• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Povesti de singuratate si dorinte

de fapt nu era vorba de predestinare cat despre faptul ca in ciudat greselilor pe care le-a facut el vis a vis de ea, ea inca-l mai iubeste chiar daca nu vrea sa arate si pare dura. La un moment dat si recunoaste... Cat despre perspective, ma intorc la ceea ce am zis cateva comentarii mai sus, perspectiva feminina domina in threadul asta, am sa mai postez o piesa de teatru scrisa de mine, una psihologica tot cu o perspectiva feminina, de data asta mai puierila. Nu vreau sa crezi ca nu scriu si din perspective masculine, scriu si chiar destul de mult insa aici sunt si exceptii :P
 
De ce scriu sub numele de fata daca sunt baiat? Nu vreau sa fiu rautacios dar esti un pic pe langa subiecte...
 
daca se simte mai bine ca fata, de ce sa fie baiat :-??
 
Felicitari ! nu stiu la care poezie sa ma opresc :P sa o "diger " cum se cuvine .Ce-i si viata virtuala ,greu sa intuiesti un om ,nu-ti banuiam latura asta . Astept sa te mai citesc.
 
Black, chiar mi-ai facut o bucurie. Imi plac toate. Piesa e savuroasa, iar cu poeziile, m-ai dat gata. La modul cel mai serios. Am si o preferata " Aroma cercului de colt". Sper sa ne mai incanti!
 
POVESTE ÎN DO MAJOR ( piesa de teatru )
de Copoiu Florin Beniamin & Alexandra Andrada


Personaje:
Băiatul : Cătălin
Fata : Layla
Piese de fundal: Six feet under episode OST


Într-o încăpere întunecată, luminată ușor cu pensule, hârtii, o păpușă din cârpe și o găleată cu apă pe jos toate pe un fundal de piesă, o fetiță gingașă de 14 ani cu părul buclat și codițe, îmbrăcată într-o rochiță roșie pătată de culori desena nestingherită pe un perete fals albastru deschis. Desculță, la gât un fluier, în buzunar un prezervativ și-un ruj trăia în lumea ei pictată naiva. Tânărul îmbrăcat în totalitate în negru, costum, cămasă, cravată neagră; suspină adânc în fața unui pian, pierdut în lumea lui nebună neliniștită și singuratică.
Cătălin : Un tânăr de 21 ani, îmbrăcat în totalitate în negru, costum, cămasă, cravată neagră; fost pianist cu o carieră ratată, suspina adânc în fața unui pian, pierdut în lumea lui nebună, neliniștită și singuratică. Acesta suferă de schizofrenie sau ceva boală asemanătoare.)
Layla : prezervativ și un ruj rosu, ambele găsite. În jurul ei sunt împrăștiate pensule de aceeași culoare, singurele elemente pentru décor, alături de o găleată de plastic, plină cu apă.
Layla : ( la doi metri distanță de el, stă cu spatele și desenează pe perete ) De ce m-ai adus aici?
Cătălin : ( privește în jos și se prinde cu mâna dreapta de par apoi ridica privirea ) Ceee? Ai zis ceva? ( pauză 3 secunde apoi brusc cu voce tare ) Oricum nu contează. Ce să conteze? ( rade disperat ) ahaha… Ești aici, fă ce ai de făcut și dispari… Sau vrei să dispar și eu?
Layla : ( speriată scapă pensula ) Cătălin, termină! Mă sperii!
Catalin : ( privirea blândă ) Copilă dulce… Mi-ai spus, cândva, că eu, ( țipa ) cine-oi fi eu, voi fi liber de tine… De astea toate… Nu te-am adus aici degeaba! ( pauză 5 secunde ) Cum? Ai zis ceva?
Layla : ( ia pensula de jos vine spre el, îl privește cu ochi mari și îi vorbește ) Cătălin, uita-te la mine!
Cătălin : ( suspină ) Pleacă! N-ai făcut destule? Du-te acolo și prinde-te de ce mai ai, sau cântă-mi ceva să uit… Hai, fă-o! Haide copilă!
Layla : ( zâmbește dulce și îi cuprinde obrajii în mâini și cântă ) Încearcă să zâmbești fără să te amăgești și să îți dorești un lucru ușor fiindcă e trecător. Dacă iei un strop de ploaie în palmă ai să vezi că nu e atât de greu să speri, fură o rază de lumină, înceară în ea să crezi și ridică-ți fruntea spre cer*.
*Mircea Baniciu – Daca ai ghici
Cătălin : ( se leagănă cu fața plânsă )
Layla : ( îi privește curioasă ) De ce plângi? Am cântat urât? Nu mai cânt… Promit!
Cătălin : ( blând ) Ce dulce copilă! Ce dulce ești… Mi-aduci aminte, de cândva, de când eram copil ( închide ochii preț de 3 secunde se ridica brusc cu tonul ridicat și se plimbă în încăpere ) De-ale profesorilor spuse din ani uitate de mici copii auzite, vorbe din cântece și fluerături pe stradă, micile nimicuri și iată plâng la ele. Spune-mi-le, spune-mi tot ce nu știam copilă, tu știi de moarte? Ori tu nu vezi căci negru sunt de-al pompelor funebre să le simt durerea fraților… ( cu vocea blândă ) De-ai tăi… De-ai mei… De-ai lor ( o sărută pe frunte ).
Layla : ( se retrage și vorbește ușor în agitație ) Nu înțeleg… Nu înțeleg nimic… Ce vorbești? Ce profesori? Ce frați? Cântecul ăsta mi-l cânta mama, seara înainte de culcare, credeam că o să-ți placă. ( lasă capul jos )
Cătălin : ( o privește dulce ) Nu ai ce înțelege copilă ( zâmbește parcă fără speranță ), nu ai ce… Sunt vieți trecute de tine, sunt lucruri pe care tu nu știi de-ar fi ceva în fața ta… Uite ( îi arată ceasul ) e timpul… Cântă-mi cu pensula pe foaie sau perete, cu sunet de culoare; urâtul cel frumos… Of dulce oximoron… Uite … ( îi arată ceasul ) e timpul! N-ai dispărut încă? Nu ți-a ajuns câte ai, câte știi, câte mi-ai spus și câte zeci de veacuri am cu tine aici?
Layla : ( tristă ) Du-mă acasă!
Cătălin : ( voce tare ) Pha… Acasă? Care casă? A cui? M-aș duce de-aș știi încotro… Tu? Tu știi unde?
Layla : ( îi arată cu degetul ) Da! Lângă mama. Acolo lângă mormanele alea de pământ de lângă pădure. Vreau să stau cu ea și să-i cânt. Ei îi place.
Cătălin : ( cu vocea blândă ) Copilă… ( o cuprinde și o sărută pe frunte )
Layla : ( plânge ) : Mi-e frig!
Cătălin : ( parcă nebun ) : Ai spus ceva?
Layla : ( plânge ) : Mi-e frig!… ( pauză 3 secunde ) Cătălin? Tu ți-ai simțit vreodată sufletul rece?
Cătălin : Cum? ( pauză 3 secunde în care el o privește ) Copilă, cum? Eu știu că sunt în iad ce-i cald de nu mai pot. Doar mort ce sunt mă întreb de ce-i cu tine aici de-n iad eu sunt?
( brusc ) Sau stai că nu e iad, e purgatoriu pur, de tu ești rece mergi în sus ori eu sunt cald… E clar că-i iad, dar ce-i cu tine aici?
Layla : ( naivă repezită ) Ce e iadul? Dar purgatoriu? De ce la tine e cald și la mine frig? ( se așează amândoi jos ) M-a pedepsit Dumnezeu?
Cătălin : Copilă! ( ironic o privește blând și părintesc ) Tu știi când pui ceva-n congelator îngheață și e bine, că se păstrează-n timp ei bine așa ești tu… O păstrată! ( râd amândoi preț de 3-4 secunde ) Purgatoriul e… ( lasă privirea-n jos apoi se ridică și brusc psihotic ) Uite! ( îi arată ceasul ) E timpul!… N-ai plecat încă?
Layla : ( naivă ) Unde să plec? Vine cineva? ( agitată îl ia în brațe ) Nu-i lăsa să mă ia și pe mine ca pe mama!
Cătălin : ( o cuprinde îi ridică privirea cu degetul sub bărbie în sus și îi arată cu degetul ) Uite acolo! Acolo te duci… Acolo-ți sunt păpușile și gândurile tale naive. Gânduri ce le-aveam și eu de nu gustam d-ale poeților pasiuni sau d-ale prozatorilor gânduri de suicid…( jelește țipând ) Daaa…. Vine cineva nu și pentru mine! ( psihotic și agitat ) Dar dacă vine spunei că… Că… Că eu rămân aici, măcar aici decât să ard în iad. Desenează-mi ceva, nuștiu, ceva să te țin minte, ceva s-aud, ceva să simt… Copila mea, n-am să te las să pleci. Cum aș putea când tu ești tot ce am aici… Hai! Zmângălește-mi viața pe foaie sau perete.
Layla : ( îi dă drumul băiatului se duce spre perete scoate rujul și se dă cu el apoi sărută peretele ) Uite, ăsta ești tu! Ești un pupic. ( chicotește )
Cătălin : ( o privește trist pe ea apoi peretele se duce și sărută peretele unde a sărutat fata și îmbrățișează peretele )
Layla : ( curioasă ) Cătălin? Mă iubești?
Cătălin : ( brusc și tare ) Stai! Copilă, uite! E timpul!… Încă n-au venit, încă nu au venit… Copilă!…
Layla : ( neliniștită ) Despre ce vorbești? ( respiră des ) Ce e cu tine? Termină!
Cătălin : Copilă… Mă iubești?
Layla : Nuștiu! Te doare când iubești?
Cătălin : ( sarcastic ) Nu-mi irosi timpul cu întrebări retorice și infantile. Hai… N-ai plecat încă?… Am o eternitate de putrezit aici și sunt mai bătrân ca tine!
Layla : Tu m-ai adus aici! Du-mă înapoi de unde m-ai luat! ( își ia păpușa de pe jos și se șterge pe buze mânjindu-se cu ruj ) Uite, te-am șters de pe buzele mele! Ești rău!
Cătălin : ( agitat ) Uite uite uite… ( îi arată ceasul repezit la ea ) E timpul… Adu-ți aminte copilă, atunci când erai de vârsta mea, ce mă sărutai. Și ce-ți șopteam ( ridică mâinile ca pe cruce și privește în sus ) Eminescu, Bacovia, Cioran, cine vrei, acum-ți sunt la picioare. Eu ce să-ți spun când ei șoptesc aici veșnic ce eu m-am chinuit să îți arăt, copilă? ( pauză 4 secunde ) Ai zis ceva? ( agitat ) Probabil că nu, sau nu, nu ai ce spune. Să-mi mulțumești copilă, să-mi mulțumești că te-am salvat… ( agitat râzând că un nebun ) Ahahahaa sau preferai să vina altul să-ți fure vorba din gură o veșnicie? Uite ( îi arată ceasul ) e timpul… Spune-mi ceva. Zi-mi ceva de când eram noi doi. Mai știi?
Layla : Ce vorbești? Ce vorbești? Eu nu te cunosc! ( încearcă să ridice găleata cu apă și-o varsă pe jos, cade cu găleata cănd vrea s-o ridice ) Te ud pe picioare… Așa, să fii și tu bun! Să fii rece ca mine.
Cătălin : ( agitat se strânge într-un colț se ghemuiește și șopteste destul de tare încât să se audă psihotic și agitat ) Uite uite uite… ( respiră repede ) Îți spun ceva și-ți vei aduce amine… Fiind băiet, păduri cutreieram. Și mă culcam ades lângă izvor, iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam, s-ascult cum sună apa-ncetișor, un freamăt lin venea din ram în ram și un miros venea adormitor… Și… ( privind dubios când în stânga când în dreapta ) De-aici nu mai știu… Dar sunt al tău… Pictează-mă cum vrei și-ți voi spune multe, copilă…
Layla : ( se repede spre el ) Iartă-mă, am fost rea! Nu am vrut să te ud! ( se duce și-și i-a pensulele și vopseaua ) Uite, o să te pictez. Unde vrei? Nu pot peste haine, o să te murdaresc.
Cătălin : Nu!… Să-mi cânți atunci când pictezi… S-aud când dai cu pensula…
Layla : ( îi desface nasturii de la sacou ) Dă-l jos!
Cătălin : ( se sperie și se retrage ) Nu, copilă! Nu!… M-ai ispitit odată în a morții capcană să crăp aici cu secole și tu să râzi de neputința mea de-a te iubi… ( tare ) Nu!…
Layla : ( se sperie și fuge suspinând, băgându-se sub pian )
Cătălin : ( blând ) Hai copilă, ieși! Uite ( îi arată ceasul ) încă nu e timpul… Mai stai… ( îi dă mâna și o scoate, apoi se trezesc îmbrățișați )
Layla : De ce ți-s umezi ochii? Văd o gaură-n ei. ( îi atinge ochii cu degetele )
Cătălin : ( încă în brațele unu altuia îi ia mâna de la ochi până să-i atingă ) De ce n-ar fi copilă? Ce ști tu ce au văzut ori nu? Ce găuri sunt ori dacă sunt să știi și unde?… Ești copilă, ar trebui să știi.. ( îi dă drumul brusc dar ea îl ține încă de incheietura mâini drepte, el încercând să plece ea-l trage iar el se întoarce ) Ai zis ceva?
Layla : ( el se lasă în genunchi iar ea îi sărută ochii ) Acum ți-am acoperit gaura. ( râde copilăresc )
Cătălin : ( iubitor ) Copila mea… ( o îmbrățișează apoi o împinge ) Dispari de nu știi ce-i cu mine. Ce gânduri, șarpe, mi-ai adus? ( agitat vorbind tare ) Da!… Tu erai acea ispita! Acea creatură din nimic ce m-a-ngropat precum i-am îngropat pe-ai mei ori eu trăiam din asta… Tu ce vrei de la mine? Hai… ( agitat ) Uite… ( îi arată ceasul ) E timpul… E timpul să pleci! Să nu-ți arăți chipul de păpușă.
Layla : ( țipă tare după care ridică tonul ) Nu mai plec! Nu mai plec nicăieri! ( îi ia ceasul de pe mână și îl zdrobește cu picioarele ) Nu mai este timp, l-am oprit! Acum, nu mai vine nimeni, nu mai trebuie să plec. ( se întoarce și cântă ) Și de la mine până la tine, cuvântul însuși v-a îngheța. Nici să te strig nu știu prea bine…
*Vasile Seicaru – LA adio tu
( se duce iar lângă perete desenează și cântă ) Și uite nu are cine să ne-ajute, abia-și mai ține lumea ale sale/ Și pe-un perete alb de muze mute, nebunii negrii caută o cale…
Cătălin : ( pică în genunchi ) Copilă… ( trist ) Copila mea ce-ai făcut? Cu ce-o să-mi număr orele când tu nu vei mai fi? Cum să mor din nou de-s mort deja cu tine și-aș vrea din nou de n-ai să fii cândva și nu-mi pot număra eu viața? Eu cum să știu de trupul meu îmbălsămat va putrezi ori ba când tu nu vrei să-mi dai odihna?… ( plânge în genunchi ) Copilă, copilă…
Layla : ( își ia fluierul și suflă, să acopere sunetul; continuă să picteze )
Cătălin : ( își pune mâinile la urechi și țipă ) Taaaaaaci!…
Layla : ( ea continuă )
Cătălin : ( se duce spre ea îi ia fluierul din mână și îi prinde capul cu palmele o privește în ochii și-i spune ) Mă iubești?
Layla : ( izbucnește în plâns ) Cine ești?
Cătălin : ( o scutură și îi spune cu tonul ridicat ) Copilă, mă iubești?
Layla : ( încearcă să se desprindă din strânsoare ) Lasă-mă! Lasă-mă!
Cătălin : ( îi dă drumu și îi spune trist ) Nu mă iubești?
Layla : ( ea pică se ridică în genunchi, își scoate rujul, se dă iar peste cel vechi și îl sărută ) Te iubesc! Acum o să mă ai și pe mine pe buze. ( chicotește )
Cătălin : ( după ce-i spune fata respiră din ce în ce mai repede în agitare și privește deasupra ei ) Uite!… Uite, uite!… E timpul… ( luminile se sting și se aprind ) Copilă e timpul!… Au venit… Vor să mi te ia!
Layla : ( îl ține strâns ) Zi-le să plece! Zi-le să plece!
Cătălin : ( o ține în brațe și agitat gonește cu mâna țipând psihotic spre plâns ) Plecați!… Plecați nu auziți? Nu am ce să vă ofer. De-mi spuneți vorbe dulci eu n-am s-aud de-l am pe șarpe lângă mine și șarpe sunt și eu… Plecați n-auziți? Plecați!…
Layla : ( se stinge lumina ) Au plecat?
Cătălin : ( o strânge în brațe și-o mângâie pe păr și se leagănă ) Șșșh copilă! Doar liniștea ce-mi spune-acum că tu ești doar cu mine când nici de iad nu pot scăpa, doar îngeri iau cu mine. Tu!… ( suspină ) Tu, copila mea… Privește-mă! ( lumina pe ei și ei se privesc )
E timpul! Pictează-mi lumea mea de-acolo, și făr de gânduri duse-n vorbe d-ale tale. ( blând la vorba ) Naive… Copilă, umple-mă de nonculori.
Layla : ( tremură ) Cătălin, poate era mama, poate vine după mine. Trebuie să plec, mă duc…( vrea să se ridice din brațele lui )
Cătălin : ( voce tare ) Nuuu copila mea… ( trist nebun ) Incă nu e timpul! De nu e ceas să-mi spună când să pleci, de ce să pleci căci eu nu știu nici când e timpul? Și nu e ora să-mi numere trăirea, respir cu tine aici în purgatoriu… ( blând pică în genunchi ) Copilă… Sărută-mă și spune-mi că nu pleci, și nu ma lași s-astept să vina ei cu nebunirea lor citită. Proza lor de suicid. N-am să-i astept… Am veșnicia aici, n-o pot trăi cu tine? Copila mea…
Layla : ( șoptește ) Nu se mai aude nimic… ( cu un glas parcă stins ) Mi-e somn! Îmi cânți ceva? Uite, îți dau o acadea, am găsit-o pe drum. ( scoate din buzunar prezervativul )
Cătălin : ( zâmbind părintește ) Copilă… Ai crescut și nu-i așa că-i bine? Ori ce să-ți cânt când tu adormi pe veci iar eu sunt veșnic treaz aici? S-adorm cu tine n-aș putea.
Layla : ( indignată ) De ce nu mănânci acadeaua?
Cătălin : Nu, copilă! ( blând ) Mi-ai dat un balon… Îl umflu dar ține cât e aer în el ori de l-aș sparge copilul îmi va da copil.
Layla : ( uimită ) Îți va da un copil? Cum? ( repezită ) De ce nu vrei să-l spargi? Așa mă vei lăsa să plec, nu vei mai fi singur.
Cătălin : Mă iubești, copilă?
Layla : ( naivă ) Nu știu. Doare iubirea? Pe mine ma arde ceva aici… ( pune mâna pe frunte )
Cătălin : ( îi pune mâna pe frunte apoi o sărută pe frunte ) E timpul! Privește… Aud doar versuri spuse ție. Și versuri spuse mie… ( ea se lasă în brațele lui )
Arată-ți chipul să văd ce-i drept…Că plângi;
Înger slab cu aripi negre, frânte și fulgi arși…
Ce-ai căutat, tu-n iadul meu? Să-l frângi?
Să-l bântui tot? Să-l scapi de lacrimi tot și îngeri falși?
Layla : Mi-ai spus cândva să nu te strig, crestine
Să nu-mi mai spulber aripile-n fum…
Eu înger pur cu dracul cel din mine
Mergeam în rai dar iadul m-a oprit din drum. ( umflă prezervativul în timp ce recita el ultima strofă )
Cătălin : Nu plânge, tu, cu lacrimi sfinte. Înger rătăcit…
Nu mă găsești, sunt rătăcit în iadul ca și tine;
M-am rătăcit lipsit de dragoste și îndrumare… Obosit.
Speram că mă salvezi de mă găseai pe mine.
Layla : ( sparge balonul, el tresare ) Acum nu o să mai fi singur!
Cătălin : ( privește în jur uimit ) Uite! Copilă… Uite cum s-au adunat poeții, vor să mi te fure! Pictează-mă al tău să știu că-ți sunt pe veci în gând, ori nu… ( trist ) Dar unde-i ceasul?… Dar unde-s orele să-ți spun din nebunire că-i timpul să plecam?
Layla : ( se uită în jur ) De ce nu vine copilul? Unde e copilul? De unde vine?
Cătălin : ( ia o pensulă și desenează pe perete în jurul buzelor sărutate pe perete un copil ) Uite-l copilă! Uite-l!…
Layla : ( se lipește cu obrazul de copilul desenat ) Îl iubesc Cătălin, îl iubesc…
Cătălin : ( furios se ridică agitat îi spune ) Atunci rămâi cu el! Sau pleacă! Ți-am spus de-atâtea ori, copilă dulce, dispari că nu ai loc. ( în disperare ) N-auzi că vocile-mi iar spun să pleci sau să dispari? Dispari în lumea ta de fum!
Layla : ( se face palidă, vrea să plece ) Cătălin, mi-e rau! ( pică jos )
Cătălin : ( disperat o ia în brațe ) Nuu, nu, nu copilă! Uite, uite, uite! ( îi arată mâna goală ) N-am ceas, și nu știu de e timpul, dar nu e și tu știi copila mea… Nu copilă ( plânge ) Uite, uite, uite! ( respiră repede și se leagănă ) Îți spun povești din minte scoase, d-ale cufărului gând și spuse-n tinerețe. Bătrânii mei și-ai tăi, copilă… Naiv ce cred c-aș fi să știu că-i disparea sau tu n-ai fost deloc și-nebunesc aici cu versuri de poeți și proza-n suicid. N-ai vrea să mor cu tine-acum? ( o strânge-n brațe se leagănă și plânge )


Sfârşit!
 
Marturisesc ca m-ai pus in dificultate. Piesa nu e deloc puerila. Nu inteleg de ce o percepi asa. La o prima citire, mare lucru nu am priceput. Sa inteleg ca nici inocenta nu mai poate repara mintea bolnava? E clar ca sunt momente cand o percepe in alt mod, dar n-am inteles ce-ai vrut sa transmiti la final. Ajuta-ma , te rog.
 
Se pare ca nu poti sa intri in mintea paranoica a individului ,de aici lipsa de intelegere :P eu rescunosc ca nu ma dau in vant dupa genul scurt si nici dupa lecturarea pieselor de teatru desi ...spectacolul de teatru e o mare bucurie..
 
E o piesa care lasa loc de interpretare , e psihologica... :)

Anuk, mut-o te rog inapoi la interzis barbatilor, pentru ca voi posta numai perspective feminine :)
 
Si cu ce ma ajuita raspunsul tau, Beniamin? Asta am putut sa constat si eu, ca lasa loc de interpretari.( mai am cel putin un neuron ok :P) Pe mine ma interesa ce ai vrut tu sa transmiti, prin final. Sau, sa inteleg ca nici tu nu stii? Sau ai si tu mai multe variante? As vrea un raspuns lamuritor, nu unul superficial :D.
 
Black, ne-ai facut o frumoasa surpriza.... Sincer! Sa fi acilea in ograda noastra si sa nu stim noi ce baiat talentat esti!!! (esti sigur "baiat", se vede de la o posta...) Felicitari inca o data!!
 
Multumesc de felicitari, chiar aveam nevoie de o scanteie ca sa ma reapuc iar de scris, cum mai spuneam voi avea mare nevoie de lucrul acesta. Nu asteptati sa mai scriu curand totusi, am muuuuulte de facut:) poate saptamana viitoare.
 
Anuk, ar fi prea usor sa-ti dau raspunsul direct nu? Eu stiu foarte bine care e mesajul, doar eu am fost unul dintre autori. Inca o data te rog daca poti muta topicul inapoi. Cat despre ceea ce se mai posteaza, stiu ca sunt un fel de dictator socialist sau ceva de genul dar hai sa ramana la perspective feminine :)
 
Iata si o perspectiva feminina,autentica .Ana Blandiana


FÃRÃ TINE

Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat.
Universul se strange
Ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.

Cainele negru
Cu burta intinsa duios pe zapada
Se scoala si se indeparteaza
Privindu-ma in ochi,
Refuzand sa-si spuna numele.
Incepe sa fulguie.
Ma ustura pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Si mi-e frig,
Cand simt cum cade moale,
Odata cu zapada,
Aceasta rugaciune catre nimeni.
 
Ben,aici ii este locul ,la literatura , cu incercarile tale ,cu ale altor useri....cu comentarii .Daca vrei sa vorbim strict despre singuratate , aspiratii, dorinte ,facem un topic nou :) acolo.
 
am incercat sa inteleg de ce un barbat vrea sa fie femeie:), am gasit o explicatie destul de rationala:

De ce femeile valoreaza mai mult ca barbatii ? In termeni economici, se datoreaza acestor simple cauze:
-Valoarea economica a femeii :
1. Are 2 glande mamare care produc 2 litri de lapte: (4 RON/litru, adica 8 RON)
2. Are 2 sunci la picioare: 100 RON/bucata, adica 200 RON
3. Are piept: 15,5 RON Total: 223.50 RON
- Valoarea economica a barbatului:
1. Are o banana 0.30 RON
2. Are 2 oua 0.25 RON/buc = 0.50 RON
3. Are 2 glande mamare care nu produc nimic 0.00 RON Total: 0.80 RON.
In plus barbatul produce pierderi, pentru ca ouale lui nu se mananca … si cu timpul banana se strica…


in final se pare ca totul se reduce la $ ... din pacate
 
Back
Top