Off (off) topic
- Thread starter Angela74
- Start date
Nu stiu cat pot spune, sa nu manii pe dumnezeu.
Cate putin din toate, nici asa, nici asa, sau...si asa, si asa!
Si cu ea, si casatorite (cu un barbat, oficial) in aceasta religie se practica.
Căsătoria poligamă
"Conform religiei noastre, un musulman poate să fie căsătorit cu până la 4 soţii. În Coran scrie: „luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi, atunci luaţi una singură.” (Coran 4: 3). El nu este obligat să vă ceară acordul, dar este obligat să respecte înţelegerile după cum spune Dumnezeu în Coran la 5/1 – “O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vã cu statornicie învoielile!“. De aceea, dacă credeţi că nu puteţi suporta o asemenea situaţie, este mai bine să solicitaţi, de la început, ca o conditie a căsătoriei, ca el, mirele, să nu se mai căsătorescă cu o altă femeie cât timp este căsătorit cu dumneavoastră. Această condiţie se poate pune chiar dacă dumneavoastră sunteţi, deja, a doua soţie şi nu credeţi că puteţi suporta o a treia. Bineînţeles că această condiţie poate fi retractată, se poate renunţa la ea, în timp, dacă dumneavoastră doriţi.
O alţă condiţie, la care trebuie să va gândiţi şi care trebuie discutată şi negociată, este suma de bani în caz de divorţ."
http://news4diaspora.com/2012/04/17...a-stie-o-femeie-despre-casatoria-la-musumani/
Din acest motiv, a dorit sa aiba mai intai o prietena.
Poate ca doua sotii ii va ajunge. I-a convenit ca nu pot avea copii (cui ii convine sa vada de copiii alteia?)
Oricand putea veni cu o a doua sotie.
Restul...mai deduceti.
divortul? foarte greu sau chiar imposibil!
Cate putin din toate, nici asa, nici asa, sau...si asa, si asa!
Si cu ea, si casatorite (cu un barbat, oficial) in aceasta religie se practica.
Căsătoria poligamă
"Conform religiei noastre, un musulman poate să fie căsătorit cu până la 4 soţii. În Coran scrie: „luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi, atunci luaţi una singură.” (Coran 4: 3). El nu este obligat să vă ceară acordul, dar este obligat să respecte înţelegerile după cum spune Dumnezeu în Coran la 5/1 – “O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vã cu statornicie învoielile!“. De aceea, dacă credeţi că nu puteţi suporta o asemenea situaţie, este mai bine să solicitaţi, de la început, ca o conditie a căsătoriei, ca el, mirele, să nu se mai căsătorescă cu o altă femeie cât timp este căsătorit cu dumneavoastră. Această condiţie se poate pune chiar dacă dumneavoastră sunteţi, deja, a doua soţie şi nu credeţi că puteţi suporta o a treia. Bineînţeles că această condiţie poate fi retractată, se poate renunţa la ea, în timp, dacă dumneavoastră doriţi.
O alţă condiţie, la care trebuie să va gândiţi şi care trebuie discutată şi negociată, este suma de bani în caz de divorţ."
http://news4diaspora.com/2012/04/17...a-stie-o-femeie-despre-casatoria-la-musumani/
Din acest motiv, a dorit sa aiba mai intai o prietena.
Poate ca doua sotii ii va ajunge. I-a convenit ca nu pot avea copii (cui ii convine sa vada de copiii alteia?)
Oricand putea veni cu o a doua sotie.
Restul...mai deduceti.
divortul? foarte greu sau chiar imposibil!
Buna dimineata! Sa aveti o zi buna ,dragilor!
Nu tăia din cruce – Costache Ioanid
Pe-o lespede rece, din greu răsuflând,
Cu umbre ciudate pe chipul său blând,
Sta frânt de-oboseală bătrânul creștin,
Dorind să mai guste un strop de alin.
O clipă-i aleargă privirea-napoi,
Prin frunzele smulse din arborii goi,
Se vede prin ceață, pe drum de căruți
Atâtea icoane din anii trecuți.
O viață de zbucium, de mari suferinți,
Și totuși de multe și dragi biruinți.
Dar crucea o clipă lăsată-i acum…
Adesea prea grea-i păruse pe drum.
O viață întreagă să porți pe grumaz
Atâtea batjocuri și-atâta necaz
BETANII puține; dar spini îndeajuns!
O clipă bătrânul se simte răpus.
O clipă, în suflet apar îndoieli
Gândește-te bine… dar de te-înșeli?
Ce-i viața?Ce-i lumea? Un larg labirint.
Urechea te-nșală ori ochii te mint.
Să-nduri pentru lume? Când lumea nu vrea
Vai , viața-i prea veche și crucea ți-e grea.
Și astfel cu-n umăr de cruce proptit
Bătrânul se lasă de somn copleșit.
Dar iată, în somnul de trudă și-amar
Lumini și imagini în minte-i apar
El vede mulți îngeri pe-un vârf de copac
Îl cheamă pe nume și semne îi fac.
Creștinul tresare! Se uită mirat
Și-n dată pornește sub cruce-aplecat
Și vântu-i aduce din culmi un ecou
Dar crucea apasă mai greu, tot mai mult
În piept dă năvală un negru tumult.
Prea grea mi-e povara acum la sfârșit
E DRUMUL prea-ngust și-i greu de suit.
Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc
Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.
Se leagănă, pas avântul e frânt
Bătrânul creștin e căzut la pământ.
Mi-e peste putere, aicea rămân.
Și cade-n țărână bătrânul creștin.
Ehei, măi creștine, s-aude un glas,
Prea mare-i povara, prea multe ai tras.
Ia barda aceasta și taie din lemn!
Nu fi fără minte, din milă te-ndemn.
Aceasta-i o cruce ce nu poți s-o duci
Căci ea-i cea mai mare și grea dintre cruci.
Creștinul ascultă îndemnul străin
Și-apucă unealta ce-l scapă de chin.
Lovește în bârnă cu braț de voinic.
Din cruce retează un pic câte-un pic.
O pune pe umăr, încearcă un pas,
Lovește cu barda în ce-a mai rămas.
Din nou mai încearcă; și apoi un fior
Șoptește: acuma e mult mai ușor.
Și-ndată pornește pe cale voios
Cu crucea ușoara urmând pe Hristos.
Pe drum se-ntânește cu cete de frați
Și-i lasă în urmă sub cruci aplecați
Și astfel, degrabă, zorind pe poteci,
Ajunge la poarta cetății de veci.
Ce ziduri de iaspiz, topal și argint,
Ce porți sclipitoare, de alb mărgărit,
Ce nor de stindarde! ce scări! Ce făclii!
Armate de îngeri cu lănci aurii!
Dar vai, de la el pân’ la porți e un șanț
Pe care nu-i punte, nici bară, nici lanț
Și strigă bătrânul de frică pătruns,
Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns.
Și strigă bătrânul, pierdut și răpus.
Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.
Deodată, din vale, cu ochii strălucind
Cu crucea pe umeri vin frați și surori.
Ei vin cu nădejde, tăcuți, gânditori
Și repede crucea ca punte și-o pun.
Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,
Iar crucea în urmă se pierde la fund.
Bătrânul ia crucea cu a dorului val
Și-ncearcă s-o pună și el de pe mal.
Dar vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost.
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost.
Creștinii trec șanțul și intră pe porți
Ce bine-i întreagă crucea s-o porți!
Ce cântec! Ce chiot se-aude-n Eden
Ce largi mulțumiri într-un dulce refren.
Ce zboruri de îngeri ! Ce slăvi ? Ce lumini?
Ce mari curcubeie de aur și crini.
Creștinul de-afara de jale-i răpus.
Cu greu peste șanț lemnul crucii și-a pus.
Și-ncearcă să treacă un pas, înca-un pas.
O ! Cât de aproape-i al Domnului glas.
Un pas, încă unul, pragu-i deschis.
Dar crucea, deodată, se duce-n abis
Și cade bătrânul în golul temut.
Răsplata-i căzută și sceptru-i pierdut.
Dar iată ce taină! el nu stie cum
Pe lespedea rece; la margini de drum
Acolo c-un umăr de cruce proptit
Dormise o clipă și visu a venit
Un sol și-o trezire, din ceruri i-a dat.
Creștinul se scoală și simte în piept
O flacără nouă și-un dor înțelept.
Cu grabă apoi povara luând
Privește-nainte cu chipul său blând.
Și crucea îi pare aripă spre zări.
Ah, crucea-i întreagă și-i fără scurtări.
Acum el vă spune: În drumul spre rai
Din crucea credinței nimic să nu tai.
Cu crucea întreagă Isus către noi
Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi
Și acum El din lume ne-așteaptă la fel,
Cu crucea întreagă s-ajungem la El.
Nu tăia din cruce – Costache Ioanid
Pe-o lespede rece, din greu răsuflând,
Cu umbre ciudate pe chipul său blând,
Sta frânt de-oboseală bătrânul creștin,
Dorind să mai guste un strop de alin.
O clipă-i aleargă privirea-napoi,
Prin frunzele smulse din arborii goi,
Se vede prin ceață, pe drum de căruți
Atâtea icoane din anii trecuți.
O viață de zbucium, de mari suferinți,
Și totuși de multe și dragi biruinți.
Dar crucea o clipă lăsată-i acum…
Adesea prea grea-i păruse pe drum.
O viață întreagă să porți pe grumaz
Atâtea batjocuri și-atâta necaz
BETANII puține; dar spini îndeajuns!
O clipă bătrânul se simte răpus.
O clipă, în suflet apar îndoieli
Gândește-te bine… dar de te-înșeli?
Ce-i viața?Ce-i lumea? Un larg labirint.
Urechea te-nșală ori ochii te mint.
Să-nduri pentru lume? Când lumea nu vrea
Vai , viața-i prea veche și crucea ți-e grea.
Și astfel cu-n umăr de cruce proptit
Bătrânul se lasă de somn copleșit.
Dar iată, în somnul de trudă și-amar
Lumini și imagini în minte-i apar
El vede mulți îngeri pe-un vârf de copac
Îl cheamă pe nume și semne îi fac.
Creștinul tresare! Se uită mirat
Și-n dată pornește sub cruce-aplecat
Și vântu-i aduce din culmi un ecou
Dar crucea apasă mai greu, tot mai mult
În piept dă năvală un negru tumult.
Prea grea mi-e povara acum la sfârșit
E DRUMUL prea-ngust și-i greu de suit.
Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc
Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.
Se leagănă, pas avântul e frânt
Bătrânul creștin e căzut la pământ.
Mi-e peste putere, aicea rămân.
Și cade-n țărână bătrânul creștin.
Ehei, măi creștine, s-aude un glas,
Prea mare-i povara, prea multe ai tras.
Ia barda aceasta și taie din lemn!
Nu fi fără minte, din milă te-ndemn.
Aceasta-i o cruce ce nu poți s-o duci
Căci ea-i cea mai mare și grea dintre cruci.
Creștinul ascultă îndemnul străin
Și-apucă unealta ce-l scapă de chin.
Lovește în bârnă cu braț de voinic.
Din cruce retează un pic câte-un pic.
O pune pe umăr, încearcă un pas,
Lovește cu barda în ce-a mai rămas.
Din nou mai încearcă; și apoi un fior
Șoptește: acuma e mult mai ușor.
Și-ndată pornește pe cale voios
Cu crucea ușoara urmând pe Hristos.
Pe drum se-ntânește cu cete de frați
Și-i lasă în urmă sub cruci aplecați
Și astfel, degrabă, zorind pe poteci,
Ajunge la poarta cetății de veci.
Ce ziduri de iaspiz, topal și argint,
Ce porți sclipitoare, de alb mărgărit,
Ce nor de stindarde! ce scări! Ce făclii!
Armate de îngeri cu lănci aurii!
Dar vai, de la el pân’ la porți e un șanț
Pe care nu-i punte, nici bară, nici lanț
Și strigă bătrânul de frică pătruns,
Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns.
Și strigă bătrânul, pierdut și răpus.
Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.
Deodată, din vale, cu ochii strălucind
Cu crucea pe umeri vin frați și surori.
Ei vin cu nădejde, tăcuți, gânditori
Și repede crucea ca punte și-o pun.
Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,
Iar crucea în urmă se pierde la fund.
Bătrânul ia crucea cu a dorului val
Și-ncearcă s-o pună și el de pe mal.
Dar vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost.
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost.
Creștinii trec șanțul și intră pe porți
Ce bine-i întreagă crucea s-o porți!
Ce cântec! Ce chiot se-aude-n Eden
Ce largi mulțumiri într-un dulce refren.
Ce zboruri de îngeri ! Ce slăvi ? Ce lumini?
Ce mari curcubeie de aur și crini.
Creștinul de-afara de jale-i răpus.
Cu greu peste șanț lemnul crucii și-a pus.
Și-ncearcă să treacă un pas, înca-un pas.
O ! Cât de aproape-i al Domnului glas.
Un pas, încă unul, pragu-i deschis.
Dar crucea, deodată, se duce-n abis
Și cade bătrânul în golul temut.
Răsplata-i căzută și sceptru-i pierdut.
Dar iată ce taină! el nu stie cum
Pe lespedea rece; la margini de drum
Acolo c-un umăr de cruce proptit
Dormise o clipă și visu a venit
Un sol și-o trezire, din ceruri i-a dat.
Creștinul se scoală și simte în piept
O flacără nouă și-un dor înțelept.
Cu grabă apoi povara luând
Privește-nainte cu chipul său blând.
Și crucea îi pare aripă spre zări.
Ah, crucea-i întreagă și-i fără scurtări.
Acum el vă spune: În drumul spre rai
Din crucea credinței nimic să nu tai.
Cu crucea întreagă Isus către noi
Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi
Și acum El din lume ne-așteaptă la fel,
Cu crucea întreagă s-ajungem la El.
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
sarrah asta inseamna ca el , e mult mai mare ca tine ..... Ce te face sa stai cu unul mai mare ca tine ? 
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
cam asta am inteles eu 
adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
raman la prima parere
Mai,ori eu mi-s chioara,ori Sarrah nu vrea sa vad aceste postari de care vorbiti voi...cu toate ca-s ...irelevante)) dar daca Adi nu le aducea in discutie ,nici nu stiam ca exista...curat ...fantomatic ))
Adi,scumpule,iti spun o parere asa...personala...nu mai lua in serios tot ce spune Sarrah,ca eu am impresia ca fabuleaza mult cu un scop diferit de cel aparent...
)) dar daca Adi nu le aducea in discutie ,nici nu stiam ca exista...curat ...fantomatic ))Adi,scumpule,iti spun o parere asa...personala...nu mai lua in serios tot ce spune Sarrah,ca eu am impresia ca fabuleaza mult cu un scop diferit de cel aparent...
