Mai marea mare
Sufletul meu si cu mine am mers sa ne imbaiem in marea mare. Atunci cand am ajuns la tarm, am pornit sa cautam un loc singuratic si ascuns.
Pe cand faceam asta, am zarit insa un om stand pe o stanca cenusie, ce lua firicele de sare dintr-un sac si le arunca in mare.
"Acesta este pesimistul," mi-a marturisit sufletul meu. "Sa parasim acest loc. Nu ne putem imbaia aici."
Am mers mai departe pana cand am ajuns la mic golf. Aici, un om, asezat pe o stanca alba, tinea in poale o cutie de bijuterii, din care lua zahar si il arunca in mare.
"Acesta este optimistul," mi-a atras atentia sufletul meu. "Nu trebuie ca el sa ne vada trupurile dezbracate."
Am continuat sa pasim si am dat cu ochii, pe o plaja, de un om care aduna pestii morti de pe tarm si ii punea cu grija inapoi in apa.
"Nu ne putem dezbraca in fata lui," mi-a zis sufletul meu. "Acesta este un asa-zis filantrop."
Ne-am vazut de drum si am descoperit apoi un om care isi trasa contururile umbrei pe nisip. Mari valuri veneau si ii stergeau desenul, dar el isi relua preocuparea odata si inca o data.
"Acesta este un mistic," m-a lamurit sufletul meu. "Sa ne indepartam de el."
Am plecat mai departe pana cand, intr-un golfulet, am zarit un om ce aduna cu o lingura spuma marii si o punea intr-un bol de alabastru.
"El este idealistul," mi-a soptit sufletul meu. "In nici un caz nu tebuie sa ne vada nuditatea."
Am mers in continuare si, la un moment dat, am auzit o voce strigand din rasputeri, "Aceasta este marea. Aceasta este adanca mare. Este vasta si puternica mare!"
Am ajuns la omul care racnea si l-am zarit cu spatele intors catre mare, ascultand murmurul unei scoici pe care o tinea la ureche.
Sufletul meu mi-a sus, "Sa nu ne oprim. El este realistul, cel care isi intoarce spatele la tot ceea ce nu poate sa inteleaga, si care isi ocupa timpul cu fragmente lipsite de importanta ale lumii."
Am facut mai multi pasi si, intr-un loc dintre stanci, napadit de buruieni, ni s-a oferit vederii imaginea unui om cu capul ingropat in nisip. I-am zis sufletului meu, "Putem face baie aici fara nici o grija, el nu o sa ne vada."
"Nu," a raspuns sufletul meu, "caci el este cel mai rau dintre toti. El este puritanul."
Apoi, o mare tristete s-a lasat peste fata si glasul sufletului meu.
"Sa plecam de aici," mi-a spus el, "intrucat nu exista nici un loc singuratic, ascuns, in care sa ne imbaiem. Nu voi lasa acest vant sa-mi zburleasca parul auriu, nici acest aer sa-mi atinga pieptul alb, si nici aceasta lumina sa-mi destainuie goliciunea sacra."
Am parasit dupa aceea acea mare pentru a cauta Mai Marea Mare.
