Tuberculoza la animale de casa
Alte animale sanatate boala tuberculoza tbc animale de casa animale domestice
Tuberculoza la animale de casa Tuberculoza este una dintre cele mai vechi si mai grave boli ale omului si animalelor. Probabil ca ea a existat la om inca de cind acesta a inceput sa traiasca in grupa sociale compacte , iar la animale , de cind au fost domesticite si silite sa traiasca si sa munceasca alaturi de om. In literatura antica se gasesc numeroase date asupra tuberculozei umane.
Istoric
Cercetarile facute asupra mumiilor egiptene au evidentiat la acestea numeroase leziuni de tip bacilar. Au fost identificate asemenea leziuni si la un schelet din epoca de piatra , constatari ce demonstraza ravagiile pe care le facea tuberculoza inca din cele mai vechi timpuri. Hippocrat cunostea ftizia la om pe care o descria ca o boala legata de ulceratii ale plamanului , avind ca manifestari principale febra , tuse , junghiul , expectoratia si cahexia.
Tuberculoza animalelor este secundata mult mai tarziu sub denumirea „boala perlata a bovinelor” , fara sa se cunoasca insa natura acesteia. In 1882 KOCH , descopera agentul etiologic al bolii , iar in 1890 prepara tuberculina , initial cu scop terapeutic.
Cercetarile din ultimile decenii sau axat mai mult pe imbunatatirea metodelor de diagnostic si de lupta anti-tuberculoza in vederea eradicari boli.
Tuberculoza
Tuberculoza este o boala infecto-contagioasa intilnita la toate speciile de animale domestice si pasari cu caracter sporadico-enzootic si evolutie obisnuit cronica manifestata clinic prin slabire anemie si alte simptome in functie de localizarea leziunilor iar anatomo-patologic prin formarea de procese granulo-matoase in diferite organe si tesuturi limfoide.
Boala este raspindita in toate tarile lumi , insa incidenta ei variaza in limite largi in corelatie cu conditiile de crestere si modul de exploatare a animalelor.
Infectia tuberculoasa provoaca pierderi economice insemnate prin :
- scaderea productivitatii animalelor bonlave
- degradarea lor biologica
- scaderea productiilor de lapte si carne
- impunerea de restrictii privind circulatia animalelor si a productiei provenite de la animalele bonlave.
Boala prezinta si o importanta sanitara ce se poate transmite la om.
Bacili de tip bovin pot genera la om forme grave de tuberculoza.
Predominand formele oculte-latente valoarea caracterelor epizootologice si a aspectelor clinice pentru diagnostic este limitata fiind necesara aplicarea unor metode speciale de examinare pentru depistarea bolii.
Raspandire
Tuberculoza a fost semnalata in toate tarile lumii , fiind boala cu cea mai larga raspandire. Incidenta tuberculozei animale in diferite parti ale globului variaza insa in limite foarte largi , fiind conditionata de o seria de factori , ca :
- repartizarea geografica a speciilor mai sensibile la infectie
- felul si conditiile de crestere si exploatarea
- masurile sanitar-veterinare ce se aplica pentru prevenirea si combaterea bolii
In general tuberculoza este mai frecventa in toate tarile in care se practica o crestere si o exploatare intensiva a animalelor , mai ales a bovinelor si unde nu se aplica masuri necorespunzatoare de profilaxie. De obicei , rara in micile gospodari rurale sau in regiunile cu pasuni alpine , boala cuprinde adeseori in masa bovinele din marile unitati , in special cele cu vaci expoatate intensiv pentru lapte. Exista totusi tari cu o zootehnie foarte avansata in care sa realizat eradicarea boli.
La noi in tara tuberculoza bovina a existat de multe vreme , insa intr-o proportie mult mai redusa comparativ cu alte tari europene. Inainte de 1950 , proportia medie a infectiei era apreciata la 5% din efectivul total de taurine. Astazi , gratie imbuinatatiri acestor masuri , tuberculoza bovina este intr-o continua scadere , in toate sectoarele de crestere fiind create premisele pentru eradicarea bolii.
Etiologie
Tuberculoza este produsa de bacterii incadrate in Mycobacterium. In cadrul acesteia sau diferentiat in 3 tipuri : uman , bovin si aviar , fiecare avand patogenitate maxima pentru specia de animale la care sau adaptat si o patogenitate mai redusa pentru alte specii.
Ca structura antigenica , microbacteriile au fost incadrate in 4 tipuri antigenice distinctive :
- un tip al bacililor tuberculozei de tip uman si bovin care au o structura antigenica practic identica ;
- un tip al bacililor tuberculozei aviare ;
- un tip al tuberculozei animalelor cu singe rece ;
- un tip al acidorezistentilor saprofiti.
Din culturi de bacili ai tuberculozei in bulion de carne glicerinat 5% si peptonat 1% , vechi de 6-8 KOCH a preparat tuberculina. Ea continea insa , pe linga substanta revelatoare specifica si o serie de alte substante , unele ca produsi de dezasimilatie ai celulelor bacteriene , altele rezultind din procesul de bacterioliza , altele fiind componenti ai mediului de cultura , in masura sa declanseze reactii nespecifice.
Valoarea revelatoare a fiecarei sarje de tuberculina este titrata comparativ cu o tuberculina etalon international si exprimata in „unitati tuberculine” (U.T.). O unitate tuberculonica corespunde cu activitatea a 1/100.000ml tuberculina etalon. Tuberculina de tip P.P.D. preparata la noi in tara corespunde standardului international , cea de tip mamifer continand 100.000 U.T. pe ml , iar cea de tip aviar 25.000 U.T. pe ml.
Patogenitatea
Este data atat de virulenta cat si de toxicitate.
Rezistenta la mediul exterior este ridicata datorita unor substante ceroase care sunt prezente in peretele celular.
La temperatura frigului raman viabile 2-3 ani.
La temperatura camerei raman viabile mai mult de un an.
Solul-gunoi de grajd 7-12 luni.
La 90oC rezista doar 1 minut.
Pentru dezinfectii se folosesc solutii de formol 4% si soda caustica 3% la temperaturi de 25-30oC. Bacili sunt sensibili la streptomicina , acid paraminosalicilic.
Caracter epizootologic
In toate conditiile national infectia tuberculoasa poate afecta toate speciile de mamifere si pasari domestice sau salbatice. In ordine descrescatoare are receptivitati se inbolnavesc taurinele , suinele , galinaceele , carnasierele , cabalinele si ovinele.
Incidenta boli variaza in limite largi de la o specie la alta in stransa legatura cu interventia factorilor favorizanti.
Animalele din rasele perfectionate , exploatate intensiv subalimntate , epuizate , supra-aglomerate sunt mai predispuse la inbolaviri.
Surse de infectie
Sursele primare
Sunt reprezentate de animalel bolnave cu forme clinice sau infectii asimptomatice care elimina germeni prin jetaj , fecale , lapte.
Un rol important in difuzarea infectiilor il au subprodusele din industria laptelui.
Sursele secundare
Sunt foarte sunt foarte diverse si importante avand in vedere rezistenta bacililor in mediul exterior.
Sursele secundare sunt reprezentate de toate elementele mediului extern contaminate cu bacterii virulente.
Un rol important il joaca apa si furajele.
Mod de contaminare si cai de patrudere in organism
Contaminarea se poate realiza prin cohabitare si indirect prin intermediul surselor secundare.
Patrunderea in organism se face pe cale respiratorie , pe cale digestiva prin consumul de alimente si apa contaminata.
Contaminarea in efecte libere
a. Tuberculinari generale prin test unic (T.U.) , de 2 ori pe an , in trimestrele II si IV la toate bovinele in varsta de peste 6 saptamani.
b. Toate animalele reagente (pozitive si dubioase) la tuberculoza , pot fi examinate serologic in laborator pentru imunitate imediata celular , prin metodele omologate la 30 de zile de la tuberculoza.
c. Animalele pozitive la testul comparativ-simultan (T.C.S.) se elimina obligatoriu din exploatatie prin abatorizare. Se recolteaza probe sub supraveghere sanitar-veterinara pentru examene complexe de laborator , in vederea precizari diagnosticului de tuberculoza ; se aplica masurile de combatere , profilaxie si combaterea mediului , in conformitate cu legislatia sanitar-veterinara in vigoare.
Combaterea in efecte contaminate
a. Este interzisa constituirea de centre de izolare pentru tuberculoza si popularea ingerasatoriilor cu bovine provenite din exploatatiile sau curti contaminate ;
b. In centrele de izolare existente nu se fac tuberculinari , se interzice activitatea de reproductie si se asaneaza prin depopulare totala ;
c. In efectivele , curtile si localitatile cu bovine pentru reproductie si productie de lapte in care se declara tuberculoza , se executa testari trimestriale prin testul comparativ-simultan la 15-30 de zile dupa testul comparativ simultan la toate bovinele de peste 6 saptamani.
Bovinele pozitive la testul comparativ-simultan (T.C.S.) se elimina obligatoriu prin abatorizare iar cele incadrate la T.C.S. in categoria „recontrol” se izoleaza si se retesteaza dupa 45 de zile prin T.C.S. , in interval de 15-30 de la T.C.S. , eliminand de fiecare data animalele pozitive.
Cand procesul de infectie depaseste 10% din efectivul testat si tuberculoza a fost diagnosticata si la tineret sub varsta de 6 luni , exploatatia se supune Programului de Asanare prin Depopulare Totala.
Cand procentul de reactii nespecifice se mentine constant sub 0,1-0,2% si examenele de laborator repetate (cel putin 2 examene consecutive) pe un numar reprezentativ de probe sunt negative efectivul poate fi declarat indemn de tuberculoza , iar masurile de restrictie se ridica dupa efectuarea actiunilor de sanitatie-veterinare (deratizare , dezinfectie , decontaminare) si dupa controlul eficientei acestora prin testul T.A.A.R. , care trebuie sa fie negativ.
Contaminarea la ingrasatorii
a. Tuberculinarea anuala (trimestrul II) prin tuberculoza a tuturor bovinelor , cu abatorizarea animalelor pozitiv ;
b. Ingrasatoriile in care boala a fost confirmata si declarata oficial se supun masurilor de asanare prin depopulare totala.
Precizari tehnice
1. Tuberculinarile se planifica si se efectueaza cu cel putin doua saptamani inaintea actiunilor imunoprofilactice.
2. Cu trei saptamani inainte de tuberculinare se efectueaza tratamente interne antiparazitare.
3. Nu vor fi supuse testari alergice animalele tratate anterior cu 14-21 zile cu medicamente imunosupresoare cum ar fi dexametazona , hidrocortizon , prednisolon etc. si animalele in ultima luna de gestatie , in primele 30 de zile dupa fatare sau cele bolnave. Aceste animale se supun tuberculinari dupa expirarea termenilor de restrictie mentionate mai sus.
4. Expedierea animalelor reagente la abator se face cu certificat sanitar veterinar de transport si sanatate barat cu dunga rosie.
5. Pentru fiecare animal reagent , indiferent de sectorul de proprietate medicul veterinar oficial intocmeste nota de insotire cu rezultatele testului tuberculinic.
6. Animalele reagente se sacrifica in abatoarele autorizate , in partida separata , sub supraveghere sanitar-veterinara si cu aplicarea masurilor de decontaminare si protectia mediului prevazute de lege.
7. Proprietari animalelor regente sacrificate pentru precizare de diagnostic se despagubesc , indiferent de rezultatele examenelor de laborator.
8. De la toate animalele regente taiate se vor preleva , obligatoriu , probe individuale , pentru examene de laborator astfel :
- Limfonodurile capului ; retrofarnigiene (stang si drept) , manidibulare (stang si drept) , perotidiene (stang si drept) etc.
- Portiuni de tesuturi si organe (pleura , pulmon , ficat , splina , rinichi , organe genitale si glanda mamara etc.)
9. Este obligatorie si supravegherea anatomopatologica pentru tuberculoza si de laborator a tuturor bovinelor moarte sau taiate fortat , provenite din exploatatii contaminate.
10. Decontaminare si atestare eficientei acestea se fac conform prevederilor legale.
11. Ovinele , caprinele reagente la T.C.S. vor fi supuse testelor serologice si examenelor bacterioscopice pe probe de fecale pentru diagnosticul paratuberculozei. In acest scop , de la animalele taiate limfocentrii mezentericii si mucoasa intestinala se vor examina necropsic , histopatologic si bacterioscopic.
12. Lotul de porcine in care s-au diagnosticat cazuri de tuberculoza se trimit integral la taiere. La animalele cu leziuni suspecte de tuberculoza se executa examene , necropsic , bacteriologic , histopatologic.
13. Arealul in care au fost depistati porci salbatici cu tuberculoza va fi supus actiunilor de vinatoare intensiva.
Simptomatologie
Simptomatologia tuberculozei animale este extrem de polimorfa , fiind conditionata de numarul , localizarea si gradul de activitate a leziunilor specifice de conditiile de zooigiena in care sun tinute animalele , de reactivitate organismului infectat etc. In general , infectia tuberculoasa imbraca obisnuit atat la animale cit si la om , o evolutie cronica. Pentru o mai usoara orientare in teren vom descrie simptomatologia bolii pe specii.
La bovine infectia tuberculoasa evolueaza de obicei cronic , forma acuta fiind foarte rara. Perioada de incubatie in functie naturala este intotdeauna destul de lunga , atingind si adeseori depasind 3-4 saptamani. La bovine ea nar fi niciodata mai mica de 15 zile.
In forma cronica , tuberculoza pulmonara constituie localizarea principala a infectiei la taurinele adulte , reprezentand 90-96% din totalul cazurilor. Ea poate evolua asimptomatic un timp variabil , uneori toata viata economica a animalului , constituind asa-numita ftizie calcara sau tuberculoza generata , intilnita adeseori ca surprize de abator sau de autopsie. Exista observatii dupa care pina la 36% din bovinele sacrificate in abator si confiscate total dupa taiere din cauza tuberculozei n-au prezentat „in rino” nici un semn clinic de boala.
Primul semn clinic al tuberculozei pulmonare active este tusea , la inceput slaba , scurta , seaca , uneori siflanta , cu caracter intermitent aparand mai ales cand animalele sunt obligate sa faca miscari bruste sau cand inhaleaza aer rece sau incarcat cu praf. Pe masura ce boala progreseaza tusea devine din ce in ce mai grava dureroasa si la urma grasa. In acest caz animalele vor prezenta si jetaj , de culoare cenusiu-galbuie. De obicei insa , taurinele isi inghit expectoratul , asa ca acesta nu apare , sau apare intermitent. In starile mai avansate apar modificari ale respiratiei , traduse prin scurtarea inspiratiei , expiratiei prelungita , dispnee , tahipnee etc. Ascultatia si percutia de obicei nu deceleaza nici o modificare deosebita. Percutia , asemenea , nu semnaleaza de obicei nici o modificare.
In fazele mai avansate ale bolii , paralel cu tulburarile organice , apar si tulburari generate , exprimate prin slabire progresiva , scaderea productiei de lapte si subfebrilitate sau febra moderata , temperatura interna a corpului atingand 39,5-40oC.
Tuberculoza pleurata si pericardica , foarte rara , evolueaza cu simptomele unei pleurite sau gericardite productive sau exudative.
Tuberculoza digestiva este de obicei consecutiva formei pulmonare , insa mult mai rara la aceasta. Simptomatologia este vaga si in general necaracteristica variind in raport cu localizarea procesului infectios.
Localizarea mamara se intilneste la 2-6% din vacile tuberculoase. Sunt afectate mai frecvent sferturile posterioare , de obicei unul singur si se poate prezenta din punc de vedere anatomoclinic sub 3 forme: o forma miliara , cu focare discrete si evolutie cronica , o forma lobular-infiltrativa si o forma cazeoasa.
In forma miliara primele modificari ce apar in parenchimul mamar sunt tuberculii miliari , in numar redus , care de obicei raman nesesizati clinic. Tot ce se poate constata in aceasta faza este o edematiere moderata a sfertukui afectat. Numai in fazele avansate cand nodulii tuberculosi au atins un anumit volum , sfertul respectiv se hipertrofiaza si capata un caracter mamelonat. Ganglionul retromamar satelit se hipertrofiaza si el moderat , devine dur , nedureros si boselat.
Forma lobular-infiltrativa reprezinta 75-90% din totalul cazurilor de tuberuloza mamara. Primele semne clinice se traduc prin aparitia in masa sfertului afectat a unor zone de induratie la nivelul carora lobulatia este mai evidenta. Dezvoltarea progresiva a acestor focare duce la hipertrofia si deformarea sfertului respectiv. Ganglioni limfatici retromamari apar nemodificati sau usor mariti in volum.
Mamita cazeoasa poate interesa unul sau mai multe sferturi care cresc treptat in volum , capata o considenta dura si o structura omogena , iar sfircurile deviaza de la pozitia normala. Ganglioni ratromamari sateliti sunt mult mariti , duri si mamelonati. Laptele provenit din sfircurile afectate isi conserva mult timp caracterele normale desi contine cantitati insemnate de bacili. Mamita cazeoasa este de obicei o manifestare a tuberculozei secundare ce se dezvolta pe substratul formei lobular-infiltrative.
Tuberculoza ganglionara poate fi observata clinic numai cind este localizata la ganglioni limfatici externi , explorabili direct. De obicei afecteaza numai unu sau citeva pachete ganglionare. Nu sunt rare cazurile cand dintr-un pachet ganglionar este afectat un singur ganglion. Cei mai frecvent afectati sunt ganglioni retrofaringieni , prescapulari si precururarli. Ei apar mariti in volum , duri , putin sensibili , mamelonati si mobili sub piele. Ganglioni hipertrofiati pot antrena tulburari functionale variate.
Exista si alte localizari ale infectiei tuberculoase cronice , destul de numeroase si variate. Aceste se intilnesc insa destul de rar si evolueaza cu manifestari necaracteristice. De aceea ele trec de obicei neidentificate clinic si isi pierd din importanta practica.
Forma acuta foarte rar intilnita , este de obicei secundara , consecutiva activarii focarelor de tuberculoza preexistente. Boala debuteaza un sindrom de febra grava insotite de tulburari organice variate , in raport cu tipul , localizarea si intinderea leziunilor specifice.
In tuberculoza miliara acuta , animalele vor acuza discnee , tuse scurta si dureroasa , sensibilitate crescuta a cutiei toracice , fara matitate.
In forma cu caracter dominant exudativ cu manifestari de pneumonie sau bronhopneumatic cazeoasa , pleurezie etc. animalele vor prezenta , alaturi de sindromul de febra , tulburari caracteristice leziunilor organice respective.
Evolutia boli este rapida , sfirsitul letal survenind dupa 1-2 saptamani de la aparitia primelor semne.
La vitei boala evolueaza in general asemanator cu mentiunea ca tuberculoz\a cronica a organelor este foarte rara. De ce mai multe ori se produce generalizarea precoce a infectiei , cu evolutie variabila , de la caz la caz.
La ovine si caprine infectia tuberculoasa este foarte rara , unele observatii arata ca sar putea ca la capra infectia sa fie mai frecventa decit indica datele statistice. Localizarea principala a procesului infectios este cea pulmonara si mamara.
Suinele sunt destul de frecvent afectate de tuberculoza mai ales cind primesc in hrana reziduri de laptarie bacilifere , nesterilizate sau cind vin frecvent in contact cu pasarile tuberculoase. Printre localizarile mai frecvente ale infectiei se situeaza cea ganglionara digestiva si pulmonara.
Localizarea ganglionara sau scrofuloza este forma cea mai caracteristica sub care evolueaza tuberculoza la porc. Sunt afectati mai frecvent ganglioni submaxilari , retrofaringieni , cervicali superiori , perotidieni. Pot fi prinse si alte pachete ganglionare. Noi am gasit cea mai frecventa localizare adeseori unica la nivelul ganglionilor submaxilari.
Ganglioni afectati se maresc treptat in volum , atingind uneori marimea unui pumn , duri , mamelonati si nedurerosi , sau putin durerosi. Cand sunt prisi toti formeaza pe fata ventrala a gitului un fel de colier ce se intinde de la o ureche la alta. Uni din acesti ganglioni adera la piele , iar mai tarziu abcedeaza si fistulizeaza , constituind strofuloza.
Tuberculoza digestiva , cea mai frecventa se traduce clinic printr-o simptomatologie nespecifica exprimata prin slabire progresiva , apetit capricios sau inapetenta pana la anorexie , alternari de diaree , constipatie si tranzit normal , balonari , colici etc.
Localizarea pulmonara mult mai rara coexista de obicei cu cea digestiva si se manifesta printr-o simptomatologie asemanatoare celei din tuberculoza pulmonara a bovinelor care are o evolutie mult mai rapida (citeva saptamani) si sfirsitul obisnuit letal.
La suine se intilneste destul de frecvent si o localizare osoasa si articulara , mai ales la nivelul coastelor vertebrelor si articulatiilor membrelor tradusa clinic prin procese inflamatorii localizate cu evolutie lenta si tulburari functionale variate , in raport cu localizarea procesului inflamator specific.
La cabalina tuberculoza este foarte rara , iar atunci cand exista evolueaza ca o boala generala. Simptomatologia incepe de obicei prin guseuri febrile cu caracter neregulat , apetit conservat sau capricios , slabire progresiva. Tulburari organice pot aparea mult mai tarziu.
Localizarea digestiva este cea mai frecventa mai ales la manji si se traduce printr-o simptomatologie necaracteristica si inconstanta. Se pot inregistra colici intermitente , alternari de constipatie si diaree , pentru ca la urma diareea sa devina continua , cu emisiuni de fecale galbui. La explorarea rectala se pot sesiza adenopatii ale ganglionilor sublombari , mezenterici etc.
Tuberculoza pulmonara mult mai rara ca precedenta poate evolua in timp oarecare asimptomatic. Primele manifestari clinice consta dintr-o slabire si anemiere progresiva , o stare de oboseala , de astenie , de epuizare fizica. Apare apoi tusea la inceput slaba , scurta apoi din ce in ce mai frecventa , dureroasa si la urma umeda , insotita de jetaj initial mucos apoi mucopurulent , uneori striat cu singe.
La carnivore infectia tuberculoasa este destul de rara. O intilnim mai ales in centrele urbane indeosebi la caini ce traiesc in localurile de consumatie publica sau in familii cu persoane bacilare. Localizarea principala a infectiei este cea pulmonara si cea digestiva , infectia poate fi provocata si de bacterii de tip uman sau bovin.
Tuberculoza aviara destul de frecventa mai ales la galinacee se poate prezenta sub 2 forme principale : o forma interna sau viscerala si una externa.
Forma interna obisnuita evolueaza ca o infectie generalizata tradusa clinic prin slabire si anemiere progresiva , cu tot apetitul conservat , oprire din dezvoltare la tineret , diaree intermitenta sau persistenta , uneori striata cu singe. Ficatul este adeseori hipertrofiat cu suprafata mamelonata. In unele cazuri se constata si ascita , ptoza abdoinala si pozitie de pinguin. Boala sfirseste letal , prin epuizare sau hemoragie interna.
Forma externa , mult mai rara ca precedenta (de obicei coexistenta) poate avea mai multe localizari :
- O localizare asteoarticulara , cu manifestari artrite sau asteoperiostite deformate , se antreneaza diferite tulburari functionale. Localizarea procesului infectios la nivelul maduvei ososase antreneaza adeseori schiopaturi unilaterale , fara nici un substart anatomic evident. Alteori se produce subtierea accentuata a peretelui osos favorizand fracturarea lui.
- O localizare cutanata sau pe mucoasa intilnita uneori la gaina sau porumbel sub forma de procese nodulare intradermice cu un continut cozeos si coloratie albastruie a tegumentului la nivelul lor. Forma cutanata este mai frecventa la pasarile exotice mai ales la papagal de obicei sub forma de placi cu caracter productiv sau tumoral , dure la suprafata si cazeoase in profunzime.
Modificari anatomopatologice
Tabloul anatomopatologic intilnit in infectia tuberculoasa la animale este extrem de poliform , variind de la o specie la alta iar in cadrul aceleasi specii de la o virsta la alta si de la un individ la altul , in raport cu o serie de factori ca : forma evolutiva a bolii virsta , intinderea sediul si gradul de activitate al leziunilor , virsta si specia anumalelor bolnave , tipul si virulenta tulpinii de bacili in cauza , reactivitate individuala a infectiei.
In tuberculoza acuta secundara , de suprainfectie sau de reactivare endogena consecutiva generalizari tirzii a infectiei leziunile vor avea un caracter dominant exudativ cu contur neregulat si aspect cenusiu-slaninos la inceput , apoi sub forma de cazeificari difuze , rau deliminate inconjurate de o zona congestivo-inflamatorie , insotite de cazeificarea radiana a ganglionilor limfatici sateliti.
In tuberculoza cronica de primo infectie se gasesc in diverse organe si ganglioni limfatici sateliti. Leziuni cu caracter nodular de virste si dimensiuni variate de la tuberculi biliari pina la noduli tuberculosi cazeficati , calcificati etc. inconjurati de o capsula conjunctiva bine organizata.
In tuberculoza cronica secundara leziunile specifice se prezinta de obicei sub forma de focare cazeoase incapsulate cu tendinta accentuata de ramolitie si fara modificari caracteristice in ganglioni limfatici sateliti , acestia aparind fie nemodificati sau numai usor hipertrofiati.
La pasari infectia tuberculoasa evolueaza numai ca primoinfectie de obicei generalizata.
Diagnostic
Diagnosticul tuberculozei se stabileste pe baza de date epizootologice ,anatomoclinice , cercetari bacteriologice , serologice si teste alergice.
La bovine datele epizoologice vor avea in vedere caracterul de boala de graj d cu extindere insidioasa si relativ rediara in focar.
Diagnosticul clinic este foarte greu de stabilit avand in vedere evolutia adeseori asimptomatica a infectiei cu manifestari necaracteristice.
Tuberculoza pulmonara va trebui diferentiata de :
- Emfizemul pulmonar foarte rar la bovine fara puseuri febrile si fara modificari ale strai generale
- Bronsita si bronhopneumonia verminoasa ce afecteaza de preferinta tineretul aflat la pasune , evolueaza afebril si fara tulburari generale deosebite. Este caracteristica in aceasta boala discordanta dintre intensitatea tulburarilor organice si starea generala buna a animalului.
- Echinococoza pulmonara ce evolueaza afebril fara tulburari generale , iar tusea este totdeauna uscata.
Tuberculoza cutanata va trebui diferentiata de dermatita nodulara atribuita tot unui germen acido-rezistent.
Forma acuta de tuberculoza va trebui diferentiata mai ales de formele pectorale ale pasteurelozei.
La suine , forma ganglionara nu poate fi confndata cu nici o boala. Celelalte localizari sunt mai greu de diagnosticat clinic din cauza simptomatologiei necaracteristice.
Astfel tuberculoza pulmonara poate fi confundata clinic cu pasteureloza cronica etc.
La carnivore se vor analiza mai intai datele anamnetice privitor la posibilitatile de contaminare in conditiile in care traiesc sau au trait animalele si se vor corela cu semnele clinice prezentate de acestea. Afectiunile pulmonare vor trebui privite in totdeauna ca suspecte de o eventuala natura bacilara. Datele statistice arata ca pleurezia cronica la ciine este de obicei de natura tuberculoasa. La fel cazurile de ascita inregistrate la ciine tineri.
La pasari tuberculoza va trebui diferentiata de forma cronica a tifozei aviare in care apetitul este modificat (diminuat sau capricios) slbiciunea este mai putin accentuata , diarea nu este sanguino lenta , lipsesc hepatomegalia si formatiunile nodulare de pe suprafata organului si a anselor intestinale.
Diagnosticul anatomopatologic
Este mai usor de stabilit avand in vedere ca leziunile tuberculoase au o morfologie carcateristica si sunt de obicei evidente adeseori masive deci usor de gasit si identificat.
La bovinele adulte se vor examina intai ganglioni traheobronsici mediostinali si pulmonul. Absenta leziunilor la acest nivel poate fi interpretata ca organismul respectiv a fost indemn de infetia bacilara. Cu toate acestea se examineaza obligatoriu si ganglioni rectrifaringieni , sub maxilari si portali pentru determinarea unei eventuale infectii pe cale digestiva. La vitei vor fi examinati in primul rand ganglionin mezenterici si portali , impreuna cu ficatul si apoi pulmonul cu ganglionii sateliti. La cabaline examenul se face la fel ca la vitei. Ovinele si caprinele se examineaza dupa acelasi protocol cu bovinele adulte. La suine se vor examina cu precadere ganglioni capului apoi ganglioni mezenterici si portali impreuna cu ficatul. In infectia cu tipul aviar leziunile sunt de aspect sarcomatos cu contur neregulat.
Stabilirea formei evolutive si a tipului de tuberculoza se poate face destul de usor dupa caracterul morfologic al leziunilor specifice.
Diagnosticul bacteriologic urmareste punere in evidenta a bacililor tuberculozei in diferite produse patologice suspecte. El se poate realiza prin cercetari bacterioscopice sau bacteriologice si are valoare probanta numai cind este pozitiva. De aceea se practica numai ca metoda adjuranta.
Diagnosticul serologic
Urmareste punerea in evidenta a anticorpilor specifici in singele animalelor purtatoare de infectii tuberculoase. Se utilizeaza in acest scop reactia de aglutinare , R.F.C. si reactia de hemoaglutinare si hemoliza conditionata valoarea diagnostica a acestora este in general inferioara testului alergic.
Citodiagnosticul
Se bazeaza pe faptul ca infectia tuberculoasa mai ales in forma cronica determina o mononucleoza cu monocite , limfocite , celule epitelode decelabile in singe , exudate , lichid cefalorachidian , lapte etc. Si aici numai rezultatele pozitive au valoare diagnostica.
Diagnosticul alergic
Prin tuberculinoreactie sau testul tuberculinic constituie azi una dintre cele mai valoroase si mai utilizate metode de diagnostic al tuberculozei animale , datorita simplitati de executie , sensibilitati probei si specificitati reactiei. El se bazeaza pe punerea in evidenta a stari de alergie ce se instaleaza in organismele infectate cu bacilii tuberculozei folosind ca substanta revelatoare tuberculina.
La noi in tara se practica numai testul intradermic , cu tuberculina purificata de tip mamifer sau aviar aplicat dupa doua procedee principale :
Testul unic in care se foloseste numai una din cele doua tuberculine si se obtin 3 categorii de reactii : negative , dubioase si pozitive.
Testul simultan in care se folosesc ambele tuberculine inoculate simultan la acelasi animal in puncte separate.
Pronostic
Din punct de vedere medical prognosticul este conditionat de forma clinica a infectiei. Din punct de vedere economic prognosticul este grav din cauza contagiozitati bolii si a degradarii biologice a animalelor infectate. Din punct de vedere al legislatiei sanitar-veterinare prognosticul este defavorabil deoarece boala este considerata incurabila si animale trebuie sacrificate obligatoriu indiferent de forma infectiei in vederea eradicarii bolii.
Tratament
Tuberculoza animala face parte din grupul bolilor considerate incurabile din mai multe motive , ca :
- Lipsa unor mijloace de tratament cu o eficacitate sigura in toate formele infectiei.
- Pretul de cost ridicat al medicatiilor preconizate.
- Se urmareste eradicare bolii.
Singura substanta care a dat pina in prezent rezultate satisfacatoare in tratamentul tuberculozei animale este hidrozida acidului izonicotinic (HIN) sau izoniziada. Doza terapeutica variaza intre 0,5-3ctg/Kgcomp/zi durata medie de administrare fiind de 2-3 luni. Substanta nu este activa in infectiile cu bacili de tip aviar.
Tratementul cu HIM ar putea fi aplicat la unele animale de macelarie din motiv de ordin economic. El si-ar mai gasi indicatie si la animalele de agrement ca si la cele din gradinile zoologice la care problema pretului de cost nu se pune cu atata stringenta. Se atrage atentia asupra pericolului instituiri uinei asemenea meditatii la carnivorele de apartament (caini si pisici) , deoarece in urma tratamentului aceste animale ar putea deveni purtatoare de mutante ale b.ROCH rezistente la ironiazida si antibiotice si ca atare surse de infectie foarte periculoase pentru om.
Profilaxie
Lupta contra tuberculozei animale poate fi dusa pe 3 cai principale :
- prin masuri de imunoprofilaxie activa
- prin masuri sanitar-veterinare
- prin chimioterapie si chimiopreventie
Imunoprofilaxia
Este in principiu posibila. Ea se bazeaza pe constatarea ca momentul cel mai critic al infectiei tuberculoase care conditioneaza evolutia si gravitatea acesteia este prezentat prin conditiile in care se realizeaza primul contact dintre bacili tuberculozei si a organismului infectat. De aceea este indicat sa alegem noi momentul si conditiile in care urmeaza sa se realizeze acest prim contact , desigur in asa fel incat organismul sa poata beneficia la maximum.
Dintre toate vaccinurile antituberculoase preconizate si incercate in decursul timpului acela care sa dovedit cel mai eficace si mai inofensiv este vaccinul prezentat de Calmette si Guerin , cunoscut sub denumirea de BCG folosit pe scara larga mai ales in imunoprofilaxia tuberculozei la om. El are doua calitati esentiale : este complet apatogen , deci incapabil de a genera leziuni evolutive si antreneaza o stare de premunitie satisfacatoare.
Chimioprofilaxia
Chimioprofilaxia tuberculozei bovinei a fost incercata de numerosi cercetatori cu rezultate in general bune sub raport medical insa costisitoare. Au fost elaborate chiar protocoale speciale de chimiopreventie sistematizate in doua mari categorii :
O chimiopreventie pasiva si una activa. La noi in tara aceste metode de lupta antituberculoasa nu si-au justificat aplicarea.
Profilaxia nespecifica
Constituie practic singura arma de lupta contra tuberculozei animale care manuita cu pricepere poate duce intr-un timp relativ scurt la eradicarea bolii. Prima este cea propusa de Bany in 1890 avand ca obiective:
- depistarea sistematica a animalelor infectate cu ajutorul tuberculinei
- izolarea imediata a reagentilor si valorificarea lor prin sacrificare
- cresterea de tineret indemn in vederea eradicari bolii
A doua metoda preconizata de Sredamgrotzky-Ostertag in 1899 viza eliminarea din efectivele contaminate numai a indivizilor cu tuberculoza deschisa.
Acesta metoda nu a avut insa decit o utilizare foarte redusa si a fost curind abandonata ca neraspunzatoare.
Pentru a preveni introducerea bolii in efectivele indemne se iau urmatoarele masuri:
- Se acorda o atentie deosebita animalelor nou achizitionate care trebuie sa provina din efective sigur indemne de tuberculoza si sa fie testate tuberculinic in unitatea de origine inainte de cumparare cu obligatia sa reactioneze negativ.
- Se practica controlul periodic pentru tuberculoza a aintregului personal de ingrijire , paza etc. din sectorul zootehnic urmat de indepartarea imediata din sector a persoanelor bacilare.
- Se executa cu regularitate dezinfectiile profilactice
- Se iau masuri pentru a evita orice alte posibilitati de contaminare.
In unitatile aflate intr-o faza avansata a actiuni de eradicare , data indivizii ce dau reactii dubioase repetate nu sunt prea numerosi sau prea valorosi este indicat sa fie eliminati.
In efectivele in care apar pentru prima data cazuri cu reactie pozitiva sau dubioasa la testul unic precum si acolo unde prezinta infectii tuberculoase na fost confirmata este indicat sa se ia unele masuri suplimentare in vederea precizari existentei infectiei specifice.
In cazurile in care la sacrificarile de control nu se pot pune in evidenta depistarii eventualelor stari de paraalergie generate de infectii cu alte microbacterii decit cel al tuberculozei bovine (injectii cu myc.arium , haminis , Yohnei , al dermatitei nodulare.)
Combaterea
La bovine si porcine: tuberculoza este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina de gradul 3.
La bovine se aplica urmatoarele masuri :
- Animalele bolnave cu semne clinice se izoleaza in afara incintei fermei sunt infiltrate cu litera T pe maxilarul stang si vor fi dirijate in abator in termen de trei zile.
- Animalele infectate fara semne clinice , sterile si fara productie de lapte , dar in stare buna de intretinere vor fi dirijate de asemenea in abator etc.
La pasari : in cazul fermelor se procedeaza la valorificarea prin abator , a intregului efectiv contaminat , scoaterea asternutului dupa care se face o dezinfectie riguroasa. Adaposturile si curtea se dezinfecteaz.
http://www.cutzu.ro/articole/tuberculoza-la-animale-de-casa-45.html
