anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
O problema spinoasa
: Care ar fi solutia?
I se spune… prietenul cel mai bun al omului si…a dovedit ca este cu adevarat un prieten credincios, capabil de multa dragoste si fidelitate.Desi avem dovada prieteniei neconditionate si sincere a catelului, de cand am devenit oameni moderni, am inceput sa avem impresia ca suntem singurii care avem dreptul la viata.
Suntem mari iubitori de animale la nivel declarativ, insa se pare ca ne limitam doar la vorbe, deoarece faptele noastre sunt cu mult in urma afirmatiilor noastre.
Spun asta fara sa generalizez, pentru ca omenia nu a disparut, desi unii dintre semenii nostri tin mortis sa ma contrazica si sa ma faca sa cred ca normalitatea e cea pe care o arata ei si ca anormali sunt cei ce nu procedeaza asemenea lor, adica nu tin bata intr-o mana si latul in cealalta.
Cainii comunitari se inmultesc pe zi ce trece, in timp ce majoritatea dintre noi privim si dam vina pe sarmanele animalutele care nu au nicio vina ca se nasc si ca incearca sa supravietuiasca in lumea pe care ni se pare ca am devenit stapani.
Nu e greu de priceput ca reducerea numarului de abandonuri cumulata cu sterilizarea animalelor este singura solutie eficienta de stopare a inmultirii cainilor fara stapan.
Cainii care inca umbla liberi pe strazi, nu vor mai constitui un pericol pentru oamenii cu care intra in contact, daca vor fi tratati si vaccinati antirabic.
Traim intr-o societate care se vrea a fi moderna, dar nu suntem in stare sa rezolvam in mod decent o problema care in alte tari cu adevarat civilizate nu a dat nimanui batai de cap cum le da autoritatilor noastre care par si chiar sunt incapabile sa gandeasca logic ca solutia este foarte simpla si nu consta in haituirea, prinderea apoi eutanasierea animalutelor cazute in mainile hingherilor.
S-a ajuns atat de departe incat unii politicieni au facut din cainii comunitari subiect de propaganda electorala, care de fapt are un singur punct comun cu prietenii nostri cu codita, adica latratul la vant sau invartitul in jurul cozii.
Doar in timpul alegerilor locale candidatii isi amintesc de cainii vagabonzi si vorbesc cu patos despre felul in care vor rezolva problema comunitarilor, prin genialele idei pe care le vor pune in alplicare imediat ce-si vor aseza domnescul sezut pe fotoliul de primar.
Probabil ca tot osul face si omul si cainele sa latre…probabil tot cainele e cel care a aratat omului cum sa alerge cu limba scoasa dupa os apoi sa-l tina bine si sa maraie cand incearca cineva sa il ia….cineva e precis vinovat pentru comportamentul unora dintre noi…si numai cainele poate fi, el si reflexele lui conditionate molipsitoare pentru oameni.
Mai bine am privi cu atentie la cei pe care-i condamnam la uitare inchizandu-i in custi de fier, pentru ca asa flamande si necajite de multe ori animalutele din jurul nostru ne invata sa ramanem oameni atunci cand noi uitam asta si traim respectand doar legea junglei.
Poate ca cei ce au dat de gustul ciolanului si fac ORICE sa-l roada cat mai multa vreme, ar trebui sa intre in custi si sa ramana acolo, fara nume, fara o mangaiere, fara nicio bucurie pentru suflet, fara nimic omenesc.
Dar sa vorbim despre lucruri importante… despre oamenii cu inima mare care fac voluntariat la adaposturi si reusesc sa dea si unor suflete chinuite un castronel cu mancare, sa-i ingrijeasca cu toata dragostea si respectul pentru viata acestor prieteni cu patru labute ai nostri mai putin norocosi.
Toti ce isi ofera sprijinul acolo, stiu ca viata a fost daruita tuturor fiintelor si fac tot ce la sta in putinta sa ajute cateii aflati in suferinta si sa le faca viata mai usoara.
Din ce in ce mai multe ONG-uri care se ocupa de protectia animalelor, sterilizeaza si vaccineaza animalutele aduse in adaposturi, insa adaposturile sunt deja pline, iar numarul voluntarilor este insuficient pentru a putea face fata tuturor animalelor care au nevoie de ajutor
.

I se spune… prietenul cel mai bun al omului si…a dovedit ca este cu adevarat un prieten credincios, capabil de multa dragoste si fidelitate.Desi avem dovada prieteniei neconditionate si sincere a catelului, de cand am devenit oameni moderni, am inceput sa avem impresia ca suntem singurii care avem dreptul la viata.
Suntem mari iubitori de animale la nivel declarativ, insa se pare ca ne limitam doar la vorbe, deoarece faptele noastre sunt cu mult in urma afirmatiilor noastre.
Spun asta fara sa generalizez, pentru ca omenia nu a disparut, desi unii dintre semenii nostri tin mortis sa ma contrazica si sa ma faca sa cred ca normalitatea e cea pe care o arata ei si ca anormali sunt cei ce nu procedeaza asemenea lor, adica nu tin bata intr-o mana si latul in cealalta.
Cainii comunitari se inmultesc pe zi ce trece, in timp ce majoritatea dintre noi privim si dam vina pe sarmanele animalutele care nu au nicio vina ca se nasc si ca incearca sa supravietuiasca in lumea pe care ni se pare ca am devenit stapani.
Nu e greu de priceput ca reducerea numarului de abandonuri cumulata cu sterilizarea animalelor este singura solutie eficienta de stopare a inmultirii cainilor fara stapan.
Cainii care inca umbla liberi pe strazi, nu vor mai constitui un pericol pentru oamenii cu care intra in contact, daca vor fi tratati si vaccinati antirabic.
Traim intr-o societate care se vrea a fi moderna, dar nu suntem in stare sa rezolvam in mod decent o problema care in alte tari cu adevarat civilizate nu a dat nimanui batai de cap cum le da autoritatilor noastre care par si chiar sunt incapabile sa gandeasca logic ca solutia este foarte simpla si nu consta in haituirea, prinderea apoi eutanasierea animalutelor cazute in mainile hingherilor.
S-a ajuns atat de departe incat unii politicieni au facut din cainii comunitari subiect de propaganda electorala, care de fapt are un singur punct comun cu prietenii nostri cu codita, adica latratul la vant sau invartitul in jurul cozii.
Doar in timpul alegerilor locale candidatii isi amintesc de cainii vagabonzi si vorbesc cu patos despre felul in care vor rezolva problema comunitarilor, prin genialele idei pe care le vor pune in alplicare imediat ce-si vor aseza domnescul sezut pe fotoliul de primar.
Probabil ca tot osul face si omul si cainele sa latre…probabil tot cainele e cel care a aratat omului cum sa alerge cu limba scoasa dupa os apoi sa-l tina bine si sa maraie cand incearca cineva sa il ia….cineva e precis vinovat pentru comportamentul unora dintre noi…si numai cainele poate fi, el si reflexele lui conditionate molipsitoare pentru oameni.
Mai bine am privi cu atentie la cei pe care-i condamnam la uitare inchizandu-i in custi de fier, pentru ca asa flamande si necajite de multe ori animalutele din jurul nostru ne invata sa ramanem oameni atunci cand noi uitam asta si traim respectand doar legea junglei.
Poate ca cei ce au dat de gustul ciolanului si fac ORICE sa-l roada cat mai multa vreme, ar trebui sa intre in custi si sa ramana acolo, fara nume, fara o mangaiere, fara nicio bucurie pentru suflet, fara nimic omenesc.
Dar sa vorbim despre lucruri importante… despre oamenii cu inima mare care fac voluntariat la adaposturi si reusesc sa dea si unor suflete chinuite un castronel cu mancare, sa-i ingrijeasca cu toata dragostea si respectul pentru viata acestor prieteni cu patru labute ai nostri mai putin norocosi.
Toti ce isi ofera sprijinul acolo, stiu ca viata a fost daruita tuturor fiintelor si fac tot ce la sta in putinta sa ajute cateii aflati in suferinta si sa le faca viata mai usoara.
Din ce in ce mai multe ONG-uri care se ocupa de protectia animalelor, sterilizeaza si vaccineaza animalutele aduse in adaposturi, insa adaposturile sunt deja pline, iar numarul voluntarilor este insuficient pentru a putea face fata tuturor animalelor care au nevoie de ajutor
.