Povesti de singuratate si dorinte

[beniamin24]

Jurnal de iubită ( partea 5 )
​

de Copoiu Florin Beniamin​

Tare aș vrea să uiți și și încetezi odată pentru întotdeauna Ben! Nu mai am nimic pentru tine și pe cât încerci mai tare să exiști în viața mea pe atât mai tare te resping. Înțelege, sunt fericită alături de Dan și asta e tot ce conteză. Nu-mi pasă cum era cu altele sau cum era înainte să mă cunoască, acum e tot ce contează pentru mine.
Recunoaște că am devenit un capriciu pentru tine, o obsesie, nu știu, însă vreau să înceteze, sa pui punct... Am uitat tot ce a ținut de tine, ar fi bine să faci și tu, nu-mi pasă dacă mă mai iubești sau nu, mi se rupe, întelege odată!
Mincinosule! Mi-e scârbă de tine și ceea ce ești... Nu stiu cum te-am putut primi înapoi în viața mea, cum poți trăi în lumea în care te învârți. Nu știu cum te-am putut iubi și cum am putut să fiu cu tine atâta timp. Cum am putut să-mi pierd ani de zile din viață, să mă consum pentru un nimic. Ben, te rog uită-mă! Mereu ți-o spun, întelege... Nu mai scrie despre mine, nu mai face referiri la mine în tot felul de articole și-n ceea ce scrii sau spui. Nu mai sunt în viața ta și nici nu mai am de gând sa fiu. Fac ce vreau și vorbesc cu cine vreau, n-am nevoie de nimeni să-mi spună ce să fac. Știi cum aveam eu vorba aia de mult cu "faci ce vrei, n-am nicio autoritate asupra ta" ei bine Ben, fac ce vreau n-ai nicio autoritate asupra mea...
Ben, nu îmi mai pasă cine este de vina, sau cine a plecat, mă simt mândră de mine, am tot ce îmi doresc și sunt fericită fără tine. Sunt fericită cu Dan și asta e tot ce contează, mă repet și ți-o spun din nou să întelegi.
Băi băiatule, treci peste, gata!... Nu vezi? Ai mei l-au acceptat, prietenii mei îl plac, până și frati-miu e de acord cu el. Am o viata perfectă fără tine în ea, treci peste Ben. Am învățat să uit tot ce a ținut de tine, tot, să șterg tot, să uit tot. Acum nu fac nimic decât să râd pe seama ta că după atâta timp încă mai speri, prostuțule.
Nu mă interesează dacă mă mai iubești, nu mă interesează dacă mă mai cauți, nu mă interesează nimic din ceea ce înseamnă numele tău. Poți scrie câte piese de teatru vrei cu numele meu în ele, doar cu scrisul vei rămâne. Sau ai rămas...
Băi băiatule, mi-e scarba de tine și tot ce ține de tine! Nu mă mai urmări, nu mă mai suna, nu mă mai caută, nu mai face referiri la mine. Schemuțele tale nu mai merg ca înainte, acum sunt mult mai presus ca tine, de fapt mereu am fost. Tu erai și ești un nimeni care m-a ținut pe loc, Dan îmi ofera tot acum. Nu știu cum am putut să fiu atât de oarbă... Sunt cea mai fericită acum și nimic nu-mi lipsește.
Știi la ce mă gândesc acum? La faptul că poate mă aștepti ca prostul și pe mine 6-7 ani cum ai așteptat-o și pe Petruța. Măcar asta am reușit să fac, să fiu în locul ei așa, dacă de iubit nu. Mă faci să râd, Ben... Nici nu meriți să-ți spun pe nume. Ești un jeg și un nimic de om... ADIO. Și de data asta, eu ți-am spus-o...

 

[beniamin24]

Fericire de copilă (partea 2)​

de Copoiu Florin Beniamin​

Uite cum iar îți spun aici tot, și cum te repeți. Nu-i nimic dragul meu, nu-i nimic. Te iubesc pentru ceea ce ești și pentru faptul că te repeți. Te repeți pentru că și tu mă iubești la rândul tau.
Da... Da, da, da, da... Alt cuvânt nu vreau să mai aud, să scriu sau să pronunț. Niciun alt nume decât al tău aș vrea să știu, și să adorm cu el în gând, mă faci atât de fericită... Tot ce vreau este să te iubesc cu toată firea mea...
Dragul meu, ce dor îmi este când ești departe de mine. Chiar și cu gândul dacă dispari, te caut până te găsesc, să nu mă rătăcești...
Ești curucubeul meu, după ploaia de răutăți a lumii, vreau să mă înnec în parfumul tău iubitule, fă-mă fericită așa cum simt că aș fi când suntem împreună.
Vreau să mă vezi numai pe mine, pe nimeni alta. Idolul meu... Mincinosul meu. Minte-mă și zi-mi că sunt numai a ta și n-ai să-mi mai dai drumul nici când dormi.
Sunt fericită, iată-mă, o copila ce radiază doar din cuvintele tale, dragul meu. Renasc din poeme și piese de teatru care mi le scrii. N-ai să mă uiți și știu asta. Simt asta. Cum simt și atunci când mă iubești, cum plutesc prin norii de cuvinte dulci. Chiar dacă taci, chiar dacă dormi.
M-ai luat dintr-o lume pe care nu am reusit s-o înteleg și, iată, cu tine nu-mi mai pasă, tu ești lumea mea, tu-mi ești tată, frate, prieten, soț... Dragul meu.
Mi-e ciudă că nu pot fi una cu tine, să pot respira odată cu tine, să-ți spun că fiecare suflu de aer îl trag în piept pentru tine dragul meu.
Știu că ești un copil ca și mine iubitule, un copil cu haine colorate și bomboane în buzunare, eu sunt bomboana ta de capșuni pe care tu o iubești de mic, și nimic nu iubesc mai mult decât să-ți văd chipul de copil zâmbind.
Am o fericire de copilă, o am datorită ție și tot ce însemni tu pentru viata mea. Aș scrie comparațiile așa cum le faci tu să poți înțelege cât de fericită sunt. Ești zâmbetul de pe chipul meu când mă trezesc dimineața în pat lângă tine iar eu sunt lumina din ochii tăi atunci când te trezești... Bună dimineața, iubitule! Eu sunt culoarea fructelor ce-ți încântă privirea înainte să le gusti, iar tu ești gustul fructelor care le poftim împreună, așa te-aș copleși cu dragostea mea. Aș fi ca tine să te compar iubitule, și chiar de aș crește acum și n-aș mai fi copilă, sub aripa ta aș vrea să-nchid un ochi...

 

[beniamin24]

Jurnal de iubită (partea 6)​

Înainte de toate -I- ​

de Copoiu Florin Beniamin​

Unde te-ai dus Ben, unde ai plecat? Unde m-ai minţit că te-ai dus? Ai crezut că nu dau de tine, ai crezut că nu te găsesc? N-ai nici cea mai vagă idee cât ai putut să mă răneşti. M-ai distrus, m-ai făcut să nu mai pot zâmbi niciodată. Nu e plecarea ta cât e faptul că m-ai înşelat cu o curvă de la Suceava, că altfel nu o pot numi. Auzi la ea, era măritată şi a băgat divorţ să stea cu unu din Bucureşti.
Nu ţi-am oferit tot? Nu-ţi lipsea nimic, eu eram numai a ta, te iubeam poate mai mult ca pe oricare altcineva în viaţa mea şi ţi-ai bătut joc. M-am oferit toată iar ţie-ţi zbura mintea-n altă parte.
M-am îndrăgostit încă din prima zi în care te-am cunoscut, n-am ştiut că Răzvan era cu tine în liceu, n-am ştiut că Laura era colegă cu tine în consiliu, nu am stiut că tu urmai să fi în viaţa mea după Răzvan. Răzvan care nu m-a făcut să simt ceea ce simt pentru tine. Şi nu, nu am sa mai las pe nimeni altul să mă distrugă aşa cum ai făcut-o tu.
N-aveai obiceiuri ca şi Răzvan, nu te jucai DOTA, nu mergeai la grătare cu colegii de liceu, de fapt tu intrai din ce în ce mai adânc şi din ce în ce mai repede în viaţa mea. Am fost ca nişte copii şi ne-am maturizat împreună chiar dacă n-am să recunosc niciodată, poate datorită ţie sunt o parte din femeia de astăzi. Poate datorită ţie am fost fericită alături de Dan. N-am ce recunoaşte acum ţie. Şi nu-mi pasă dacă tu eşti motivul pentru care eu l-am cunoscut pe Dan.
Ben, îţi aminteşti ziua aceea, înainte de toate, când ai venit cu Laura la metrou, te-ai prezentat şi am simţit că mă topesc din picioare. Ne-am ambiţionat amândoi, într-o lupta psihica din care niciunul din noi nu a cedat. Am stat 7 ore la o cutie de Sprite la terasa de lângă liceu... Uneori îmi vine să râd când mă gândesc la povestea noastră pe care acum o scrii din perspectiva mea. Altceva nu ştii să mai scrii? Măcar dacă aş mai fi aşa cum scrii din perspectiva mea... Ben... Încet, încet începi să mă uiţi şi mă încântă gândul ăsta, mă încântă că nu mai crezi în noi, că îţi impui să uiţi aşa cum am făcut şi eu cândva, aşa cum fac şi eu acum...
Încă mai eşti acel băiat în cămaşă albă şi sacou aşa cum te-am cunoscut, şi totuşi eşti un alt om. Atunci aşa ai fost, un băiat căruia nu-i păsa de nimic din ce e în jur, ceva ce eu n-am mai întâlnit, erai marea mea iubire... Atunci!
L-am dat repede pe Răzvan deoparte şi te-am primit pe tine, aşa cum au făcut-o toţi din jurul meu, colegii mei, prietenii mei, familia mea, mă uimea cum puteai să te strecori nepăsător în viaţa mea şi eu să te iubesc oarbă şi necondiţionată de nimic. De fapt, tu ai fost cel orb şi n-ai văzut cât de mult te-am iubit, sau cât de mult te-a iubit Irina ta. Da, ai fost orb şi prost Ben, chiar dacă scrii ca şi cum ţi-aş spune-o eu, chiar dacă minţi că nu mă mai aştepţi şi nu mă mai iubeşti, scrii pentru ca asta e tot ce mai ai, aşa cum şi eu speram după tine când ai plecat prima dată din viata mea.
Mathias, care acum îţi este prieten, Hume la fel, îi ai în viaţa ta datorită mie. Adu-ţi aminte când te-am luat la mine la ore, cum râdeai cu ei, cum erai în centrul atenţiei, cum mă făceai să strălucesc şi să zâmbesc fericită, altul ca tine nu era. "Măcar ăsta-i om", până şi frati-miu ţi-a spus-o, iar tu ai plecat fără să te uiţi înapoi...
Am trait mult sub influenta colegelor mele, nu trebuie să-mi spui. O vorba-mi spuneau când eram cu tine, alta când nu mai eram. Nu ştiam ce să mai cred. După ce ai plecat am plâns până m-am îmbolnăvit, nu ştiam ce să le mai spun alor mei, te uram atât de mult că ai plecat dar te iubeam şi te doream înapoi totodată... Venisei şi plecasei din nou. Ben... Sunt fericită acum că ţi-am uitat numele.
A treia zi în care noi ne-am cunoscut m-am oferit ţie şi de atunci am început să te iubesc cu adevărat, atunci am simţit că altceva în lumea asta nu mai există pentru mine decât iubirea care o aveam atunci pentru tine, cum tu acum nu ai nimic decât ceea ce simţi pentru mine. Ce simţi tu acum am simţit eu când ai plecat şi prima, şi a doua oară. De câte ori îţi reproşezi singur scriind din perspectiva mea, că ai greşit? Perspectivă pe care nu o mai ştii cum o ştiai înainte; începi să mă uiţi, şi ştii bine că asta-mi doresc acum.
La ziua Alecăi, atunci ne-am iubit cu adevărat amândoi, Ben. N-am să te uit niciodată pentru acea seară. Ai fost în centrul atenţiei, şi recunosc, eram invidioasă. Vorbeai numai cu Laura, eu parca nici nu existam, dar la sfârşit ai fost altfel, atunci te-a cunoscut şi frati-miu... "Oricum, oricand, oriunde..." a fost prima noastră replică, apoi "Eu n-am nicio autoritate asupra ta" şi te enerva aşa cum mă enerva pe mine atunci când te priveau alte femei şi le dădeai atenţie. Înainte de tot ce a fost între noi eram o fată îndrăgostită care-ţi oferea tot, nu-ţi lipsea nimic. Doamne, cât te iubeam, şi cât de fericita eram. Chiar dacă ne plimbam prin Cora în loc să ne plimbăm prin parc, chiar dacă te prosteai cu Mathias şi Hume, eram aşa fericită... Eram înainte de toate, fericită... Eram Irina, Ben. Te rog să nu mai scrii nimic din perspectiva mea. Nu mă mai cunoşti aşa ca înainte, nu mai scrie nimic, nu-ţi mai aminti, nu mă mai iubi...

Va urma!​

 

[beniamin24]

Jurnal de iubită (partea 7)​

Înainte de toate -II-​

de Copoiu Florin Beniamin​

Înainte de toate, vreau să-ţi spun că seara aceea la ziua Alecăi a fost poate una dintre cele mai frumoase, mai mult îmi pare rău din cauza asta. Au fost momente pe care le-am trăit intens cu tine şi le-am simţit mai profund decât oricând însă cu timpul am ajuns să-mi pară rău. Urmase o perioadă frumoasă pentru tine după ziua Alecai, îţi găsisei loc printre prietenii mei cu uşurinţă, flirtai care mai decare cu Ana sau cu Cami, ba că îţi placeau ochii şi ţâţele Anei, ba îmi spuneai ce buze cărnoase are Cami. Cami, Ben? Verisoara mea? Dar am trecut peste, că te iubeam şi erai pământul meu de sub picioare şi-ţi suportam orice, dar dincolo de toate te-am iubit cu tot cu lucruri rele sau bune... Cu toate că acum nu mai eşti cum erai înainte, când ne-am împăcat poate că nu erai nici pe jumătate dar îmi era teamă să mai cred în tine, îmi era teamă să mai sper în ceva venind de la tine când numai eu ştiu câte nopţi am plâns. Câteodată le meritam, le meritam că te iubeam atât de mult încât nu voiam să ştiu că ai ochi pentru altcineva. Aşa sunt eu, Irina aia iubitoare, posesivă, sufocantă... Sau eram...
Vorbesc numai de lucruri rele, dar ştiu c-au fost şi bune. Am împărţit cu tine momente care nu le-am uitat niciodată. Zile în care mergeam la film şi ne hohoteam ca nişte copii, în oraş unde mă flatai mereu, zile în care râdeam ca nebunii sau ne iubeam orbeşte. Zile în care ne alintam. Panda... Gigea... Acum sunt doar nişte vorbe puierile pe care nu cred că le mai meriţi, şi te rog nu-mi spune că nu eşti tu de vina. Eu am ales asta, ştiu... Ben.
Tu, mai bine ca oricine ştiai că ai mei nu erau de acord cu niciun băiat, nici cu Răzvan, nici cu tine, nici cu Gabi dar pe tine te-am adus să-i cunoşti, pe tine te-am dus la Monteoru unde niciun iubit până la tine nu a fost şi ne-am iubit pe ascuns. Frati-miu te acceptase... Câte ti-a oferit când am mers la cafenea la el. Am să-ţi aduc aminte. Doamne ce timpuri erau atunci Ben. N-o să-ţi mai repet numele, l-am uitat deja nu vreau să mi-l amintesc prea des. Nu sunt ca tine, să repet numele să nu-l uit. Uite, vezi? Asta e un semn că nu mai ştii cum sunt acum, şi te descri pe tine. Nu mă mai cunoşti şi scrii ca un obsedat din perspectiva mea cu speranţa că poate voi citi într-o zi şi te voi cauta. Trezeste-te la realitate Ben! Treci peste! Nu mai scrie piese de teatru, poezii, articole despre mine care sunt egal cu zero. Eu nu mă mai întorc niciodată la tine, asta te asigur... Băi băiatule, nu mai dau doi bani pe tine acum, nici eu, nici prietenii sau colegii mei... Dar înainte de toate am să continui povestea asta, ca şi cum aş fi zis-o eu...

Va urma!​