Intrebare la care nu am gasit raspunsul in biblie
- Thread starter Admin1
- Start date
Angela74
New member
- Joined
- Jan 23, 2011
- Messages
- 1,207
- Reaction score
- 0
Acum cateva zile vb cu cineva pe tema asta si imi explica parerea personala dintr-un alt punct de vedere. Discutia era mai mult cu tenta psihologica dar s-a ajuns la liberul arbitru, pornind de la afirmatia (destul de transanta pt mine) ca nu exista boli mintale la oamenii nascuti sanatosi sau care nu au leziuni evidente pe creer.
Incerc sa explic: stim ca folosim doar o parte di creer, cealalta parte, aparent nefolosita nu ramane in off perpetuu, este folosita ca o baza de date unde au fost stocate o cantitate imensa de informatii, inca din pruncie sau din burta mamei. Adevarul ar fi acela ca noi avem puterea, posibilitatea (alte sinonime
) sa introducem in aceasta baza de date info care ne intereseaza, care ne fac sa stam bine, sa actionam intr-un fel sau altul. Asta cu siguranta ca la momentul oportun datele ies la iveala atunci cand creerul are nevoie de ele.
Sa zicem ca vad un copil plangand de foame, creerul meu ia anumite decizii pe cand ale altuia cu totul altele, sa zic eu iau o decizie pozitiva laudabila, alta persoana una execrabila, numai ca acea persoana nu are in banca de date informatii despre solidarietate, umanitate etc. Numai ca acea persoana are totusi posibilitatea , mai ales daca e ajutata sa inteleaga, ca isi poate schimba comportamentul , iar asta consta in educarea acelei parti inconstiente care nu face distinctie intre bine si rau, foloseste doar ce are la indemana.
Nu stiu daca am explicat bine, o sa vin cu un exemplu concret.
Incerc sa explic: stim ca folosim doar o parte di creer, cealalta parte, aparent nefolosita nu ramane in off perpetuu, este folosita ca o baza de date unde au fost stocate o cantitate imensa de informatii, inca din pruncie sau din burta mamei. Adevarul ar fi acela ca noi avem puterea, posibilitatea (alte sinonime
) sa introducem in aceasta baza de date info care ne intereseaza, care ne fac sa stam bine, sa actionam intr-un fel sau altul. Asta cu siguranta ca la momentul oportun datele ies la iveala atunci cand creerul are nevoie de ele. Sa zicem ca vad un copil plangand de foame, creerul meu ia anumite decizii pe cand ale altuia cu totul altele, sa zic eu iau o decizie pozitiva laudabila, alta persoana una execrabila, numai ca acea persoana nu are in banca de date informatii despre solidarietate, umanitate etc. Numai ca acea persoana are totusi posibilitatea , mai ales daca e ajutata sa inteleaga, ca isi poate schimba comportamentul , iar asta consta in educarea acelei parti inconstiente care nu face distinctie intre bine si rau, foloseste doar ce are la indemana.
Nu stiu daca am explicat bine, o sa vin cu un exemplu concret.
Angela74
New member
- Joined
- Jan 23, 2011
- Messages
- 1,207
- Reaction score
- 0
Stiu Anuk, era o discutie , persoana nu o cunosc nici nu e psiholog, dar am decis sa-mi las mintea deschisa , sa metabolizez niste chestii, spre ex nu ma voi convinge niciodata ca viata e un video-game si ca liberul arbitru nu exista cu desavarsire, ca absolut toate actiunile constiente isi au originea in baza de date a inconstientului, baza de date la care au contribuit altii , chiar si sugerand dubii care duc la dorinta de a cunoaste si prin urmare la nevoia de informatie luata din carti ,presa, opozitie ,orice.
Dar nu pot sa nu ma intreb ca pana si simplitatea convincerilor populare duce spre aspectul asta, atunci cand se zice de ex, cei sapte ani de acasa, asa l-o facut ma-sa etc.
Si mai e si chestiune de substante chimice pe care organismul uman le produce la nevoie atunci cand e vb se sentimente, cum spunea Bodo, e cam greu de contrastat o reactie chimica chiar daca in mod constient stii ca intr-un moment dat nu-si are rostul (de ex teama de a fi ascultat la lectie desi stii ca stapanesti bine materia, aici intervin info pe care le ai despre prof care poate lua chestiunea fix invers, nu ai invatat deci esti un nesimtit).
Revin, abia am intrat de o ora in casa.
Dar nu pot sa nu ma intreb ca pana si simplitatea convincerilor populare duce spre aspectul asta, atunci cand se zice de ex, cei sapte ani de acasa, asa l-o facut ma-sa etc.
Si mai e si chestiune de substante chimice pe care organismul uman le produce la nevoie atunci cand e vb se sentimente, cum spunea Bodo, e cam greu de contrastat o reactie chimica chiar daca in mod constient stii ca intr-un moment dat nu-si are rostul (de ex teama de a fi ascultat la lectie desi stii ca stapanesti bine materia, aici intervin info pe care le ai despre prof care poate lua chestiunea fix invers, nu ai invatat deci esti un nesimtit).
Revin, abia am intrat de o ora in casa.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Despre cei care ezita,care nu ar curajul sa-si asume alegerile s-ar putea spune ca nu au liber arbitru,ca asa i-a lasat Dumnezeu, de fapt , toti suntem capabili sa luam decizii sa alegem pt noi. E drept ca avem multe optiuni si asta ingreuneaza alegerile.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Interesant mod de a privi liberul arbitru,despre care cercetatorul Haynes spune : "„Nu este ceva magic. Sunt neuroni și sunt ioni care circulă prin membrane, iar acestea ne orechestrează luarea deciziilor. Nu trebuie să invocăm libertatea”
Cele mai recente studii neurologice pun sub semnul întrebării existența liberului arbitru.
Din cele mai recente cercetări ale neruologilor rezultă că, atunci când vine vorba despre luarea deciziilor, mintea conștientă este ultima care află despre aceasta.
Știm deja că este posibil să detectezi activitatea cerebrală asociată cu mișcarea înainte ca o persoană să devină conștientă de decizia ei de a se mișca. Actualele studii nu doar au extins această cunoaștere și asupra situației deciziilor abstracte, dar sugerează chiar că ar fi posibilă o inversare sau alterare a deciziei formulate în mintea unei persoane înainte ca aceasta să își dea seama că a luat-o.
În 2011, Gabriel Kreiman de la Universitatea Harvard a măsurat individual activitatea neuronilor a 12 pacienți cu epilepsie, folosind electrozi deja implantați în creierele acestora pentru a le identifica sursa atacurilor de apoplexie. Voluntarii au luat parte la experimentul „Libet”, în cadrul căruia aveau de apăsat un buton oricând doreau, fiind necesar să își amintească, cu ajutorul unui ceas, momentul exact al deciziei.
Kreiman a descoperit atunci că activitatea electrică din regiunea motorie suplimentară, implicată în mișcarea inițială și din cortexul cingulat anterior, care controlează atenția și motivația, apărea cu până la cinci secunde înainte ca un voluntar să devină conștient de decizia de a apăsa butonul. Concluzia a venit să întărească studiile anterioare realizate prin scanare cu rezonanță magnetică funcțională (RMNf) ale lui John-Dylan Haynes, de la Centrul de Neuroștiințe Computaționale Bernstein, din Berlin, Germania, care a identificat originile deciziilor în cortexul prefreontal cu un interval uluitor de zece secunde înaintea conștientizării lor.
Kreiman susține că lucrează în prezent la o metodă de prezicere a deciziilor în timp real și de verificare a posibilității inversării unei decizii înainte ca ea să intre în conștiență – prin afișarea cuvântului „stop” pe un ecran imediat ce aparatele de măsură indică activitate în creier. Încă nu există rezultate ferme, dar neurocercetătorul suspectează că ar putea exista un „punct ireversibil” măsurabil în creier. „Momentan, tot ce avem sunt oameni care zic ”, susține Kreiman.
Dacă acest tip de „citire a gândurilor” este posibil, un nou studiu al lui Haynes, publicat recent, indică faptul că el ar putea să nu fie limitat doar la decizii care implică mișcarea unui deget. Cu ajutorul RMNf, Haynes a descoperit că aceleași zone cerebrale implicate în luarea deciziei de mișcare sunt active cu câteva secunde înainte și în cazul deciziilor mai abstracte, așa cum ar fi adunarea și scăderea unei serii de numere.
Specialistul sugerează că cortextul prefrontal și parietal ar putea reprezenta circuite generale de luare a deciziilor, transmițând activitatea către diferite regiuni din creier, în funcție de sarcina cu care se confruntă individul. „Este posibil ca deciziile să fie generate dintr-un set de regiuni cerebrale comun, care apoi să fie direcționate fie spre sistemele motorii, pentru apăsarea butoanelor, fie către cortexul parietal pentru efectuarea calculelor”, consideră el.
Cercetătorii ne asigură că, dacă nu cumva avem electrozi introduși în creiere, este imposibil ca deciziile noastre să fie sabotate de savanți rău intenționați, iar Kreiman insistă să clarifice că nu este aplecat înspre cucerirea lumii. „Nu încercăm să practicăm controlul minții, dorim să descoperim mecanismele intenției. Acest lucru i-ar putea ajuta, spre exemplu, pe pacienții suferinzi de Parkinson, boală care determină pierderea controlului asupra mișcărilor”, adaugă.
Cât despre ce implică toate acestea cu privire la una dintre cele mai îndelungate dezbateri din știință – întrebarea dacă avem sau nu liber arbitru – Haynes este tranșant: „Ceea ce ne trebuie acum sunt încă 20 de ani de neurocercetări serioase, nu și mai multă speculație pe baza câtorva studii care au fost realizate momentan”. Iar Kreiman îl susține, dar adaugă, totuși, că aceste rezultate premature aduc la suprafață chestiunea liberului arbitru din tărâmurile magiei și misterelor. „Nu este ceva magic. Sunt neuroni și sunt ioni care circulă prin membrane, iar acestea ne orechestrează luarea deciziilor. Nu trebuie să invocăm libertatea”, a adăugat cercetătorul german.
Sursa.
Cele mai recente studii neurologice pun sub semnul întrebării existența liberului arbitru.
Din cele mai recente cercetări ale neruologilor rezultă că, atunci când vine vorba despre luarea deciziilor, mintea conștientă este ultima care află despre aceasta.
Știm deja că este posibil să detectezi activitatea cerebrală asociată cu mișcarea înainte ca o persoană să devină conștientă de decizia ei de a se mișca. Actualele studii nu doar au extins această cunoaștere și asupra situației deciziilor abstracte, dar sugerează chiar că ar fi posibilă o inversare sau alterare a deciziei formulate în mintea unei persoane înainte ca aceasta să își dea seama că a luat-o.
În 2011, Gabriel Kreiman de la Universitatea Harvard a măsurat individual activitatea neuronilor a 12 pacienți cu epilepsie, folosind electrozi deja implantați în creierele acestora pentru a le identifica sursa atacurilor de apoplexie. Voluntarii au luat parte la experimentul „Libet”, în cadrul căruia aveau de apăsat un buton oricând doreau, fiind necesar să își amintească, cu ajutorul unui ceas, momentul exact al deciziei.
Kreiman a descoperit atunci că activitatea electrică din regiunea motorie suplimentară, implicată în mișcarea inițială și din cortexul cingulat anterior, care controlează atenția și motivația, apărea cu până la cinci secunde înainte ca un voluntar să devină conștient de decizia de a apăsa butonul. Concluzia a venit să întărească studiile anterioare realizate prin scanare cu rezonanță magnetică funcțională (RMNf) ale lui John-Dylan Haynes, de la Centrul de Neuroștiințe Computaționale Bernstein, din Berlin, Germania, care a identificat originile deciziilor în cortexul prefreontal cu un interval uluitor de zece secunde înaintea conștientizării lor.
Kreiman susține că lucrează în prezent la o metodă de prezicere a deciziilor în timp real și de verificare a posibilității inversării unei decizii înainte ca ea să intre în conștiență – prin afișarea cuvântului „stop” pe un ecran imediat ce aparatele de măsură indică activitate în creier. Încă nu există rezultate ferme, dar neurocercetătorul suspectează că ar putea exista un „punct ireversibil” măsurabil în creier. „Momentan, tot ce avem sunt oameni care zic ”, susține Kreiman.
Dacă acest tip de „citire a gândurilor” este posibil, un nou studiu al lui Haynes, publicat recent, indică faptul că el ar putea să nu fie limitat doar la decizii care implică mișcarea unui deget. Cu ajutorul RMNf, Haynes a descoperit că aceleași zone cerebrale implicate în luarea deciziei de mișcare sunt active cu câteva secunde înainte și în cazul deciziilor mai abstracte, așa cum ar fi adunarea și scăderea unei serii de numere.
Specialistul sugerează că cortextul prefrontal și parietal ar putea reprezenta circuite generale de luare a deciziilor, transmițând activitatea către diferite regiuni din creier, în funcție de sarcina cu care se confruntă individul. „Este posibil ca deciziile să fie generate dintr-un set de regiuni cerebrale comun, care apoi să fie direcționate fie spre sistemele motorii, pentru apăsarea butoanelor, fie către cortexul parietal pentru efectuarea calculelor”, consideră el.
Cercetătorii ne asigură că, dacă nu cumva avem electrozi introduși în creiere, este imposibil ca deciziile noastre să fie sabotate de savanți rău intenționați, iar Kreiman insistă să clarifice că nu este aplecat înspre cucerirea lumii. „Nu încercăm să practicăm controlul minții, dorim să descoperim mecanismele intenției. Acest lucru i-ar putea ajuta, spre exemplu, pe pacienții suferinzi de Parkinson, boală care determină pierderea controlului asupra mișcărilor”, adaugă.
Cât despre ce implică toate acestea cu privire la una dintre cele mai îndelungate dezbateri din știință – întrebarea dacă avem sau nu liber arbitru – Haynes este tranșant: „Ceea ce ne trebuie acum sunt încă 20 de ani de neurocercetări serioase, nu și mai multă speculație pe baza câtorva studii care au fost realizate momentan”. Iar Kreiman îl susține, dar adaugă, totuși, că aceste rezultate premature aduc la suprafață chestiunea liberului arbitru din tărâmurile magiei și misterelor. „Nu este ceva magic. Sunt neuroni și sunt ioni care circulă prin membrane, iar acestea ne orechestrează luarea deciziilor. Nu trebuie să invocăm libertatea”, a adăugat cercetătorul german.
Sursa.