• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

AJUTORUL IN NATURA

Prunele uscate lupta cu diabetul

Prunele au pierdut mult teren in fata fructelor de import, exotice, in ciuda nenumaratelor lor beneficii pentru sanatate, cum ar fi faptul ca au capacitatea de a lupta cu diabetul, fara ca acesta sa fie singurul lor merit.

Prunele, mai ales cele uscate, reprezinta gustarea perfecta daca incerci sa dai jos ceva kilograme, pentru ca asigura senzatia de satietate destul de rapid. In plus, au un continut mare de fitonutrienti (compusi sanatosi de genul beta carotenului, conform Suite101.com.

Previn constipatia

Prunele, chiar si uscate, au un continut mare de fibre, astfel ca previn bolile de inima si pastreaza tractul digestiv sanatos. In plus, previn constipatia. Contin nu doar beta caroten, dar si potasiu, fier (care ajuta la absorbtia Vitaminei C), Vitamina A, C, B1, B2 si B6.

Fibrele solubile continute ajuta la prevenirea diabetului de tip 2, marind sensibilitatea organimului la insulina. Radicalii liberi pot face rau celulelor, putandu-le transforma in unele canceroase - aici intervine betacarotenul si Vitamina A, care anuleaza raul facut.

Cat despre Vitamina C, aceasta ajuta sistemul imunitar si are proprietati antihistamice, luptand astfel cu raceala, alergiile si astmul.

Potasiul este esential pentru mentinerea unei presiuni sangvine normale si functionarii optime a inimii. Fierul ajuta la formarea eritrocitelor si ajuta la transportarea oxigenului catre celule.

Vitamina B1 ajuta digestia si memoria, B2 este un antioxidant necesar mai ales cresterii si dezvoltarii, fiind de folos si parului si pielii, iar B6 este important in metabolizarea proteinelor, grasimilor si carbohidratilor.
Exista insa si o contraindicatie: persoanele predispuse la calculii renali ar trebui sa evite prunele uscate.

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/fructe/prunele-uscate-lupta-cu-diabetul-1075404
 
Trateaza febra naturist

Trateaza-febra-naturist.jpg


Unul din primele simptome ale racelii sau gripei este febra. Febra nu este boala, este un semnal de alarma ca organismul lupta impotriva unei infectii. In caz de raceala, se poate vorbi de o stare subfebrila, de o temperatura a corpului de pana la 38 de grade. Temperatura corpului de peste 38 de grade, inregistrata cu termometrul, este caracteristica gripei.

Febra nu se trateaza cu antibiotice. Ca sa scada, sa ajunga la normal trebuie tratata cauza, raceala sau gripa.

Tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, amelioreaza starile de discomfort provocate de gripa, tuse, dureri de cap, febra, ameteli. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta pusa in 200 ml de apa fierbinte. Se acopera vasul, se lasa la infuzat cateva minute si apoi, se strecoara. Se pot bea trei, patru cani de ceai pe zi.

Din amestec de busuioc, cimbru sau cimbrisor si menta se poate face o infuzie mai concentrata cu care sa se faca inhalatii in caz de nas infundat si dureri de cap provocate de sinuzita.

Tintaura este una dintre cele mai puternice plante cu efect febrifug de la noi. Tinctiura de tintaura se prepara punand intr-un vas 20 de linguri de pulbere de planta peste care se toarna un sfert de litru de alcool de 90 de grade si o cana de apa. Se lasa la macerat doua saptamani dupa care se strecoara si se pastreaza in sticla inchisa la culoare, la loc racoros.

Adultii pot lua cate o lingurita din acest extract de cinci, sase ori pe zi, indiferent de cauza care a provocat febra.

Impotriva febrei se poate bea si o infuzie din planta numita trifoi de balta. Peste una, doua lingurite de planta, se toarna o cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat, apoi se strecoara. Se beau pana la trei ceaiuri pe zi.

In caz de raceala sau gripa, de mare folos este otetul de mere care nu ar trebui sa lipseasca din nici o casa, mai ales in anotimpul rece cand bantuie raceala si gripa. O frectie generala cu otet de mere scade febra si grabeste vindecarea. Se pot pune comprese calde cu otet de mere diluat cu apa, in cap, la gat sau la talpile picioarelor. Pus in nas, daca nasul nu este ranit pe interior, otetul de mere desfunda nasul.

In timpul cat sunteti racit sau gripat, nu neglijati hidratarea organismului, mai ales daca aveti febra. Beti apa plata sau de izvor, la temperatura camerei, ceaiuri calde cu multa zeama de lamaie, nu fierbinti ca irita si mai tare gatul, intarziind vindecarea, sucuri din fructe sau lugume, supe strecurate.

Gripa nu omoara daca e tratata cu responsabilitate si respect. Complicatiile gripei, insa, pot fi uneori fatale. Ingrijiti-va!

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/tratament/trateaza-febra-naturist-1075986
 
Lintea - alimentul sanatos si complet al dietei tale.

ntea face parte din familia leguminoaselor, dar este adesea ignorata in favoarea fasolei sau mazarii sau este considerata un simplu ingredient in supe si garnituri. Insa multa lume nu stie ca lintea este delicioasa si are multiple binefaceri asupra sanatatii!

Datorita continului inalt proteic, lintea merita mai multe sanse!

In spatele lintei se ascunde un istoric bogat care merge pana in Egiptul antic, atunci cand boabele de linte erau folosite ca alimente, dar si ca material de conservare pentru lucrurile pretioase. Un obelisc antic a fost descoperit inundat in tone de linte!

Lintea este astazi utilizata in numeroase retete si reprezinta un aliment de baza in bucataria indiana si cea oriental-europeana. Majoritatea indienilor consuma linte de cel putin doua ori pe zi.

Un alt motiv pentru a aprecia lintea, in afara continutului proteic inalt, este bogatia in fibre, vitaminele C si B.

Lintea este esentiala pentru evitarea oricarei carente in cadrul unui regim alimentar vegetarian. Boabele de linte contin fier, sunt indicate pentru prevenirea si corectarea anemiei si mai ales pentru copii si femeile insarcinate.

Cum gatesti lintea?

Poti s-o fierbi, s-o faci la cuptor sau la abur. Boabele de linte mai contin si opt aminoacizi esentiali (printre care izoleucina si lizina), care sunt indispensabili pentru buna functionare a organismului.

In magazine se gasesc diferite varietati de linte, dintre care e greu sa alegi. Varietatile cuprind toate culorile curcubeului (verde, rosu, galben, negru, maroniu). Fiecare culoare este specifica unui anumit stil de bucatarie, incepand de la salate reci si calde pana la supe si mancaruri .

In revista International Journal of Cancer, un studiu publicat de cercetatorii din Boston subliniaza ca regimul alimentar bogat in linte si mazare are efecte pozitive in reducerea riscului de cancer la san.

Poti include lintea in dieta ta zilnica, sau macar o data pe saptamana, pentru sanatate!



Sursa articoluilui
 
Canabisul, benefic pentru bolnavii de cancer

208512_articol.jpg


Ingredientul care ofera senzatia de euforie si stimuleaza pofta de mancare in urma consumului de Canabis, ar putea ajuta bolnavii de cancer sa-si recapete apetitul si placerea de a manca.
Cercetatorii din Canada au facut un experiment pe 21 de pacienti, tratati de cancer, si le-a oferit pastile continand substanta psihoactiva gasinta in Canabis.

Dupa 18 zile de tratament, 73% dintre pacienti au declarat ca au o mai mare pofta de mancare, iar 55% au sustinut ca mancarea are un gust mai bun.

Cei care au consumat Canabis s-au putut relaxa mai bine, in urma consumului, scrie rawstory.com.

Multi pacienti, tratati de cancer, se plang ca mancarea miroase si are un gust neplacut, asa ca mananca mai putin.

"Mult timp am crezut ca nu se poate face nimic, dar acum avem sperante", a declarat profesorul Wismer, de la Universitatea din Alberta.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...abisul-benefic-pentru-bolnavii-de-cancer.html
 
Un elixir al vietii - terapia cu sucuri naturale

Un-elixir-al-vietii---terapia-cu-sucuri-naturale.jpg


Tratamentul cu sucuri naturale este cunoscut de cinci milenii. Medicina traditionala din India vorbeste de ayurveda, un tratament cu sucuri destinat sa fortifice tesuturile corpului uman, dar, mai ales, sa previna aparitia bolilor.

O bautura placuta si un profilactic perfect

Astazi, efectul sucurilor asupra organismului este dovedit prin cercetari clinice. La Portland (SUA), doctorul Steven Bailey a testat un amestec de sucuri naturale pe pacienti bolnavi de artrita, cancer si SIDA. A demonstrat ca efectul lor este miraculous, daca este aplicat in fazele incipiente ale imbolnavirii.

Dar cele mai spectaculoase rezultate in tratamentul cu sucuri se obtin in conditiile folosirii lor ca mijloace preventive. Sucul este o bautura placuta si un profilactic perfect.

In trecut, stoarcerea fructelor si a legumelor, efectuata manual, cerea un efort considerabil, in fata caruia multi renuntau. Astazi, dispunem de aparatura capabila sa stoarca orice produs natural, separand sucul de pulpa solida.

Nutritionistii recomanda ca sucul sa fie baut imediat dupa stoarcere - in scurt timp, isi pierde calitatile - iar pulpa sa fie consumata sub forma de salata, asezonata cu otet de mere, cu lamaie stoarsa sau grepfrut si cu ulei de masline virgin.

Pentru ca alimentul sa fie mai agreabil, este de preferat combinarea mai multor fruncte si legume in paharul cu suc sau in portia de salata. Combinate, alimentele devin mai placute, sunt mai bine tolerate in sistemul digestiv, iar aportul in principii alimentare active este mai complet.

Decat un kilogram de morcovi, este mai simplu un pahar de suc

Fructele si legumele, fireste, se pot consuma si nestoarse, dar consumul sucului separat de pulpa se justifica prin considerente cat se poate de rationale:

1. Legume ca morcovii, cartofii, telina si altele nu pot fi mestecate foarte bine cu dintii. Cei cu dantura in suferinta au greutati chiar si la mestecatul merelor sau al perelor. Inghitirea unor bucati nemestecate dauneaza grav sistemului digestiv.

2. Cantitatile de suc baute "la pahar" nu pot fi niciodata echivalate cu cantitatile de legume sau fructe pe care le putem consuma la o masa.

3. Organismul tolereaza foarte bine sucurile. In schimb, fibra alimentara continuta in pulpa este utila si suficienta in cantitati mai mici. Cantitatile mari de pulpa ar ingreuna digestia fara utilitate.

Un detaliu important: sucul stors in bucatarie si baut imediat este superior, sub aspect nutritiv, celui procurat din comert, chiar daca este bine conservat. Prin pasteuriazare el si-a pierdut o buna parte din calitati si, mai ales, din vitamine.

Cateva exemple traditionale

Lista sucurilor este mare, iar combinatiile de sucuri sunt la indemana fanteziei fiecaruia. Cu titlu de exemplu, merita amintite cateva din sucurile naturale ale caror virtuti terapeutice au fost verificate in timp si confirmate prin traditie:

- Sucul de ridiche este ideal contra tusei, ne fereste de afectiunile gripale, bronsite si alte viroze. Se consuma in cantitati mici, cu lingura, de 3-4 ori pe zi.

- Sucul de telina este un depurativ natural. Ajuta la drenarea bilei, elimina gazele intestinale, stimuleaza transpiratia. Este de asemenea cunoscut efectul telinei asupra virilitatii, confirmat de experienta multor barbati, dar si infirmat de esecul altora. Oricum, incercarea moarte n-are.

- Sucul de castraveti dizolva pietrele la rinichi, are efect diuretic si gust racoritor, daca este baut proaspat. Atentie: calitatile gustative se deterioreaza foarte rapid.

- Sucul de cartofi este foarte eficient in combaterea ulcerului si cicatrizarea mucoaselor stomacale, datorita mineralelor pe care le contine (cupru, calciu, magneziu), dar si unei enzime din celulele vegetale.

- Sucul de varza este la fel de indicat in caz de ulcer. Numerosi terapeuti recomanda alternarea tratamentuui: cartofi (dimineata), varza (seara).

- Sucul de ceapa combate ateroscleroza. Cate o cura in fiecare anotimp (in cantitati mici) este utila oricarei persoane varstnice.

- Sucul de rosii (proaspat, nu conservat) este benefic celor expusi riscului cardiac, dar - atentie - nu exclude tratamentul medicamentos.

- Sucul de sfecla scade tensiunea arteriala, determina dilatarea vaselor si asigura o buna circulatie a sangelui.

- Sucul de sparanghel este cunoscut din vechime, ca un diuretic de exceptie.

Automedicatia poate fi atat ineficienta, cat si periculoasa

Desi literatura naturista pedaleaza mult pe lipsa contraindicatiilor in acest domeniu, o cura sistematica, si mai ales repetata, nu trebuie initiata ca automedicatie, fara consultarea unui medic.

Informatiile naturiste au un caracter general; numai medicul stie sa individualizeze modul cum trebuie adoptat sau administrat tratamentul, in functie de fiecare organism.

http://www.ziare.com/viata-sanatoas...-al-vietii-terapia-cu-sucuri-naturale-1079071
 
Ceai de sunatoare - ajutor la menopauza

Ceaiul de sunatoare si virtutile terapeutice ale plantei de sunatoare sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale.

In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni.

Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci când se prepara tinctura din sunatoare.

Planta de sunatoare contine ulei volatil, care prezinta alfa pinen si carburi sescviterpenice, derivati polifenici, acid cafeic si colagenic, tanin de natura catehica, colina, saponine si saruri minerale.

Ceaiul de sunatoare poate ajuta cu succes in ameliorarea starilor de anxietate, imbunatatind calitatea somnului. Consumand ceai de sunatoare veti observa rezultate exceptionale in tratarea starilor de depresie si de anxietate, starilor de nervozitate, insomniei, hepatitei acuta si cronica, colitei, dischineziei biliare, gastritei, ulcerului gastric si diareei.

In urma unor studii realizate de cercetatori germani s-a constatat ca ceaiul de sunatoare este mult mai eficient in tratarea starilor de depresie decat tratamentul medicamentos.

Ceaiul de sunatoare este folosit si in combaterea nevralgiei trigemenului cu conditia de a se consuma 2-3 cani de ceai pe zi, iar zona afectata sa fie unsa cu ulei de sunatoare. Fetitelor in crestere li se recomanda doua cesti de ceai de sunatoare pe zi, ceaiul de sunatoare fiind un adjuvant remarcabil in dezvoltarea organelor genitale si pentru reglarea ciclului menstrual.

Ceaiul de sunatoare se foloseste cu succes in combaterea tusei, racelii, crampelor gastrice, in boli de ficat, ca stimulent pentru purificarea sangelui. De asemenea, ceaiul de sunatoare impiedica degener¬area celulei hepatice, avand o actiune antibiotica si antidiareica.

Intern, datorita uleiului volatil, hipericinei si taninului, are actiunea antiseptica, astringenta si cicatrizanta.

Ceai de sunatoare - uz extern


Extern, sub forma de bai si cataplasme, are proprietatea de a calma durerile, cicatriza ranile, folosindu-se mai ales in arsuri. In acest scop se creaza un unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime.

Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi.

Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta.

Ulei din sunatoare este folosit cu precadere impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la vezica, durerilor de cap. Odata pregatit, va avea un gust astringent si culoare rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri, eczeme, iritatii si altele.

Ceai de sunatoare - preparare

Pentru prepararea ceaiului de sunatoare se pune 1 plic la 250 ml de apa clocotita si se acopera pentru 10 minute. Daca aveti nevoie de o doza mai concentrata puneti 2-3 pliculete la 100 ml de apa clocotita.

Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita. Se recomanda consumul unei lingure de ceai dupa fiecare masa.

Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.

Tinctura de sunatoare


Se prepara din:

* 40 g sunatoare
* 30 g roinita
* 15 g valeriana
* 15 g levantica

Se pun la macerat timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmand apoi filtrarea. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros.

Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, cate 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, cate 10-20 picaturi.


http://www.intrefete.ro
 
Sculatoarea--un-afrodisiac-natural-de-exceptie.jpg


Sculatoarea, un afrodisiac natural de exceptie


Sculatoarea, numita in popor si bujor, limba cucului, iapa sarpelui, mana Maicii Domnului sau poroinic, creste si la noi in tara, in regiunea muntoasa a Vaii Teleajenului si este renumita mai ales pentru efectele sale afrodisiace. Planta prefera solurile umede, pajistile si tufisurile din jurul izvoarelor.

Tulpina, usor trunchiata si roscata in partea ei superioara, poate avea o inaltime de la 15 cm pana la 65 cm. Frunzele au culoarea verde inchis si, pe fata superioara, au numeroase pete brune. Florile, roz sau rosii, cu pete purpurii dispuse simetric, infloresc din iunie pana in iulie.

In scop terapeutic se foloseste planta intreaga dar efect afrodisiac il au, mai ales, tuberculii, recoltati in perioada de inflorire. Sculatoarea contine uleiuri volatile, fitosteroli, rezine, principii active, furocumarine, colina, mucilagii, taninuri, acizi organici si se recomanda in impotenta, frigudidate, sterilitate la femei.

Preparatele din sculatoare au actiune afrodisiaca, stimuleaza apetitul sexual, sculatoarea fiind considerata Viagra romanesca. Este vasodilatatoare genitala, stimuleaza activitatea gonadelor si secretia hormonilor sexuali si implicit de excitare a sistemului nervos, combate impotenta si frigiditatea.

Sculatoarea poate fi administrata sub forma de infuzie ori tinctiura. Infuzia se obtine turnand 200 ml de apa clocotita peste o lingura de planta uscata care sa contina si tubercul. Se lasa la infuzat cinci minute dupa care se strecoara. Se beau doua ceaiuri pe zi.

Tinctura se prepara din planta intreaga, proaspata, tocata marunt, pusa intr-un borcan, fara sa se indese, peste care se toarna alcool de 70 de grade cat sa cuprinda toata planta. Amestecul se lasa la macerat doua saptamani, dupa care se filtreaza si se pastreaza la rece, ferit de lumina, in sticle de culoare inchisa.

Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita. O lingurita de tinctura cu o jumatate de ora inainte de actul sexual, are efect rapid, deoarece mareste apetitul sexual si imbunatateste erectia.

O reteta batranesca, cu rezultate remarcabile, recomanda sa se piseze intr-un mojar, 6, 8 bulbi de sculatoare peste care se pun o suta de grame de tuica de casa.

Amestecul, pus intr-o sticla sau borcan, se lasa la macerat 12 ore, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul se bea pe parcursul unei zile. Cura dureaza una, doua saptamani.

Tratamentul cu sculatoare nu se recomanda persoanelor hipertensive, decat sub stricta supraveghere a medicului si la recomandarea acestuia, si nici femeilor insarcinate.



http://www.ziare.com
 
TOP 6 Plante despre care nu stiai ca sunt toxice

De-a lungul timpului oamenii au invatat sa foloseasca plantele de pe Pamant in folosul lor. Au invatat ca unele pot trata foarte bine bolile, iar altele din contra, pot provoca mai mult rau. Astazi, folosim anumite plante strict sub forma decorativa, dar oare stim ce se ascunde in spatele lor? Mai jos propunem un top al celor mai des intalnite plate care sunt in realitate toxice.

Craciunita (Euphorbia pulcherrima)

Pentru inceput o sa prezentam un exemplu care este destul de cunoscut tuturor. Craciunita este o planta ornamentala, cunoscuta si denumita in acest fel deoarece infloreste in preajma Craciunului. Planta are TOP 6 Plante despre care nu stiai ca sunt toxicede obicei frunze rosii si verzi si face flori de culoare roz. Exista in schimb foarte multe combinatii cromatice.

Trecand de aspectul pe care Craciunita il are, trebuie sa mentionam ca planta este destul de toxica. Persoanele care au inghitit frunze din aceasta planta s-au plans ca au suferit de diaree si de eruptii pe piele. In unele cazuri, persoanele care au atins frunzele si pe urma au dus mainile la ochi au suferit de tulburari de vedere temporare.

In cele mai multe din cazuri, pacientii care s-au prezentat la doctori din cauza intoxicatiei cu aceasta planta sunt copii.
200(11).jpg


Iedera (Hedera helix)

Acesta planta este probabil cea mai intalnita planta cataratoare din Europa. Si in Romania foarte multe persoane care au curte, sau chiar si la bloc, prefera sa “orneze” un perete cu iedera.

Fiind o planta cataratoare, aceasta creste foarte repede si se extinde foarte mult. Atata timp cat vremea este calduroasa, planta este mereu verde.TOP 6 Plante despre care nu stiai ca sunt toxice
Trecand la aspectul pe care nu multi il cunosc, iedera este in acelasi timp si o planta otravitoare.

Si de aceasta data copiii sunt cei care sufera cel mai mult. Frunzele de iedera provoaca halucinatii si febra. In multe cazuri au fost inregistrate simptome ca delirul, iritatii ale pielii sau basici in zona gurii .
202.jpg


Aloe Vera

Stim ca majoritatea dintre voi nu o sa fie de acord cu faptul ca Aloe Vera este toxica. De aceea mentionam ca nu vrem sa convingem pe nimeni de acest lucru, ci doar sa prezentam niste fapte reale.

Aloe Vera este o planta care contine in interior o seva. Este usor de recunoscut, deoarece este o planta spinoasa, care are aspect de cactus si care produce niste flori galbene.

TOP 6 Plante despre care nu stiai ca sunt toxiceAloe Vera a fost folosita inca de pe vremea incasilor pentru tratarea arsurilor, dar si acestia au stiut cum sa manipuleze planta si ce sa aleaga din ea. In concluzie, nici tulpina si nici seva care este interiorul plantei de aloe vera nu sunt toxice, ci membrana care se regaseste intre tulpina si seva .
Cei care au inghitit planta in forma bruta au raportat ameteli severe, diaree, eruptii pe piele si colorarea urinei in rosu (nu de la sange).
205.jpg


Azaleea (Rhododendron spp)

Aceasta planta este foarte cunoscuta si apreciata in intreaga lume. Florile pe care Azaleea le dezvolta pornesc de la alb spre roz puternic si emana un miros incantator. Ce sa mai spunem, este o minunatie in curtea oricarei gospodine care vrea sa faca impresie buna.TOP 6 Plante despre care nu stiai ca sunt toxice

Pe cat de incantatoare este Azaleea pe atat este de periculoasa in cazul in care frunzele sunt inghitite. Fata de plantele prezentate mai sus, adaugam pe lista de primejdii si moartea, in acest caz. Simptomele intoxicatiei cu frunze de azalee pornesc de la voma, salivatie excesiva, umezirea exagerata a ochilor si a nasului, dureri abdominale, probleme respiratorii, paralizia mainilor si picioarelor si intr-un final coma care duce la deces.
204.jpg


Dieffenbachia (Dieffenbachia)

Probabil numele nu va spune nimic, dar poza este mai mult decat lamuritoare. Exista foarte multe case in care un ghiveci cu Dieffenbachia troneaza triumfator langa o usa sau in sufragerie.
Trebuie stiut ca Dieffenbachia este o specie din zona padurilor tropicale, este o planta decorativa care are frunze mari, ovale, alungite, de culoare verde cu pete albe.

Printre cele mai intalnite simptome in cazul intoxicatiei gasim incapacitatea de articulare a cuvintelor, greata, voma si ameteala.
203.jpg


Leandrul (Nerium oleander)

Frumosul leandru din gradina ascunde un secret urat: este usor toxic. Bineinteles, in cazul in care este inghitit. Si aici trebuie sa mentionam ca in general copiii sunt cei care cad prada tentatiei de a gusta un pic din „tufa aceea care face flori roz si frumoase”.

Trecand de capitolul gluma, trebuie sa stiti ca leandrul este o planta foarte periculoasa, iar intoxicatia poate duce foarte usor la deces. In primul rand simptomele sunt: diaree si deshidratare rapida, palpitatii ale inimii, lesin, puls scazut, care intr-un final duc la coma.

Un aspect foarte des intalnit este aceala ca leandrul ingerat provoaca depresii cu tendinte de suicid. Chiar daca pare absurd, bagam mana in foc ca nu este de gluma.

sursa:
 
Nucile luptă cu oboseala cronică

Nuca are în compoziţie o suită de substanţe nutritive, drept pentru care este recomandată persoanelor anemice, convalescente sau cu distrofie alimentară ori epuizare nervoasă. Miezul de nucă se foloseşte fărâmiţat bine, altfel poate provoca indigestie. Doza recomandată este de până la șapte nuci, altfel riscaţi să vă confruntaţi cu dureri de cap, spasme stomacale sau constipaţie. Se consumă un amestec format din cantităţi egale de miez de nuci pisat, caşcaval ras şi stafide. Făina de nuci obţinută prin măcinare, amestecată cu stafide, combate durerile cardiace.

Vindecă infecţiile urinare şi chisturile
Miezul de nucă prăjită la grătar cu lemne, foarte bine pisat, combate infecţiile urinare. De asemenea, curăţă şi vasele sangvine. Dacă aveţi probleme cu depunerile de săruri, chisturi sau tumori, consumaţi… coajă de nucă. Aşadar, se pisează mărunt coaja uscată a cinci nuci, se amestecă împreună cu 500 ml de ţuică, se lasă la macerat timp de o lună, după care se bea câte o lingură dimineaţa, pe nemâncate.
Pentru a scăpa de tuse, pisaţi patru nuci întregi (miezul şi coaja) şi amestecaţi-le cu o lingură cu fructe uscate de soc. Se fierbe amestecul în 500 ml apă, la foc mic, timp de 15 minute. Se răceşte, se strecoară şi se amestecă bine cu o lingură cu miere de albine. Se bea câte o lingură de trei ori pe zi, timp de o săptămână.
Dacă aveţi vinişoare şi varice, acestea se pot vindeca dacă faceţi frecţii uşoare sau aplicaţi nişte comprese cu macerat din coajă verde de nucă. Reţeta: se umple un borcan cu coji tăiate mărunt sau tocate. Se toarnă deasupra oţet de mere şi se macerează vreme de trei săptămâni.

Leac pentru stomac
Siropul din coji de nuci este un întăritor excelent şi totodată un leac pentru bolile de stomac. Aveţi nevoie de trei pumni de coji verzi de nucă proaspăt adunate, tăiate mărunt. Acestea se fierb zece minute într-un litru de apă, în care se pun şi trei cuişoare aromate. Se lasă să se răcească, se strecoară şi se amestecă împreună cu un kilogram de zahăr tos. Se toarnă în sticle de culoare închisă şi se ia de trei ori pe zi câte o linguriţă, după mesele principale.

Tinctura, adevărat balsam pentru pancreas
Nucile verzi se taie cu un cuţit de inox pe un fund de lemn, se pun într-un borcan după ce au fost amestecate în prealabil cu zahăr. Abia după trei zile se adaugă ţuica (pentru adulţi - 250 ml la fiecare zece nuci, pentru copii - 250 ml la fiecare 20 de nuci). Se macerează încă două săptămâni, apoi se strecoară. Se administrează pentru vindecarea bolilor ce apar pe tractul digestiv, dureri de stomac şi pancreas cu zece minute înainte de masă. Doza pentru adulţi este de o lingură, iar pentru copii, o linguriţă.
Ana-Maria Cocea
Elimină viermii intestinali
Luaţi 20 de nuci, pe care le pisaţi şi le puneţi într-un borcan de trei litri cu ţuică. Se închide vasul etanş, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasă la soare timp de 40 de zile, agitându-se zilnic. Se strecoară printr-un dres fin, se stoarce bine şi se păstrează în sticlă de culoare închisă la frigider. Se foloseşte pentru tratarea cancerelor, dar şi pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administrează la fel ca tinctura de nuci verzi.

http://www.taifasuri.ro
 
Super-alimentul anului: nucile


Oamenii de ştiinţă din America ne sfătuiesc să mâncăm mai des nuci. O echipă de cercetători din Pennsylvania a descoperit că nucile conţin un nivel ridicat de antioxidanţi, substanţe chimice care pot neutraliza alte substanţe periculoase pentru organism, contribuind astfel la apărarea imunitară.

Ei spun că nucile sunt mai sănatoase decât alunele, migdalele sau fisticul.

Dr. Joe Vinson, de la University of Scranton, a descoperit că, dintr-o gamă de alimente similare - miezi de fructe uscate - nucile au un nivelul de antioxidanţi de două ori mai mare decât celelalte fructe înrudite.
Antioxidanţii găsiţi în nuci sunt de 2 - 15 ori mai puternici decât vitamina E, una dintre cele mai bune "apăratoare" ale organismului .

Nucile sunt cunoscute ca fiind alimente sănătoase şi nutritive, care conţin proteine de înaltă calitate, o mulţime de vitamine şi minerale, precum şi fibre dietetice.

De asemenea, ele nu conţin gluten - o substanţă la care unele persoane prezintă intoleranţă.

Studii efectuate anterior au mai demonstrat că un consum regulat al unor cantităţi mici de miez de nucă poate scădea riscul apariţiei unor boli precum cele cardiace, a unor tipuri de cancer sau a diabetului tip 2.

Conform dr. Vinson, nucile mai au un avantaj faţă de alune sau migdale - ele sunt foarte gustoase şi fără a fi prăjite.

"Căldura cuptorului reduce calitatea antioxidanţilor. De aceea, este bine ca oamenii să consume aceste alimente crude", a declarat cercetătorul.


http://www.descopera.ro
 
Untisorul elimina toxinele din organism

Untisorul-elimina-toxinele-din-organism.jpg
asa arata !

Untisorul (Ficaria ranunculoides) este o planta mica, erbacee, cu frunze rotunde, lucioase, carnoase si bogate in vitamina C. In functie de zona in care se gaseste, untisorul se mai numeste si salata de camp, untul vacilor, salata mieilor, iarba randunelului ori grausor.

Untisorul creste prin tufisuri, in livezi, paduri, parcuri si gradini, in toate zonele tarii, pretutindeni unde este umezeala. Frunzele de untisor ajuta la eliminarea toxinelor, curata sangele si ficatul, lupta cu anemia, apara organismul de de virusi si infectii, ne umple de energie, redandu-ne pofta de viata.

Frunzele de untisor contin multa vitamina C dar si vitamina E, calciu, potasiu si fibre alimentare care ajuta la reducerea nivelului colesterolului in sange si la reglarea tensiunii arteriale.

Consumul de salata din frunze de untisor scade riscul de cataracta si ajuta la mentinerea sanatatii creierului datorita acidului folic pe care il are in compozitie. Untisorul ajuta, de asemenea, la imbunatatirea circulatiei sangelui.

Untisorul se consuma in salate sau se adauga in ciorbe alaturi de alte verdeturi de sezon dar numai cand sunt foarte tinere. Acum este timpul lor si le gasiti in legaturi, pe tarabele din piete, alaturi de urzici, leurda, papadie, ceapa verde, usturoi. Dupa ce planta infloreste, frunzele de untisor devin toxice si nu mai sunt bune de mancat.

Pentru o salata de untisor e nevoie de o legatura de frunze de untisor, o legatura de patrunjel proaspat, un ardei capia rosu, cateva rosii mici, lamaie, ulei de masline.

Frunzele de untisor se spala bine si se lasa la scurs sau se usuca intr-un prosop de bucatarie curat. Li se rup coditele, se taie ca orice frunze de salata si se pun intr-un castron. Patrunjelul se spala bine, se lasa la scurs sau se usuca si apoi se toaca marunt.

Rosiile se taie in doua sau in patru, depinde cat sunt de mari, iar ardeiul capia se taie in fasii subtiri. Se pun toate in castron, se presara un praf de sare si se adauga ulei de masline. Se amesteca totul si se lasa in asteptare.

Retineti ca orice salata, indiferent din ce este facuta, se prepara cu cel putin o ora inainte de a fi servita. Zeama de lamaie se adauga inainte de a fi adusa salata la masa si se amesteca din nou toate ingredientele din castron.

Alaturi de untisor, in salata, poate fi folosita leurda, cea iute si batoasa. Blandetea, delicatetea si catifelarea untisorului vor inmuia pe loc, gustul artagos al leurdei.

Untisorul se mai numeste si salata mielului deoarece, in unele locuri din tara, se obisnuieste ca in Saptamana Luminata, prima de dupa Pasti, friptura din carne de miel sa se manance cu salata din frunze de untisor.

sursa
 
Varza murată previne cancerul de sân



Celebra varză murată în saramură nu se foloseşte numai la gătit şi pentru a alunga mahmureala, ci şi în alte scopuri medicale, deoarece este un foarte bun antianemic, revitalizant şi mai ales detoxificant.

Plină cu vitamina C
Murăturile puse toamna târziu la saramură îşi păstrează aproape neatinse calităţile curative. În urma procesului natural de fermentaţie, culturile de bacterii transformă zaharurile din legume şi produc nenumărate substanţe benefice şi nutritive, precum fitochimicalele sau izotiocianatul. Dar varza murată este bogată şi în vitamina C, vitamina B, vitamina E, fibre alimentare şi minerale, precum magneziu, acid folic, potasiu, calciu, fier şi iod. Numai 100 g de varză murată asigură un sfert din doza zilnică de vitamina C recomandată, iar două pahare pe zi cu zeamă de varză pot face minuni pentru persoanele anemice sau cele care suferă de hemoroizi.
Tot în timpul procesului de fermentaţie se formează şi acidul lactic natural, care inhibă dezvoltarea nedorită a florei bacteriene în intestine şi stimulează digestia. Un consum regulat de varză murată este benefic pentru sistemul digestiv, ajută la detoxificarea organismului şi previne instalarea cancerului la colon.

Proprietăţi afrodiziace
Conform unor studii recente, varza murată are şi proprietăţi afrodiziace şi duce la creşterea potenţei masculine. Un nutriţionist croat susţine că bărbaţii nu ar mai trebui să ia Viagra, ci ar trebui să consume de două ori pe zi varză murată. Un alt studiu a demonstrat că femeile care au mâncat acest aliment de cinci ori pe săptămână au prezentat un risc mult mai scăzut de a dezvolta cancer la sân. Acest beneficiu se datorează izotiocianatului, o substanţă care împiedică răspândirea cancerului de sân, dar şi de colon, prostată, plămâni şi ficat. Graţie conţinutului său de vitamina B12, încetineşte procesul de îmbătrânire, protejând sistemul nervos şi împiedicând pierderile de memorie.

Stopează febra la copii
Bunicii noştri foloseau cu succes varza murată pentru tratarea astmului bronşic. Pentru aceasta trebuie să faceţi salată de două ori pe zi, în care să amestecaţi şi ceapă sau usturoi.
Şi-a demonstrat calităţile şi în tratarea parodontozei - pentru această afecţiune mestecaţi de şase-opt ori pe zi câte trei-patru linguri cu varză murată tăiată mărunt.
Un remediu vechi pentru alungarea febrei la copii constă în aplicarea, pe tălpile acestora, a două linguri cu varză murată mărunţită. Se acoperă cu o pungă şi apoi cu şosete, iar peste 30 de minute se schimbă varza cu alta proaspătă. În caz de răni, arsuri, lovituri şi inflamaţii, locurile afectate se pansează cu terci din varză murată (obţinut prin zdrobire), pus între două straturi de tifon, care se schimbă de două-trei ori pe zi. Dacă apare o senzaţie puternică de arsură, clătiţi varza cu puţină apă fiartă şi răcită.
Zeama omoară limbricii

Moarea de varză (zeama de la murat) constituie, la rândul ei, un remediu simplu de tratare a litiazei biliare şi renale sau a gastritei cu aciditate scăzută. Beţi timp de două-trei săptămâni câte 150 ml de moare, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Acest tratament se poate aplica şi în cazul paraziţilor intestinali. Zeama de varză „drege” mahmureala - deoarece este sărată, vă va face să beţi multă apă, să vă hidrataţi intens, astfel încât să scoateţi alcoolul din sânge. Problemele ficatului sunt şi ele ameliorate dacă beţi de trei ori pe zi câte un păhărel cu „suc”, între mese, timp de câteva luni.

De reţinut! Zeama de varză murată ajută enorm în constipaţii - dacă este băută dimineaţa, pe nemâncate - sau în caz de diaree dacă se consumă în părţi egale cu suc de roşii proaspăt stors.

http://www.taifasuri.ro/
 
Ceaiuri de plante si beneficiile lor


Sa prepari un ceai de plante este foarte simplu. In general, pentru o ceasca de apa fierbinte se foloseste 1/2 - 1 lingurita de plante uscate sau 2 lingurite de plante proaspete. Daca iti doresti un ceai mai puternic poti creste cantitatea de plante folosita, conform nevoilor tale. Adauga apa fierbinte peste plante si lasa timp de 5 minute. Dupa ce l-ai strecurat, indulceste-l cu o lingurita de miere. Mierea nu numai ca ii ofera un gust placut dar aduce si beneficii.


Ceaiul de salvie

Ajuta la eliminarea toxinelor din organism;
Combate raceala, gripa si problemele pulmonare;
Trateaza afectiunile gastrointestinale;
Ajuta la tratarea epilepsiei si a durerilor in piept;
Este folositoare in cazul durerilor in gat si a tusei;
Intareste sistemul nervos si imbunatateste memoria.



Ceaiul de seminte de telina

Este foarte eficient in tratarea afectiunilor renale;
Este folositor persoanelor cu o productie mare de acid uric;
Este foarte eficient in tratarea pietrelor la rinichi;
Imbunatateste functionarea rinichilor si a ficatului.


Ceaiul de ghimbir

Este folositor in eliminarea crampelor menstruale si a gretei;
Scade nivelul de colesterol "rau" (colesterolul LDL);
Purifica sangele;
Ajuta in tratarea problemelor gastrointestinale.



Ceaiul de maghiran

Stimuleaza apetitul;
Alina durerile de stomac;
Este eficient in tratarea racelii;
Previne gripa.



Ceaiul de busuioc

Controleaza presiunea sanguina;
Lupta impotriva racelii si a tusei;
Usureaza digestia.



Ceaiul de chimen

Ajuta la combaterea racelii;
Este folositor in tratarea tuturor problemelor digestive.



Ceaiul de angelica

Ajuta in tratarea depresiei;
Este eficient in alungarea imediata a migrenelor.


Ceaiul de frunze de zmeura

Este folositor in reducerea greutatii corporale;
Ajuta in tratarea greturilor care apar dimineata.



Ceaiul de roinita

Ajuta in alinarea migrenelor;
Este eficient in tratarea indigestiei si a greturilor.



Ceaiul de lemn dulce

Este eficient in tratarea problemelor provocate de menopauza;
Ajuta la ameliorarea tusei si a congestiei;
Trateaza alergiile sezoniere.


Atentie! Anumite plante nu sunt recomandate femeilor insarcinate, iar unele pot produce supraincalzirea corpului. Desi in cantitati mici pot fi folosite in siguranta, este recomandat sa discuti cu medicul inainte de a incerca aceste ceaiuri.



http://www.eva.ro
 
Lăcrămioarele bucură ochiul, dar sînt utile şi sănătăţii

Autor: Liliana Alexandru





Lăcrămioara sau mărgăritarul (Convallaria majalis) este o floare delicată de primăvară, cu parfum îmbătător, apreciată de iubitorii de frumos.

Frunzele acestei plante sînt folosite pentru tratamentul afecţiunilor cardiace (insuficienţa cardiacă), al migrenelor şi al nevralgiilor, dar ajută şi la înlăturarea ameţelilor, iar florile sînt utilizate pentru tratarea unor afecţiuni genitale.
Atunci cînd apar crize dureroase de inimă sau palpitaţii cardiace, se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de frunze uscate la 250 ml de apă clocotită, după care vasul se acoperă timp de 10-15 minute. Se va lua cîte o lingură, de trei-patru ori pe zi, din această infuzie, care se poate îndulci după gust.
In caz de migrene nervoase, nevralgii şi ameţeli, se prepară o tinctură - o parte flori şi trei părţi alcool -, care se lasă la macerat, se agită zilnic timp de 14 zile, după care se strecoară şi se consumă, cîte zece picături, de trei ori pe zi.
Oţetul de lăcrămioare se obţine prin macerarea florilor proaspete în oţet de vin, timp de opt-zece zile, după care se strecoară în sticle închise la culoare şi se inhalează mirosul, în caz de nevralgii şi dureri de cap.
In crizele cardiace şi ameţelile apărute după suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi şi urechi, în caz de nevralgii şi cefalee se recomandă pulbere din flori şi frunze uscate de lăcrămioară, măcinate fin, din care se ia cîte un vîrf de cuţit în puţină apă.
Atenţie însă, la supradozare, preparatele din lăcrămioare devin toxice, scad tensiunea arterială, măresc ritmul cardiac, provoacă tulburări cardiace şi respiratorii, poliurie, ameţeli, sufocare, spasme, ajungînd pînă la stop cardiac. Fructele roşii sînt foarte toxice şi nu se consumă!
In cosmetică, se recomandă infuzia din 30-40 g frunze şi flori la un litru de apă, cu care se curăţă tenul, aceasta avînd efect tonic şi revigorant pentru piele.
Uleiul eteric de lăcrămioare se prepară din 200 g flori proaspete, macerate timp de 15 zile, într-un amestec de 750 ml alcool de 90 de grade şi 250 g glicerină, cu presarea masei vegetale.

http://www.lumeamisterelor.com/rubr...le-bucura-ochiul-dar-sint-utile-si-sanatatii/
 
Urzica - tonicul curelor de primăvară.

Incă din cele mai vechi timpuri urzica este folosită în scopuri medicinale şi recomandată în curele terapeutice de primăvară. Este o sursă bogată de fier şi minerale precum calciu, magneziu, zinc, potasiu sau fosfor. Conţine antioxidanţi şi cantităţi importante de vitamine precum A, C, D, E şi K şi lecitină.
Datorită acestor principii active urzica este un bun energizant, vitaminizant, mineralizant, depurativ (în curăţarea sângelui de toxine) şi tonic.
Urzica este folosită mai ales în tratarea căderii părului, a mătreţei, a seboreei, a acneei sau a diferitelor eczeme, ea găsindu-se în componenţa diferitelor creme, tincturi sau a şamponului, dar este recomandată şi pentru tratarea durerilor reumatice, datorită efectului antiinflamator. Totodată, este un bun diuretic, putând fi folosită ca antihipertensiv sau în afecţiunile renale.


Majoritatea efectelor benefice sunt asociate ceaiului din frunze de urzică, fiind un remediu naturist la îndemâna oricui.
Ceaiul se prepară din două linguriţe de frunze uscate la 250 ml de apă (apa şi planta se fierb împreună). Se lasă apoi 10 minute, după care se strecoară. Se beau două-trei căni pe zi.
Efecte
- combate tulburările intestinale, durerile de cap şi problemele musculaturii sau ale articulaţiilor
- îmbunătăţeşte activitatea cardiacă
- tratează alergiile şi acneea
- tratează infecţiile urinare
- tratează dizenteria, diareea sau hemoroizii

Pulberea

Se macină fin rădăcinile şi partea aeriană a urzicii cu râşniţa de cafea. Pulberea se păstrează în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, timp de 4 săptămâni. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă întreagă, pe stomacul gol.

Tinctura de rădăcină de urzică

Se pun 15 linguri de pulbere de rădăcină într-o sticlă, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 60 de grade. Conţinutul se lasă la macerat două săptămâni, închis ermetic, apoi se filtrează şi se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă.


Sucul de urzică

Se pun în blender 100 g de frunze proaspăt culese, spălate bine înainte, şi 150 ml de apă. Se amestecă prin mixare, iar apoi se stoarce şi se filtrează. Se consumă 120 ml de suc, zilnic, pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a celor intestinale şi a anemiei.

Utilizări cosmetice

Pentru curăţarea tenului şi eliminarea impurităţilor care apar adesea în cazul unui ten gras se clăteşte faţa cu infuzie preparată dintr-o lingură de urzici uscate la 250 ml de apă. Se fierb, se lasă să stea 10 minute, apoi se strecoară şi se curăţă bine faţa şi gâtul cu un tifon înmuiat în infuzie.

Pentru tenul cu pori deschişi, se pune seara o compresă cu infuzie combinată de frunze şi rădăcină de urzică, care se ţine o jumătate de oră. Tratamentul se face o dată la două-trei zile, având efecte tonice asupra pielii.

Pentru părul gras se recomandă spălarea şi clătirea cu „apă de urzici“. Se pun două mâini de rădăcină de urzică în doi litri de apă rece. Se lasă să stea 10 ore, apoi se dă un clocot, iar după 10 minute se strecoară.

Pentru întărirea şi hrănirea unghiilor se bea o cană de ceai pe zi, preparat din două linguriţe de frunze.

Precauţii
Urzica proaspătă se administrează cu precauţie persoanelor cu tromboze, eventual aflate sub medicaţie, deoarece conţinutul ridicat de vitamina K determină o creştere a vitezei de coagulare.


Eu recunosc ca am un cult pt acesta planta de primavara si imi pun in congelator urzici pt iarna.La craciun le fac garnitura pt friptura :P

http://www.revistafelicia.ro
 
Mandarinele, tonic pentru inima

Mandarinele--tonic-pentru-inima.jpg


Mandarinele, citricele asupra carora nu multe studii s-au oprit, protejeaza de bolile de inima, diabet si atac cerebral, prevenind si obezitatea.

Aceasta este concluzia cercetatorilor de la Universitatea Western Ontario, din Canada, care au hranit doua grupuri de soareci cu alimente bogate in grasimi si zaharuri simple.

In timp ce soarecii din primul grup au devenit obezi, avand un colesterol ridicat, un nivel mare al trigliceridelor, o concentratie mare de zahar in sange si si un ficat marit, toti fiind factori ce duc la aparitia diabetului si bolilor de inima, in cel de-al doilea grup, unde aceeasi dieta a avut in completare un pigment ce se gaseste in mandarina, nobiletina, nu s-au ingrasat mult si nici nu au avut un colesterol marit si nici o concetratie a insulinei sau glucozei crescuta. Si ficatul acestora era sanatos, in ciuda dietei incarcate in grasimi.

Alte studii pe animale, care au cuprins o perioada mai lunga de timp, au aratat ca nobiletina protejeaza si e ateroscleroza, ce poate duce la atac de cord sau cerebral, relateaza Daily Mail.

Nobiletina este de 10 ori mai eficienta decat un pigment similar care se gaseste in grepfrut, naringenina, se mentioneaza intr-un raport publicat in jurnalul Diabetes. Chiar si asa, naringenina protejeaza de obezitate si sindrom metabolic.

sursa
 
Back
Top