AJUTORUL IN NATURA

[anuk]

Verdeturile de primavara: aliatul sanatatii


"O cura cu verdeturi de sezon este ideala in aceasta perioada, mai ales ca ne aflam si in Postul Pastelui. Verdeturile stimuleaza detoxifierea naturala a organismului si ar fi bine sa le avem zilnic pe masa", recomanda specialistul.

Salata verde, loboda, stevie sau leurda sunt doar cateva dintre verdeturile care se gasesc in perioada aceasta la piata. Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi iti spune de ce sunt bune pentru sanatate si cum le poti gati pentru a te bucura de proprietatile lor:

Salata verde

* Contine saruri minerale (de iod, magneziu, fosfor, cupru, arsenic si zinc), dar si multe vitamine (A, B, C, D si E). Toate acestea dau organismului rezistenta la infectii si virusuri.
* Datorita continutului ridicat de clorofila, salata verde are rol antianemic.
* Contine aminoacizi si mucilagii care au un rol important in normalizarea digestiei si a tranzitului intestinal, fiind un real ajutor, pentru persoanele care sufera de constipatie.
* In salata verde se mai gasesc substante chimice cu rol de hormon, de aceea salata este un sedativ excelent.
* Consumata seara, ajuta la destresarea organismului si imbunatateste somnul.
* In trecut era folosita impreuna cu semintele necoapte de dovleac pentru tratarea diferitelor boli, ca de exemplu sifilisul sau cancerul.

Mod de folosire: in salate, combinata cu alte legume de sezon - ceapa verde, leurda, ridichi, mancaruri, ciorba.
Daca vrei sa slabesti, poti incepe masa cu o salata verde, are putine calorii si face mancarea mai satioasa.
Sfatul specialistului: rupe salata cu mana, nu o taia. In felul acesta se i pastreaza mai bine proprietatile.


Urzicile
Sunt bogate in substante de natura glucidica: amine, steroli, ulei volatil, substante grase, acizi: formic, acetic, pantotenic, folic, sitosteroli, vitamine (A, C, B2 si K), clorofila, saruri de Ca, Mg, Fe. Iata cateva proprietati ale acestei plante:

* regleaza fluiditatea sangelui, intrucat contine atat substante cu efect anticoagulant, cat si cu efect coagulant;
* combate diareea;
* se recomanda in stomatite - stari inflamatorii ale mucoasei cavitatii bucale, manifestate sub forma unor leziuni ale mucoasei, dureroase, ce impiedica masticatia si deglutitia;
* este un bun diuretic;
* poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales daca prostata este inflamata;
* are actiune favorabila in guta;
* este recomandata celor ce sufera de orice fel de alergie, sub forma de ceai care trebuie baut pe o perioada mai indelungata;
* ceaiul de urzici combate matreata.


Fitoterapia recomanda intrebuintarea ei intr-o gama larga de afectiuni, de la cele ale rinichilor pana la bolile reumatice. Se poate folosi sub forma de ceai, tinctura, sau in mancaruri. Zeama in care se fierb, inainte de a fi gatite, se poate bea in loc de ceai, fiind bogata in vitamina C.
Sfatul specialistului: adauga urzici crude in salate.


Stevia

* Este un aliment vegetal cu o impresionanata reputatie de vindecator pentru organism.
* Are capacitatea de a regla nivelul zaharului in sange (glicemia), de a infrana pofta de dulciuri si a tempera senzatia acuta de foame, fiind eficienta pentru cei care sufera de diabet sau hipoglicemie.
* Stevia este excelenta pentru stimularea energiei mentale si fizice si poate chiar opri bacteriile care determina cariile dentare.
* Mai presus de toate, stevia nu contine calorii.
* Stevia poate micsora dorinta de a consuma alimente grase si poate controla apetitul. Unii oameni au descoperit ca pofta lor de mancare scade daca iau drajeuri din stevie cu 15-20 de minute inainte de masa.
* Actioneaza ca un diuretic natural, ajutand organismul sa scape de fluidele in exces, scade oboseala mentala si fizica, armonizeaza digestia, regleaza presiunea sangelui si ajuta la pierderea in greutate.



Leurda

* Se spune ca leurda este prima planta pe care o consuma ursul cand iese din hibernare. Usturoiul salbatic sau usturoiul ursului, cum mai este cunoscuta, are aceleasi proprietati ca si usturoiul: stimuleaza detoxifierea, are efect hipocolesteroleminat, antiviral si antibacterian.
* Curele cu leurda previn bolile cardiovasculare prin scaderea colesterolului.
* Contine minerale: potasiu, magneziu, calciu, dar si fibre alimentare care intervin in asimilarea grasimilor. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi recomanda folosirea frunzelor de leurda atat in salate, cat si in mancaruri, la fel ca si usturoiul obisnuit. In combinatie cu untisorul si urzicile, este o mancare ce nu trebuie sa lipseasca de pe masa celor care postesc.
* Datorita alicinei (substanta cu proprietati antivirale), leurda este expectoranta, tonica, antispastica si poate fi folosita pentru prevenirea virozelor respiratorii.
* Sucul de leurda ajuta la stimularea sistemului imunitar si combate astenia de primavara.



Untisorul

* Contine potasiu si fibre alimentare care ajuta la reducerea nivelului colesterolului si regleaza tensiunea arteriala. In untisor se mai gasesc: betacaroten, vitaminele C, E si calciu.
* Scade riscul de cataracta si ajuta la mentinerea sanatatii creierului. Frunzele de untisor imbunatatesc circulatia sanguina.
* Frunzele sau radacinile de untisor sunt folosite pentru proprietatile lor de a imbunatati circulatia sangvina. Vitaminele si mineralele scad riscul de cataracta, iar acidul folic este important in mentinerea sanatatii creierului.
* In bucatarie se intrebuinteaza sub forma de salata.



Papadia

* Contine substante care ii dau un gust usor amarui si stimuleaza detoxifierea ficatului.
* Este foarte bogata in fibre vegetale si impiedica activ asimilarea nedorita a zaharului.
* Sub forma de macerat, pentru care se folosesc atat frunzele, cat si radacinile, previne anorexia si constipatia, iar sub forma de decoct se foloseste pentru tratarea cataractei.
* Remediu pentru parul gras: se toaca marunt frunzele verzi de papadie si se aplica pe parul uscat. Se pastreaza cu ajutorul unei bonete si se lasa toata noaptea. Dimineata, se spala parul cu sampon.
* In gastronomie, se foloseste, de regula, in salate.



Spanacul
Contine potasiu, acid folic, calciu, fier, vitamina C, vitamina E, vitamina K si fibre alimentare. Regleaza digestia si previne constipatia. Alte proprietati:

* stimuleaza activitatea inimii;
* previne infectia gingiilor;
* stimuleaza cresterea, fiind recomandat in special copiilor si tinerilor aflati la pubertate;
* datorita continutului de acid folic, se recomanda femeilor insarcinate;
* cura cu suc de spanac reechilibreaza si fortifica organismul;
* este eficient impotriva anemiei, depresiei nervoase si oboselii.


Prin fierbere, spanacul pierde majoritatea principiilor sale active. Daca doresti sa-i pastrezi toate proprietatile, trebuie sa-l consumi crud si proaspat. Sucul de spanac se poate combina in parti egale cu cel de morcov, de creson sau de telina. Ca si celelalte legume cu frunze verzi, spanacul este sarac in calorii.


Ceapa verde

* Contine vitamina C, potasiu, alicina, cuercitina – antioxidanti puternici cu rol in combaterea stresului oxidativ.
* Poate preveni bolile cardiovasculare si poate reduce riscul de cancer ovarian si de san.
* Cura cu ceapa verde, sub forma de salata, are efect diuretic si depurativ si este considerata un antialergic natural foarte valoros.
* Ceapa este unul dintre cele mai puternice si mai la indemana hipoglicemiante, fiind recomandata persoanelor care sufera de diabet.
* In bolile renale cronice, se recomanda consumul de ceapa verde, zilnic, dimineata si seara.
* Cura indelungata cu ceapa verde are rezultate favorabile in sterilitate si impotenta hormonala.



Usturoiul

* Contine, in cantitati insemnate, vitamine: A, B1, B2, C si substante minerale printre care: fosfor, sulf, potasiu, iod, calciu, siliciu. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic.
* Este unul dintre cele mai eficiente alimente anticancerigene. S-a constatat reducerea incidentei cancerului pulmonar la cei care mananca usturoi verde, acesta inlaturand o parte din efectele negative ale fumatului.
* Cercetarile au demonstrat ca utilizarea regulata a usturoiului in alimentatie constituie una din cele mai eficiente metode de profilaxie si tratament a arterosclerozei.
* De asemenea, usturoiul previne formarea cheagurilor si a trombozei arteriale.
* Usturoiul verde creste pofta de mancare, reduce tensiunea arteriala, previne virozele respiratorii si gripa.

 

[anuk]

Purificarea apei de baut cu argila


Apa de la robinet se poate purifica suplimentar printr-o metoda foarte simpla, cu ajutorul bulgarilor de argila. Aceasta nu inseamna ca putem folosi orice fel de pamant galben, ci numai argila activa, un produs care este comercializat atit de catre terapeuti cu experienta in domeniu, cit si de catre magazinele din reteaua Plafar. Argila absoarbe din apa mirosurile straine si clorul, distruge o buna parte din bacteriile care sigur se mai afla in apa distribuita prin reteaua de conducte, adaugind in schimb o cantitate importanta de microelemente si de saruri minerale. In acest mod, putea inlocui chiar si apa minerala pe care dam bani, cu o apa minerala valoroasa din punct de vedere biologic, pe care o putem pregati in casa, folosind apa de la robinet.

In aceasta privinta exista chiar un brevet de inventie in domeniul militar, pentru purificarea apei luata din tot felul de surse ocazionale (chiar si dintr-o groapa de gunoi) pina la nivelul potabilitatii, folosind un dispozitiv care contine, printre altele, argila activa. De asemenea, s-a dovedit ca, sub influenta argilei, moleculele de apa tind sa se lege in lanturi de molecule mai complexe, obtinindu-se asa numita a€žapa viea€œ.



Dupa cum recomanda ing. Leonard Radut, director al Laboratoarelor Genna din Bucuresti, firma care, printre altele, comercializeaza si argila activa, pentru purificarea apei de la robinet se foloseste un vas de sticla cu o capacitate egala cu apa de baut consumata in 2-3 zile (uzual, un borcan de 5-10 litri), se pun in interior 3-5 linguri de argila si se umple cu apa. Dupa ce argila s-a inmuiat, apa din vas se agita cu un obiect din lemn sau plastic, in nici un caz din metal. Peste un anume interval de timp, argila se depune pe fundul vasului si putem bea apa limpede de deasupra. Vom constata ca apa este gustoasa, nu are miros de clor, amintind de savoarea apei de izvor, ceea ce este, de altfel, firesc. Este bine sa pastram aceasta apa intr-un loc racoros. Argila din vas se schimba dupa 5-10 utilizari.


sursa: ecolife.ro

http://suntsanatos.ro/alimentatie-si-nutritie/purificareaapeidebautcuargila.html

 

[anuk]

Leurda sau usturoiul sălbatic este un tonic natural pentru inimă. Curele cu leurdă previn bolile cardiovasculare prin scăderea colesterolului şi prin împiedicarea apariţiei trombozelor.

DIETĂ - Salata cu ulei de măsline previne bolile cardiovasculare


Leurda sau usturoiul sălbatic este un tonic natural pentru inimă. Curele cu leurdă previn bolile cardiovasculare prin scăderea colesterolului şi prin împiedicarea apariţiei trombozelor.

Efectul de tonic cardiac al leurdei se datorează, pe de o parte, mineralelor pe care le conţine (potasiu, magneziu, calciu), iar, pe de altă parte, fibrelor alimentare care intervin în asimilarea grăsimilor şi absorb colesterolul. De asemenea, substanţele conţinute de leurdă au efect vasodilatator, favorizând menţinerea tensiunii arteriale în limite normale. Inclusă în dietele de primăvară, leurda are nu numai efect de fluidifiant sangvin, ci şi detoxifiant, depurativ şi diuretic. Numită şi usturoi sălbatic, leurda are avantajul că nu dă izul neplăcut pe care ni-l lasă usturoiul. Se ştie că persoanele cu sensibilitate crescută la stomac nu tolerează usturoiul, mâncărurile în care acesta este adăugat provocându-le arsuri puternice. Leurda însă este foarte bine tolerată şi de aceste persoane. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi ne spune că frunzele de leurdă pot fi folosite atât în salate, cât şi în mâncăruri. În salată, leurda se asociază foarte bine cu celelalte verdeţuri de primăvară (salată verde, untişor, păpădie). Iar în mâncarea de urzici putem să adăugăm leurdă în loc de usturoi. De asemenea, leurda poate înlocui condimentele în supe, sosuri, mâncăruri cu carne. Sunt combinaţii foarte bune pentru tonifierea de primăvară a organismului, pentru stimularea detoxifierii naturale a organismului.



SFAT. “Leurda alături de untişor, urzici nu trebuie să lipsească de pe masa persoanelor care postesc, mai ales că sezonul în care apar aceste plante corespunde cu Postul Paştelui. Dacă ţinem post, ar trebui să mâncăm de cinci-şase ori pe zi, dat fiind că alimentele de post sunt mai puţin săţioase. Ar fi bine ca măcar trei din cele cinci-şase mese zilnice să conţină şi verdeţuri sub formă de salată cu puţin ulei de măsline”, ne sfătuieşte prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Nutriţioniştii recomandă salata cu leurdă persoanelor care suferă de gută, pentru că stimulează eliminarea acidului uric din organism.


Antiviral

Leurda conţine alicină, o substanţă cu proprietăţi antivirale ce se găseşte de asemenea în ceapă şi usturoi. Datorită alicinei, leurda are proprietăţi expectorante, tonice, antispastice, de aceea poate fi folosită pentru prevenirea virozelor respiratorii ce apar în lunile de primăvară. Prin conţinutul de vitamine şi minerale, leurda stimulează sistemul imunitar şi previne stările de oboseală, durerile de cap şi palpitaţiile specifice asteniei de primăvară. În acest scop poate fi folosit sucul de leurdă. Pentru aceasta, o legătură de leurdă se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă, se pun în mixer şi se amestecă. Pentru stimularea imunităţii şi prevenirea asteniei se beau câte două-trei pahare cu suc zilnic timp de două săptămâni.

http://www.jurnalul.ro/stire-alimentatie-sanatoasa/leurda-iti-merge-la-inima-119935.html

 

[anuk]

Plante medicinale




Plantago lanceolata L., Plantago major L., Plantago media L. (Fam. Plantaginaceae)

Patlagina, numita popular si platagina, limba-oii sau mama-ploii, creste pretutindeni in tara noastra.

Frunzele acestei plante – Folium Plantaginis – au proprietati expectorante, emoliente, hemostatice si usor astringente, datorita mucilagiilor, vitaminei K, taninului si unui glicozid (aucubina). Ele fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor. Au in acelasi timp si o actiune de calmare a tusei si astmei. Taninul imprima paltaginei o actiune antidiareica.

Cercetari mai noi au aratat ca patlagina are proprietati utile in tratamentul ulcerului stomacal, avand o actiune cicatrizanta si fitoncilda. Vitamina K aflata in frunze le imprima proprietati hernostatice (de a opri hemoragiile).

Rezultate bune au fost obtinute si in ateroscleroza, preparalele de patlagina avand insusirea de a preveni cresterea colesterolului si a micsora tensiunea arteriala.

Ceaiul trebuie preparat dintr-o lingura de frunze cu o ceasca de apa fiarta. Dupa un sfert de ora, ceaiul se strecoara si se indulceste cu miere si se bea cate o lingura la 2-3 ore.

In ulcerul stomacal, se recomanda de doua-trei ori pe zi cate o jumatate gram de praf de patlagina (doua-trei varfuri de cutit) sau cate o lingura la doua-trei ore din infuzia preparata din 10 g frunze cu 200 ml de apa.

Extern, se foloseste sub forma de bai in tratamentul ulcerului varicos, ulceratii ale pielii, in conjuntivita, blefarita, iar lsub forma de gargara, in laringite, traheite si in diferite afectiuni ale gurii.


Merisorul – antiseptic si diuretic


Merisorul creste prin padurile umbroase si umede din regiunea alpina. Datorita fructelor sale rosii, poporul ii mai spune si cocazar-de-munte, smardar.

In medicina se folosesc frunzele – Folium Vitis idaeae – pentru actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare datorita cantitatii apreciabile de arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici. Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si reumatism.

Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic, benzoic, zaharuri, tanin, vitaminele A, C, un glicozid vacciniin si se recomanda in diaree.


Ceapa


Ceapa are un efect dezinfectant, antihelmintic, antibacterial, antiinflamator, anticolesterolic, antiseptic, antispasmotic, carminativ, diuretic, expectorant, febrifug, hipoglicemic, antidiabetic, hipotensiv, stomahic, tonic si vasodilatator.

Ceapa poate fi utilizata pentru tratarea leziunilor, absceselor, anghinei, arteriosclerozei si bolilor cardiace. Alaturi de efectele medicinale pe care le are ceapa, se poate mentiona si utlizarea larga a acesteia pentru aromatizarea mincarurilor.

Ceapa este o planta bianuala sau trienala, care are in sol un bulb tunicat, iar la suprafata solului frunze cilindrice goale la interior. In anul al doilea formeaza o tulpina fistuloasa, ingrosata la baza, care sustine o cima globuloasa, umbeliforma, ce contine numeroase flori albe.

Compozitia chimica: principalii componenti determinati in bulbii de ceapa sunt: glucidele (4,7 – 10,2 %), proteinele (1,2 %), lipidele (0,25 %) si substantele minerale (0,59 ). Vitaminele din bulbii de ceapa sunt reprezentate in principal de vitamina C, alaturi de care se afla cantitati mai mici de vitamina E (0,20 mg/100 g), acid pantotenic (0,17 mg/100 g), piridoxina (0,13 mg/100 g), tiamina si riboflavina (0,03 mg/ 100 g). Dintre substantele minerale, in 100 g bulbi de ceapa au fost determinate urmatoarele: potasiu 175 mg, fosfor 42 mg, calciu 31 mg, sodiu si magneziu 9,0 mg, zinc 1,4 mg, fier 0,5 mg si mangan 0,36 mg.


Parul lui Venus


Parul lui Venus este o feriga polipodiacee utilizata mai mult in scop ornamental, planta cultivata, originara din zona tropicala. Pentru uz medicinal se utilizeaza frunzele recoltate in lunile iunie – septembrie cu rizom si radacini (Capillorum veneris herba).

Compozitia chimica: flavonozide, taninuri, proantocianidoli, acizi fenolici, acid chinic, acid shikimic, mucilagii, sterolii, triterpenele, izocumarine (capilarina).Culoarea frunzelor este determinata de prezenta pigmentilor clorofilieni si a flavonozidelor.

Actiunea terapeutica: demulcenta, expectoranta, emenagoga, vermifuga (prezenta posibila a derivatilor floroglucinolici).

Utilizare:

* Afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva), dismenoree si in alcoolism – uz intern.
* Sub forma de cataplasma se foloseste pentru tratarea exemelor, infectiilor si leziunilor.
* Alte utilizari: Este folosita pentru colorarea parului in brun si la obtinerea unor lacuri pentru cresterea parului.

Denumiri populare: parul fetei, aspenchiu, buricul vinerei, buruiana de buba neagra, parul maicii domnului.


Ghimpele (holera)


Ghimpele este o planta anuala cu radacina pivotanta, tulpina de 20-80 cm inaltime, ramificata de la baza, galbena, pubescenta, frunzele trilobate, ovat lanceolate sau rombice, cu margini intregi sau dintate. In scopuri medicinale se utilizeaza organele aeriene.

Compozitia chimica: principalii componenti chimici identificati in aceasta specie sunt: acizi organic, fenoli, steroli, taninuri catechinice, saponine triterpenice, flavone.

Actiune terapeutica : extractele au actiune antidiabetica, diuretic, sedativa, antitumorala, cicatrizanta si dezinfectanta.

Holera (ghimpele) se utilizeaza pentru tratarea afectiunilor cailor urinare si sub forma de decoct, a adenomului de prostata. In medicina, umana, populara se foloseste partea aeriana a plantei pentru tratarea turbarii, hipertiroidismului, diareei, prostatei si litiazei renala.

Denumiri populare: asprica, corneci, cornuta, dracila, ganofer, ghimpe, lipici, palamida, scai, spin alb,volbura

Coriandrul

Coriandrul este o planta originara din Asia, cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Popular i se mai spune coleandru. La noi in tara, aceasta planta este cultivata pe mari suprafete.

Fructele sale sunt folosite ca stimulent al secretiilor gastro-intestinale, calmant si carminativ, datorita proprietatilor sale de a ajuta la eliminarea gazelor din stomac si intestine. Datorita continutului in ulei volatil, fructele de coriandru sunt folosite in industria parfumurilor, lichiorurilor sau ca bun condiment si conservant al preparatelor din carne.

Intern, coriandrul se foloseste sub forma de infuzie, preparata dintr-o jumatate de lingurita cu fructe la o ceaasca de ceai, care se bea pe parcursul unei zile. Infuzia mai concentrata, facuta din 20de gr. de fructe la 100ml de apa, ajuta la eliminarea viermilor intestinali.

Coriandrul intra in compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor pentru copii si a tonicului aperitiv.


Coada-racului


Coada-racului creste pe langa apele curgatoare, in zone umede si prin locuri necultivate. Popular este cunoscuta sub numele de iarba-gastelor, scrantaitoare si prescura.

Planta este bogata in tanin, substante amare, flavone, are proprietati astringente , antidiareice si hemostatice.

Conform unor cercetari recente, ceaiul de coada-racului are actiune benefica asupra aparatului digestiv, calmand colicile stomacale. Acesta regleaza menstruatiile abundente si potoleste durerile. Pentru piatra 1a rinichi si artrite este recomandata o cura de lunga durata cu ceai din aceasta planta. Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, din 2 linguri de planta tocata la 500ml de apa. Dupa 15 minute se strecoara, iar lichidul se bea pe parcursul unei zile. Planta intra in compozitia ceaiului antidiareic. Uneori se foloseste si radacina.

Uz extern: coada-racului este folosita sub forma de spalaturi locale in leucoree, in anumite ulceratii ale pielii si inflamarea gingiilor (pe langa proprietatile antiseptice si cicatrizante are si o actiune usor sedativa)


Arnica

Arnica este specifica regiunilor montane, impodobind pasunile cu florile ei galbene-aurii. Denumiri populare: podbal de munte, cujda, carul-padurilor, carul-zanelor.

De la arnica se folosesc in mod special florile si mai rar planta intreaga sau radacina. Ele contin colina, ulei volatil, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.

Din flori se prepara un ceai care poate fi folosit pentru gargara in laringita si viroze respiratorii. In mod special din florile de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in propatie de 10-20gr la 100ml de apa se utilizeaza ca pansament cicatrizant al ranilor si antiseptic. Amestecata cu apa de plumb, aceasta tinctura descongestioneaza umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se adauga 100ml tinctura, cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate. Infuzia 4% sub forma de comprese invioreaza tenurile palide.

La recomandarea unui medic se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 30-50 de picaturi tinctura, dimineata si seara, in amestec cu apa indulcita sau ceai. In general uzul intern nu este recomandat, deoarece provoaca gastro-enterite, duce la cresterea tensiunii arteriale, iar in cantitati excesive paralizeaza centrii nervosi.


Anghinarea


Anghinarea este originara din sudul Spaniei si a fost introdusa in terapeutica in secolul al 16-lea. In in anul 1931 s-a stabilit actiunea coleretica a acestei plante, iar mai tarziu, studiile facute au confirmat ca aceste proprietati se datoresc cinarinei si polifenolilor. De la aceasta planta se folosesc frunzele care contin cinarina, polifenoli, flavone, un principiu amar, insulina, saruri de potasiu, magneziu etc.

Din punct de vedere medicinal, frunzele de anghinare sunt caracterizate prin efecte sigure asupra bolilor de rinichi si ficat, cu proprietatea de a spori diureza si secretia biliara, regland procesul de formare a colesterolului.

E recomandat ca tratamentele cu anghinare sa se faca progresiv, incepand in primele zile cu doze mici iar apoi sa se creasca treptat. Tratamentul dureaza 20-30 de zile, urmat de cel putin o luna pauza, dupa care se poate relua.


Albastrele

Pe marginea drumurilor, in apropierea lanurilor de cereale, gasim vara flori albastre, cunoscute popular sub numele de albastrele, vinetele, floarea-paiului, ghioc, floarea-graului, corobatica, zglavoc sau maturice.

Albastrelele sunt folosite in scopuri medicinale – din flori (Flares Cyani) se prepara un ceai cu proprietati diuretice si astringente. Aceasta actiune este atribuita taninului si unui glicozid numit centaurina. Pentru a obtine acest ceai, vom opari o lingurita si jumatate de flori cu 200ml apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 de min. Se strecoara si se bea lichidul indulcit iar pentru marirea actiunii diuretice, floirile de albastrele se vor asocia cu frunze de merisor, frunze de mesteacan sau cozi de cirese.

In cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate un sfert de pahar de ceai, cu 20 de min. inainte de masa. Datorita gustului amar se recomanda ca tonic amar in dispepsie. Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele. Florile se mai folosesc si sub forma de cataplasme in comprese odihnitoare pentru ochi, in tratamentul pleoapelor ridate, tonifiant al muschilor lasati.

 

[luminita]

GRAUL
(Triticum aestivum ssp. vulgare)
Actiune farmacologica

Principiile active pe care le contine ii confera proprietati nutritive, emoliente, laxative, antidiareice, tonic (grau incoltit), remineralizant, reconfortant, sedativ (grau incoltit). Este folosit ca adjuvant in tratarea diferitelor boli ale aparatului digestiv, respirator, cardio-vascular, renal, genital, sistemului nervos, in tratarea bolilor de piele etc...

Indicatii terapeutice si mod de utilizare

Pentru tonifierea generala a organismului la copii, batrani si ca sedativ: cate 2-3 lingurite boabe incoltite si uscate.
Pentru tratarea durerilor de cap, asteniei, demineralizarii, rahitismului, TBC-ului, bronsitelor, tromboflebitelor, bolilor cronice ale sangelui, polinevritelor, tumorilor stomacului, tumorilor in general, bolilor intestinale, arteritelor, bolilor ginecologice, bolilor de ochi, durerilor de dinti etc.:
consum zilnic de boabe incoltite (vezi modul de preparare la sfarsitul lectiei). Pentru combaterea constipatiei cronice la copii si batrani, ca laxativ: decoct, din tarate de grau in apa.
Pentru combaterea diareei si durerilor hemoroidale:
clisma, cu solutie din 50 g de faina la 1 litru de apa clocotita. Se fierbe 10-15 minute. Se dilueaza si se utilizeaza calduta.

Uz extern:
• Pentru tratarea bolilor de piele (eritem, urticarie etc.): decoct, din 5 kg tarate grau la 10 litri apa. Taratele se introduc intr-un saculet de panza, apoi se aseaza in vasul cu apa. Se fierbe 20-30 de minute. Solutia obtinuta se toarna in apa de baie din cada la temperatura de 37 0 C. Se spala tot corpul, mai ales locurile afectate.

Grau incoltit (Reteta)
Se spala 100 g boabe cu apa rece. Boabele umezite la spalat se pun pe o farfurie. Se acopera cu apa si cu un servetel de hartie. Dupa 24 de are incolteste (coltisori de 1 mm). Se spala cu apav si se consuma sfaramandu-Ie in gura.
Graul incoltit contine 1050 mg% fosfor, 342% magneziu, 71% calciu, enzime, vitamina A, B, E (germen), K, D, PP, diastaze, proteine, glucide, etc.

http://www.exponate.ro/cabinetlife/diet19.html

 

[MARA]

MORCOVUL

MORCOVUL este folosit ca aliment si ca medicament, ambele calitati fiindu-i din plin validate de catre studiile moderne.
In lume exista incredibil de multe varietati de morcov (de ordinul sutelor), neasteptat de diferite intre ele. La noi in tara sunt folosite aproape exclusiv varietatile de morcov de culoare portocalie. In pietele noastre gasim morcovul portocaliu de consum, de forma cilindrica, dulce la gust si foarte bogat in vitamine, dar si un morcov furajer, de dimensiuni foarte mari, de forma conica, mai fad si mai sarac in substante nutritive. Mai rar, intalnim la noi si morcovul galben, care este foarte bogat in xantofila si luteina, doi pigmenti care previn degenerescenta maculara, ateroscleroza si cancerul pulmonar.
In India si in China se foloseste si o varietate de morcov rosu, care contine un pigment numit licopina, care previne si combate gastrita si ulcerul gastric si, de asemenea, cancerul de prostata si cel ovarian. Morcovul purpuriu este cultivat in unele regiuni din Turcia si din Irak, fiind bogat in pigmenti antocianici, principii active care imbunatatesc vederea nocturna, combat inflamatiile articulare, previn trombozele de tot felul.
Morcovul alb este intalnit in estul Afganistanului, in Pakistan si in Iran, si are aceasta culoare deoarece este lipsit de pigmenti, dar in schimb e foarte bogat in fibre alimentare, care dezintoxica organismul, imbunatatesc tranzitul intestinal, regleaza greutatea corporala, previn cancerul de colon.
In fine, morcovul negru (de fapt are o culoare vinetie foarte inchisa) contine, la fel ca si morcovul purpuriu, pigmenti antocianici, care intre altele scad nivelul colesterolului negativ (LDL), impiedica oxidarea acestuia pe artere, incetinesc procesele degenerative, protejeaza impotriva diferitelor
forme ale bolii canceroase.
Cum preparam si cum administram radacina de morcov
Mai intai de toate, trebuie stiut ca cele mai bune efecte terapeutice se obtin consumand radacinile de morcov proaspete si nu cele conservate prin congelare sau preparate prin incalzire, care isi pierd multe din calitatile vindecatoare. Dupa doua saptamani de congelare se pierd aproximativ 50% din majoritatea vitaminelor, in timp ce prin fierbere este pierdut un procent de 50-70% din continutul de vitamina A, vitamina E, vitamina B1 si B3.

Sucul Este forma de administrare a morcovului cea mai eficienta din punct de vedere terapeutic. Se obtine cu ajutorul storcatorului electric centrifugal, din morcovi proaspeti, bine spalati, dar necuratati de coaja, care este partea cea mai bogata in substante nutritive. Coaja va fi doar spalata foarte bine cu peria si vor fi indepartate cu ajutorul cutitului partile stricate. Dupa stoarcerea morcovului, sucul se consuma
de preferinta imediat sau, daca nu este posibil acest lucru, se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise, dar nu mai mult de sase ore. De regula, un adult va consuma zilnic 150-300 ml de suc de morcov,
o cantitate mai mare fiind contraindicata, deoarece poate produce deranjamente gastro-intestinale, pigmentari anormale ale pielii, stari de inapetenta. Sucul de morcov obtinut prin centrifugare este cea mai eficienta forma de administrare a acestei legume, deoarece vitaminele, enzimele, mineralele si pigmentii pe care ii contine sunt foarte usor de asimilat. Trebuie stiut, insa, ca sucul obtinut prin simpla mixare a morcovilor, neurmata de centrifugare, nu are aceleasi efecte terapeutice, deorece continutul mare de celuloza impiedica o buna asimilare a vitaminelor.

Salata Se obtine dand prin razatoare morcovii, bine spalati in prealabil, si prin adaosul de ulei presat la rece, putin suc de lamaie si sare dupa gust. La salatele de morcov se adauga de obicei si radacina de patrunjel, de telina, varza sau sfecla rasa, precum si marar sau patrunjel verde. Din morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, organismul va putea extrage un procent neasteptat de mic de vitamine sau minerale, deoarece acestea raman "captive" in spatele peretilor celulari
formati din celuloza. De exemplu, doar 25% din vitamina A din morcovul crud va putea fi asimilata, in timp ce din sucul de morcov obtinut prin centrifugare, procentul din aceasta vitamina asimilata creste pana
2
la aproximativ 90%. In schimb, in salata cu morcov crud exista un procent foarte mare de fibre alimentare, foarte importante pentru imbunatatirea tranzitului intestinal, pentru tinerea sub control a greutatii, pentru
prevenirea cancerului tubului digestiv, pentru scaderea glicemiei si a nivelului colesterolului.
Morcovul fiert este mai digerabil
Poate fi consumat ca atare, sub forma de piure sau in diverse alte mancaruri (ciorbe, tocanite, ghiveciuri etc.). In urma fierberii, aproximativ 70% din vitamina A continuta este distrusa, la fel ca si vitamina C si multe alte substante nutritive. Totusi, este important de stiut ca vitaminele si mineralele ramase dupa fierbere vor fi mult mai usor de asimilat din morcovul fiert decat din cel crud. Mai mult, morcovul fiert este foarte bine digerat si tolerat de catre tubul digestiv, fiind ca atare recomandat in mod special persoanelor convalescente ori care datorita unor afectiuni gastro-intestinale nu suporta cruditatile. Din aceste motive, morcovul fiert poate avea, desi poate parea incredibil, o aplicabilitate terapeutica mai mare chiar decat cel consumat crud.

Tratamente preventive
Boala canceroasa - mai multe studii facute in Danemarca, sub conducerea dr. Kirsten Brandt, de la "Institutul Danez de Stiinte Agricole", au demonstrat faptul ca administrarea morcovului incetineste cresterea tumorilor si chiar previne formarea acestora. Cea mai puternica substanta antitumorala continuta de morcov este falcarinolul, un principiu activ care este secretat de aceasta leguma, pentru a se apara de atacul ciupercilor parazite. In studii facute pe culturi de celule canceroase, dar si pe animale de experienta, s-a observat ca sub influenta acestei substante, dezvoltarea diverselor tipuri de celule maligne este inhibata.
Cancer de piele - administrarea acestei legume pe de o parte are efecte antitumorale directe, iar pe de alta parte, reduce sensibilitatea pielii la actiunea nociva a radiatiilor ultraviolete in exces (betacarotenul este in buna masura responsabil de acest efect). Din aceste motive, curele de morcov sunt foarte eficiente pentru prevenirea cancerului de piele, inclusiv a melanomului malign.
Cancer la san - intr-un studiu statistic facut in Suedia, intre anii 1987 si 1990, pe un esantion de peste 60.000 de femei, s-a observat ca cele care consuma regulat alimente care contin vitamina A (vitamina la care morcovul este "campion" absolut), au un risc de aproape trei ori mai mic de a dezvolta cancer mamar. O jumatate de pahar de suc de morcov asigura necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga.
Cancer pulmonar - un studiu facut in 1998 la un institut medical din Dallas, Statele Unite, a conchis ca un consum ridicat de morcov scade riscul de cancer pulmonar, atat la fumatori, cat si la nefumatori. Aceasta deoarece morcovii contin o serie intreaga de substante antioxidante care previn mutatiile celulare si formarea tumorilor.
Ateroscleroza - in radacina de morcov au fost descoperite mai mult de 20 de substante cu efect anti-oxidant, care previn depunerea colesterolului si a trigliceridelor pe artere sub forma placilor de aterom. Mai mult, fibrele alimentare continute de morcovul crud, consumat ca atare sau in salata, ajuta la mentinerea unui nivel scazut al colesterolului din sange.
Hipertensiune - glutationul, o substanta care in organismul uman joaca rolul de coenzima, este continut din belsug in coaja morcovului. Administrarea zilnica a acestei substante, prin consumul de suc proaspat de morcov, previne puseele de hipertensiune.
Infarct miocardic - un studiu facut in Massachusetts, Statele Unite, pe un esantion de 1300 de persoane, a aratat ca la oamenii care consuma zilnic morcov crud ca atare sau sub forma de suc, riscul de a suferi un infarct este cu 60% mai mic.
Infectii virale in general - consumul de morcov previne infectiile virale de tot felul. Cercetatorii au remarcat ca, la organismele hranite cu alimente bogate in vitamina A, membrana celulara devine mai "dura" si mai greu de penetrat de virusi, care astfel nu mai pot infecta celulele sanatoase. Or, morcovul este printre cele mai bogate alimente in aceasta vitamina, doar 70 de grame din aceasta leguma, consumata cruda, asigurand necesarul de vitamina A pentru o zi intreaga.
Degenerescenta maculara - doua principii active continute de catre morcovul de culoare portocalie, adica luteina si zeaxantina, protejeaza organismul de procesele degenerative in general si de
3
cele care afecteaza ochii in special. In conformitate cu studiile facute la Universitatea din Rotterdam, Olanda, administrarea acestor doua substante, dar si a altor principii active din morcov, cum ar fi vitaminele A si C si zincul, previn aparitia acestei afectiuni. De asemenea, un studiu finlandez facut pe 1200 de persoane arata ca un consum regulat de morcov reduce riscul de cataracta si ajuta la mentinerea acuitatii vizuale pana la varste inaintate.

Tratamente interne

Boala canceroasa - se administreaza zilnic suc de morcov, cate 100 ml dimineta si seara, in cure de patru saptamani, urmate de una-doua saptamani de pauza. De asemenea, se administreaza si salata de morcov crud, dat prin razatoarea fina, cate 50-75 de grame zilnic, consumate de macar trei ori pe saptamana. Sucul de morcov este foarte bogat in substante antitumorale, cu efecte benefice demonstrate in cancerul de piele, in cancerul esofagului si al laringelui, in cancerul colo-rectal, in cancerul gastric, al prostatei sau al vezicii urinare. Aceste substante incetinesc procesele de proliferare a celulelor maligne, impiedica in buna masura aparitia metastazelor, studii de medicina experimentala aratand ca, sub actiunea lor, tumorile pot intra in remisie. Morcovul consumat crud, sub forma de salata, mentine tranzitul intestinal normal, element de maxima importanta in boala canceroasa, unde functia de eliminare este adesea afectata. De asemenea, acest aliment intensifica procesele de dezintoxicare.
Morcovul negru scade nivelul colesterolului
Adenom de prostata - un principiu activ intalnit in coaja si in semintele morcovului, numit beta-sitosterol, are o eficienta extraordinara in tratarea tumorilor benigne ale prostatei. Se face un tratament cu o durata de opt saptamani, timp in care se administreaza cate 300 ml de suc de morcov pe zi, consumat pe stomacul gol.
Colesterol si trigliceride marite_ - un studiu facut de un institut al Departamentului Guvernamental pentru Agricultura al Statelor Unite a aratat ca doar doi morcovi cruzi consumati zilnic ajuta la scaderea valorilor colesterolului negativ (LDL) cu 10-20%. Aceasta deoarece morcovul este foarte bogat in fibre alimentare, blocand, atunci cand este consumat impreuna cu alte alimente, asimilarea grasimilor saturate si a colesterolului. Efectul celulozei continute de morcov asupra nivelului trigliceridelor din sange este extraordinar, studii de medicina experimentala aratand o scadere a valorii acestora cu 17,3-33,5%, dupa doar 30 de zile de tratament cu morcov crud.
Imunitate - mai ales la schimbarile de anotimp, cand sistemul natural de aparare al organismului in fata infectiilor este cel mai greu incercat, se recomanda cura cu suc de morcov. Vitaminele A si C, vitaminele din complexul B, pigmentii din morcov stimuleaza organismul sa produca celule cu rol in imunitate, le activeaza pe cele existente si, in plus, stimuleaza productia de anticorpi. Acest efect de stimulare imunitara se observa inclusiv la persoanele in varsta, la copii sau la convalescenti. Este indicata cura cu suc de morcov din care se consuma cate 200-300 ml zilnic, pe o perioada de patru saptamani. Aceasta cura a dat rezultate pozitive si in cazul persoanelor infectate cu virusul HIV.
Infectii fungice - o cura cu suc de morcov poate fi un adjuvant excelent in tratarea candidozelor sau a infectiilor cu Aspergillus. Se administreaza cate 300 de ml de suc de morcov, zilnic, pe o perioada de doua saptamani. Efectul terapeutic al morcovului se explica prin prezenta in radacina sa a unor... pesticide naturale (intre care si falcarinolul, despre care am mai vorbit in acest articol), care au efect antifungic.
Emfizem pulmonar - "un aport sporit de vitamina A, foarte abundenta in radacina de morcov, are un efect foarte bun in prevenirea si in tratamentul emfizemul pulmonar". Aceasta este concluzia profesorului american Richard Baybutt, de la Universitatea de Medicina din Kansas, Statele Unite.
Se recomanda consumul de morcov crud ca adjuvant in afectiunile pulmonare, cate 70 grame zilnic, dar si al morcovului fiert, recomandat mai ales pentru pacientii care nu tolereaza cruditatile.
Cura cu morcov este eficienta si ca adjuvant in bronsita cronica (inclusiv in cea tabagica), in TBC, in pneumoniile recidivante.

Hepatita cronica - glutationul, o substanta secretata in radacina morcovului, are un puternic efect drenor hepatic, stimuleaza regenerarea celulei hepatice si activitatea ficatului in general.
Bolnavilor de hepatita le este recomandata o cura cu o durata de 30 de zile, timp in care se beau zilnic 150 ml suc de morcov.
Tratamentul se poate relua dupa 2 saptamani de pauza.
Constipatie - se face o combinatie din 150 ml suc de morcov, 25 ml suc de spanac si 25 ml suc de lamaie. Se bea acest amestec dimineata, pe stomacul gol, efectul de stimulare a tranzitului intestinal aparand la cateva ore dupa ingerarea sucurilor.
Tratamentul are un efect laxativ puternic si, in plus, este "prietenos" cu colonul, normalizand flora, vindecand inflamatiile, ajutand la eliminarea toxinelor de pe peretii intestinali.
Diaree, diaree la copii - daca in stare cruda morcovii stimuleaza tranzitul intestinal, atunci cand sunt administrati preparati termic, morcovii au efect usor astringent, calmeaza inflamatia la nivelul intestinului si stopeaza, intr-o anumita masura, proliferarea bacteriilor in intestin. Se recomanda piureul de morcovi fierti, sarat dupa gust si la care se adauga foarte putin ulei (ca hrana exclusiva, eventual in combinatie cu orezul) pentru o perioada de 24 de ore.
Lactatie- se consuma piure de morcovi fierti pentru stimularea secretiei lactate, pentru prevenirea avitaminozelor si a deficientelor de minerale. Extern, se pun comprese cu suc de morcovi pe sani, pentru calmarea inflamatiilor si pentru prevenirea craparii mameloanelor.
Vedere nocturna deficitara - administrarea de vitamina A si expunerea la soare (ceea ce ajuta la sinteza in organism a unei substante ce favorizeaza vederea nocturna) ajuta la combaterea acestei tulburari. Se consuma cate o jumatate de pahar (100 ml) de suc de morcov, de doua ori pe zi, in cure de doua saptamani.

Tratamente externe

MORCOVUL alb, portocaliu sau purpuriu, toti sunt adevarate medicamente
Plagi canceroase- sucul de morcov aplicat extern, pe plagile canceroase, sub forma de comprese, are efecte antitumorale usoare, este calmant si antiinflamator. In cazul cancerului bucal si al celui laringian se fac, de doua ori pe zi, gargare cu suc proaspat de morcov.
Gingivita - se mesteca foarte bine (vreme de minimum trei minute) cate o jumatate de morcov, dupa fiecare masa. Morcovul crud contine substante cu efect antiseptic bucal (antifungice, mai ales),
calmante si antiinflamatoare.
Precautii si contraindicatii la folosirea morcovului
Consumul unor doze de morcov mai mari decat cele recomandate in acest articol, mai ales suc, poate produce asa numita carotodermie (carotenemie), adica o colorare in portocaliu a pielii, datorata excesului de betacaroten in organism. De asemenea, consumul exagerat de morcov poate produce tulburari gastro-intestinale (arsuri gastrice, diaree, balonari, colici abdominale), stari de inapetenta.
Curele foarte indelungate cu morcov, fara pauzele aferente, fac organismul sa converteasca mult mai greu betacarotenul in vitamina A, ceea ce poate conduce la posibilitatea aparitiei avitaminozelor, chiar si in conditiile unei alimentatii corecte.

 

[anuk]

Telina - Beneficii asupra sanatatii

Reduce tensiunea sangelui

Potentialul telinei de a reduce tensiunea a sangelui este cunoscut de catre medicina chineza inca din cele mai vechi timpuri. Telina contine substante numite phthalide care ajuta la relaxarea muschilor din jurul arterelor si permit dilatarea vaselor de sange.

S-au efectuat cercetari de laborator pe animale si li s-a injectat acestora 3-n-butil phthalid - extract de telina. S-a constatat ca tensiunea sangelui a scazut cu 12 - 14%. Cercetarile sunt abia la inceput, dar se studiaza efectele telinei si asupra sanatatii omului in ceea ce priveste tensiunea arteriala.


Reduce colesterolul

Eficienta telinei in reducerea colesterolului a fost demonstrata tot in urma testelor efectate pe animale. In opt saptamani, solutia apoasa de telina (asemanatoare cu sucul de telina), a scazut colesterolul animalelor, marind secretia bilei.


Este un diuretic natural

Semintele stramosilor telinei, care erau originari din jurul Mediteranei, erau folosite cu scop diuretic. In zilele noastre s-a deminstrat ca telina, care este bogata in potasiu si in sodiu - mineralele cele mai importante pentru reglarea balantei fluide - stimuleaza producerea urinei, ajutand organismul sa elimine excesul de lichide.


Previne aparitia cancerului

Telina contine substante care pot preveni formarea radicalilor liberi si afectarea celulelor de catre acestia. De asemenea, protejeaza celulele impotriva aparitiei cancerului. Unele componente ale telinei - acetilenici - impiedica dezvoltarea tumorilor.



Telina - Informatii nutritionale

Telina este o sursa excelenta de vitamina C. Contine, de asemenea, fibre, potasiu, folati, molibden, mangan si vitamine B6. In telina se mai gaseste si calciu, vitamina B1, vitamina B2, magneziu, vitamina A, fosfor si fier. O tulpina de telina contine aproximativ 35 miligrame de sodiu.

Tabel nutritional

o ceasca de telina (120 grame) contine 19.20 calorii.
Nutrienti Cantitatea Cat la % asigura din necesarul zilnic?
vitamina K 435.26 mcg 44.1 %
vitamina C 8.40 mg 14.0 %
potasiu 344.40 mg 9.8 %
folati 33.60 mcg 8.4 %
fibre 2.04 g 8.2 %
molibden 6.00 mcg 8.0 %
mangan 0.12 mg 5.0 %
vitamina B6 0.10 mg 8.0 %
calciu 48.00 mg 4.8 %
vitamin B1 0.06 mg 4.0 %
magnesiu 13.20 mg 3.3 %
vitamina A 160.80 IU 3.2 %
triptofan 0.01 g 3.1 %
fosfor 30.00 mg 3.0 %
vitamin B2 0.05 mg 2.9 %
fier 0.48 mg 2.7


Telina
Sfaturi utile

* Pentru a curata telina, taie baza si frunzele, apoi spala frunzele si tulpina cu un jet de apa rece. Taie telina in bucati de dimensiunile pe care le doresti. Foloseste-te si de frunze la gatit deoarece sunt bogate in vitamina C, calciu si potasiu. Nu le pastra mai mult de o zi sau doua deoarece iti pierd proprietatile;
* Telina nu se pastreaza la temparatura camerei pentru mult timp deoarece se ofileste. Daca totusi ti se intampla sa uiti de ea, stropeste-o cu putina apa si apoi pune-o in frigider pentru cateva ore;
* Adauga telina tocata in salata de ton sau de pui, pentru a-i da o aroma deosebita;
* Poti consuma unt de alune pe feliile de telina;
* Foloseste frunzele de telina in salate;
* Fierbe telina tocata, ridichi si ceapa si serveste cu nuci si cu branza slaba;
* Adauga frunze si telina tocata in supe, tocanita, sosuri si in diferite alte feluri de mancare.

 

[anuk]

Leguma anticancer


Se gaseste in toate piete noastre, fiind putin utilizata, mai ales ca salata. Trebuie accentuata asadar ideea ca sfecla rosie nu e doar un aliment natural gustos, ci – datorita bogatiei in vitamine si antioxidanti – constituie o adevarata mina de compusi anticancerigeni, asa cum se observa si tabelul anexat articolului de fata.

Cruda sau gatita?

Daca ne referim la consumul de sfecla rosie, imediat ne gandim la radacina ei carnoasa. Totusi, sunt comestibile si frunzele, care contin cantitati apreciabile de vitamine (A, B9 si K), dar si magneziu si fier. Numeroase studii au aratat ca frunzele au chiar si calitati antioxidante, datorita a doi compusi – luteina si zeoxantina – pigmenti din familia carotenoidelor (existenti asadar si in morcov), care participa la prevenirea degenerescentei maculare legate de inaintarea in varsta si a cataractei.

In alta ordine de idei, trebuie spus ca sfecla rosie este la fel de utila sanatatii, fie ca o consumam cruda, fie gatita. Legumele gata de pus pe masa, pe care le gasim ambalate in vid, la magazin, sunt fierte. Fierberea nu le afecteaza calitatile, cel putin din punct de vedere al actiunii antioxidante, lucru demonstrat de mai multe studii ale unor cercetatori americani. Sfecla rosie fiarta are deci o capacitate la fel de mare de a ne proteja celulele fata de stresul oxidativ, ca si sfecla cruda. In schimb, daca radacina cruda contine 10 mg de vitamina C la 100 grame, fierberea face sa se piarda jumatate din aceasta. De aceea, se recomanda fierberea legumei necuratate, pentru a limita pierderile micronutrientilor.

Hipertensiune si sarcina

Sfecla rosie este foarte bogata in sodiu, dar – acest sodiu nefiind legat de ioni clorura – el e lipsit de efecte nefaste pentru presiunea arteriala. De altfel, se spune si s-a scris mult despre faptul ca aceasta leguma este bogata in fier, insa potasiul este cel benefic pentru hipertensivi, motiv pentru care se afla in fruntea listei constituentilor; fierul apare abia pe pozitia a saptea, dupa calciu si magneziu.

Continuand enumerarea beneficiilor aduse de consumul de sfecla rosie, trebuie mentionata si recomandarea sa pentru femeile insarcinate. Ea contine si o cantitate apreciabila de vitamina C, care participa la buna functionare a sistemului nostru imunitar si elimina oboseala, dar mai ales vitamina B9, care acopera circa 30% din necesarul zilnic recomandat. Vitamina B9 (sau folati) joaca un rol important in profilaxia maladiilor legate de inaintarea in varsta. De asemenea, ea previne aparitia malformatiilor fatului in timpul primelor saptamani de sarcina.

Cancerul tinut la distanta

Fiecare avantaj privitor la sanatatea noastra este esential, insa vorbim acum despre una dintre virtutiilor terapeutice de prima importanta ale sfeclei rosii. Aceasta figureaza pe lista primelor zece legume cele mai bogate in antioxidanti, acesti compusi care protejeaza celulele impotriva agresiunilor din partea radicalilor liberi, cunoscuti pentru favorizarea unor boli grave, cum este cancerul. Leguma despre care vorbim se plaseaza dupa fasolea mare (numita in limbaj comun „oloaga”, dupa anghinare si usturoi, insa inaintea patlagelelor vinete si a spanacului.

Activitatea antioxidanta a unui aliment poate fi masurata prin indicele TAC (Total Antioxydant Capacity), cel al sfeclei rosii fiind extrem de ridicat (vezi tabelul) – de cinci ori mai mare decat cel al fasolei si de 20 de ori superior celui al castravetelui. Aceasta puternica forta antioxidanta a sfeclei rosii provine din continutul ridicat in pigmentii care ii dau culoarea specifica. In teste realizate asupra animalelor, s-a putut constata ca un consum regulat de betanina – unul dintre principalii pigmenti amintiti mai sus – diminueaza riscul de cancer al pielii, al ficatului si al plamanilor. De mentionat si faptul ca sfecla rosie poate sa contina pana la 10 g de zaharuri la 100 g leguma, adica de doua ori mai mult decat majoritatea legumelor. Totusi, indicele glicemic ramane unul moderat, ceea ce inseamna ca sfecla rosie nu e contraindicata nici diabeticilor, nici persoanelor care vor sa scada in greutate.

Va prezentam mai jos continutul in substante strict necesare organismului uman, al sfeclei rosii, in comparatie cu cel al morcovului. Cantitatile sunt raportate la 100 g de leguma.

Sfecla rosie Morcov
- Energie (kcal) 30 35
- Proteine (g) 0,73 0,76
- Lipide (g) 0,09 0,18
- Glucide asimilabile (g) 5,94 5,52
- Fibre alimentare (g) 1,20 2,70
- Beta-caroten (mg) 14 8332
- Vitamina C (mg) 2,80 3,60
- Vitamina B9 (mg) 29 14
- Vitamina E (mg) 0,03 1,03
- Calciu (mg) 18 30
- Fier (mg) 0,73 0,34
- Magneziu (mg) 18 10
- Fosfor (mg) 15 30
- Potasiu (mg) 159 235
- Sodiu (mg) 143 58
- Seleniu (mg) 0,10 0,70
- Totali fenoli (mg) 244 156
- Index glicemic 64 47
- Indicele TAC 2774 371

 

[anuk]

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)



Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)Traista ciobanului este o planta medicinala a carei folosire in medicina naturista a debutat inca din cele mai vechi timpuri. La prepararea produselor medicinale se foloseste partea aeriana a plantei. In medicina populara traista ciobanului se folosea pentru tratarea frigurilor (ceaiul din tulpini florifere), in afectiunile cailor urinare, in stoparea pierderilor de sange.

Traista ciobanului prezinta proprietati astringente fiind foarte utilizata in diaree (pentru marirea efectului se recomanda asociarea cu coada calului), in reglarea fluxului menstrual si a tensiunii arteriale, in arteroscleroza, boli de rinichi si angina pectorala, oprirea hemoragiilor pulmonare, ale stomacului, ale uterului, tratarea insuficientei cardiace.

Bolile specifice femeilor isi gasesc vindecarea cu traista ciobanului. Astfel, pentru tratarea inflamatiei sanilor se folosesc comprese cu traista ciobanului (plante trebuie incalzita inainte desupra unei oale cu abur), in dereglari mestruale si hemoragii puternice (ceai din traista ciobanului), in inflamatii, menopauza (ceai de traista ciobanului).



De asemenea si bolile specifice barbatilor isi gasesc tratarea cu traista ciobanului. Esenta din traista ciobanului vindeca atrofia musculara si hernia inghinala daca este folosita sub forma de frictiuni, hemoroizii pot fi tratati cu ceai din traista ciobanului.

Tratamente naturale cu traista ciobanului:

Tinctura din traista ciobanului este considerata un remediu excelent in tratarea dismenoreei, prolapsul uterin. Aceasta tinctura se prepara din traista ciobanului bine maruntita macerata o saptamana in 100 ml de alcool.

Ceaiul din traista ciobanului este recomandat in tratarea hemoragiilor de orice fel, reglarea tensiunii arteriale, diaree benigna, hemoragii uterine.

 

[luminita]

a venit primavara si cum in curand o sa merg la padure sa culeg muguri de brad ,am sa va scriu reteta din care iese sirop.
Pt sirop va trebuie 1 kg de zahar si un kg de muguri de brad
Mugurii de brad eu de obicei ii adun in luna mai,Strang o sacosa ,doua ,(depinde cat chef am),.Intr-un borcan mare pun un strat de zahar un strat de muguri si alt strat de zahar si apoi muguri si tot asa pana termin tot.Borcanul iil tin de obicei in frigider(se poate tine la intuneric si loc lacoros) .Siropul se lasa in timp ,dupa doua saptamani strecor mugurii de brad si siropul adunat il pun in borcane .este indicat in raceli ,tuse ,gripa.Se consuma cu apa

 

[anuk]

Ghimbirul, medicamentul universal


Un vechi proverb indian spune: "Orice calitate buna este continuta in ghimbir". Este folosit din vremuri stravechi pentru tratarea diverselor probleme.



Se fac referinte la el in sistemul medical ayurvedic ca vishwabhesaj, medicamentul universal. Confucius scria ca nu manca niciodata fara ghimbir; medicul imparatilor Claudius si Nero utiliza ghimbirul pentru calmarea bolilor de stomac
; era laudat in faimosul De Material Medica in 77 inainte de Hristos pentru capacitatea sa de a "incalzi si muia stomacul". In Japonia a fost utilizat in mod traditional pentru dureri de coloana si articulatii; in Filipine este folosit pentru vindecarea durerilor de cap; chinezii il foloseau contra durerilor de dinti si a mahmurelii, iar in Brazilia, Sudan si Papua-Noua Guinee era folosit pentru tratarea artritelor.






Contine peste 470 de compusi identificati


De ce a fost venerat ghimbirul timp de mii de ani in culturi din lumea intreaga, ca planta cea mai profunda dintre plantele vindecatoare? Care este acel ingredient cu gust intepator care a facut ca efectiv milioane de oameni sa-l cultive si sa-l consume pentru nenumarate probleme medicale? Raspunsul este simplu: nimeni nu stie. Si nici nu pare ca inteligenta umana va putea vreodata sa inteleaga pe deplin modul de actiune al ghimbirului. Sigur, veti spune ca trebuie sa fie un ingredient special in ghimbir care sa iasa in evidenta. Va raspundem ca stiinta moderna a studiat aceasta planta timp
de decenii si a identificat pana acum peste 470 de constituenti, dintre care unii, la randul lor au constituit subiect a mii de studii stiintifice.

Ghimbirul are, dupa cate se stie la ora actuala, aproape 500 de compusi identificati, multi cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi.



* priveaza celulele de cancer prostatic de combustibilul lor de crestere;
* inhiba crearea prostaglandinei PGE2 care produce efecte anti-febra puternice;
* echilibreaza producerea de prostaglandine inflamatorii PGE3 si PG12, care regleaza productia de compusi care dilata arterele;
* restabileste in mod sigur functionarea sanatoasa
a trombocitelorprin inhibarea formarii unui grup numit tromboxan (probabil principalul motiv pentru care oamenii iau aspirina);
* reduce prostaglandinele care sensibilizeaza receptorii durerii din terminatiile nervoase, demonstrand efecte puternic analgezice;
* are efecte importante anti-ulcer comparabile cu ale multora dintre medicamentele
eliberate pe baza de reteta
;
* contine melatonina, care regleaza ritmurile circadiene ale organismului si stimuleaza astfel activitatea corpului si somnul;
* in total, planta are de 180 de ori mai multe enzime pentru digestia proteinelor decat legendara papaya.


Aceasta este maretia plantei si cea mai clara ilustrare a cat de mult difera abordarea traditionala pe baza de plante fata de "moda" de acum a medicamentelor de sinteza. Poate ca ar trebui sa ne amintim cuvintele lui Hipocrate, cel mai vestit medic al lumii occidentale, care a spus ca trebuie ca medicamentul sa ne fie hrana, iar hrana sa ne fie medicament.

 

[magda]

Depresia si farmacia naturii


Sofranul

Vocea plantelor, in lupta cu amenintarea intunericului sufletesc

In lumea medicala contemporana, tot mai multe voci avertizate afirma ca depresia va deveni, in curand, cea mai raspandita boala din lume si un factor periculos de mortalitate, prin suferintele anexe care deriva din ea. Cand psihicul cade, se prabusesc si functiile organice. Din fericire, cercetarea stiintifica nu ramane inerta. In ultima vreme, studiile farmacologilor naturisti s-au intensificat exemplar, pentru a gasi substitute in farmacia naturii, menite sa evite recursul la medicamentele antidepresive, mai ales la cele neuroleptice. Despre unele dintre ele va fi vorba in textul pe care vi-l prezentam.

SOFRANUL si aliatii lui


Cercetatorii francezi au creat recent un medicament naturist revolutionar de ultima generatie, obtinut pe baza extractului original din filamente de sofran care reuseste, in mod uimitor, sa inhibe recaptarea serotoninei, factorul depistat drept cel mai clar generator de stari depresive. Pe de alta parte, extractul respectiv comercializat drept Sofranyl (se gaseste in reteaua Centrofarm) poate favoriza, in cazul celor afectati de stari depresive, pierderea in greutate, cat si, ulterior, ameliorarea starii emotionale generale.
Un al doilea component esential al aceluiasi remediu naturist creat de cercetatorii francezi este L-Tryptophanul, un acid identificat drept precursor al melatoninei - hormonul somnului, care ne pregateste pentru starea de somn, fara sa creeze vreun fel de dependenta.
Produsul naturist de sinteza, realizat de specialistii francezi, contine si vitamina B6, denumita si pyridoxina, ce joaca un rol notabil intr-un numar de procese legate de metabolismul aminoacizilor si proteinelor. Pe deasupra, ea intervine, in plus, in mentinerea echilibrului psihic. Cercetatorii sustin nici mai mult nici mai putin ca eficienta combinatiei celor trei elemente - sofran, Tryptophan si vitamina B6 - este posibila chiar intr-un interval de doar 14 zile de administrare. Acest efect, obtinut pe durata foarte scurta, comparativ cu medicamentele antidepresive alopate, este partea cea mai importanta a rezultatului muncii cercetatorilor francezi. O singura capsula pe zi este suficienta, iar efectele apar dupa prima doza administrata.

Variante naturiste romanesti

NERVOSEDIN C - produs de "Plantavorel" Piatra Neamt

Un compus antidepresiv original si eficient este produs la noi, de firma "Plantavorel" Piatra Neamt, sub numele de Nervosedin C. Acesta prezinta o compozitie vegetala complexa, un amestec de extracte standardizate si pulberi care conserva in totalitate virtutile binefacatoare ale plantelor medicinale, folosite cu o indelungata istorie in medicina empirica europeana, ca sedative si calmante.

Levantica

Nervosedin C combina principiile active din valeriana (cu actiune sedativa manifestata atat la nivelul sistemului nervos central si periferic, cat si la nivelul sistemului cardiac), cu cele din sovarf (cu actiune antispastica a musculaturii netede si de normalizare a respiratiei), hamei (are proprietati sedative blande, antibacteriene si tonic amare), levantica (cu continut in ulei esential in proportie de aprox. 1%, ce prezinta actiune sedativa asupra sistemului nervos central, antiseptica, cicatrizanta, diuretica), talpa-gastii (actioneaza prin relaxarea musculaturii netede a vaselor sanguine care alimenteaza inima sau asupra musculaturii inimii) si paducel (favorizeaza dilatarea coronarelor si imbunatateste irigarea cu sange a creierului, cu o crestere corespunzatoare a functionarii acestuia, iar la nivelul inimii, imbunatateste circulatia sanguina si potentialul energetic al miocardului).
Actiunea produsului creat de "Plantavorel" Piatra Neamt vizeaza atat sistemul nervos central, cat si pe cel neurovegetativ, este anxiolitic, spasmolitic si usor hipotensiv si este recomandat ca supliment nutritiv persoanelor hipersensibile, emotive, predispuse la hiperexcitabilitate nervoasa, nelinistite, persoanelor cu hipertiroidie, insomnie si femeilor aflate in preclimax sau la menopauza. Evident, modul de administrare si cantitatile difera de la un tip de afectiune la altul. ("Plantavorel" - tel. 0233/21.04.32, e-mail: plv@plantavorel.ro)

"IERBURILE VIETII" - Un bitter magic, realizat la "Hypericum Impex" Baia Mare

Pe termen mai lung, intr-o cura anti-depresie de cel putin sase saptamani, ar fi foarte potrivita asocierea cu o tinctura naturista, care sa actioneze in mod mai focalizat asupra intregului sistem nervos. Foarte recent, s-a reusit producerea unei sinteze de acest tip si in Romania, la Baia Mare, un produs bazat in cea mai mare parte pe plante romanesti traditionale, precum isopul, busuiocul, sunatoarea, rozmarinul, sanzienele, sulfina, trei-frati-patati, paducelul, pelinul, urzica, ceaiul verde, galbenelele, salvia si ceaiul negru. Proprietatile acestui remediu actioneaza intr-un mod concertat ca energizant, tonifiant, calmant, furnizeaza sprijin pentru purificarea sangelui, vitaminizare, remineralizare, intarirea imunitatii si chiar incetinirea proceselor osteoporozei. Curele trebuie sa fie de cel putin 6 saptamani. Recomandarea specialistilor este ca administrarea bitter-ului sa fie facuta prin dizolvare in ceai sau apa plata. Ar fi necesar sa luam cate o lingura inainte de masa si una imediat dupa servirea mesei. Evident, recursul la acest gen de cura nu poate inlocui tratamentul cu substante active mai puternice, mai ales daca este vorba despre forme medii sau severe ale depresiei. ("Hypericum Impex" - tel. 0262/37.26.95, e-mail: office@hypericum-plant.ro)

Darul florilor de portocal: NEROLI



Flori de portocal

In paralel, dintre plantele care au un efect calmant si relaxant deosebit, recomandate mai ales in reducerea tensiunii nervoase, a angoaselor, surmenajului si tensiunii musculare, sunt si florile de portocal. Ele se gasesc intr-o combinatie recomandata de medicii homeopati, asociindu-li-se, in dozaje diferite, lavanda, passiflora, valeriana si paducel. Uleiul esential produs prin distilarea mugurilor si petalelor de portocal poarta numele de "Neroli". Este nevoie de aproximativ o tona de flori pentru a produce doar un kilogram de ulei esential. Specialistii crediteaza uleiul de portocale mai ales cu efecte de tonifiere si energizare, si mai putin sedative. In principal, mirosul placut este benefic in starile de stres, in combaterea durerilor de cap, a tensiunilor nervoase si a oboselii. Este destinat, in acest sens, mai ales persoanelor frustrate, lipsite de energie, care se simt coplesite de probleme, chiar daca se considera indulgente cu ele insele. In fine, utilizarea florilor de portocal conduce la accelerarea proceselor organice incetinite, iar scopul principal este recaptarea optimismului si a fermitatii in realizarea propriilor aspiratii. (Recomandat este produsul Yoga-Relax al firmei Bio-Synergie. Se gaseste in farmaciile naturiste.)

Sa nu uitam nici coenzima Q10!

Specialistii romani au sintetizat recent, sub numele de "Passisclerotin", o combinatie originala, care alatura in mod sinergic mai multe plante si substante esentiale la un loc, anume: valeriana, passiflora, coenzima Q10 si odoleanul (inclus aici ca somnifer, calmant si stimulator cardiac). Din punct de vedere al rolului sau in tratarea afectiunilor nervoase, produsul este recomandat in special in starile depresive, nevroze, anxietate, tulburari minore ale somnului, afectiuni cardiace cu substrat nervos sau hipertensiune arteriala. Ceea ce il recomanda in mod special este mai ales faptul ca nu produce dependenta, nu genereaza somnolenta, stari de ameteala sau confuzie, la trezirea din somn. De asemenea, dozajul este limitat la un numar redus de pastile pe zi, ceea ce genereaza si un bun raport final pret-calitate.
Am dat doar cateva exemple de remedii terapeutice simple si eficiente, care certifica tendinta de inlocuire treptata, prin solutii mai blande si mai putin agresive, a medicamentelor clasice. Un obstacol important ramane insa retinerea pe care scolile de medicina continua sa o aiba cu privire la predarea si insusirea de catre studenti a acestor remedii, in vederea introducerii lor in recomandarile curente de sanatate. Sa speram ca, fara a exclude importanta pe care o are diagnoza stabilita de medicii de specialitate, vom reusi sa pasim catre o etapa mai prietenoasa a medicinei, care sa ne fereasca de efectele adverse ale medicamentelor de sinteza si sa aduca solutii in lupta cu factorii de stres sau de exacerbare a tulburarilor psihice ce pot aparea oricand, mai ales la persoanele mai sensibile si mai predispuse sa cedeze in fata singuratatii, a necomunicarii si a alienarii la care cu totii suntem supusi.

formula as

 

[anuk]

Brusturul.

Brusturul (Arctium lappa - fam. Compositae), cunoscut si sub numele de lipan sau de lapuc in Banat, este o planta comuna, care creste in locuri necultivate.

De la brusture se foloseste radacina - Radix Bardanae - care contine insulina, saruri de potasiu, un ulei volatil si o substanta cu actiune antimicrobiana. Din radacina se prepara un ceai care are proprietatea de a stimula functiile renale si cutanate, fiind bun diuretic si sudorific. Influenteaza in bine acneea, furunculoza, diverse eczeme si alte afectiuni ale pielii. Ceaiul de brusture scade zaharul din sange, fapt pentru care este recomandat celor care sufera de diabet. Unii autori recomanda acest ceai in afectiunile bilei si ficatului, pentru ca are proprietatea de a reduce calculii biliari.

Ceaiul se prepara punand doua pana la patru linguri de radacina maruntita intr-un litru de apa clocotita. Dupa un sfert de ora, se strecoara lichidul si se bea indulcit pe parcursul unei zile. Pentru diabet, ceaiul se indulceste cu zaharina.

Extern, fiertura de radacina de brusture, singura sau asociata cu radacina de urzica si frunze de mesteacan, ajuta la cresterea parului. O data pe saptamana, dupa spalarea si clatirea parului, se frictioneaza pielea capului cu aceasta fiertura, la care se adauga si o lingura de otet. Sub forma de comprese, se aplica pe tenurile seboreice (grase), in acnee si eczema uscata.

 

[anuk]

Arnica.

Arnica (Arnica Montana - fam. Compositae) creste in regiunile de multe, impodobind pasunile cu florile ei galben-aurii. In limbaj popular se mai numeste podbal-de-munte, carul-padurilor, crujda sau carul-zanelor.


De la aceasta planta se folosesc florile - Flores Arnicae - mai rar planta intreaga sau radacina. Ele contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica. Din florile acestei plante se prepara un ceai care se foloseste sub forma de gargara in laringita si raguseala. e mai poate prepara o tinctura care, diluata cu apa, in proportie de 10-20g la 100ml apa, se utilizeaza ca pansament antiseptic si cicatrizant al ranilor. In amestec cu apa de plumb, aceasta tinctura are proprietatea de a descongestiona umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se pune 100g tinctura si se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4% sub forma de comprese invioreaza tenurile palide.


Cu avizul medicului se pot folosi intern ca stimulent nervin, 25-50 picaturi de tinctura (care se procura de la farmacie), dimineata si seara, in amestec cu ceai sau apa indulcita cu zahar.


ATENTIE

In general, nu se recomanda a se consuma intern, deoarece provoaca gastro-enterocolite, ridica tensiunea arteriala, iar, in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi.

 

[anuk]

Tincturi naturiste


Am ales, din multitudinea de tincturi din plante medicinale ce exista in magazinele de specialitate, doar cateva, pentru a va initia in bogata lumea a tincturilor miraculoase si aducatoare de sanatate si pentru a vi le prezenta pe scurt, incercand sa va faceti o idee despre capabilitatile lor inainte de a merge la plafar, fara a mai fi obligati sa va decideti atunci, in cateva minute, ce produs vreti sa cumparati.

Astfel, putin cate putin, informandu-va de acasa, veti avea habar despre compozitia, indicatiile si modul de administrare al tincturilor medicinale ce pot fi achitionate cu usurinta de la magazinul din apropiere sau din magazinele online, tincturi care va pot aduce mari beneficii daca le tratati cu atentia pe care o merita.

Tinctura de Echinaceea

Compozitie: alchilamide, polizaharide, imunostimulatoare, flavonozide, poliine, acizi polifenolici, ulei volatil.

Indicatii:

Intern: infectii acute sau cronice ale cailor respiratorii (angina, faringite, bronsite, laringite, etc.); profilactic in perioadele cu risc de aparitie a infectiilor gripale; herpes recidivant cu episoade de eruptii cutaneomucoase frecvente; infectii ale tractului urinar, procedee inflamatorii din sfera uro-genitala; inumodepresie postchimio sau radio-terapie; infectii cutanate bacteriene (indeosebi cele streptococice), psorazis, neurodermite, varicela, osteomielita in asociere cu antibioterapia.

Extern: afte bucale, stomatite, abcese dentare, eruptii veziculare de herpes simplex si zona zoster; dezinfectant in plagi superficiale, arsuri, muscatari de animale si intepaturi de insecte.

Administrare:

Intern: adulti: 20 – 30 picaturi de 3 ori pe zi, diluate in 50 ml apa; copii: 10 picaturi de 4 ori pe zi.

Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru badijonari.

Precautii: SIDA, TBC, scleroza multipla, colagenoze; copii sub 5 ani; sarcina si perioada de alaptare.

Tinctura de rozmarin

Compozitie: uleiuri esentiale, diterpene fenolice, flavonozide, acizi triterpenici, taninuri, principii amare.

Indicatii:

Intern: infectii hepatobiliare (insuficienta hepatica, dischinezie biliara, litiaza biliara, tulburari dispeptice), tulburari metabolice cu dislipidemie, ateroscleroza; stari de astenie la persoane varstnice cu tulburari circulatorii si de memorie, scleroza cerebrala, debilitate fizica la tineri, dupa efort fizic prelungit, stari de astenie dupa boli infecto-contagioase, hipotensiune cu tendinta la colaps ortostatic.

Extern: adjuvant in afectiuni reumatismale, tulburari ale circulatiei periferice, antiseptic si cicatrizant in tratamentul plagilor si degeraturilor, inflamatii ale cavitatii bucale si faringelui, acnee, exces seboric al pielii corpului si capului, eczeme, alopecie.

Administrare:

Intern: 30 – 50 picaturi de 2 – 3 ori pe zi, diluate in 50 ml apa.

Extern: tinctura diluata 1:3 in apa fiarta si racita pentru aplicatii topice.

Precautii: in sarcina si perioada de alaptare, in epilepsie si la pacientii hipertensivi (la indicatiile medicului).

Tinctura de usturoi

Compozitie: ulei volatil (continand compusi sulfurati), saponozide, fitosteroli, vitamine (A, C si B), acizi organici fructani, oligoelemente (Fe, Cu, Mn, Si, Se, Ge).

Indicatii:

Intern: profilaxia si tratamentul aterosclerozei, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, hiperlipidemie, hipercolesterolemie, protector al vaselor coronariene si cerebrale, profilactic si curativ in infectii respiratorii (gripa, guturai, rinite, traheobronsite, pneumonii), ectazii capilare, tromboflebite, varice, hemoroizi, diabet, guta, parazitoze intestinale, pentru refacerea florei intestinale afectate de tratamente cu antibiotice, colite de fermentatie si putrefactie, tulburari dispeptice.

Extern: dureri reumatice, micoze ale pielii si unghiilor.

Administrare:

Intern: 10- 15 picaturi de 2 ori pe zi diluate in 50 ml apa, dupa mese, in cure de 4 – 7 zile. Pentru eliminarea parazitilor intestinali se administreaza cu 30 de minute inainte de masa, in cure de 15 zile. Mirosul neplacut de usturoi poate fi inlaturat mestecand cateva seminte de anason, chimen si frunze de patrunjel proaspat.

Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru comprese in dureri reumatice si frictiuni pe suprafete limitate in aceeasi dilutie in micoze.

Precautii: in sarcina si perioada de alaptare. Administrarea interna prelungita poate provoca iritatia mucoasei gastro-intestinale, cresterea timpului de coagulare, potentarea actiunii medicamentelor anticoagulante cu riscul producerii de hemoragii. In aplicatii locale prelungite este posibila aparitia unor dermatite de contact.

Tinctura de coada soricelului

Compozitie: uleiuri volatile, lactone sesquiterpenice, flavonoide, alcaloizi (achillene), triterpene, taninuri, principii amare, fitosteroli.

Indicatii:

Intern: stimulent al apetitului, dischinezie biliara, colici biliare, gastrite hiperacide, ulcer gastro-duodenal, enterocolite, colici gastrointestinale; dereglari ale ciclului menstrual, menopauza, bronsite, rinite si rinosinuzite alergice, guturai si gripa, tulburari circulatorii (circulatia venoasa, varice, hemoroizi, spasme vasculare).

Extern: plagi, contuzii, arsuri, hemoroizi, varice, ulcer varicos, abcese dentare, leucoree, prurit vulvo-vaginal.

Administrare:

Intern: 20- 30 picaturi de 3 ori pe zi diluate in 50 ml apa.

Extern: 5 – 15 ml tinctura diluata in 50 ml apa fiarta si racita pentru aplicatii locale sub forma de badijonari, comprese sau cataplasme.

Tinctura de papadie

Compozitie: triterpene: sesquiterpene, flavonoide, acizi polifenolcarboxilici, steroli, inulina, aminoacizi, saruri minerale.

Indicatii:

Intern: angiocolita cronica, hepatita cronica, insuficienta hepatica, pentru profilaxia litiazei biliare, in perioada de spitalizare necesara stabilirii inainte de colecistectomie, insuficienta renala, litiaza renala, oligurie, tulburari circulatorii (acrocianoza, varice), constipatie, enterocolita, hemoroizi, obezitate, anemie, stari psihastenice, scorbut; asociata cu adjuvant in tratamentul unor neoplazii (la indicatia medicului).

Extern: celulita, entorse, pistrui, negi, acnee, eczeme.

Administrare:

Intern: 30 picaturi de 3 ori pe zi diluate in 100 ml apa.

Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru comprese.

Precautii: in afectiunile ocluzive ale cailor biliare sau intestinale, pancreatite; in sarcina si perioada de alaptare.

Tinctura de tataneasa

Compozitie: alantoina, acizi polifenolici, polizaharide, saponozide triterpenice, saruri minerale.

Indicatii:

Intern: adjunvant cu actiune imunomodulatorie in unele tratamente oncologice, fracturi (favorizeaza formarea calusului), spasmofilie.

Extern: contuzii, hematoame, flebite, ulcere varicoase, tromboflebite, plagi, escare, arsuri, hemoroizi, luxatii, fracturi, tendinite, periartrite, dermatite, psoriazis, mastite, ragade, stomatite, paradontopatii, abcese dentare, candidoza bucala, candida.

Administrare:

Intern: 10 – 20 picaturi de 1-3 ori pe zi diluate in 50 ml apa.

Extern: tinctura diluata 1:2 cu apa fiarta si racita pentru badijonari si comprese.

Precautii: in sarcina si in perioada de alaptare. Nu se recomanda administrarea prelungita.

Tinctura de galbenele

Compozitie: triterpene, flavonoide, uleiuri esentiale, caroteni, xantofile, acizi fenolici, lactone sesquiterpenice, polizaharide.

Indicatii:

Intern: boli gastro-intestinale (gastrite hiperacide, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliara, colecistite, enterocolite, hemoroizi); dismenoree; candidoze.

Extern: acnee, foliculite, micoze cutanate, eczeme, arsuri, degeraturi, plagi, panaritii, ulceratii, contuzii, hematoame, entorse, luxatii, hemoroizi, fisuri anale, cheratoza senila, tricomoniaza, leucoree, stomatite, gingivite, faringite.

Administrare:

Intern: o lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa fiarta si racita.

Extern: tinctura diluata 1:2 in apa fiarta si racita pentru comprese; produsul diluat 1:50 in apa fiarta si racita pentru spalaturi vaginale.

Precautii: in sarcina si perioada de alaptare.

Tinctura de telina

Compozitie: protide, aminoacizi, hidrati de carbon, saruri minerale, vitamine (A, B1, B2, C).

Indicatii: disfunctii sexuale, astenie, surmenaj, convalescenta, catar al cailor respiratorii, adjuvant in tratamentul unor afectiuni reumatismale, guta, obezitate.

Administrare:

Intern: 20 – 30 picaturi de 1 – 3 ori pe zi diluate in apa.

 

[alerim_61]

Rosiile, elixirul tineretii!
Roşiile sunt o sursă excelentă de vitamina C, o singură roşie conţinând peste 50% din necesarul de vitamina C al unui adult. Ele mai conţin un procent însemnat de fosfor organic, potasiu, calciu, magneziu, acid oxalic şi sulf, substanţe benefice organismului. Pentru că roşiile crescute în sere nu au acelaşi conţinut de nutrienţi precum cele crescute în mod natural, acum e momentul să ne orientăm spre cele de grădină, foarte sănătoase, cultivate în mod tradiţional, fără exces de fertilizanţi.
Cercetătorii coreni au ajuns la concluzia că persoanele care consumă chiar şi numai câteva roşii pe săptămână au un risc scăzut de apariţie a bolii Alzheimer.

Roşiile sunt benefice în următoare afecţiuni:

- Afecţiuni ale sistemului osos - reglează metabolismul ţesutului osos şi influenţele hormonale asupra osului, care devine mai rezistent, scăzând riscul apariţiei osteoporozei
- Bolile cardiace - consumul de roşii protejează împotriva infarctului şi a aritmiilor cardiace
- Cancerul de prostată - bărbaţii care consumă frecvent roşii au un risc mai scăzut cu 40% de apariţie a acestei boli
- Obezitatea şi diabetul de tip II
- Reumatism
- Tromboflebită – consumul de roşii protejează vasele şi previne apariţia acestei boli
- Astmul şi infecţiile pulmonare - licopenul conţinut de roşii este eficient în cazul inflamaţiilor pulmonare şi reduce riscul de apariţie a astmului

Cum le alegem?

Pentru a beneficia din plin de calităţile miraculoase ale roşiilor, trebuie să căutăm roşiile de grădină, de culoare foarte intensă, închisă. Acestea sunt mai bune şi conţin mai mulţi fitonutrienţi, precum licopenul. Fitonutrienţii din roşii devin mai concentraţi dacă acestea sunt preparate sub formă de sos sau pastă şi mai uşor absorbabili dacă asociem roşiile cu ulei de măsline. Salatele de roşii trebuie consumate imediat după ce sunt preparate. O salată pregătită cu mult timp înainte de masă îşi pierde din proprietăţile nutritive.

Cura cu suc de roşii

Sucul de roşii se recomandat a fi băut în tot timpul anului, dar mai ales acum, când poate fi preparat din roşii proaspete. Cantitatea optimă de suc de roşii este de 250-500 ml pe zi. Curele cu suc de roşii se efectuează timp de 3-4 săptămâni, câte trei pahare pe zi, pentru tratarea diferitelor afecţiuni. Pentru a beneficia din plin de cură este bine să combinăm roşiile cu alte produse complementare. Astfel, în afecţiuni hepatice este indicat să consumăm suc de roşii amestecat în cantităţi egale cu suc de morcov. Se beau trei căni cu suc proaspăt pe zi, cu 35-40 de minute înainte de masă. Pentru tratarea reumatismului se combină sucul de roşii cu sucul de ţelină în proporţii egale, iar pentru afecţiunile stomacale sau ale sistemului digestiv se amestecă două părţi de suc de roşii cu o parte de suc de cartofi. Sucul proaspăt de roşii este indicat tuturor şi pentru proprietăţile sale de detoxifiere a organismului. Prin conţinutul ridicat de pectină, roşiile absorb toxinele de la nivelul intestinelor. În cazul fumătorilor, consumul de suc de roşii proaspăt reduce considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminuează acţiunea negativă a gudronului din fumul de ţigară asupra sângelui, acţiune extrem de nocivă care determină apariţia diverselor boli. Cercetătorii au descoperit că şi bolile de ochi sunt mai rar întâlnite la persoanele care au o dietă bogată în antioxidanţi, mai ales la cei care consumă suc de roşii în cantităţi importante.

Salata de roşii în fiecare zi

Porţia ideală pentru un adult este de 150-200 de grame de salată de roşii pe zi. Salata trebuie preparată numai cu ulei presat la rece (de măsline sau de floarea-soarelui), deoarece numai în prezenţa grăsimilor pe care le conţine uleiul, substanţele importante din roşie pot fi asimilate de organism. Pentru un gust mai bun, în salată este de preferat să adaugăm suc proaspăt de lămâie în loc de oţet.

Sursa: Revistafelicia 08 Iunie 2010

 

[anuk]

Plantele biblice si terapia naturista



Mai multe plante, foarte cunoscute de altfel in randul crestinilor, sunt mentionate in Biblie cu diferite prilejuri. Ele sunt folosite deopotriva in cultul crestin si in medicina. Mentionarea lor in cartile sfinte, utilizarea la prepararea unor produse sacramentale, precum si rezultatele terapeutice obtinute in urma administrarii lor le-au creat o aura sfanta, motiv pentru care le descoperim sub titulatura de “plantele biblice”.

1) Scortisoara. O prima planta mentionata in Sfanta Scriptura este scortisoara. Adica scoarta aromatica a unor arbori, totdeauna verzi, care se dezvolta mai ales in Sri Lanka, India, Madascar, Jamaica si China. Despre aceasta planta se pomeneste in Iesirea 30, 23-25, la prepararea, alaturi de alte plante, a mirului pentru ungerea sfanta, precum si in Apocalipsa Sfantului Ioan la 18, 11-13, cand se prezinta episodul in care negustorii Pamantului vor plange pentru ca nimeni nu le va mai cumpara marfa… „si scortisoara, si balsam, si mirodenii, si mir, si tamaie, si vin, si untdelemn…”. In terapeutica, scortisoara este un antidiareic, antimicrobian si astringent, fiind folosit in mai multe afectiuni respiratorii, stomatologice etc.. Din 2002, uleiul de scortisoara este folosit la prepararea Sfantului si Marelui Mir.

2) Nardul. O alta planta mentionata in Biblie este nardul (Cantarea Cantarilor 1,11; Ioan 12, 1-8, nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaya. Nardul, alaturi de alte aproximativ 50 de ingrediente, intra in compozitia Sfantului si Marelui Mir, cel prin care se pune temelie sfinteniei in viata Bisericii si crestinismului. Cu acest Mare Mir se sfintesc bisericile, antimisele si obiectele de cult, fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie. Uleiul de nard se extrage din radacina plantei, are actiune antiinflamatorie, antiseptica, bactericida, fungicida, laxativa si purgativa. Cele mai cunoscute laboratoare unde se prepara acest ulei sunt cele din Egipt.

3) Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, in Facerea 8,11; Iesirea 30,24, Psalmul 22,6; Zaharia 4,3; Luca 7, 46, Deuteronomul 7,13 etc. Poate cea mai impresionanta mentionare a maslinului este cea referitoare la intoarcerea porumbelului cu ramura verde de maslin in cioc, in timpul Potopului lui Noe. Uleiul de maslin, alaturi de paine si vin, este cel de-al treilea articol al binecuvantarii lui Dumnezeu: ”Si te va iubi, te va binecuvanta, te va inmulti si va binecuvanta rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau: painea ta, graul tau, vinul tau, untdelemnul tau.” (Deuteronomul 7,13). Maslinul este simbolul gloriei si pacii, iar pentru Palestina este chiar emblema ei. El este cultivat in multe tari, precum Grecia, Spania, Tara Sfanta etc. Frunzele, maslinului, totdeauna verzi, inchipuie nemurirea, iar lemnul lui, pretuit pentru finetea sa, a fost folosit pentru cioplirea heruvimilor, a usilor, corniselor si stalpilor Templului lui Solomon. Uleiul de masline este folosit pentru vindecarea ranilor, pentru mentinerea inimii sanatoase, inlaturarea diabetului etc., iar in crestinism, pentru la Taina Sfantului Botez, Taina Sfantului Maslu, la miruirea credinciosilor, la Litie, la prepararea Sfantului si Marelui Mir.

4) Cedrul. Alaturi de aceste plante si arbori, Biblia mai pomeneste si de cedru, un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, folosit la constructiile navale, fabricarea mobilelor, in sculptura. Acest arbore este cel mai laudat in Sfanta Scriptura, fiind pomenit de 75 de ori, fiind dat adesea ca exemplu de maretie, in Numerii 24, 6; III Regi 6,15, Cantarea Cantarilor 5, 15, Isaia 2, 13, Iezechiel 17, 22 etc. Din lemn de cedru a fost construita corabia lui Noe, templul lui Solomon si chiar lemnaria acoperisului Sfantului Mormant al Mantuiotrului Iisus. Cele mai renumite zone unde creste cedrul sunt Libanul, Siria, dar el mai creste si in Cipru, Algeria si Maroc. Din distilatul de frunze de cedru si conuri se obtine un ulei cu actiune antispetica, cu multe intrebuinatari terapeutice, folosit si ca sedativ nervos sau stimulent tonic.

5) Alte plante biblice: mirtul, isopul, vita-de-vie. Mirtul (Neemia 8, 14-15; Isaia 41, 19, 20 etc.), considerat de vechii evrei ca semn de placuta aducere aminte a vremurilor bune, iar de crestini ca simbol al biruintei asupra mortii, simbol al frumusetii, tineretii si fecioriei. El se gaseste in Palestina si in intregul Orient si intra in compozita mirului. Mai amintim aici isopul (Psalmul 50), cu un puternic efect antiseptic si astringent, folosit si el in prepararea mirului, si vita de vie, din care se prepara vinul ritualic, fara de care nu se poate sluji Sfanta Liturghie, cu efecte terapeutice foarte binecunoscute de credinciosi.

 

[anuk]

Galbenelele (Calendula Officinalis – Fam. Compositae)


Denumiri populare: ochi galbeni, rujulita, calinica.Galbenelele (Calendula Officinalis - Fam. Compositae)

Prezentare: planta cu tulpina inalta de pana la 75 cm, ramificata si paroasa, cu flori galbene, centrale, tubuloase. Infloreste in perioada mai-septembrie.

Raspandire: din zona de campie pana in zona montana, atat in terenuri cultivate dar si necultivate, pe marginea drumurilor, cailor ferate, gardurilor. Este orginara sin sudul Europei.Galbenelele (Calendula Officinalis - Fam. Compositae)

Partile utilizate ale plantei: florile marginale (Flores Calendulae sine receptaculis), ce se vor rupe fara codite la completa lor maturitate.

Componentii principali: saponozide triterpenice, carotenoide (licopina, neolicopina A, alfa si beta-caroten, rubixantina, luteina), flavonoizi, glicozizi flavonici, rutinozizi, ulei volatil, substante amare, mucilagii, vitamina C.

Proprietati:

* Intern: diaforetic, sedativ, antiinflamator, gastrointestinal, colagog, coleretic, bactericid, antitricomonazica.
* Extern: antiinflamator hemoroidal, cicatrizant, stimuland circulatia sangelui la nivelul tesuturilor.

Indicatii:

* Intern: in dischinezii biliare, ulcer gastric, ulcer duodenal, dismenoree, enterocolita.
* Extern: plagi ce se vindeca greu, hemoroizi, degeraturi, arsuri, eczeme, tenuri uscate, acnee, metroragii, leucoree, Trichhomonas vaginalis (sub forma de infuzie).

Mod de folosire:

* Intern:
o Infuzie din 2 lingurite de flori la 300 ml apa clocotita, se va bea inaintea meselor principale.
o Infuzie din 4 linguri de flori la 200 ml apa clocotita, din care se ia 3 linguri pe zi.
o Tinctura: 30 picaturi in putina apa de 3 ori pe zi – pentru reglarea ciclului menstrual.
* Extern:
o Comprese cu amestec de 10 g tinctura si 90 g apa fiarta si racita – pentru rani, ulceratii, arsuri.
o Tinctura de galbenele se obtine din macerarea a 20 g flori la 100 ml alcool de 70 grade, timp de 8 zile.
o Infuzie din 10 g flori la 100 ml apa – folosita in spalaturi vaginale pentru anihilarea protozoarului Trichomonas vaginalis.

 

[anuk]

Cicoarea, sau Cichorium intybus

Desi foloasele medicale ale acestei plante sunt numeroase, cicoarea este cunoscuta ca fiind un excelent înlocuitor de cafea. Aceasta si-a câstigat faima înca din Antichitate, datorita proprietatilor sale terapeutice, Egiptenii vechi folosind-o pentru a trata problemele ficatului si vezicii biliare.


Desi foloasele medicale ale acestei plante sunt numeroase, cicoarea este cunoscuta ca fiind un excelent înlocuitor de cafea. Aceasta si-a câstigat faima înca din Antichitate, datorita proprietatilor sale terapeutice, Egiptenii vechi folosind-o pentru a trata problemele ficatului si vezicii biliare.

Denumire stiintifica: Cichorium intybus

Denumiri populare: cicoara, cicoare de camp, cicorie amara, dudau, mestica, cocita, cicoare de vara, incingatoare, sporis, floarea secarei.

Descrierea plantei

Cicoarea este o planta perena comestibila, nativa din Africa de Nord, Europa si Asia. Astazi, poate fi gasita peste tot în lume si în special pe terenurile cu un climat temperat usor. Aceasta si-a câstigat faima în Antichitate, datorita proprietatilor sale terapeutice, Egiptenii vechi folosind-o pentru a trata problemele ficatului si vezicii biliare.

Acestia consumau cicoare în cantitati mari, deoarece credeau ca planta ar putea purifica sângele si elimina toxinele din ficat. În Franta, în timpul lui Napoleon, cicoarea a fost folosita ca înlocuitor de cafea. Anglia si Statele Unite au urmat repede acest exemplu. În timp ce radacina acestei plante este folosita ca înlocuitor de cafea, alte componente sunt utilizate fie în bucatarie (în special în salate), fie ca medicament. Comparativ cu, cafeaua, cicoarea stimuleaza sistemul nervos prin sustinerea capacitatilor mentale si de concentrare. Aceasta planta este, de asemenea, recomandata în lupta împotriva starilor de somnolenta si astenie. Datorita substantelor pe care le contine (chicorine si colina), planta prezinta caracteristici asemanatoare unui laxativ. În acelasi timp, cicoarea stimuleaza digestia si secretia pancreatica, care reglementeaza cantitatea de glucoza în corpul uman.

Proprietati si beneficii

Desi foloasele medicale ale acestei plante sunt numeroase, cicoarea este cunoscuta pentru faptul ca este considerata un excelent înlocuitor de cafea. În plus, contine insulina - o substanta din grupul saccharoids, folositoare in transformarea substantelor nealimentare în biodegradabile.

În compozitia chimica a plantei pot fi gasite substante, cum ar fi insulina, chicorine, colina, tanin, acid chicoric, acizi aminated, amidon, protids, minerale si vitamine (B, C, K, P). Radacina plantei contine cea mai mare concentratie din substantele mentionate anterior. Diferite studii arata ca insulina reduce foarte mult riscul de cancer intestinal. Tanina functioneaza ca un astringent, tonic, dezinfectant, detoxicant si are un efect usor antibiotic. Aceasta influenteaza în continuare efectele vezicii biliare. Sub influenta compusilor cu gust amar, este stimulata si digestia, drenarea ficatului si a coloanei vertebrale. Acesti compusi reduc foamea si stimuleaza senzatia de satietate. Cicoarea ajuta corpul sa absoarba mai bine calciul si alte minerale.

Amestecurile care contin cicoare sunt eficiente în tratarea problemelor de digestie, gastrita, hepatita, de vezica biliara, enterocolite usoare, viermi intestinali si hemoroizi. Datorita compusilor activi din planta, glucoza din sânge se acumuleaza mai repede sub aspectul de glicogen în ficat. Acest proces duce la o scadere a glicemiei si colesterolului, care reduce diabetul si atero-scleroza. Alte afectiuni tratate de cicoare sunt: acnee, anemie, anorexie, probleme cu inima, artrita, astenie, probleme ale ficatului si vezicii biliare, congestia hepatica, depresii, dermatoze, diminuarea secretiilor biliare, dureri de cap, furunculoza, hepatita, hidropizie, icter, infectii urinare, insuficienta biliara, litiaza, oboseala, febra Marsh, parazitoze intestinale, reumatism.

Amestecuri si tratamente

Amestecurile de cicoare ajuta la detoxifierea organismului si reglarea metabolismului, fiind recomandate celor care au o dieta inexacta (deci un metabolism scazut) si, de asemenea, celor care sufera de furunculoza, acnee, intoxicatii.

Atunci când se administreaza tratamente pe baza de cicoare, în cazul persoanelor cu un apetit de remarcat, se recomanda ca acestea sa fie facute între mese. Daca scopul este de a stimula apetitul, amestecul de cicoare ar trebui sa fie administrat chiar înainte de cina.

Pentru reducerea glicemiei, se recomanda consumul a doua cani de infuzie de cicoare pe zi sau o ceasca de, decoct înainte de cina. O cana de infuzie de cicoare înainte de cina stimuleaza digestia si este recomandata în timpul starilor de nervozitate, astenie, tuse. Pentru a pregati infuzia de cicoare trebuie sa amestecati doua linguri de cicoare într-un litru de apa fiarta timp de 10-15 minute.

Pentru decoct este necesara putina radacina de cicoare uscata amestecata într-un litru de apa clocotita si apoi lasata sa se raceasca timp de aproximativ 15 de minute.

Sucul de cicoare detoxifica organismul si este recomandat cate 2-3 linguri pe zi. Pentru a prepara sucul de cicoare este necesar sa se fiarba 1 litru de infuzie de cicoare, care se amesteca cu 1 kg de zahar, pâna când lichidul devine gros, ca siropul.

Daca este necesar, se poate prepara si un tip de gem din radacina de cicoare pentru a trata problemele pulmonare.

Frunzele de cicoare sunt utilizate în mod eficient ca bandaje pentru taieturi si vânatai. Cataplasmele pot fi facute din infuzie de cicoare în cazuri de acnee, furunculoza, taieturi si vânatai.

Tinctura se prepara din 20 de linguri de pulbere de radacina asezate intr-un recipient, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Recipientul se inchide ermetic si se lasa la macerat 12 zile, dupa care se strecoara, iar extractul se toarna in sticlute mici, inchise la culoare si se pastreaza maximum 2 ani. Este recomandata administrarea unei lingurite de 4 ori pe zi, timp de 1-3 luni.

Atentie!

Daca aveti pietre la rinichi nu vor consumati cicoare in cantitati mare (radacina are un continut ridicat de oxalati

 

[anuk]

Tutunul ar putea sa impiedice ridurile

Uite o propozitie pe care nu credeam sa o aud vreodata, daramite sa o scriu. Planta de tutun contine substante antioxidante care sa ajute la prevenirea ridurilor! Bineinteles, asta nu inseamna ca fumatoarele nu se expun la alte zeci de riscuri de sanatate, dar sa facem putin pe avocatul diavolului.

Un grup de cercetatori din Italia au facut aceste declaratii destul de neortodoxe. O combinatie de peptide din planta de tutun ar putea sa devina un ingredient pentru cosmetice, deoarece are proprietati antioxidante. Aceiasi combinatie stimuleaza sinteza colagenului si impulsioneaza actiunea unui set de gene care controleaza imbatranirea pielii.

Cercetatorii au ajuns la aceste concluzii dupa ce au testat proprietatiile peptidelor pe niste grefe de piele umana. Pentru studiul lor au apelat la planta de tutun asa cum exista in natura deoarece are niveluri mai inalte de glycina si proline. Acesti aminoacizi se intalnesc si in colagenul din corpul uman.

"Combinatii de peptide si astfel de amino-acizi se pot intalni si la alte plante, dar nu vor avea efecte la fel de benefice asupra pielii precum planta de tutun" a declarat seful echipei de cercetatori, Fabio Apone.

Echipa lui Apone nu a pornit la drum cu intentia de a face tutunul planta preferata a femeilor de varsta a doua din lumea intreaga. Cercetatorii italieni au vrut sa vada care este efectul culturilor de tutun asupra mediului, inclusiv asupra faunei si din accident au gasit aceasta legatura intre compozitia plantelor si pielea umana.

Numai istoria va decide daca tutunul de azi va inlocui crema de riduri de maine, iar culturile de tutun vor avea un motiv mai sanatos ca sa existe.