anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Pogorarea Duhului Sfant(Despre Rusalii)
Pogorarea Duhului Sfant - Intemeierea Bisericii
Prefigurarile directe ale Bisericii crestine ca locas, ni le ofera Vechiul Testament, cu locasurile lui pentru adorarea lui Iahve si pregatirea evreilor si prin ei a neamurilor in vederea venirii lui Mesia. Inainte de primirea Cortului Sfant, Dumnezeu ii indica lui Avraam muntele Moria ca loc pe care sa ridice altaruri de jertfa (Fac.12,7). Evreii se inchinau lui Iahve in preajma altarelor de piatra, asezate pe locuri alese (Fac 33,20).
Dupa indicatii amanuntite si dupa modelul aratat in munte, Moise a construit Cortul Sfant, cu care vor calatori prin pustie pentru a ajunge in Canaan.
Imparatul David a conceput apoi un templu (I Paral.28,2-19) pe care l-a zidit si l-a impodobit fiul sau Solomon in Ierusalim (III Regi,5,6,7).
Biserica crestina - lacas de cult implica locul in care Se jertfeste in continuare, dar nesangeros, Hristos pentru mantuirea noastra, prin lucrarea Duhul Sfant.
Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38, dand nastere Bisericii.
Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.
Membrii Bisericii sunt credinciosii impreuna cu ierarhia. Credinciosii nu sunt elemente pasive in Biserica, ci impreuna lucratori cu preotii pentru mantuirea lor, dar dupa masura darului primit de ei, silindu-se sa cunoasca si sa aprofundeze adevarurile de credinta, sa se purifice de patimi, daruindu-se lui Dumnezeu ca fapturi noi in Hristos.
Biserica este o comunitate concreta de credinciosi, organizata dupa imaginea Sfantului Ap. Pavel “ Precum intr-un singur trup avem madulare si madularele nu au aceeasi lucrare, asa si noi cei multi suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora si avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat.(Rom. 12, 4-8.
"Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede si aumplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (Fapte 2, 1-13). Trebuie sa intelegem ca atat in Faptele Apostolilor, cat si in Epistola intai catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea in limbi omenesti, in limbile deja vorbite de unele popoare. (I Cor 12,28,30); ( Fapte 2, 8-12). Nu poate fi vorba de despre vreo limba a ingerilor, pentru ca in loc sa usureze raspandirea Evangheliei printre neamuri, ar fi ingreunat acest lucru. Odata cu vestirea Evangeliei la alte neamuri acest dar exceptional a incetat.
Prin apostoli Hristos a incredintat Bisericii intregul adevar dumnezeiesc revelat, cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.
Hristos si umanitatea sunt asa de uniti in Biserica, incat nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, altfel spus, unul cheama si implica pe celalalt.
Obiceiuri de Rusalii
La 40 de zile dupa Pasti se sarbatoreste Ispasul sau Inaltarea Domnului. In aceasta zi abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor, deoarece se credea ca sufletele mortilor se ospatau acum, in zborul lor catre cer. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor se puteau rataci si ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se fac vraji si descantece.
In aceasta zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul semanaturilor iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.
Duminica Mare care incheie Ciclul Pascal, cunoscuta si sub denumirea de Pogorarea Sfantului Duh, se suprapune peste sarbatoarea populara a Rusaliilor, sincretismul lor ingreunand disocierea obiceiurilor si practicilor crestine de cele precrestine.
In traditia populara, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare. Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.
Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor.
Pe timpul noptii, in lumina blanda, complice si tainica a Lunii, Rusaliile se scalda goale in izvoare, ape, cascade, despletite, dezlantuite si vesele. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor, si din vremuri indepartate se cunoaste ca dansul lor este Hora Ielelor, ele adorand sa danseze cu sanii goi in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, picioare, si purtand valuri subtiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori .
Craiul Ielelor
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.
Remediul cunoscut pentru imbolnavirea unui suflet care a privit ” Dansul Ielelor ” ce i-au luat mintile, singurul leac se pare ca ar fii ” Dansul Calusarilor ” , dans pastrat din vechimi, si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus, sa ” fugareasca ” ielele …. In vremuri indepartate, calusarii, barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii prinsi de magia noptii de Rusalii calatorind, purtau la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, si, cine stie ce alte ierburi de leac si indepartare a puterii misterioase a Ielelor . Se mai spune si ca, nu era de dorit, nu era bine, sa te prinda noaptea in Noaptea Tainica a Dansului Ielelor, nici la rascruci de drumuri, nici la marginea padurii, nici in munti, nici pe malul intunecat al apelor … multi din cei care isi ” inganau ” pasii cu aceasta noapte magica, intalneau dansul ielelor si isi pierdeau mintile … Se spune ca drumetii curajosi care se avantau , se incumetau la drum, priveau dansul ielelor si, acestea ii pedepseau, ridicandu-i si ducandu-i la distanta mare de drumul lor, departe de casa si de lume, le pierdeau mintile si amintirile, si acestia rataceau apoi mereu, fara a mai gasi rostul, cine sunt, unde se duc … zminteala lor e rodul razbunarii Rusaliilor pentru a fi fost sfidate si nu temute si respectate cum s-ar cuveni …
De Rusalii se dau de pomana vase de lut sau de portelan, cani, strachini si vase de lemn (cofe, cofaiele), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene Mosii de vara incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. In aceste zile, la portile cimitirelor, se intind mese pline cu colaci si sticle de vin impodobite cu verdeata si flori si au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, dupa care acesta parcurge intregul cimitir pentru a sfinti fiecare mormant. Dupa incheierea ceremonialului, satenii isi daruiesc unii altora ofrandele sfintite de catre preot sau le impart saracilor.
Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Alta data, preotul si satenii ieseau in camp, in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.
Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii.
In "Description Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale - Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele - Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca - ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si "smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi. Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut. Poporul a inventat si remedii impotriva acestor actiuni ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in sin ori la palarie - fie medical-exorciste, jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav "de Iele" (Calusarii). Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
http://blogul.eucred.ro
Pogorarea Duhului Sfant - Intemeierea Bisericii
Prefigurarile directe ale Bisericii crestine ca locas, ni le ofera Vechiul Testament, cu locasurile lui pentru adorarea lui Iahve si pregatirea evreilor si prin ei a neamurilor in vederea venirii lui Mesia. Inainte de primirea Cortului Sfant, Dumnezeu ii indica lui Avraam muntele Moria ca loc pe care sa ridice altaruri de jertfa (Fac.12,7). Evreii se inchinau lui Iahve in preajma altarelor de piatra, asezate pe locuri alese (Fac 33,20).
Dupa indicatii amanuntite si dupa modelul aratat in munte, Moise a construit Cortul Sfant, cu care vor calatori prin pustie pentru a ajunge in Canaan.
Imparatul David a conceput apoi un templu (I Paral.28,2-19) pe care l-a zidit si l-a impodobit fiul sau Solomon in Ierusalim (III Regi,5,6,7).
Biserica crestina - lacas de cult implica locul in care Se jertfeste in continuare, dar nesangeros, Hristos pentru mantuirea noastra, prin lucrarea Duhul Sfant.
Astfel, pogorarea Sfantului Duh sau Cincizecimea (Rusaliile) este actul de trecere a lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Duhul Sfant coboara in chipul limbilor de foc peste apostoli, peste fiecare in mod distinct ( Fapte2, 1, 3, 4), precum si peste cei care, ascultand predica apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38, dand nastere Bisericii.
Biserica cuprinde pe toti cei incorporati in Hristos prin botez, mirungere si euharistie, pe cei care cred si marturisesc ceea ce crede si marturiseste Biserica.
Membrii Bisericii sunt credinciosii impreuna cu ierarhia. Credinciosii nu sunt elemente pasive in Biserica, ci impreuna lucratori cu preotii pentru mantuirea lor, dar dupa masura darului primit de ei, silindu-se sa cunoasca si sa aprofundeze adevarurile de credinta, sa se purifice de patimi, daruindu-se lui Dumnezeu ca fapturi noi in Hristos.
Biserica este o comunitate concreta de credinciosi, organizata dupa imaginea Sfantului Ap. Pavel “ Precum intr-un singur trup avem madulare si madularele nu au aceeasi lucrare, asa si noi cei multi suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora si avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat.(Rom. 12, 4-8.
"Iar cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti adunati impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede si aumplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (Fapte 2, 1-13). Trebuie sa intelegem ca atat in Faptele Apostolilor, cat si in Epistola intai catre Corinteni se vorbeste despre glosolalie ca despre vorbirea in limbi omenesti, in limbile deja vorbite de unele popoare. (I Cor 12,28,30); ( Fapte 2, 8-12). Nu poate fi vorba de despre vreo limba a ingerilor, pentru ca in loc sa usureze raspandirea Evangheliei printre neamuri, ar fi ingreunat acest lucru. Odata cu vestirea Evangeliei la alte neamuri acest dar exceptional a incetat.
Prin apostoli Hristos a incredintat Bisericii intregul adevar dumnezeiesc revelat, cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Se obisnuieste sa se vorbeasca de trimiterea Sfantului Duh in lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrarii lui Hristos. In acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfantului Duh. In realitate insa, Duhul trebuie vazut intotdeauna ca Duhul lui Hristos, deci, nu trebuie vazut sau conceput ca despartit de Hristos.
Hristos si umanitatea sunt asa de uniti in Biserica, incat nu pot fi vazuti sau conceputi unul fara celalalt, altfel spus, unul cheama si implica pe celalalt.
Obiceiuri de Rusalii
La 40 de zile dupa Pasti se sarbatoreste Ispasul sau Inaltarea Domnului. In aceasta zi abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor, deoarece se credea ca sufletele mortilor se ospatau acum, in zborul lor catre cer. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor se puteau rataci si ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se fac vraji si descantece.
In aceasta zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul semanaturilor iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.
Duminica Mare care incheie Ciclul Pascal, cunoscuta si sub denumirea de Pogorarea Sfantului Duh, se suprapune peste sarbatoarea populara a Rusaliilor, sincretismul lor ingreunand disocierea obiceiurilor si practicilor crestine de cele precrestine.
In traditia populara, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare. Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.
Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor.
Pe timpul noptii, in lumina blanda, complice si tainica a Lunii, Rusaliile se scalda goale in izvoare, ape, cascade, despletite, dezlantuite si vesele. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor, si din vremuri indepartate se cunoaste ca dansul lor este Hora Ielelor, ele adorand sa danseze cu sanii goi in cerc, avand parul despletit, clopotei la glezne, picioare, si purtand valuri subtiri, transparente, dansul lor fiind unul magic, bogat in taine si simboluri de neinteles pentru muritori .
Craiul Ielelor
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.
Remediul cunoscut pentru imbolnavirea unui suflet care a privit ” Dansul Ielelor ” ce i-au luat mintile, singurul leac se pare ca ar fii ” Dansul Calusarilor ” , dans pastrat din vechimi, si care urmareste sa indeparteze vraja picurata peste cel sedus, sa ” fugareasca ” ielele …. In vremuri indepartate, calusarii, barbatii care umblau singuri noaptea, drumetii prinsi de magia noptii de Rusalii calatorind, purtau la brau usturoi, frunze de tei sau nuc, fire de busuioc, si, cine stie ce alte ierburi de leac si indepartare a puterii misterioase a Ielelor . Se mai spune si ca, nu era de dorit, nu era bine, sa te prinda noaptea in Noaptea Tainica a Dansului Ielelor, nici la rascruci de drumuri, nici la marginea padurii, nici in munti, nici pe malul intunecat al apelor … multi din cei care isi ” inganau ” pasii cu aceasta noapte magica, intalneau dansul ielelor si isi pierdeau mintile … Se spune ca drumetii curajosi care se avantau , se incumetau la drum, priveau dansul ielelor si, acestea ii pedepseau, ridicandu-i si ducandu-i la distanta mare de drumul lor, departe de casa si de lume, le pierdeau mintile si amintirile, si acestia rataceau apoi mereu, fara a mai gasi rostul, cine sunt, unde se duc … zminteala lor e rodul razbunarii Rusaliilor pentru a fi fost sfidate si nu temute si respectate cum s-ar cuveni …
De Rusalii se dau de pomana vase de lut sau de portelan, cani, strachini si vase de lemn (cofe, cofaiele), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene Mosii de vara incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. In aceste zile, la portile cimitirelor, se intind mese pline cu colaci si sticle de vin impodobite cu verdeata si flori si au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, dupa care acesta parcurge intregul cimitir pentru a sfinti fiecare mormant. Dupa incheierea ceremonialului, satenii isi daruiesc unii altora ofrandele sfintite de catre preot sau le impart saracilor.
Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Alta data, preotul si satenii ieseau in camp, in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.
Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii.
In "Description Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale - Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele - Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca - ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si "smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi. Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.
Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut. Poporul a inventat si remedii impotriva acestor actiuni ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in sin ori la palarie - fie medical-exorciste, jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav "de Iele" (Calusarii). Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.
http://blogul.eucred.ro
Acum nu am receput bine ce e aghiasma mare, dar fiecare intelege ce vrea 
.