde pe durata a trei zile si va avea cinci sesiuni de comunicare in cadrul carora se vor discuta aspecte inedite din astrobiologie, fizica atmosferei si astrofizica.
Profesori de la universitati de prestigiu britanice, alaturi de reprezentanti ai unor institute internationale de cercetare vor dezbate cu aceasta ocazie problema existentei vietii extraterestre prin prisma ultimelor descoperiri ale stiintei.

Sursa : BBC News
 
Paleoastronautica – am fost vizitati de extraterestrii in zorii civilizatiei umane ?


La începutul anilor treizeci, au fost gasite, imprimate în stancile de langa Berea (Kentucky), zece urme de pasi, aparent de om, dintre care trei perechi dreapta-stanga. La unii pasi se vedeau chiar urmele degetelor si ale calcaiului. Fara nici un dubiu, urmele au o vechime de 250 milioane de ani. Primele hominide au aparut pe Pamant acum trei-patru milioane de ani si au ajuns în America abia acum cateva zeci de mii.

În urma cu 250 de milioane de ani singurele fiinte care puteau lasa urme de pasi erau niste amfibieni, care însa aveau labele de o forma mult diferita. W. J. Meister a gasit în iunie 1968, la Antelope Spring (Utah) o urma pietrificata, perfect conturata, lunga de 26 de centimetri, ca de la o persoana încaltata cu o cizma, strivind un trilobit. Aceste artropode marine, extrem de variate, au disparut complet în marea extinctie de acum 245 de milioane de ani. Dar urma de pas a fost gasita într-un strat vechi de 500 de milioane de ani.

Piatra era fracturata, iar examinarea, cu microscopul electronic, a aratat ca firele de nisip fusesera într-adevar presate, ca de apasarea unui pas si nu uniforme, ca în cazul în care urma ar fi fost scobita ulterior în scopul unei fraude. Acum 500 de milioane de ani nu numai ca nu exista nici o fiinta care sa fi lasat o astfel de urma, dar pe Pamant nu existau nici un fel de fiinte care sa umble pe uscat. În zona, au mai fost gasite urme similare. În 1980, într-o cariera de piatra din Italia, un cutremur de pamant a dezgolit amprenta unei maini, aparent de om, imprimata în gresie. Urme la fel de stranii, de picioare sau de maini, au fost scoase la lumina de surpari sau de excavatii, ori aduse din adancul unor mine, în cele mai diverse zone ale lumii si provenind din straturi geologice de varste foarte diferite.

La cele de mai sus se adauga misterioase artefacte: cuie, suruburi etc. gasite incluse în bucati de roca formate cu siguranta cu milioane de ani în urma. Astfel, în 1885, la Schöndorf (Austria) a fost gasit, încastrat într-o bucata de carbune, un obiect prismatic de otel, avand un brau incizat în jur. Tot într-un bloc de carbune s-a gasit în 1891 la Morrisonville (Illinois), un lant. În Coso Mountains (California), s-a descoperit în 1961, în mijlocul unei pietre sferice, un obiect tehnic care semana cu o bujie.

În anii 1991-1993 cautatorii de aur au gasit în raul Narada (Uralul de est, Rusia) si în alte raulete din jur, un mare numar de obiecte metalice, în forma de spirala, cu diametrul de la 3 centimetri la 0,003 milimetri. Finetea prelucrarii presupunea nanotehnologii pe care abia în zilele noastre începem sa le punem la punct. În compozitia spiralelor intrau cupru, wolfram si molibden. Examinate independent, în laboratoare din Moscova, Skt. Petersburg si Helsinki, vechimea acestor obiecte a fost estimata între 20.000 si 320.000 de ani, însa nimeni n-a reusit sa gaseasca o explicatie pentru originea lor.

Si la noi în tara, în vara anului 1973 cupa excavatorului a scos dintr-o cariera de nisip de langa Aiud, pe malul Muresului, de la adancimea de 10 metri, trei obiecte încastrate în nisip pietrificat. Unul dintre ele, de 20,5 x 12,5 x 6,8 centimetri, era din aluminiu (89%), cu adaos de cadmiu, nichel, bismut si cobalt. De o forma complicata dar simetrica, evident tehnica, avand în interior doua gauri cilindrice, perpendiculare între ele, obiectul era probabil o piesa dintr-un angrenaj mai mare.

Alaturi se gaseau urme fosile vechi de 10-18.000 de ani. Un laborator din Lausanne (Elvetia) a estimat ca, judecand dupa stratul de oxid de pe suprafata lui, obiectul era vechi de cel putin 300-400 de ani. Or, aluminiul, ca element chimic, a fost descoperit în 1827 si a fost produs industrial abia în 1854. Obiectul misterios, împreuna cu înca o piesa gasita împreuna cu el, sunt depuse la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj. N-ar putea fi oare, toate cele de mai sus, semne ca cineva ne viziteaza, cu mai mult sau mai putina discretie, de foarte multa vreme?

Revistamagazin.ro

Dovezi incontestabile arata ca pe Terra a existat un razboi nuclear cu mii de ani inaintea erei noastre

Razboi nuclear in antichitate

Daca ar fi intrebati cind a fost folosita pentru prima oara, in istoria umanitatii, arma nucleara intr-un conflict armat, majoritatea oamenilor ar raspunde fara nici cea mai mica urma de indoiala: in 6 august 1945, cind bombardierul american Enola Gay a aruncat bomba atomica la Hiroshima.

Din punctul de vedere al datelor istorice oficiale si recunoscute, acesta ar fi raspunsul corect. Numai ca, in ultimul timp, istoria da inapoi din ce in ce mai des in fata unor dovezi incontestabile ale faptului ca un razboi atomic a avut loc la un moment dat pe Pamint.

In Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, sint descrise episoade ale unui razboi nuclear.

Muntele Mortilor

Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro („Muntele Mortilor“), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat, astazi, pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul „Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.“, volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.

Priveliste macabra

Povestea extraordinara a Muntelui Mortilor porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.

Sute de schelete

Zona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura. Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra. In pozitii care dintre care mai stranii, au fost gasite sute de schelete.

Civilizatie avansata

Descoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa, unde, de asemenea, s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice le-au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sint construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele au sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase, nu se stie.

Nivel ridicat de radioactivitate

In comunitatea stiintifica exista o nesfirsita dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa. Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca ruinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luind in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani. Cazul a fost studiat in secolul trecut de mai multi savanti sovietici, care au descoperit ca scheletele au un nivel ridicat de radioactivitate. Intr-una din aceste locatii a fost gasit un schelet cu un grad de radioactivitate de 50 de ori mai mare decit cel normal.

O alta marturie

Un strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India, unde, din aceasta cauza, proiectul de construire a unui nou cartier a fost suspendat. De altfel, orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii. O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear in India antica este uriasul crater Lonar, situat la citeva sute de kilometri de Bombay si avind un diametru de 2.154 de metri. In intreaga zona nu exista nici un fel de resturi ale vreunui meteorit si, potrivit savantilor, Lonar este singurul crater intr-un strat de bazalt, roca fiind supusa unui soc intens, cu o presiune mai mare de 600.000 de atmosfere, in stare sa modifice insasi structura sa. Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intilnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad.

Sticla verde

Cind prima bomba atomica a explodat in New Mexico, datorita caldurii extraordinare, nisipul desertului s-a transformat in sticla verde. In secolul trecut, mai multe descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au scos la iveala si alte straturi de astfel de sticla. Vechi insa de mii de ani. Descoperit in 1932 de arheologul Patrick Clayton, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurind 130 de kilometri in lungime. Latimea ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de siliciu fiind de 98%. Un articol aparut in iulie 1999 in revista britanica „New Scientist“ a demonstrat ca deja faimoasa Sticla din Desertul Libian (SDL) este cea mai pura astfel de substanta de pe planeta.

Unelte si podoabe

Peste 1.000 de tone din acest material se intind pe o suprafata de sute de kilometri. Unele bucati sint de dimensiuni mari, cintarind pina la 30 de kilograme, dar cele mai multe sint mici, semanind cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfarimata de o forta colosala. In limbaj stiintific, cioburile verzi sint numite tectite. Provenienta lor este un subiect de aprinse dezbateri. Sticla este cu certitudine extrem de veche. Astfel, se stie ca vinatorii preistorici isi confectionau din acest material diferite unelte ascutite. Un scarabeu sculptat in sticla verde a fost descoperit in mormintul lui Tutankhamon.

Nici o explicatie

Teoria propusa de o parte a comunitatii stiintifice este ca sticla e rezultatul impactului cu un corp cosmic. Exista insa serioase probleme cu aceasta teorie. De ce nu exista nici un crater de impact? O intrebare ramasa pina astazi fara raspuns. Nici macar sondarile la mare adincime cu ajutorul ultimelor tehnologii nu au reusit sa gaseasca urma vreunui crater. Mai mult, sticla verde este prea pura pentru a fi rezultatul unui impact atit de brutal. Se poate, deci, ca un antic razboi nuclear sa fi creat toate aceste urme? Nimeni nu poate da un raspuns. Pe cit de neverosimila pare teoria, pe atit de multe dovezi pun oamenii de stiinta in imposibilitatea de a o combate. (B. F.)

„Radacinile“ de sticla

Experimentele atomice din New Mexico, de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, au aratat faptul ca o deflagratie atomica topeste siliconul din nisip si transforma suprafata pamintului in sticla. Fulgerul poate si el transforma citeodata nisipul in sticla, dar formele lasate au intotdeauna forma unei radacini. Ramificatiile acesteia patrund in adincime. Astfel, paturile de sticla verde nu pot fi puse in nici un caz pe seama acestui fenomen natural.

Misterul tectitelor

Dezbaterile nascute in sinul comunitatii stiintifice de problema tectitelor au fost rezumate intr-un articol publicat in august 1978 in revista „Scientific American“. Aici, un reputat cercetator american a incercat sa formuleze o teorie plauzibila care sa explice existenta misteriosului strat de sticla verde. „Cea mai probabila sursa a sticlei verzi este Luna. Daca tectitele provin de pe Luna inseamna ca pe satelitul pamintului a existat cel putin un vulcan care a erupt in ultimii 750.000 de ani. Cred ca teoria vulcanului lunar este singura posibila si ma simt fortat sa o accept“, scria John O’Keefe, autorul articolului.

Secretul lui Oppenheimer

Seful Proiectului Manhattan, prin care SUA a construit cele doua bombe nucleare ce au distrus orasele Nagasaki si Hiroshima, cercetatorul J. Robert Oppenheimer, a adaugat si el o umbra de mister peste deja faimoasa sticla verde. Intr-un interviu pe care l-a acordat imediat dupa ce a asistat la primul experiment atomic, cercetatorul a citat din Bhagavad Gita: „Acum am devenit Moartea, Distrugatoarea de Lumi“. Cu alta ocazie, intervievat la Universitatea Rochester, la sapte ani dupa istoricul experiment, si intrebat daca acela a fost primul experiment atomic din istorie, replica sa a fost: „Pai, da, in istoria moderna“.

O civilizatie disparuta

Multiple dovezi arata ca civilizatia vechilor indieni este veche de zeci de mii de ani. Cu toate acestea, pina in 1920 majoritatea expertilor era de acord ca originile civilizatiei indiene ar trebui cautate undeva in jurul secolului al IV-lea i.Hr. Aceasta teorie a fost spulberata insa de descoperirea ruinelor unor orase precum Harappa, Mohenjo-Daro („Muntele Mortilor“), Kot Diji, Kalibanga sau Lothal. Arheologii nu stiu nici astazi cine sint cei ce au construit aceste orase, dar incercarile de a data ruinele (cunoscute acum drept „Civilizatia Vaii Indusului“) au produs cifre ce se invirt in jurul anului 2500 i.Hr. Multi oameni de stiinta cred ca acestea sint ramasitele Imperiului Rama, descris in anticile textele Mahabharata si Ramayana. Aceste texte descriu si un razboi nimicitor purtat de imperiu impotriva unui dusman extrem de puternic. Textele povestesc despre armele ucigatoare folosite in conflict: mingi uriase de foc ce puteau distruge un intreg oras, „Stralucirea lui Kapila“ ce putea transforma 50.000 de soldati in cenusa instantaneu si sulite zburatoare ce puteau distruge si cele mai rezistente forturi.

Extraterestrii au pierdut ceva la Aiud

Aiudul ar putea fi un fel de Roswell al României. Doar cã, mai vechi cu câteva mii de ani. Spre deosebire de orãselul american din New Mexico, devenit celebru dupã ce în anul 1947 acolo s-a prãbusit un OZN, la Aiud nu s- a dezvoltat pelerinajul în cãutare de urme ale extraterestrilor. Subiectul este cunoscut doar pasionatilor de paleoastronauticã ori unor cercetãtori care nu vorbesc foarte mult despre el…

“Existã urme de pasi imprimate în roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea (Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gãsite obiecte tehnice inexplicabile, încastrate în piatra formatã în urmã cu mii sau milioane de ani, la Schöndorf (Austria), Coso Mountains (California), în albia râului Narada (Uralul de Est, Rusia), chiar si în România lângã Aiud, în râul Mures. N-ar putea fi oare acestea semne cã cineva ne viziteazã de foarte multã vreme?”
Dan D. Farcas, doctor în matematici

Istoria modernã a omenirii a înregistrat descoperirea unor obiecte bizare, care în mod normal nu ar fi trebuit sã existe.

Pentru simplul fapt cã oamenii nu dispuneau de tehnica necesarã fabricãrii lor. Un astfel de exemplu este obiectul misterios de la Aiud, descoperit acum 30 de ani, obiect ce este considerat de unii speciali sti ca un artefact de origine extraterestrã.

La doi kilometri Est de Aiud sunt dezgropate în 1974, de cãtre o grupã de muncitori, care lucrau la o carierã de nisip la malul Muresului, la o adâncime de zece metri, trei obiecte. Douã s-au dovedit a fi oase fosilizate de mastodonti, animale dispãrute de peste un milion de ani de pe suprafata Terrei. Al treilea a dat însã multã bãtaie de cap specialistilor care l-au analizat.

Obiectul metalic de circa 20 cm are o formã de ciocan în care sunt executate douã gãuri de formã cilindricã, de diametre diferite, care sunt dispuse perpendicular. În partea inferioarã a gãurii de diametru mai mare se poate observa o camerã de formã ovalã, probabil lãcasul unei axe cu capul rotunjit. Obiectul a fost analizat de cãtre dr. I. Niederkorn de la Institutul pentru Studiul Metalelor si Mineralelor din Mãgurele.

Aiudenii de acum câteva milenii nu puteau prelucra aluminiul

Analizele au stabilit cã materialul din care era compus obiectul este un aliaj alcãtuit din 12 elemente. Materia de bazã, adicã 89 de procente o constituie aluminiul. Celelalte elemente identificate sunt: cupru- 6,2%; siliciu-2,84%; zinc-1,81%; plumb- 0,41%; staniu-0,33%;
zirconiu-0,2 %; cadmiu- 0,11 %; nichel; cobalt; bismut; argint si urme de galiu, acestea din urmã în cantitãti foarte mici.

Materialul de bazã al bucãtii de metal, aluminiul, a stârnit curiozitatea. Pentru prima datã aluminiul a fost descoperit abia în anul 1825 si doar la sfârsitul secolului 19 s-au obtinut pe cale industrialalã temperaturi de aproape 1.000 grade Celsius, aluminiul gãsindu-se în naturã numai sub formã de minerale. În acelasi timp obiectul era acoperit de un strat de oxid mai gros de un milimetru. Aluminiul se oxideazã în prezenta oxigenului, acoperindu-se cu un strat foarte subtire de oxid. Grosimi ale acestui strat de peste un milimetru, nu numai cã nu sunt cunoscute ci necesitã o actiune îndelungatã a oxigenului, de-a lungul a câteva mii de ani, fapt ce întãreste dovada cã obiectul amintit este foarte, foarte vechi.

Obiectul prezintã si urme de lovituri si zgârâieturi care ar putea proveni de la niste lovituri puternice.

Talpã de aterizare pentru aeronave?

Inginerul aeronautic Michael Hesemann propune o teorie interesantã în ceea ce priveste originea obiectului, spunând cã acesta ar putea proveni de la un obiect zburãtor de mãrime micã si ar fi putut constitui o talpã de aterizare a acestuia.

Informaticianul Dan D. Farcas, doctor în matematici si vicepresedintele Asociatiei Române pentru Studierea Fenomenelor Aeropsatiale Neidentificate, considerã cã misteriosul artefact de la Aiud nu este altceva decât unul din nenumãratele semne ale vizitelor unor civilizatii
extraterestre mult mai evoluate decât specia umanã… În prezent artefactul misterios de la Aiud se aflã în depozitele Muzeului din Cluj Napoca.
ufo-research.tripod.com

http://2012en.wordpress.com/2010/05...e-extraterestrii-in-zorii-civilizatiei-umane/
 
Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui Zamolxis


Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului, deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.


sursa:http://2012en.wordpress.com/2008/07...fenomene-paranormale-pe-muntele-lui-zamolxis/
 
28 mai 2010

Un nou cerc in camp ascunde o complexa formula matematic .

Un nou si misterios cerc aparut intr-un lan de rapita galbena din apropierea orasului britanic Marlborough a fost creat, spun specialistii, pe baza “celei mai frumoase teoreme matematice din lume”.

Complexul disc, ce masoara 90 de metri in diametru, a fost depistat sambata, la o distanta de numai 40 de kilometri de un alt cerc, aparut cu numai doua saptamani in urma langa fortul Old Sarum datand in Epoca de Fier

Lucy Pringle, o cercetatoare axata pe descifrarea cercurilor din lanurile agricole a fost pusa in incrcatura de ceea ce pare a fi un cod binar ascuns bazat pe numere complexe incifrat in forma.

ornind din centru catre extremitati, specialistii sugereaza ca algoritmul are o legatura cu teorema lui Leonhard Euler e^(i)pi+1=0, considerata una dintre cele mai frumoase ale matematicii. Lucy Pringle a adaugat chiar ca schita ar putea face trimitere si la anumite tonalitati muzicale.

De-a lungul anilor, discurile din camp au fost asociate cu succesiuni diatonice (notele clapelor albe ale pianului), frecvente incifrate in fiecare segment al cercului actual, ce pot fi cantate la pian. Singura explicatie posibila si care acopera toate raspunsurile este ca atat acesta, cat si toate celel cunoscute, au fost realizate de oameni.

Decupat intr-un camp de orz, cercul Barbury Castle este o reprezentare grafica a primilor zece digigiti ai lui Pi, unul dintre cele mai fundamentale simboluri matematice. Imaginea a fost un exemplu a ceea ce este cunoscut ca un fractal sau tipar geometric. A fost rezolvat de astrofizicianul Mike Reed, care a vazut o poza a discului ai a facut conexiunea matematica.

Sursa: Dailymail
 

Attachments

  • cerc-1.jpg
    cerc-1.jpg
    51.3 KB · Views: 1
  • cerc-2.jpg
    cerc-2.jpg
    18.2 KB · Views: 0
  • cerc-3.jpg
    cerc-3.jpg
    50.7 KB · Views: 1
  • cerc-4.jpg
    cerc-4.jpg
    40.5 KB · Views: 1
Expert german in OZN-uri: Extraterestrii au rapit o nava spatiala NASA!?


Extraterestrii au preluat o nava NASA si acum incearca sa contacteze populatia Pamantului, sustine un expert german in OZN-uri.

Hartwig Hausdorf sustine ca sonda Voyager 2, lansata in spatiu acum 33 de ani, fara personal uman, a inceput sa transmita semnale ciudate, indescifrabile.

Pe sonda respectiva, specialistii NASA au instalat un disc cu muzica si saluturi in 55 de limbi, in cazul in care va fi gasita de populatii extraterestre. Dar luna trecuta, sonda a inceput sa emita spre Pamant mesaje distorsionate din locatia ei, de la marginea sistemului solar, iar specialistii NASA nu au fost in stare sa descifreze semnalele.

“Pare ca exista cineva care a luat controlul sondei sau a reprogramat-o, desi e posibil sa nu stim acum tot adevarul”, a spus germanul in cotidianul Bild.

Semnalul de la Voyager 2, care ajunge pe Pamant abia la 13 ore dupa ce este transmis, s-a intrerupt total in luna aprilie, pe 22. Explicatia NASA a fost ca lucreaza la a remedia o greseala de transmisie. Desi nu au comentat spusele inginerului german, americanii spun ca pauza de transmisie se poate datora unei erori la memoria computerului de pe sonda.

Voyager 2 si Voyager 1 au fost lansate in 1977 in spatiu, pentru a explora planetele Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun. Ele sunt obiectele facute de om care se afla la cea mai mare distanta de pamant. Voyager 1 e acum la o distanta de 8,5 miliarde de mile departare.
 
Spirala canadiană de lumină face furori în lume


Se ştie cât de mari furori a făcut în decembrie 2009 spirala norvegiană de lumină misterioasă, cea care s-a dovedit până la urmă a fi o rachetă rusească.
Site-ul TheWeatherSpace.com a primit o serie de fotografii a unui obiect spaţial extraordinar şi foarte strălucitor, care a trecut prin vestul Canadei, vineri noapte (21 mai 2010).

Fotografia de mai sus pare desprinsă dintr-un film SF. Ni s-a spus despre spirala norvegiană că ar fi fost cauzată de lansarea unei rachete ruseşti. Dar de data aceasta ce mai putem spune?

De pe coasta de vest a Canadei, singurele zone de unde ar fi putut fi lansată vreo rachetă, sunt Baza aeriană Vandenberg şi zonele din Alaska. Dar Vandenberg a anunţat că n-a fost lansată nicio rachetă din această bază, iar zonele canadiene din Alaska (e vorba de Insula Kodiak) trebuie să fie scoase din ecuaţie, datorită direcţiei de deplasare a obiectului (de la vest).

Fotografiile (trei la număr) au fost trimise de Steven Murray, care a declarat: “Am patru camere foto pentru a surprinde meteoriţii pe cerul nopţii, iar camera cu nr.3 a surprins spirala. Am văzut obiectul în timp ce mă aflam la birou. Pănă când am ieşit afară, obiectul deja dispăruse, dar zgomotul a fost cel mai puternic boom pe care l-am auzit vreodată”.

BONUS! În videoclipul de mai jos, filmat dintr-un avion aflat la 8.000 de metri înălţime deasupra Oceanului, la N-V de statul Washington, se vede un alt obiect misterios (sau e vorba de aceeaşi spirală!?). Parcă e ca o explozie nucleară.

http://www.lovendal.net/wp52/spirala-canadiana-de-lumina-face-furori-in-lume/
 

Attachments

  • spirala-canadiana.jpg
    spirala-canadiana.jpg
    7.3 KB · Views: 3
Desene preistorice cu “farfurii zburatoare” si cosmonauti descoperite intr-o pestera din India
24 februarie, 2010


Un grup de antropologi care desfasurau cercetari in sanul unui trib dintr-o regiune izolata a Indiei a facut o descoperire uluitoare: complexe reprezentari grafice preistorice ilustrand cosmonauti si nave de tip OZN (Obiecte Zburatoare Neidentificate) pe peretii unei pesteri.

Desenele au fost identificate in regiunea Hoshangabad din statul Madhya Pradesh, situata la numai 70 kilometri de centrul administrativ local Raisen. Pesterile sunt ascunse adanc in jungla luxurianta.

O imagine clara a ceea ce ar putea fi un extraterestru imbracat intr-un costum spatial poate fi vazuta in imediata vecinatate a unui OZN de forma unei farfurii zburatoare, care emite un soi de raze, in ceea ce ar putea sugera un antic scenariu de rapire pe raza tractoare. Ceva ca un camp de forta sau o dara poate fi observat in urma OZN-ului.

Este, de asemenea, vizibil un alt obiect putand insemna o “gaura de vierme”, explicand felul in care extraterestrii reusesc sa ajunga pe Pamant. Imaginile i-au facut pe unii entuziasti ai misterelor de acest fel sa conchida ca ele ar fi putut fi realizate chiar prin concursul direct al unor fiinte extraterestre.

Arheologul local, Wassim Khan, pretinde ca obiectele din imaginile rupestre sunt o anomalie totala in raport cu natura altor exemple de arta preistorica ce descriau viata acelor locuri si a acelor vremuri. Ca atare, specialistul crede ca ele ar putea sugera ca fiinte venite de pe alte planete au interactionat cu oamenii inca din vremuri foarte indepartate; ceea ce adauga greutate mai vechii teorii ce postula ca civilizatia umana ar avea la baza implicarea activa a unor creaturi din spatiu.

Sursa: Descopera.ro via Archaeologydaily

Astfel de descoperiri nu demonstreaza automat existenta extraterestilor, ci doar faptul ca in trecutul omenirii au fost consemnate prezenta unor tehnologii foarte avansate, care apar extrem de stranii celor care se ocupa cu studierea trecutului umanitatii si care gandesc istoria in termeni liniari si materialisti. Ganditi-va ce concluzii ar trage un traitor din viitor, care ar descoperi urmele lasate de aborigenii contemporani din Noua Zeelanda in acelasi loc cu urmele unui avion apartinand “Air New Zealand Limited” prabusit in junga!
 

Attachments

  • desenozn.jpg
    desenozn.jpg
    22 KB · Views: 4
Mayaşii credeau că extratereştrii ne vizitează o dată la 650 de ani


În America Centrală, multitudinea de manuscrise izolate sau chiar sub formă de cărţi, scrise de-a lungul multor veacuri de civilizatul popor antic Maya, a fost distrusă cu bună ştiinţă (scăpând doar câteva texte) prin-ardere publică, în urma unei regretabile acţiuni a cuceritorilor spanioli. Au rămas doar unele tradiţii. Autorul ştiinţific Villen Lustiberg a reluat în studiul său “Noi şi Cosmosul”, una dintre cele mai interesante sinteze informaţionale reconstituite în deceniile noastre, cu privire la poporul respectiv:

“Maya – nume al unei vechi populaţii, una din cele mai civilizate ale Americii precolumbiene. Ei foloseau un calendar foarte precis; potrivit părerii unor oameni de ştiinţă, maya nu putea poseda totuşi suficiente cunoştinţe pentru a-l putea întocmi. Acest calendar îşi avea începutul în anul 3373 înaintea erei noastre. Maya au stabilit că la flecare 104 ani, Soarele, Luna şi Venus se găsesc în aceeaşi poziţie reciprocă. Considerând numărul 104 drept sacru, maya aveau la fiecare 52 de ani mari serbări religioase. Se fac afirmaţii precum că ei au primit calendarul de la “fiinţe venite din stele”, care vizitează Pământul odată la aprozimativ 650 de ani.”

În ceea ce priveşte America de Sud, cea mai mare parte a populaţiilor vechi nu au avut o scriere; în zonele mai civilizate s-au folosit acele “quipu”, care constituiau un mijloc de înregistrare memoţativă sub forma unor noduri înşiruite pe şnururi; cu tirrtpul însă, majoritatea “colecţiilor” respective s-au pierdut. Totuşi, iată două exemple semnificative reconstituite din vechile tradiţii ale unor populaţii mai izolate:

- în timpurile când nu erau încă oameni pe Pământ, din cer ar fi coborât “un ou auriu”, în zona Tihuanaco. Prin uşa care s-a deschis după aterizare, ar fi ieşit o femeie cosmică numită Orejona, care ar fi avut la mâini şi la picioare numai câte patru degete; mâinile i-ar fi fost palmate (ca la fiinţele înnotătoare). Orejona ar fi stat şi ea un timp pe planeta noastră; la plecare, a lăsat pe Terra primele fiinţe omeneşti, care nu au fost însă reuşite, dată fiind combinarea biologică-experimentală cu un animal local.

- în tradiţiile unui grup de băştinaşi, care şi acum trăieşte foarte izolat undeva pe cursul superior al fluviului Amazon, a rămas o străveche amintire legendară cu privire la sosirea unei fiinţe civilizatoare; personajul a fost denumit încă din timpurile respective, “ben-kororoti”, adică “cel venit din Univers”!

http://www.lovendal.net/wp52/mayasii-credeau-ca-extraterestrii-ne-viziteaza-o-data-la-650-de-ani/
 
Dovezi ale prezentei altor civilizatii pe planeta noastra .

Ipoteza prezentei reprezentantilor unei civilizatii nepamantene pe Terra se bazeaza pe cercetarea enigmelor istoriei si anume a monumentelor materiale inexplicabile, a traditiilor popoarelor (mai ales a vechilor popoare), a miturilor astrale, precum si a inscrisurilor descoperite, cum ar fi calendarele criptice (rituale) ale civilizatiilor protoistorice, mitologiile si simbolurile.
Teoria existentei unui contact intre doua civilizatii cosmice este sustinuta de cercetarile stiintifice din domeniul arheologiei, a fenomenelor geologice dar si din domeniul psihologiei, parapsihologiei, a istoriei si protoistoriei. De asemenea desvoltarea stiintelor: biologie, cibernetica, IT, fizica nucleara si cuantica precum si tehnologiilor moderne din ce in ce mai performante folosite in cercetari, au permis fundamentarea acestei teorii.
Exista numerosi sustinatori ai tezei vizitelor facute de extraterestrii dar sunt si traditionalisti, conservatori si conventionalisti care neaga aceste ipoteze.
Materialul ce a stat la baza ipotezelor si argumentelor privind posibilitatea prezentei extraterestrilor pe Pamant este cuprins in cartile aratate la bibliografia articolului in care se face referire la 258 de titluri de lucrari si opere, inclusiv ale ganditorilor si scriitorilor antici.

Inceputurile civilizatiei umane

Prima organizare a civilizatiei protoistorice omenesti ar fi inceput acum cca 34.500 de ani. Aceasta rezulta din calculul facut de preotul egiptean Manethon din sec.III i.e.n. privind existenta primei dinastii divine.
Calendarele egiptean, asirian, indian si maya pornesc numaratoarea de la epoca marilor evenimente catastrofale din sistemul nostru solar cunoscute sub numele generic de p o t o p. Toate calculele acestor calendare au un inceput ce se situeaza intre anii 11.542 i.e.n. (calendarele egiptean si asirian) si 11.653 i.e.n. (calendarele indian si maya). Aceasta extraordinara suprapunere in timp a civilizatiilor dezvoltate la mari departari una de alta, fara a avea posibilitatea sa se influenteze reciproc, fundamenteaza ipoteza existentei unor cunostinte ce depasesc nivelul de atunci al oricarei societati. O parte a cercetatorilor si specialistilor in domeniu apreciaza ca aceste cunostinte le-au fost date de extraterestri.
Pana la aparitia lui Homo Sapiens – om inteligent, dotat cu creativitate, cu spirit artistic, cu etica si morala – nu se poate vorbi de o organizare sociala a oamenilor; cu atat mai putin despre morala, gandire, viata spirituala.
Organizarea sociala, cunostintele, intelectul, morala, religia, spiritul oamenilor au evoluat in ritm din ce in ce mai accelerat in decursul celor 45,000 – 40,000 de ani cand a aparut Homo Sapiens , pe masura cresterii experientei, dar mai ales a inventivitatii si inteligentei oamenilor care au creat posibilitati tehnice de marirea gradului de civilizatie. O ipoteza verosimila este si aceea care sustine ca de-a lungul istoriei omenirii am fost ajutati de entitati mult mai dotate ca oamenii timpurilor respective, ceea ce inseamna ca am fost vizitati pe Pamant de fiinte rationale care s-ar putea sa faca parte dintr-o specie din care face parte si omul, insa aflate pe o treapta de evolutie mult superioara celei in care a ajuns omenirea.

Argumente privind prezenta extraterestrilor (ET)

in sprijinul acestei ipoteze sunt dovezi – apreciate ca sunt evidente de unii specialisti in materie – ale existentei extraterestrilor ca si a prezentei lor pe Pamant. in principal se iau in considerare marile enigme ale civilizatiei umane care, pentru sintetizarea argumentelor, au fost sistematizate (grupate) in:

Dovezi materiale

- piramidele, vechi de 4500 ani atat din Egipt cat si din Mexic precum si Sfinxul care a fost construit in anul 10.500 i. Hr. Din unele studii din ce in ce mai aprofundate ale monumentelor de la Giseh (Egipt) – piramidele si Sfinxul, rezulta ca acestea au fost proiectate si construite folosindu-se cunostinte si tehnici mult superioare stadiului vremii respective (orientarea, dimensiunile, imbinarile blocurilor de piatra, transportul si ridicarea colosilor de piatra, forma piramidala care determina fiintelor si obiectelor aflate in piramide profunde transformari structurale si asa mai departe). Apreciindu-se ca piramidele sunt mesaje lasate de E.T., aceste mesaje precum si scopurile pentru care au fost ridicate nu se cunosc nici acum.

Astfel, piramida lui Keops a fost orientata pe axele geografice cu o perfecta exactitate; are o inaltime de 146,6 metri, lungimea bazei de 230,30 metri (peste 5,3 ha suprafata) cu o inclinare a peretilor laterali de 51 de grade si 51 de minute. inaltimea piramidei multiplicata de un milion de ori reprezinta distanta de la Pamant la Soare. Este constituita din 2.500.000 de blocuri de piatra de peste 2,5 tone fiecare adica are 6.250.000 tone. Blocurile de piatra sunt perfect slefuite, contactul intre ele se realizeaza pe intreaga suprafata fara a fi necesara folosirea de liant.
- constructiile uriase de tip „baza spatiala” din desertul peruan, lucrari gigantice, de tip piste de aterizare / decolare, semnale vizibile de la foarte mare distanta, unele ce pot fi deslusite numai daca sunt privite de la mare inaltime.
- terasa de la Baalbek ( muntii Antiliban) cu dimensiuni de 134 m x 113 m alcatuita din blocuri de piatra de 25 x 4,6 x 4,6 m cu greutatea medie de 0,75 tone si cu greutatea maxima de 2000 tone;
- desenele in care apar vehiculele spatiale nepamantene (Ellora – India), pe vase stravechi de bronz (provincia chineza Yuaman si din San Salvador, in descrierile din Ramayana – India, in picturile icoanelor din Biserica lui Bucur, biserica Sfantul Spiridon din Bucuresti si Biserica Domneasca din Targoviste, in manastiri din Iugoslavia, in picturile din Catedrala Gotica din Cuenca (Spania), in tablouri ale pictorilor celebri cum sunt: Filipo Lippi din secolul XV, pictorul venetian Carlo Crivelli din secolul XV, pictorul flamand Bert De Gelder din sec. XVIII, aflat sub indrumarea artistica a lui Rembrandt.
- desenele rupestre din pesterile de la Tassili (Sahara) , din grota Altamira (Spania) a caror vechime este de 20,000 de ani, picturi murale dintr-o pestera din muntii Kimberley – Australia cu o vechime estimata la 10,000 – 30,000 de ani, picturile din pesterile din Uzbekistan si din muntii Pirinei; toate reprezinta obiecte zburatoare si figuri paleoastronautice;
- Desenele si basorelieful de pe lespedea funerara din piramida de la Palenque (Mexic) in care sunt infatisate rachete.
- marile statui din Insula Pastelui (insula vulcanica situata la 3000 de km de coastele statului Chile, cu o populatie de maximum 3000 de suflete) ; unele statui cantaresc 50 de tone si au mai mult de 20 m inaltime. Reprezentarile uriase (statuile) numite Moai nu au fost niciodata sculptate acolo, ci transportate dupa realizarea lor; trasaturile capetelor nu seamana cu nici o rasa de pe Pamant. Probabil ca aceasta insula a fost, candva, unul din locurile inalte ale lumii si, poate, un punct de contact cu alte civilizatii nepamantene; altfel: de ce acolo, de ce statui uriase, cum altfel s-au sculptat si transportat ? ( istoricul Francis Mazière)
- Figurile colosale de la Cambridge (Anglia) care se considera a fi dispuse ca un marcaj special de semnalizare aero care nu se pot vedea plastic decat de la foarte mare inaltime;
- Coloana Ashoka din complexul Qutub Minar din Delhi, India, aflata in curtea templului mare din Delhi (India), veche de 4000 ani, facuta un bloc de fier masiv. Pana in prezent coloana nu prezinta nici o urma de alterare sau ruginire, ramanand tot timpul inoxidabila ;
- Poarta Soarelui monolitul de 9 tone si inalt de 3 metri de langa Tiahuanaco (Orasul Mortilor) – langa lacul Titicaca – din Peru al carui frontispiciu poarta, in basorelief, inscriptii hieroglifice, care, dupa ce a fost descifrate au relevat un calendar foarte complex care provenea dintr-o epoca mult anterioara epocii tertiare si care corespunde cu ciclurile planetei Venus.
- Drumurile incase de pe platoul peruvian Nazga din Peru situat pe un inalt pisc andin, care nu duc nicaieri, sfarsindu-se toate, brusc, pe buza prapastiei ; acestea capata forme uluitoare privite de la mare altitudine si s-a concluzionat de cercetatori ca exista un raport direct intre traseele lor si traiectoriile diferitilor astri sau ca indica precis pozitia unor constelatii.
- Capetele din jungla mexicana foarte fin sculptate in bazalt, de 3 metri inaltime, fiecare de 20 tone, transportate pe o distanta de peste 100 km, intr-o epoca in care olmecii (popor din protoistorie) nu cunosteau nici roata, nici leaganul de transport, nici utilizarea metalelor (drept unelte); in prezent, cu unelte de otel, bazaltul se lucreaza foarte greu. Un astfel de cap poarta o stranie casca rotunda, aplatizata ce seamana cu o casca pneumatica din zilele noastre.

Anomalii geologice si meteorologice

Au existat pe Terra mari anomalii geologice care, pana in prezent nu au putut fi explicate, elucidate prin / de teoriile clasice cunoscute, cu toate stradaniile oamenilor de stiinta. Aceste fenomene geologice neexplicate, presarate in timp si spatiu de-a lungul evolutiei planetei Pamant, sunt consemnate a fi petrecute incepand din perioada protoistorica in marile carti ale omenirii (Biblie, Coran, Ramayana etc.) cat si in istoriografia moderna si contemporana care consemneaza inclusiv anomaliile petrecute in contemporaneitate.

Astfel:
- Exista in regiunea Tungusk – Rusia, de-a lungul fluviului Ienisei un teritoriu cu o raza de cca. 100 km in care padurea (taigaua) a fost devastata, iar vegetatia a fost arsa pe o raza de 48 km. La data de 30 iunie 1908 locuitorii au vazut un glob imens de foc si imediat au auzit o explozie a carei unda de soc a fost inregistrata pana si de seismografele din Anglia; s-a constatat o caldura de 1000 grade C care a fost determinata si la 60 km distanta precum si o trepidatie corespunzatoare unui cutremur de pamant inregistrata la o distanta de 960 km iar norii radioactivi au fost observati la Londra. Pana de curand s-a acreditat ipoteza unui meteorit, insa nu s-a descoperit nici un crater, nici o urma de corp venit din spatiu extraterestru.

Locuitorii au murit ulterior de boli necunoscute in epoca, prezentand aceleasi simptome cu cei expusi mai tarziu radiatiilor atomice. Locuitorii au declarat ca au vazut pe cer o ciuperca uriasa; explozia din teritoriul Tungusk a echivalat cu 300 mil. tone combustibil.

S-a emis ipoteza ca o nava spatiala de pe alta planeta a aterizat / s-a distrus in taigaua rusa.

- in Noul Quebec din Canada, s-a descoperit in anul 1950 un crater cu o raza de 108 m si de 1215 m adancime – denumit Pamantul lui Cain – fara a se depista urme de meteoriti. Pe malul lacului format in acest crater , s-a constatat o anomalie magnetica, datorata unei materii straine, nepamantene. Craterul are dimensiunile celui din Siberia (Tungusk), ceea ce alimenteaza ipoteza unui accident spatial, a exploziei unei nave extra terestre.

- in desertul Gobi (Rusia) si in desertul din vestul S.U.A. peisajul dezolant lasa loc ipotezei unui cataclism nuclear. Padurea pietrificata (aflata in Parcul National din Arizona – S.U.A.) are arbori enormi deveniti piatra, trunchiuri in culori vii asemenea pietrelor pretioase care nu lasa nici o indoiala asupra unui imens cataclism petrecut cu 100 de milioane de ani inaintea erei noastre; nu se poate explica acest fenomen geologic. Manuscrisele mexicane consemneaza „un foc venit din cer care smulge ochii, carnea si intestinele”. Explozie nucleara!?

Concluzii ale unor analize si realitati

La aceste categorii de dovezi, se adauga si concluziile unor analize minutioase ale unor fapte si realitati concrete care atesta ipoteze paleoastronautice. Sunt avute in vedere:
- artefacte misterioase si care stiinta de astazi nu le poate explica;
- trepanatii craniene;
- prelucrari metalice miraculoase;
- freze de mare precizie;
- cunostinte astronomice, matematice si terapeutice ce uimesc prin exactitate si calitate, compatibile numai cu nivelul stiintei noastre moderne;
- folosirea unor energii neconventionale neimaginate in prezent;
- transportul si asamblarea in opere unice de cantitati imense de piatra;
toate acestea petrecute si folosite cu zeci de mii de ani in urma, sunt tot atatea argumente pentru cei ce sustin existenta pe pamant a extraterestrilor, despre o imixtiune straina, despre un aport extern de inteligenta.
Monumente de literatura, arta, geografie si teologie – cu autori ca Platon (descrie Atlantida), Lucanus ( are afirmatii exacte, precise referitoare la clima si la coordonatele antarctice), Dante (scrie despre unele constelatii ale emisferei australe), Swift (a determinat numarul, orbitele, dimensiunile si vitezele satelitilor planetei Marte) si altii care au facut aceste afirmatii exacte despre niste adevaruri descoperite mult mai tarziu.
Un element comun scrierilor si legendelor scrise si orale il constituie descrierea unor catastrofe planetare, catastrofe ce pot fi naturale – ciocnirea pamantului de catre asteroizi, comete, alte corpuri ceresti, dar si provocate de vizitatorii Pamantului din motive ramase necunoscute.
in Pakistan se gasesc ruine ale unor orase mari si complexe care se atribuie a fi fost ale Imperiului Rama, care s-a dezvoltat acum aproximativ 17.000 de ani; acest imperiu a existat cu cateva mii de ani dupa presupusul inceput al civilizatiei atlante. Se presupune ca s-a Un episod din poemul national indian Mahabhara este invocat drept dovada a presupunerii ca a existat un razboi intre Civilizatia Atlanta si Imperiul Rama in care s-au folosit arme nucleare. in acest poem se descrie „un urias mesager al mortii care a transformat in cenusa intreaga rasa”; „un singur proiectil avand puterea intregului univers”, „dupa cateva ore toata hrana era infectata”. La Mohenjondaro, unul din orasele Rishi ale Imperiului Rama, excavatiile arheologiice au scos la iveala schelete care zaceau pe strazi ca si cum un dezastru apocaliptic s-ar fi abatut peste oras, schelete radioactive, cele mai radioactive resturi umane de la tragedia de la Hirosima.

Surse paraistorice cum sunt:

-Simbolurile;
- Calendarele criptice (rituale) egiptean, asirian, indian si mayas; calendarele se refera la marile catastrofe din sistemul nostru solar – cunoscute sub numele generic de potop. Se adauga ca dovezi spirituale: Vechiul Testament, Biblia, Talmudul, vechile scrieri budiste, incase, aztece, sumeriene, chineze etc. care au aceiasi idee comuna de inceputuri ale credintei stirpei lor.
-Mitologiile greaca si romana, legendele, miturile consemnate in scrierile anticilor, in Vechiul Testament, Biblie (consemnate ca Apocalipse), Coran, Talmud, Mahabharata si Ramayana (epopei sanscrite – India – din sec. IV i. Ch.), vechile scrieri budiste, incase, aztece, sumeriene (locuitori cu o civilizatie deosebit de avansata pentru acea perioada ai teritoriului sumer aflat in tinutul Mesopotamiei in mileniul IV – III i. Ch.), chineze, au aceiasi idee comuna referitoare la inceputurile existentei stramosilor lor.
in toate sursele paraistorice precum si in mitologii, legende si mituri se fac referiri directe si fara posibilitate de interpretari la fiinte sosite pe calea aerului, din cer, rapiri de pamanteni in alte lumi pentru examinare si eventual initierea oamenilor, considerati mai dotati, cu unele cunostinte ce depaseau cu mult nivelul de cunoastere la acea vreme, vehicule spatiale nepamantene, altele asemenea. Aterizarile si decolarile acestor vehicule spatiale sunt descrise, cu evidenta saracie de cuvinte si expresii proprie unei civilizatii putin evoluate, dar evident ca fiind foarte asemanatoare cu aterizarile si decolarile actualelor navetelor spatiale moderne.
in toate miturile si legendele lumii se vorbeste despre „giganti”, „zeii albi” care au venit de pe alte planete ca sa-i civilizeze pe pamanteni. Astfel, un istoric francez pe nume Francis Meziere, a studiat traditiile locuitorilor Insulei Pastelui referitoare indeosebi la colosalele statui. Indigenii au spus ca secretele existentei acestor statui – cele mai vechi din perioada arhaica – au fost pierdute si nu mai exista Mana. Mana este o forta vitala, magica, ascunsa, pe care initiatii stiau pe timpuri sa o controleze. Cei ce au sculptat Moai (reprezentarile uriase din Insula Pastelui) dispuneau de tehnici secrete care le permiteau, prin intermediul unei energii vibratoare, a „manei” sa miste si sa sculpteze statuile. Aceste lucrari au fost aduse prin aer, „zeii albi” dirijand deplasarea cu ajutorul unui baston care trimitea o lumina rosie foarte puternica. Insula Pastelui, ca toate insulele Polineziei constituiau un continent locuit de ari, oameni foarte inalti si puternici rezultati din fecundarea femeilor localnice de catre „zeii albi”.
Existenta uriasilor, gigantilor s-a demonstrat si prin descoperirea, in Franta, unui schelet a unui om ce traise in secolul I, ce era inalt de 25 picioare ( 7.62 m ! ), precum si prin existenta in mai multe locuri din lume a monumentelor ciclopeene cum ar fi: obiecte de piatra (folosite, nu ustensile simbolice) gasite in Moravia a caror dimensiune depasea 3-4 m si care cantareau peste 15 kg fiecare; la Tiahuanaco, in Peru, s-a descoperit un oras intreg construit pe masura unor oameni a caror statura normala era de aproximativ 3-4 m.

Existenta si aparitia spontana a unor civilizatii

- Aparitia spontana a civilizatiilor sumeriana si egipteana, „civilizatii fara copilarie” cu un nivel istoric superior; Se explica prin aceea ca extraterestrii au incercat sa dea informatii gazdelor pamantene ( know-how ) care nu aveau posibilitatea sa le perceapa, din care cauza le-au transmis prin mituri, simboluri, profetii, calendare, epopei, scrieri inclusiv Vechiul Testament, mitologii inclusiv cea maori, profetii si alte asemenea – orale si in scris.
- S-au dezvoltat doua sau mai multe civilizatii de tip protoistoric, care, in multe sensuri au fost superioare civilizatiilor de mai tarziu, lucru ce nu poate fi explicat decat prin interventia unei civilizatii extraterestre superioare care nu s-a mai manifestat ulterior, lasand populatia bastinase sa evolueze natural, normal. in mai toate miturile staruie amintirea unei stravechi ere a uriasilor, (titani, giganti) care se rascoala impotriva zeilor dar nu-i pot birui.
- Civilizatia / cultura Masma (numita asa dupa numele unei vai si al unui oras legendar locuite de huanci), cu o vechime de cel putin zece milenii, probabil unitara pe pamant, intrucat i se atribuie sculpturi in stanci uriase atat pe platoul peruvian Marcahuasi, in aliniamentele de la Stonehenge (Anglia), in simulacrele statuare din Franta (Fontainebleau), in personajele sculptate de la Somerset, in stancile modelate de pe raul Nam-U (Laos) sau in monumentele megalitice stranii din Carpatii meridionali.
- Exista si o alta civilizatie /cultura de tip atlant, (tot uriasi), dezvoltata pe teritoriul Atlandidei, posibil o insula – patrie a belsugului si fericirii (Edenul?), scufundata urmare unor evenimente catastrofale, cautata si ne gasita pana in prezent. Despre Atlantida se scrie de catre Platonsi Solon, precum si in miturile druizilor din Galia si Irlanda, in texte egiptene gasite in mormantul lui Ramses III, in scrierea sumeriana „Poemul lui Ghilgames”.
- Exista vechi legende mexicane care vorbesc de civilizatia hyperboreenilor dezvoltata undeva in tinuturile arctice unde, datorita unei alte inclinatii a axei pamantesti, era o zona cu vegetatie luxurianta tropicala.
Tradus din revista



Preluare dupa http://www.esoterism.ro
 
Un medium prezice formatiunile din lanuri
Imprimare E-mail
joi, 24 iunie 2010

Robbert van den Broekke, in varsta de 30 de ani, este un caz despre care se vorbeste in Olanda. Fost copil problema, el a devenit un „medium” care sustine ca este in legatura cu spirite si vizitatori de pe alte taramuri, poate, de pilda, sa prevada aparitia cercurilor in lanurile de cereale, chiar momentul in care acestea vor fi realizate, iar acum e preocupat sa ridice pe cei din jurul sau „la un nivel superior de spiritualitate”. Chiar daca implicarea unui astfel de personaj nu pare sa promoveze seriozitatea investigarii nici a fenomenului OZN, nici a formatiunilor din lanurile de cereale, merita sa vorbim despre el cel putin din doua motive: primul pentru a intelege mai bine impactul social al unui asemenea caz, al doilea, deoarece nu poti sti niciodata ce se afla in spatele unui fenomen pe care suntem obisnuiti sa-l maturam sub covorul stiintei.

Inca din adolescenta, Robbert a avut „viziuni”, cu sentimentul ca stia cu cateva zile inainte locatia, infatisarea si momentul aparitiei noilor formatiuni, de obicei langa satul olandez Hoeven, in care traieste. El a descoperit prima „sa” formatie in lan in 1996. Apoi, intr-o noapte in 2000, cand parintii erau plecati, sora lui a descoperit ca Robbert lipsea si el. A aparut pe la ora 4, cu pantalonii uzi si murdari de noroi, fara sa vrea ori sa poata spune unde a fost. In ziua urmatoare s-a descoperit o formatiune pe un camp din apropiere.

Robbert a afirmat ca primeste comunicatii telepatice de la entitati supranaturale, ceea ce evident e greu de controlat. In decursul anilor el a pretins ca a fost martor la formarea unor formatiuni din lan, atat ziua cat si in timpul noptii. Spunea ca a observat, miscandu-se deasupra campului (foarte des cel din spatele casei sale), sfere unice sau multiple de lumina alba sau galbuie. Concomitent, dedesubt plantele se aplatizau instantaneu, in interiorul unor cercuri sau al altor forme. Cateodata – spunea – n-a zarit decat un „flash” de lumina, iar formatiunea era deja elaborata in camp.

In cateva randuri a fost martor la coborarea pe camp, pana la nivelul ierbii, a unor „tuburi energetice”, sub care a aparut formatiunea. Intr-un alt caz, in iulie 1999, s-a trezit noaptea pe la 12.30, s-a uitat pe geam si a vazut cum ceva, ca o minge de fotbal roz-purpurie, zbura cam la 3-4 metri deasupra campului, la vreo 50 de metri in spatele casei sale. Apoi globul s-a oprit si s-a latit intr-o forma discoidala, cu diametrul de circa 10 metri, din care descarcari electrice sau o „energie” vizibila au coborat pe suprafata campului, timp de maximum 10 secunde. Dupa aceasta obiectul a disparut pur si simplu. Robbert s-a imbracat in graba, a iesit in locul in care s-a petrecut fenomenul, constatand ca dupa ce in seara precedenta totul fusese neatins, acum acolo era o formatiune proaspata.

Majoritatea acestor formatiuni sunt simple cercuri, dar exista si unele foarte elaborate. Ele apar, cu regularitate, intre lunile aprilie si noiembrie intr-o larga varietate de culturi: grau, porumb, spanac, fasole, iarba etc. S-au mai gasit si cercuri in zapada, in timpul iernii. Incepand din 2005-2006 Robbert a inceput sa raporteze tot mai des implicarea unor obiecte tip OZN cu aspect solid (pe care le vedea fie ca martor ocular, fie cu ochii mintii).

Clarvazatorul olandez a inceput sa raporteze tot mai des ca simte „energia OZN” (o senzatie vibranta, intensa), ori „energia Maria” (tot intensa dar blanda si plina de compasiune), atat in timpul aparitiilor formatiunilor, cat si la vizitarea ulterioara a acestora. Robbert a devenit cunoscut in Olanda si ca un „medium” cu o capacitate considerabila de a vindeca (afirmativ cu energia primita prin intermediul formatiunilor), sau de a realiza „lecturi”, pentru ambele existand lungi liste de asteptare. El probeaza activitatile sale de „clarvazator”, „calatoriile in afara corpului”, intalnirile cu OZN-uri sau cu entitati „extraterestre”, prin mii de fotografii iesite din comun.

Printre specialistii interesati de cazul Robbert van den Broekke putem mentiona pe Nancy Talbot – directorul grupului BLT (Burke, Levengood & Talbot) din Cambridge, Massachusetts, care analizase formatiuni in lanuri de cereale din Europa, Israel, Australia, Canada si SUA. Ea a lucrat cu biofizicianul american William C. Levengood din Michigan, cel care la inceputul anilor 1990 a descoperit ca plantele din interiorul acestor cercuri au noduri mult alungite comparativ cu plantele nederanjate din jur. Ipoteza sa era ca plantele erau afectate de un vortex de plasma, cu un efect similar microundelor.

Un alt specialist care a examinat cazurile de mai sus este olandezul Dr. Eltjo Haselhoff, care a si publicat in reviste stiintifice recunoscute articole despre formatiunile in lanurile de cereale, accentuand ca acestea, cel putin in buna parte, nu sunt contrafaceri.

DAN D. FARCAS


http://www.revistamagazin.ro/content/view/7914/4/
 
Oameni şi extratereştrii


De obicei, din păcate, noi oamenii, sau cel puţin majoritatea, am înrăutăţit (probabil fără să vrem) adevăratul sens al cuvântului, fiind influentaţi probabil de filme în care extratereştrii sunt nişte monştri. Un extraterestru nu înseamnă un monstru, el poate să fie chiar şi cea mai minusculă bacterie care trăieşte pe altă planetă, în spaţiu sau în oricare alt loc în afara Terrei.

Să vă spun de ce cred eu, aplicând logica, că există extratereştrii. Materia e tot ce ne înconjoară, universul fiind infinit (cel mai probabil) şi materia e automat infinită. Prin urmare e imposibil, zic eu, ca în orice alt loc mai îndepărtat sau mai apropiat de noi, să nu existe nişte condiţii asemănătoare cu ale sistemului nostru solar, care să susţină şi să conţină viaţă.

Anul trecut, astronautul Edgar Mitchell a făcut nişte dezvăluiri foarte şocante pentru multe persoane. Susţine că extratereştrii au contactat Pământul de mai multe ori, iar NASA a păstrat însă secretul timp de 60 de ani. “Am fost destul de privilegiat încât să aflu că am fost vizitaţi şi că fenomenele OZN sunt reale”, a spus Mitchell. “Am făcut parte din cercurile militare şi ale serviciilor secrete, care ştiu că, dincolo de ceea ce se cunoaşte public, am fost vizitaţi”.

Îmi imaginez că aţi auzit despre cazul din Rosswel. Mitchell spune că a fost vorba despre prăbuşirea unei nave extraterestre reale. Însa NASA a susţinut tot timpul că a fost vorba de prăbuşirea unui balon de cercetare top secret.

Mitchell, acum în vârstă de 77 de ani, a declarat că surse din NASA care au avut contact cu extratereştrii i-au descris pe aceştia drept nişte fiinţe “de înălţime mică, ce păreau bizare oamenilor“. El spune că extratereştrii ar arăta aşa cum sunt cei descrişi în cultura populară, de înălţime mică, cu ochi şi cap mari.

În plus, Mitchell a explicat că tehnologia noastră “nu este nici pe departe atât de sofisticată” ca a lor şi că, “dacă ar fi fost ostili”, “am fi dispărut până acum”.

Adevărul e că sunt de acord cu el. Dacă extratereştrii ar fi avut intenţii rele cu noi, în prezent nu am mai fi existat. Noi încă suntem sălbatici, mai avem nevoie de foarte mulţi ani pentru a ne da seama că nu doar banii sunt importanţi în viaţă.

Astronauţii cred că există nave extraterestre care monitorizează Pământul, dar se feresc să vorbească deschis despre aceste subiecte. Dezvăluirea unui astfel de caz i-ar exclude din programele de zbor. Probabil din cauza asta Mitchell a vorbit atât de târziu, dar e bine măcar că nu a tăcut. Birocraţii şi militarii menţin secrete rapoartele despre OZN-uri pentru că nu pot explica şi controla fenomenul.

Nu e nimeni obligat să creadă în aceste dezvăluiri, însă ce-ar putea câştiga acest om la 77 ani spunând aceste lucruri? Celebritate? Bani? Sincer cred că are destui bani şi celebritate, face parte deja din istoria noastră. Nu cred că un om aşa în vârstă s-ar mai gândi la aşa ceva. Probabil a vorbit pentru ca aceste “secrete” să nu moară cu el.

În continuare puteţi parcurge răspunsuri la cele mai interesante întrebări legate de extratereştrii.

Cine se ocupă de interceptarea OZN-urilor?

R: La nivel ştiintific, este acceptată ideea că nu suntem singuri în Univers. Să recunoaştem însă că suntem într-o faza tehnologică prea puţin dezvoltată pentru a putea pătrunde adânc în Univers. Există o organizaţie internaţională civilă, numită SETI, practic o reţea de telescoape care supraveghează cerul. Se caută viaţa inteligentă aflată la mare depărtare: mii de ani-lumină de Pământ. Practic, se urmăreşte orice semnal care ar putea să aibă o anumită logică şi care ar putea fi emis de fiinţe inteligente. În unele ţări au existat şi probabil că mai există încă instituţii care se ocupă efectiv cu identificarea OZN-urilor, care sunt deja obiecte palpabile, ajunse în imediata apropiere a Pământului şi care pot fi vizualizate. În timpul Războiului Rece, orice descoperire în acest sens era ţinută secret, pentru că putea fi vorba despre o tehnologie mai avansată decât cele pe care le folosim noi, tehnologie care putea fi utilizată apoi împotriva adversarului. Chiar şi în prezent, unele rapoarte, clasificate pentru 40-50 de ani, sunt ţinute secret. Probabil că abia generaţia următoare le va cunoaşte. Între timp, au mai ieşit la suprafaţă diferite informaţii, care au fost rapid decredibilizate de cei interesaţi. Este relativ uşor să distrugi încrederea publicului în astfel de informaţii. Deşi eu personal nu am văzut OZN-uri, eu sunt convins că acestea există.

Cum se deplasează acestea la distanţe atât de mari?

R: Încă de pe vremea lui Einstein se vorbeşte despre interacţiunea câmpului gravitaţional cu cel magnetic. Prin anii ‘50, un om de ştiinţă german a reuşit să definitiveze această teorie, iar acum câţiva ani s-a reuşit să se demonstreze experimental că un câmp electromagnetic extrem de puternic poate să modifice câmpul gravitaţional. Astfel, dacă ajungem la o tehnologie care să producă câmp electromagnetic puternic, putem modifica local câmpul gravitaţional şi putem călători în Univers cu viteze mari, pe distanţe extrem de mari, fără a simţi acceleraţia. Cu tehnologia din prezent, am avea nevoie de generaţii întregi pentru a călători în afara sistemului nostru solar. Putem bănui ca OZN-urile care vin pe Pământ stăpânesc de mult aceste legi ale fizicii, pe care noi abia le descoperim, şi că le utilizează în mod regulat. Să nu uităm că marile descoperiri, în mai toate domeniile, au fost făcute în ultimele sute de ani. Dacă ne gândim că o civilizaţie ar putea fi cu doar 5.000 de ani înaintea noastră, ceea ce înseamnă o clipă la scara istoriei, din punct de vedere tehnologic s-ar plasa la un nivel inimaginabil pentru om, în prezent.

Se fac pregătiri pentru întâlnirea cu o civilizaţie extraterestră?

R: În mod evident nu. Fenomenul se consideră suficient de rar şi de aleatoriu pentru a nu necesita o pregătire pentru întâlniri de gradul 3. Nu există planuri pentru aşa ceva, nu există o concepţie unitară la nivel mondial. Dacă va fi cazul, se va aduna un grup de specialişti, în special din armată.

Armata funcţionează după o logică a confruntării. Nu este riscant să laşi o civilizaţie mult superioară tehnologic, să atace?

R: Orice intruziune în spaţiul aerian sau terestru al unui stat, de către un vehicul necunoscut, constituie o ameninţare la siguranţa naţională, iar de acest lucru răspunde armata. Mijloacele de detectare ale armatelor puternice sunt suficient de sofisticate să determine despre ce este vorba şi dacă este nevoie de o intervenţie ofensivă. În orice caz, dacă extratereştrii ar fi avut vreo intenţie ofensivă, am fi “simţit-o” până acum. Omul ar putea fi o încrucişare între maimuţe şi extratereştrii.

Care este implicarea lor în viaţa de pe Pământ? Care ar putea fi intenţiile acestora?

R: Există teorii conform cărora noi am fi cobai pe propria noastră planetă şi că apariţia vieţii pe Terra nu s-a realizat conform teoriei evoluţioniste a lui Darwin, ci a fost nevoie de un “sâmbure”, de o intervenţie din exterior, care să transforme maimuţele în fiinţe inteligente, cu aspectul nostru. Intervenţia ar fi venit din altă parte. Se pune problema că viaţa ar fi putut ajunge pe Pământ ca structură ADN, vectorizată de o cometă. Însă teoria merge şi mai departe şi vorbeşte despre aducerea aici a unor fiinţe care, încrucişate cu cele de pe Pământ, să fi dat naştere la populaţia umană. Să nu uităm că în toate descrierile, fiinţele care ar coborî din OZN-uri sunt exact partea care ar continua transferul de la maimuţa la om.

Ne puteţi relata vreo experienţă legată de acest fenomen?

R: Vă pot relata o întâmplare a unui coleg rus, care în timpul unei expediţii a văzut două OZN-uri care au zburat paralel cu nava, apoi au dispărut. La întoarcere, a relatat şefilor, dar aceştia au avut o reacţie negativă, spunându-i ca el a fost trimis în cosmos pentru misiuni ştiinţifice, bine determinate de la sol. Practic, a fost convins să nu mai povestească nimănui acest incident. Dacă vrei să mai zbori, ocupă-te de zboruri, nu de interviuri, i s-a spus. Omul neagă de fiecare dată când este întrebat de reporteri, despre întâlnirea cu acele obiecte.

Pot fi detectate OZN-urile de radar?

R: Unele da. Am avut şi în România un caz, în cadrul aviaţiei militare, înainte de ‘89, când ofiţerul de serviciu de la baza de la Kogălniceanu a relatat că pe cer se află o formaţie de 9 obiecte zburătoare, care se deplasează cu o viteză foarte mare. Comandanţii puteau ordona celula de alarmă, adică ridicarea avioanelor de luptă şi urmărirea lor, dar nu au cerut decât observarea lor de la sol. Măsurătorile radar au arătat că viteza lor era de aproximativ 6000 de km/h, ca erau obiecte fizice, luminoase şi care au dispărut undeva deasupra Mării Negre, spre Rusia. La 6000 de km/h nu putea fi un avion, nicio rachetă care se dezintegra, pentru că viteza nu ar fi fost constantă. S-a făcut un raport, nu i s-a găsit o explicaţie şi problema a fost abandonată. Este o atitudine, aş zice… normală, în orice instituţie de tip birocratic, aşa cum e armata. Astfel se explică, într-o oarecare măsură, de ce rămân secrete astfel de întâlniri: dacă tot nu poţi interveni, dacă nu ai mijloace comparabile cu cele ale obiectului urmărit, mai bine pretinzi că este o eroare, că fenomenul pe care nu îl înţelegi nu există.

Ce combustibil folosesc?

R: E greu de spus, dar cu siguranţă sunt multe fenomene fizice pe care noi încă nu le cunoaştem. Este posibil ca bătălia pentru resurse, care pe Pământ este în plină desfăşurare, în cazul civilizaţiilor mai inteligente să fie deja depăşită. Probabil că Pământul, permanent monitorizat din afară, este observat de civilizaţii mai inteligente, dar acestea o fac discret, fiindcă nu vor să interfereze cu viaţa de aici.

De ce nu se realizeaza un zbor international pe Luna?

R: Există o abordare dintr-o perspectiva nouă, economică, a Lunii. Japonezii au demarat deja un program de studiere aprofundată a astrului, chinezii au anunţat că în aproximativ 15 ani vor pune un om pe Lună, iar indienii au anunţat că pregătesc misiuni lunare. Concurenţa economică este foarte inverşunată. Este vorba, practic, de un nou război, unul economic. Iar Luna începe să fie văzută ca un potenţial economic suficient de mare pentru ţara care începe să o exploateze. Concurenţa este prea mare pentru a se uni forţele. Colaborarea între naţiuni nu are loc decât în cazul misiunilor pur ştiinţifice.

Deşi până în prezent nu s-a dovedit existenţa vieţii în afara Terrei, universul conţine o mulţime de stele, iar cercetătorii consideră că cel puţin jumătate dintre acestea au planete care le dau târcoale. “Cu siguranţă unele au trecut prin aceleaşi etape ca şi Pământul şi astfel s-a format viaţa pe ele, ulterior găzduind poate chiar şi forme de viaţă conştiente”, spune Seth Shostak, astronom la Institutul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence), citat de msnbc.com. Argumentul lui este cel al probabilităţii: “Dacă suntem totuşi singurele creaturi inteligente din univers, atunci suntem cu adevărat un miracol”.

Ce n-am înţeles eu până acum e de ce NASA ne ascunde aceste lucruri şi până când? Când o să ne putem bucura şi noi de rezultatele tehnologiei moderne? E bine totuşi că puţin câte puţin aceste lucruri ies la iveală. Aştept părerea ta. Împreună poate ajungem la alte concluzii.

http://viculio.ecosapiens.ro/
 
EXCLUSIV SECRETELE LUI LOVENDAL!
Phobos, satelitul natural al lui Marte, e o mare navă extraterestră?


Phobos70O cercetare ştiinţifică realizată de un grup independent de cercetători denumit MaRS (Mars Express Radio Science), a analizat datele de monitorizare radio de pe Mars Express (MEX), cu intenţia de a determina forţa gravitaţională a satelitului lui Marte, Phobos, şi astfel, a afla masa acestui corp cerestru, anunţă site-ul Geophysical Research Letters.

Noile valori pentru parametrii gravitaţionali oferiţi oferă posibilitatea unei interpretări mai bune a structurii interne a lui Phobos. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că, foarte probabil, Phobos este în interior gol. Totodată, ei exclud teza precum că Phobos ar fi un asteroid capturat de forţa gravitaţională a lui Marte.

Aşadar, dacă Phobos este gol pe dinăuntru şi se exclude posibilitatea ca acesta să fie un asteroid capturat, atunci ce reprezintă el? Cum a ajuns să fie capturat de forţa gravitaţională a lui Marte? Ne aducem aminte astfel de astrofizicianul rus Iosif Şlovski care, tocmai din 1959, a sprijinit ipoteza că Phobos era de origine artificială, interiorul acestui corp ceresc fiind gol! Şi iată cum ipoteza sa este confirmată 50 de ani mai târziu.

http://www.lovendal.net
 
Back
Top