adrian_nicolae
Prieten
- Joined
- Nov 7, 2009
- Messages
- 5,234
- Reaction score
- 0
Ţara care ţine ostatică Europa
Grecia. Mica ţară europeană care a înşelat sistemul cu voia sistemului e acum în centrului unui paradox: ţine în mâinile sale viitorul întregii Europe şi în acelaşi timp şi l-a îngheţat pe-al său
O uniune monetară peste ţări independente şi suverane poate fi o idee proastă în orice formă este gândită şi implementată.
Însă Zona euro a fost prost gândită de la început. Regulile nu au fost bine definite. Proiectul integrator şi centralist se baza pe cuvântul statelor şi nu pe definirea unor limite cu penalităţi clare pentru încălcarea lor. Apoi greşeala fatală e că au fost primite ţări cu economii de mâna a doua, atât de diferite şi de slabe în comparaţie cu cele ale ţărilor de "bază".
În 2001 Grecia intra în Zona euro. Până în 1995 elenii înregistraseră deficite mari, chiar şi de 10% din PIB şi în acea decadă datoria publică se situa în intervalul 90-100% din PIB. Apoi, la sfârşitul anilor '90, grecii au început să raporteze deficite în limita criteriilor Maastricht, chiar dacă datoria publică a început să crească şi a depăşit 100% din PIB. În anul 2000 candidatura Greciei la Zona euro a fost acceptată, chiar şi cu datoria publică mult peste ţintă, la 103,4% din PIB. Abia în 2004, când Noua Democraţie a ajuns la putere, guvernul de la Atena s-a văzut nevoit să recunoască faptul că statisticile au fost măsluite şi că ţara nu îndeplinea criteriile de aderare. Atunci s-a dat vina pe socialiştii de la PASOK, şi pe plan european ţara nu a avut nimic de suferit, nici o sancţiune.
În 2009 se schimbă din nou puterea la Atena. PASOK, falsificatorii din urmă cu un deceniu ajung din nou la guvernare. Premierul George Papandreou face o declaraţie şocantă la scurt timp după preluarea funcţiei: guvernul de dreapta a măsluit grav cifrele, sunt multe cheltuieli neînregistrate şi ţara va derapa grav fiscal, defictul bugetar este de patru ori mai mare decât cel prezentat anterior, urmând să atingă 12,5% din PIB. În cele din urmă a fost 15,4%.
Începutul anului 2010 a reprezentat sfârşitul unui deceniu de viaţă uşoară pentru greci.
De când a intrat în euro şi până şi-a pierdut ratingul AAA (pare incredibil acum că Grecia a avut cu mai puţin de doi ani în urmă rating maxim), statul grec s-a împrumutat aproape la fel de ieftin ca Germania, cu o diferenţă de maximum 1 pp şi cu un minimum de 0,009 pp. Din 2001 grecii au început să-şi vândă datoria în afara ţării şi investitorii au acceptat-o cu bucurie, tocmai acele puncte de bază faţă de bund-urile nemţeşti fiind puncte de interes în acei ani de explozie a creditelor şi de profituri fulminante.
Deficitul bugetar a crescut şi el de la o medie de 5,7% din PIB între 2001 şi 2007, în condiţiile în care economia creştea, după explozia consumului guvernamental şi privat, cu o medie de 4,2% pe an.
În spatele acestor cifre stă însă o economie şi o societate anchilozată în birocraţie şi rigidităţi perpetuate timp de decenii.
Când buba s-a spart în cele din urmă şi a fost nevoie de intervenţia Troikăi UE/FMI/BCE pentru a salva ţara de la faliment, occidentalii s-au dus la Atena cu gândul să impună reforme şi austeritate.
A început cu eliminarea a două plăţi din cele 14 anuale pentru lucrătorii publici. 1,5 milioane din cei 4,4 milioane de muncitori lucrează pentru stat.
Această parte s-a implementat pentru cei care câştigau mai mult de 3.000 euro pe lună. Restul au continuat să primească câte 250 de euro de Paşte, 250 pentru vacanţa de vară şi 500 pentru Crăciun.
Taxele au crescut, de la TVA la impozitele percepute firmelor sau accize.
Câteva reforme au ţintit piaţa muncii. Firmele trebuiau să dea un preaviz de 12 luni înainte de a concedia pe cineva! Perioada a fost scurtată la 4 luni. Deschiderea profesiilor închise s-a făcut abia la jumătatea anului 2011. Nu mai puţin de 140 de profesii erau închise înainte de reforme. De la notari la camionagii, avocaţi, farmacişti, ingineri, licenţele erau stabilite de către stat, la fel ca preţurile şi marja de profit.
Vârsta de pensionare a fost crescută la 65 de ani de la 60, nu înainte ca mulţi să se pensioneze anticipat înainte de aprobarea legii, şi să ducă numărul total de penisionari la 2,6 milioane, dintr-o populaţie de 11,2. La greci pensia se transmitea la copii după deces, lucru ce a fost anulat. Mai mult, oamenii ieşeau la pensie cu 96% din media salarială, în timp ce acum vor lua până în 65%.
Recent, guvernul a descoperit că în ultimii 10 ani s-au dat pensii ilegale de nu mai puţin de 8 miliard de euro. Nimeni n-a ştiut că se întâmplă asta.
Grecii au mai anunţat câteva măsuri, însă cele prezentate mai sus au şi fost implementate, cel puţin pe hârtie. Guvernul a promis în faţa Troikăi că va vinde active de 50 miliarde euro.
La ultimul summit european, cifra a fost suplimentată cu încă 12 miliarde.
Lucrurile par dure. Austeritatea omoară Grecia şi din acest motiv grevele au paralizat ţara în ultimii doi ani.
De fapt, nivelul de implementare a reformelor/măsurilor de austeritate este cu mult în urma programului. Guvernul a depăşit toate ţintele de deficit de la începutul acordului. Ultima dovadă a ataşamentului guvernului faţă de ţinte constă în ultima revizuire a deficitului. De la 7,5% din PIB, la 8,5% din PIB şi apoi la 9,1%. Grecii nu sunt prea optimişti în privinţa viitorului. Economia ţării va cădea cu 5,5% în acest an şi cu 2-2,5% la anul.
Recent, guvernul grec a decis să tăie 28.000 de locuri de muncă şi din salarii şi pensii. Practic, abia acum intră elenii în miezul problemei. Dar nu chiar de tot. De fapt cei 28.000 vor intra în fondul de rezervă a forţei de muncă şi vor continua să primească 60% din salariu, chiar dacă îşi vor găsi un loc de muncă în sectorul privat. Mai mult, două-treimi din cei care vor trece prin această operaţiune sunt oricum aproape de vârsta pensionării şi vor fi pensionaţi anticipat, deci vor trece pe bugetul de asigurări sociale. Cu siguranţă nu asta a convenit guvernul cu Troika, nici măcar condiţia ca numărul să fie de 30.000 nu a fost îndeplinită.
"Să ni se deie"
Funcţionarii publici au protestat continuu de la anunţarea primelor măsuri de austeritate. Şi nici nu e greu să înţelegi de ce. Nimeni nu poate fi de acord cu tăierea veniturilor şi privilegiilor, indiferent de motivul pentru care se face asta.
Însă protestele nu sunt doar apanajul sectorului public, ci şi a celui privat.
În martie 2010 taximetriştii greci au intrat în grevă şi au blocat străzile pentru că guvernul a cerut ca aceştia să elibereze chitanţe cu TVA clienţilor. În iulie 2011 au mai blocat timp de două zile puncte vitale pentru turism – porturi, aeroporturi – pentru că guvernul a decis să liberalizeze "profesia" de taximetrist, adică să extindă numărul de licenţe şi să le vândă cu 3.000 de euro în loc de 80.000. Taximetriştii spun că asta le pune în pericol investiţia şi că sunt oricum prea mulţi.
"Dacă ai luat un împrumut de 200.000 euro pentru a-ţi cumpăra o licenţă de taxi şi o maşină confrom regulilor acestei ţări... şi subit ţi se spune că mâine nu vei mai avea nimic, spune-mi ce ai face?", se întreba retoric, citat de The Guardian, şeful unei organizaţii profesionale a taximetriştilor din Atena, unde sunt pe străzi 15.000 de taxiuri.
Dacă taximetriştii nu au încredere în piaţă, de cealaltă parte, agenţiile de turism spun că grevele care paralizează transportul le strică afacerea, "unul dintre stâlpii de dezvoltare şi de speranţă că ar putea ajuta ţara să iasă din criză".
În august 2010 a fost rândul camionagiilor să paralizeze ţara timp de trei zile. Staţiile de benzină au rămas fără combustibili, multe drumuri au fost blocate. Protestele se îndreptau împortiva deciziei guvernului de a deschide piaţa, blocată la nivelul anilor '70. De atunci nu s-au mai acrodat licenţe noi, aşa că nevoia de a transporta marfă a făcut ca preţurile cerute de transportatori să crească la niveluri exorbitante. O licenţă a ajuns şi ea să coste o avere: până 300.000 euro, asta dacă o găseai la vânzare pe piaţa neagră, pentru că de obicei se transmiteau din tată în fiu. Acum ar urma să coste 1.500 euro.
Acestea sunt doar câteva exemple de aberaţii foarte întâlnite în Grecia, rezultatul concesiilor făcute de guverne sindicatelor şi a corupţiei în relaţia dintre aceste entităţi.
Apoi statul este incapabil să strângă taxele mărite pentru simplul fapt că populaţia nu vrea să le plătească.
După ce guvernul a mărit de la 1 septembrie cu 10 puncte procentuale TVA percepută restaurantelor, de la 13 la 23%, o uniune patronală a 15.000 de astfel de afaceri a anunţat că nu va plăti taxele majorate.
De fapt, există deja mişcarea "Nu vom plăti". Unii afaceriştii greci şi o parte a populaţiei s-au unit sub acest slogan şi refuză să plătească taxele mărite. Motivele acestora sunt diverse, dar se spune în general că taxele nu ar trebui plătite din cauza neîncrederii în guvern şi a "capitalismul financiar internaţional", după cum scrie Der Spiegel.
Ideea grecilor de a nu plăti taxele nu e nouă. Cam o treime din economia Greciei e în zona neagră.
A făcut înconjurul lumii ştirea că grecii îşi acoperă piscinele cu prelate pentru a nu plăti taxe la Fisc. Din cei 16.974 de atenineni cu piscină în proprietate, doar 324 le-au şi declarat la Fisc. Când perceptorii au luat la puricat imaginile aeriene şi se pregăteau să trimită somaţii de plată, locuitorii suburbiilor au acoperit bazinele cu prelate.
Abilul G-Pap vrea întoarcerea la democraţie
"Acesta este un act suprem de democraţie şi patriotism pentru ca poporul să ia singur decizia. Avem rolul şi datoria să promovăm rolul şi responsabilitatea cetăţeanului", a declarat premierul grec. După ce a trecut prin Parlament toate creşterile de taxe şi tăierile aprobate până acum, Papandreou s-a hotărât să meargă la cea mai pură formă a democraţiei din ziua de azi: să întrebe poporul dacă vrea un nou bailout, dacă vrea ca datoria deţinută de creditorii privaţi să fie tăiată cu 50%, totul la schimb cu austeritatea.
Decizia lui Papandreou, dacă va ajunge să fie pusă în practică, vine peste o ţară care nu vrea austeritate şi, în mare parte, nici reforme. Adică ar vrea banii care vin de la creditori, dar în acelaşi timp ca acţiunile Troikăi să fie condamnate şi limitate, accesul birocraţiei de la Bruxelles, Frankfurt sau Washington să fie limitat şi să fie exclusă intervenţia acestora în treburile interne ale ţării.
Un sondaj arată că 59% din populaţie nu mai vrea alte măsuri de austeritate, chiar şi la schimb cu un nou bailout şi tăiarea unei părţi din datorie. Pe de altă parte peste 75% nu ar vrea să părăsească euro.
Cum refuzul unui bailout înseamnă că Grecia intră în faliment de-adevăratelea, fără haircut-uri de catifea, care nici măcar nu declanşează CDS-urile, asta duce şi la un şoc puternic al economiei greceşti. Aşa că este un vot pentru euro, dacă să mai fie sau nu, cel puţin în Grecia.
E greu de anticipat ce vor vota grecii sau măcar dacă se va ţine acest referendum la începutul anului viitor, dacă nu cade guvernul până atunci, însă G-Pap a jucat o carte foarte importantă.
Acesta ameninţă practic că Grecia ar putea să iasă din euro, ceea ce, aşa cum au spus mulţi, ar putea să însemne finalul acestei monede.
Practic. într-un scenariu creionat de elveţienii de la UBS, devenit deja clasic, Grecia ar trece printr-o convulsie majoră dacă ar ieşi din euro. Poate că pe termen lung lucrurile ar merge mai bine pentru ţară, însă pentru început grecii ar avea de-a face cu colpasul sistemului bancar, defaultul asupra datoriei interne, o nouă monedă slabă, care deşi e utilă pentru o ţară care exportă, în cazul Greciei nu ar avea prea multe efecte pozitive, şi taxe vamale, pentru că ar fi nevoită să renunţe şi la UE.
Apoi, şocul ieşirii Greciei din uniunea monetară ar pune o presiune imensă pe celelalte state PIIGS, care s-ar vedea forţate să o ia pe urmele Eladei.
S-ar dezlănţui o catastrofă financiar-economică şi socială.
UBS estimează că în cazul Germaniei peţul ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Pentru o ţară slabă, precum Grecia, costurile ar ajunge la 9.500-11.500 de euro per capita în primul an, adică pierderi de 40-50% din PIB. În următorii ani s-ar pierde încă 3.000-4.000 de euro per capita.
Ar fi, deci, mult mai rău până să fie mai bine.
Întrebarea care se pune acum este: îşi vor asuma nemţii, olandezii sau finlandezii un astfel de scenariu sau măcar posibilitatea ca acesta să devină realitate?
Dacă acceptăm că scenariul e prea periculos pentru a fi luat în seamă de politicieni, atunci înseamnă că se mai pot face multe concesii pentru Grecia, aşa cum s-a făcut şi până acum. Nu din spirit de solidaritate, ci din teama pentru consecinţe.
Manevra lui G-Pap ar putea forţa creditorii externi să mai îndulcească măsurile de austeritate, ba chiar ar putea obţine o reducere a datoriei cu 50 de procente reale, inclusiv a cotei către creditorii oficiali.
Oricât de furioşi ar fi Merkozy şi ceilalţi europeni pe G-Pap, grecul e în faţa uneia dintre celei mai mari lovituri politice de la înfiinţarea euro. Dacă nu-i sunt satisfăcute revendicările, poate oricând să apese butonul declanşator.
Update 09:58Referendumul ar putea avea loc în decembrie
Referendumul care urmează să aibă loc în Grecia cu privire la planul de salvare a ţării ar putea fi organizat în decembrie, cu o lună mai devreme decât s-a anunţat iniţial, a afirmat miercuri ministrul grec de interne, transmite Reuters.
Update 09:53Papandreou: Referendumul va transmite un mesaj clar despre angajamentul european al Greciei
Referendumul privind planul de salvare al Greciei va oferi guvernului un mandat clar şi va transmite un mesaj clar în Grecia şi în străinătate, în legătură cu angajamentul european al ţării, a afirmat premierul elen, Giorgios Papandreou, citat de AFP.
"Trebuie să facem în aşa fel, încât lucrurile să fie clare din toate punctele de vedere şi voi spune G20 că trebuie să adopte politici care să garanteze menţinerea democraţiei deasupra apetiturilor pieţei", a afirmat Papandreou în timpul unei şedinţe de guvern extraordinare, desfăşurate în noaptea de marţi spre miercuri.
Update 08:12Guvernul grec a aprobat propunerea de convocare a referendumului
Guvernul elen a votat miercuri în favoarea propunerii premierului Giorgios Papandreou privind convocarea unui referendum privind planul de salvare a Greciei, au declarat membri ai Executivului, citaţi de CNN.
Votul a fost unanim, deşi unii dintre miniştri au criticat măsura înainte de a vota, potrivit canalului de televiziune Mega Channed.
Votul a avut loc cu numai câteva ore înainte ca preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, cancelarul german, Angela Merkel şi lideri ai Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional să se întâlnească miercuri cu oficiali eleni, la o reuniune de urgenţă programată să aibă loc la Cannes, înaintea summitului G20.
money.ro
Grecia. Mica ţară europeană care a înşelat sistemul cu voia sistemului e acum în centrului unui paradox: ţine în mâinile sale viitorul întregii Europe şi în acelaşi timp şi l-a îngheţat pe-al său
O uniune monetară peste ţări independente şi suverane poate fi o idee proastă în orice formă este gândită şi implementată.
Însă Zona euro a fost prost gândită de la început. Regulile nu au fost bine definite. Proiectul integrator şi centralist se baza pe cuvântul statelor şi nu pe definirea unor limite cu penalităţi clare pentru încălcarea lor. Apoi greşeala fatală e că au fost primite ţări cu economii de mâna a doua, atât de diferite şi de slabe în comparaţie cu cele ale ţărilor de "bază".
În 2001 Grecia intra în Zona euro. Până în 1995 elenii înregistraseră deficite mari, chiar şi de 10% din PIB şi în acea decadă datoria publică se situa în intervalul 90-100% din PIB. Apoi, la sfârşitul anilor '90, grecii au început să raporteze deficite în limita criteriilor Maastricht, chiar dacă datoria publică a început să crească şi a depăşit 100% din PIB. În anul 2000 candidatura Greciei la Zona euro a fost acceptată, chiar şi cu datoria publică mult peste ţintă, la 103,4% din PIB. Abia în 2004, când Noua Democraţie a ajuns la putere, guvernul de la Atena s-a văzut nevoit să recunoască faptul că statisticile au fost măsluite şi că ţara nu îndeplinea criteriile de aderare. Atunci s-a dat vina pe socialiştii de la PASOK, şi pe plan european ţara nu a avut nimic de suferit, nici o sancţiune.
În 2009 se schimbă din nou puterea la Atena. PASOK, falsificatorii din urmă cu un deceniu ajung din nou la guvernare. Premierul George Papandreou face o declaraţie şocantă la scurt timp după preluarea funcţiei: guvernul de dreapta a măsluit grav cifrele, sunt multe cheltuieli neînregistrate şi ţara va derapa grav fiscal, defictul bugetar este de patru ori mai mare decât cel prezentat anterior, urmând să atingă 12,5% din PIB. În cele din urmă a fost 15,4%.
Începutul anului 2010 a reprezentat sfârşitul unui deceniu de viaţă uşoară pentru greci.
De când a intrat în euro şi până şi-a pierdut ratingul AAA (pare incredibil acum că Grecia a avut cu mai puţin de doi ani în urmă rating maxim), statul grec s-a împrumutat aproape la fel de ieftin ca Germania, cu o diferenţă de maximum 1 pp şi cu un minimum de 0,009 pp. Din 2001 grecii au început să-şi vândă datoria în afara ţării şi investitorii au acceptat-o cu bucurie, tocmai acele puncte de bază faţă de bund-urile nemţeşti fiind puncte de interes în acei ani de explozie a creditelor şi de profituri fulminante.
Deficitul bugetar a crescut şi el de la o medie de 5,7% din PIB între 2001 şi 2007, în condiţiile în care economia creştea, după explozia consumului guvernamental şi privat, cu o medie de 4,2% pe an.
În spatele acestor cifre stă însă o economie şi o societate anchilozată în birocraţie şi rigidităţi perpetuate timp de decenii.
Când buba s-a spart în cele din urmă şi a fost nevoie de intervenţia Troikăi UE/FMI/BCE pentru a salva ţara de la faliment, occidentalii s-au dus la Atena cu gândul să impună reforme şi austeritate.
A început cu eliminarea a două plăţi din cele 14 anuale pentru lucrătorii publici. 1,5 milioane din cei 4,4 milioane de muncitori lucrează pentru stat.
Această parte s-a implementat pentru cei care câştigau mai mult de 3.000 euro pe lună. Restul au continuat să primească câte 250 de euro de Paşte, 250 pentru vacanţa de vară şi 500 pentru Crăciun.
Taxele au crescut, de la TVA la impozitele percepute firmelor sau accize.
Câteva reforme au ţintit piaţa muncii. Firmele trebuiau să dea un preaviz de 12 luni înainte de a concedia pe cineva! Perioada a fost scurtată la 4 luni. Deschiderea profesiilor închise s-a făcut abia la jumătatea anului 2011. Nu mai puţin de 140 de profesii erau închise înainte de reforme. De la notari la camionagii, avocaţi, farmacişti, ingineri, licenţele erau stabilite de către stat, la fel ca preţurile şi marja de profit.
Vârsta de pensionare a fost crescută la 65 de ani de la 60, nu înainte ca mulţi să se pensioneze anticipat înainte de aprobarea legii, şi să ducă numărul total de penisionari la 2,6 milioane, dintr-o populaţie de 11,2. La greci pensia se transmitea la copii după deces, lucru ce a fost anulat. Mai mult, oamenii ieşeau la pensie cu 96% din media salarială, în timp ce acum vor lua până în 65%.
Recent, guvernul a descoperit că în ultimii 10 ani s-au dat pensii ilegale de nu mai puţin de 8 miliard de euro. Nimeni n-a ştiut că se întâmplă asta.
Grecii au mai anunţat câteva măsuri, însă cele prezentate mai sus au şi fost implementate, cel puţin pe hârtie. Guvernul a promis în faţa Troikăi că va vinde active de 50 miliarde euro.
La ultimul summit european, cifra a fost suplimentată cu încă 12 miliarde.
Lucrurile par dure. Austeritatea omoară Grecia şi din acest motiv grevele au paralizat ţara în ultimii doi ani.
De fapt, nivelul de implementare a reformelor/măsurilor de austeritate este cu mult în urma programului. Guvernul a depăşit toate ţintele de deficit de la începutul acordului. Ultima dovadă a ataşamentului guvernului faţă de ţinte constă în ultima revizuire a deficitului. De la 7,5% din PIB, la 8,5% din PIB şi apoi la 9,1%. Grecii nu sunt prea optimişti în privinţa viitorului. Economia ţării va cădea cu 5,5% în acest an şi cu 2-2,5% la anul.
Recent, guvernul grec a decis să tăie 28.000 de locuri de muncă şi din salarii şi pensii. Practic, abia acum intră elenii în miezul problemei. Dar nu chiar de tot. De fapt cei 28.000 vor intra în fondul de rezervă a forţei de muncă şi vor continua să primească 60% din salariu, chiar dacă îşi vor găsi un loc de muncă în sectorul privat. Mai mult, două-treimi din cei care vor trece prin această operaţiune sunt oricum aproape de vârsta pensionării şi vor fi pensionaţi anticipat, deci vor trece pe bugetul de asigurări sociale. Cu siguranţă nu asta a convenit guvernul cu Troika, nici măcar condiţia ca numărul să fie de 30.000 nu a fost îndeplinită.
"Să ni se deie"
Funcţionarii publici au protestat continuu de la anunţarea primelor măsuri de austeritate. Şi nici nu e greu să înţelegi de ce. Nimeni nu poate fi de acord cu tăierea veniturilor şi privilegiilor, indiferent de motivul pentru care se face asta.
Însă protestele nu sunt doar apanajul sectorului public, ci şi a celui privat.
În martie 2010 taximetriştii greci au intrat în grevă şi au blocat străzile pentru că guvernul a cerut ca aceştia să elibereze chitanţe cu TVA clienţilor. În iulie 2011 au mai blocat timp de două zile puncte vitale pentru turism – porturi, aeroporturi – pentru că guvernul a decis să liberalizeze "profesia" de taximetrist, adică să extindă numărul de licenţe şi să le vândă cu 3.000 de euro în loc de 80.000. Taximetriştii spun că asta le pune în pericol investiţia şi că sunt oricum prea mulţi.
"Dacă ai luat un împrumut de 200.000 euro pentru a-ţi cumpăra o licenţă de taxi şi o maşină confrom regulilor acestei ţări... şi subit ţi se spune că mâine nu vei mai avea nimic, spune-mi ce ai face?", se întreba retoric, citat de The Guardian, şeful unei organizaţii profesionale a taximetriştilor din Atena, unde sunt pe străzi 15.000 de taxiuri.
Dacă taximetriştii nu au încredere în piaţă, de cealaltă parte, agenţiile de turism spun că grevele care paralizează transportul le strică afacerea, "unul dintre stâlpii de dezvoltare şi de speranţă că ar putea ajuta ţara să iasă din criză".
În august 2010 a fost rândul camionagiilor să paralizeze ţara timp de trei zile. Staţiile de benzină au rămas fără combustibili, multe drumuri au fost blocate. Protestele se îndreptau împortiva deciziei guvernului de a deschide piaţa, blocată la nivelul anilor '70. De atunci nu s-au mai acrodat licenţe noi, aşa că nevoia de a transporta marfă a făcut ca preţurile cerute de transportatori să crească la niveluri exorbitante. O licenţă a ajuns şi ea să coste o avere: până 300.000 euro, asta dacă o găseai la vânzare pe piaţa neagră, pentru că de obicei se transmiteau din tată în fiu. Acum ar urma să coste 1.500 euro.
Acestea sunt doar câteva exemple de aberaţii foarte întâlnite în Grecia, rezultatul concesiilor făcute de guverne sindicatelor şi a corupţiei în relaţia dintre aceste entităţi.
Apoi statul este incapabil să strângă taxele mărite pentru simplul fapt că populaţia nu vrea să le plătească.
După ce guvernul a mărit de la 1 septembrie cu 10 puncte procentuale TVA percepută restaurantelor, de la 13 la 23%, o uniune patronală a 15.000 de astfel de afaceri a anunţat că nu va plăti taxele majorate.
De fapt, există deja mişcarea "Nu vom plăti". Unii afaceriştii greci şi o parte a populaţiei s-au unit sub acest slogan şi refuză să plătească taxele mărite. Motivele acestora sunt diverse, dar se spune în general că taxele nu ar trebui plătite din cauza neîncrederii în guvern şi a "capitalismul financiar internaţional", după cum scrie Der Spiegel.
Ideea grecilor de a nu plăti taxele nu e nouă. Cam o treime din economia Greciei e în zona neagră.
A făcut înconjurul lumii ştirea că grecii îşi acoperă piscinele cu prelate pentru a nu plăti taxe la Fisc. Din cei 16.974 de atenineni cu piscină în proprietate, doar 324 le-au şi declarat la Fisc. Când perceptorii au luat la puricat imaginile aeriene şi se pregăteau să trimită somaţii de plată, locuitorii suburbiilor au acoperit bazinele cu prelate.
Abilul G-Pap vrea întoarcerea la democraţie
"Acesta este un act suprem de democraţie şi patriotism pentru ca poporul să ia singur decizia. Avem rolul şi datoria să promovăm rolul şi responsabilitatea cetăţeanului", a declarat premierul grec. După ce a trecut prin Parlament toate creşterile de taxe şi tăierile aprobate până acum, Papandreou s-a hotărât să meargă la cea mai pură formă a democraţiei din ziua de azi: să întrebe poporul dacă vrea un nou bailout, dacă vrea ca datoria deţinută de creditorii privaţi să fie tăiată cu 50%, totul la schimb cu austeritatea.
Decizia lui Papandreou, dacă va ajunge să fie pusă în practică, vine peste o ţară care nu vrea austeritate şi, în mare parte, nici reforme. Adică ar vrea banii care vin de la creditori, dar în acelaşi timp ca acţiunile Troikăi să fie condamnate şi limitate, accesul birocraţiei de la Bruxelles, Frankfurt sau Washington să fie limitat şi să fie exclusă intervenţia acestora în treburile interne ale ţării.
Un sondaj arată că 59% din populaţie nu mai vrea alte măsuri de austeritate, chiar şi la schimb cu un nou bailout şi tăiarea unei părţi din datorie. Pe de altă parte peste 75% nu ar vrea să părăsească euro.
Cum refuzul unui bailout înseamnă că Grecia intră în faliment de-adevăratelea, fără haircut-uri de catifea, care nici măcar nu declanşează CDS-urile, asta duce şi la un şoc puternic al economiei greceşti. Aşa că este un vot pentru euro, dacă să mai fie sau nu, cel puţin în Grecia.
E greu de anticipat ce vor vota grecii sau măcar dacă se va ţine acest referendum la începutul anului viitor, dacă nu cade guvernul până atunci, însă G-Pap a jucat o carte foarte importantă.
Acesta ameninţă practic că Grecia ar putea să iasă din euro, ceea ce, aşa cum au spus mulţi, ar putea să însemne finalul acestei monede.
Practic. într-un scenariu creionat de elveţienii de la UBS, devenit deja clasic, Grecia ar trece printr-o convulsie majoră dacă ar ieşi din euro. Poate că pe termen lung lucrurile ar merge mai bine pentru ţară, însă pentru început grecii ar avea de-a face cu colpasul sistemului bancar, defaultul asupra datoriei interne, o nouă monedă slabă, care deşi e utilă pentru o ţară care exportă, în cazul Greciei nu ar avea prea multe efecte pozitive, şi taxe vamale, pentru că ar fi nevoită să renunţe şi la UE.
Apoi, şocul ieşirii Greciei din uniunea monetară ar pune o presiune imensă pe celelalte state PIIGS, care s-ar vedea forţate să o ia pe urmele Eladei.
S-ar dezlănţui o catastrofă financiar-economică şi socială.
UBS estimează că în cazul Germaniei peţul ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Pentru o ţară slabă, precum Grecia, costurile ar ajunge la 9.500-11.500 de euro per capita în primul an, adică pierderi de 40-50% din PIB. În următorii ani s-ar pierde încă 3.000-4.000 de euro per capita.
Ar fi, deci, mult mai rău până să fie mai bine.
Întrebarea care se pune acum este: îşi vor asuma nemţii, olandezii sau finlandezii un astfel de scenariu sau măcar posibilitatea ca acesta să devină realitate?
Dacă acceptăm că scenariul e prea periculos pentru a fi luat în seamă de politicieni, atunci înseamnă că se mai pot face multe concesii pentru Grecia, aşa cum s-a făcut şi până acum. Nu din spirit de solidaritate, ci din teama pentru consecinţe.
Manevra lui G-Pap ar putea forţa creditorii externi să mai îndulcească măsurile de austeritate, ba chiar ar putea obţine o reducere a datoriei cu 50 de procente reale, inclusiv a cotei către creditorii oficiali.
Oricât de furioşi ar fi Merkozy şi ceilalţi europeni pe G-Pap, grecul e în faţa uneia dintre celei mai mari lovituri politice de la înfiinţarea euro. Dacă nu-i sunt satisfăcute revendicările, poate oricând să apese butonul declanşator.
Update 09:58Referendumul ar putea avea loc în decembrie
Referendumul care urmează să aibă loc în Grecia cu privire la planul de salvare a ţării ar putea fi organizat în decembrie, cu o lună mai devreme decât s-a anunţat iniţial, a afirmat miercuri ministrul grec de interne, transmite Reuters.
Update 09:53Papandreou: Referendumul va transmite un mesaj clar despre angajamentul european al Greciei
Referendumul privind planul de salvare al Greciei va oferi guvernului un mandat clar şi va transmite un mesaj clar în Grecia şi în străinătate, în legătură cu angajamentul european al ţării, a afirmat premierul elen, Giorgios Papandreou, citat de AFP.
"Trebuie să facem în aşa fel, încât lucrurile să fie clare din toate punctele de vedere şi voi spune G20 că trebuie să adopte politici care să garanteze menţinerea democraţiei deasupra apetiturilor pieţei", a afirmat Papandreou în timpul unei şedinţe de guvern extraordinare, desfăşurate în noaptea de marţi spre miercuri.
Update 08:12Guvernul grec a aprobat propunerea de convocare a referendumului
Guvernul elen a votat miercuri în favoarea propunerii premierului Giorgios Papandreou privind convocarea unui referendum privind planul de salvare a Greciei, au declarat membri ai Executivului, citaţi de CNN.
Votul a fost unanim, deşi unii dintre miniştri au criticat măsura înainte de a vota, potrivit canalului de televiziune Mega Channed.
Votul a avut loc cu numai câteva ore înainte ca preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, cancelarul german, Angela Merkel şi lideri ai Uniunii Europene şi Fondului Monetar Internaţional să se întâlnească miercuri cu oficiali eleni, la o reuniune de urgenţă programată să aibă loc la Cannes, înaintea summitului G20.
money.ro
