AJUTORUL IN NATURA

[magda]

Farmacia din casa: Zeama de tarate de grau vindeca acneea

Desi nu este o afectiune grava care sa puna viata in pericol, acneea este suparatoare, cicalitoare chiar si jenanta mai ales cand tinerii afectati incep sa devina preocupati si constienti de aspectul lor.

De regula, acneea este tratata cu foarte multa superficialitate de medicii de specialitate tocmai pentru ca nu afecteaza sanatatea pacientilor, dar nimeni nu se gandeste la stresul si frustarea traite de persoanele care apeleaza la serviciile lor.

Prea putini medici au rabdarea necesara sa stea de vorba cu persoanele in cauza, sa le dea sfaturi in legatura cu ceea ce ar trebui sa faca ori sa nu faca si sa le urmareasca evolutia in timp. Pacientilor li se recomanda pentru uz extern, o crema care, de cele mai multe ori, are efect pe o perioada scurta de timp, dupa care acneea izbucneste cu si mai mare forta.

Persoanele afectate ar trebui sa consume alimente bogate in vitamina A, B3 si E. Morcovul sau sucul de morcov, fructele galbene si portocalii, ficatul, pestele ori untura de peste sunt bogate in vitamina A si ar trebui consumate zilnic. Vitamina B3 se gaseste in lapte si produsele lactate si in alte alimente de origine animala. Vitamina E poate fi procurata din nuci, ulei de masline, cereale integrale, carne de vita, mere, morcovi, telina.

Zeama de tarate (vezi cum se prepara zeama de tarate) trebuie folosita atat intern cat si extern. Cantitatea de zeama rezultata se bea pe parcursul unei zile.

O mica parte se foloseste pentru uz extern. Se procedeaza in felul urmator: se spala bine fata cu apa calduta si sapun ca sa se deschida porii. Cand fata este uscata, se sterge cu o bucata de vata inmuiata in zeama de tarate. Dupa 15, 20 de minute se spala din nou fata, de asta data cu apa rece si sapun ca sa se inchida porii. Seara, inainte de culcare, sa se stearga fata cu ceai de galbenele, un dezinfectant puternic, in care s-au stors cateva picaturi de zeama de lamaie.

Persoanele afectate ar trebui sa evite preparatele condimentate puternic, apa minerala carbogazoasa, bauturile racoritoare, in conditiile in care se pot prepara in casa sucuri din fructe si legume, dulciurile, care ar fi bine sa fie inlocuite cu mierea de albine poliflora, grasimile. Nu-i recomandat sa se renunte complet la aceste alimente, ci doar sa fie consumate ponderat, cu masura cea mai mica. De asemenea, mancarea sa aiba sare cat pentru gust si nu mai mult.

Cu un regim alimentar adecvat si perseverenta in a ingriji fata in felul indicat, rezultatele vor fi cat se poate de multumitoare, in scurt timp.

Retineti

- tratamentul naturist nu suplineste o vizita la medicul de familie sau la medicul specialist;

- tratamentul naturist nu are efecte secundare si nu da dependenta;

- efectele tratamantului naturist nu sunt imediate, ca in cazul unui tratament medicamentos, de aceea pacientilor li se recomanda multa rabdare;

- un produs - mar, usturoi, cartof etc - trecut printr-un proces de fabricatie, nu mai este natural pentru ca nu mai are aceleasi proprietati si efecte ca atunci cand este cules, adunat din gradina sau copac.

- daca nu credeti in produsele naturiste si efectele lor benefice asupra organismului uman, inutil sa apelati la tratamentele naturiste. Increderea ca va vor ajuta, ca va vor face bine inseamna 50% ajutor, vindecare.

Sa avem sanatate!

http://www.ziare.com/viata-sanatoas...eama-de-tarate-de-grau-vindeca-acneea-1065904

 

[anuk]

Ghimbirul, medicamentul universal.

Un vechi proverb indian spune: "Orice calitate buna este continuta in ghimbir". Este folosit din vremuri stravechi pentru tratarea diverselor probleme.



Se fac referinte la el in sistemul medical ayurvedic ca vishwabhesaj, medicamentul universal. Confucius scria ca nu manca niciodata fara ghimbir; medicul imparatilor Claudius si Nero utiliza ghimbirul pentru calmarea bolilor de stomac; era laudat in faimosul De Material Medica in 77 inainte de Hristos pentru capacitatea sa de a "incalzi si muia stomacul". In Japonia a fost utilizat in mod traditional pentru dureri de coloana si articulatii; in Filipine este folosit pentru vindecarea durerilor de cap; chinezii il foloseau contra durerilor de dinti si a mahmurelii, iar in Brazilia, Sudan si Papua-Noua Guinee era folosit pentru tratarea artritelor.






Contine peste 470 de compusi identificati


De ce a fost venerat ghimbirul timp de mii de ani in culturi din lumea intreaga, ca planta cea mai profunda dintre plantele vindecatoare? Care este acel ingredient cu gust intepator care a facut ca efectiv milioane de oameni sa-l cultive si sa-l consume pentru nenumarate probleme medicale? Raspunsul este simplu: nimeni nu stie. Si nici nu pare ca inteligenta umana va putea vreodata sa inteleaga pe deplin modul de actiune al ghimbirului. Sigur, veti spune ca trebuie sa fie un ingredient special in ghimbir care sa iasa in evidenta. Va raspundem ca stiinta moderna a studiat aceasta planta timp de decenii si a identificat pana acum peste 470 de constituenti, dintre care unii, la randul lor au constituit subiect a mii de studii stiintifice.

Ghimbirul are, dupa cate se stie la ora actuala, aproape 500 de compusi identificati, multi cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi.



priveaza celulele de cancer prostatic de combustibilul lor de crestere;

inhiba crearea prostaglandinei PGE2 care produce efecte anti-febra puternice;

echilibreaza producerea de prostaglandine inflamatorii PGE3 si PG12, care regleaza productia de compusi care dilata arterele;

restabileste in mod sigur functionarea sanatoasa a trombocitelorprin inhibarea formarii unui grup numit tromboxan (probabil principalul motiv pentru care oamenii iau aspirina);

reduce prostaglandinele care sensibilizeaza receptorii durerii din terminatiile nervoase, demonstrand efecte puternic analgezice;

are efecte importante anti-ulcer comparabile cu ale multora dintre medicamentele eliberate pe baza de reteta;

contine melatonina, care regleaza ritmurile circadiene ale organismului si stimuleaza astfel activitatea corpului si somnul;


in total, planta are de 180 de ori mai multe enzime pentru
digestia proteinelor decat legendara papaya.


Aceasta este maretia plantei si cea mai clara ilustrare a cat de mult difera abordarea traditionala pe baza de plante fata de "moda" de acum a medicamentelor de sinteza. Poate ca ar trebui sa ne amintim cuvintele lui Hipocrate, cel mai vestit medic al lumii occidentale, care a spus ca trebuie ca medicamentul sa ne fie hrana, iar hrana sa ne fie medicament.





http://www.genium.ro/siteuri-si-reviste-pentru-femei/index.html

 

[anuk]

5 Remedii naturiste pentru constipatie si balonare .


Tulburarile intestinale, meteorismul si constipatia sunt urmari firesti dupa excesele alimentare sau in cazul unei diete saraca in fructe, legume si cereale integrale.

Multe persoane sufera de tulburari intestinale, indiferent de varsta. Cele mai bune remedii in combaterea balonarii si constipatiei sunt cele legate in primul rand de alimentatie.

Remedii naturiste pentru constipatie si balonare

Cerealele integrale

Se recomanda ca la doua zile sa se consume in locul micului dejun cereale integrale cu lapte. Acestea au un cntinut ridicat de fibre care, hidratate (de aceea se consuma cu lapte) refac miscarile intestinale, retin apa in scaun si sporesc detoxifierea. Totodata cerealele integrale sunt considerate alimente de top impotriva cancerelor de colon.

Mierea

Cateva lingurite de miere pe zi fac minuni pentru digestie, insa atentie, zaharul trebuie exclus din alimentatie. Puteti bea ceaiuri laxative indulcite cu miere pentru un efect rapid, insa ceaiurile laxative nu trebuie consumate pe o perioada lunga de timp.

Iaurturile

Iaurturile contin bacterii probiotice importante pentru reglarea florei intestinale. Astfel efectele consumului de iaurt sunt puternic detoxifiante, reglatoare pentru tranzitul intestinal (fiind utile atat in constipatie cat si in diaree).

Semintele de in

Semintele de in sunt bogate in fibre si in substante cu efect laxativ.

Fructele

Frcutele contin vitamine, fibre, o cantitate insemnata de apa si minerale. Ele trebuie consumate in stare proaspata. Se recomanda cateva fructe pe zi pentru a evita constiatia.

Alte recomandari:
- Mancati mai rar carne, de evitat cea de porc. Se recomanda sa consumati carne de pui sau peste. Recomandabile sunt doua mese cu carne pe zi.
- Consumati doi litri de lichide pe zi.
- Masa de fructe trebuie mancata separat de restul meselor, de preferat la o ora intre mese.

Sursa: Healthy.ro

 

[magda]

Sa fii sanatos!
Varza, remediu împotriva migrenelor

Varza este o sursă importantă de vitamina C, conţinând cantităţi ridicate de fibre, mangan şi folaţi. Medicii nutriţionişti susţin că, deşi această legumă este extrem de nutritivă, are puţine kilocalorii.

100 de grame de varză conţin 25 de kilocalorii, mai puţin decât un măr sau chiar decât o prună.

Sucul de varză este recomandat persoanelor care suferă de ulcer, migrene, retenţie de apă sau au un tranzit intestinal lent. "Indolii, fitonutrienţii prezenţi în legumă, inhibă dezvoltarea cancerului de sân şi de prostată", a spus nutriţionistului Mihaela Bilic pentru gandul.info.

http://www.cotidianul.ro/133985-Varza-remediu-impotriva-migrenelor

 

[anuk]

ULEIUL DE MASLINE - leac pentru urmatoarele afectiuni .




De sute de ani, uleiul de masline este recunoscut ca leac pentru multe boli si remediu pentru multe suferinte. MediculIoan Nedelcu, specialist în boli dermatologice la Spitalul Elias din Bucureşti vă învaţă ce întrebuinţări puteţi da uleiului de măsline extravirgin. Astfel, specialistul vă pune la dispoziţie 20 de reţete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecţiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.


Paradontoza

Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul parodontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.



Ulcerul duodenal

Se bate un albuş de ou prospăt cu o linguriţă de zahar pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol timp de 10 zile.



Gastrita

O lingurita de ulei de măsline extravirgin luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.



Constipaţia

Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeamă de lamâie sau cafea se previne constipaţia.



Balonări şi arsuri la stomac

Folosiţi 250ml de ulei de masline presat la rece, 1 kg de miere de albine şi 4 lamâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amesteca totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 minute înaintea meselor.
Cura cu salata de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnic, timp de două săptămâni o legatură de patrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent alorganismului



Eliminarea pietrelor de la vezica biliară

Reţeta 1: Folosiţi 200 grame de ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml. coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahar, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreapta, cu picioarele la piept. Urmariţi-vă scaunul şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.

Reţeta2 : Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.



Eliminarea pietrelorde la bilă

Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 minute. Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.


Probleme hepatice sau biliare

Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumatate de oră pe partea dreaptă.
Daca medicul constată ca pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşca de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşca cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineata se bea ceva fierbinte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâi. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici.



Artroza

Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el eficient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de masline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.



Reumatismul

Se fierb 10 minute: o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 grame untură nesărată. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşin (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun opt linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori/zi.



Ciocuri pe coloană

Alifia de sânziene: 20 grame de plantă uscată, bine mărunţită se pun la macerat timp de 12 ore în 30 mililitri spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în „bain marie" timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează.
După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 50 grame ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.



Arsuri

Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.



Ten deshidratat

În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau tâmple.
După câteva minute, compresele se înlătură şi se clăteşte faţa cu apă călduţă. Sunt suficiente câteva asemenea proceduri pentru ca tenul să îşi recapete strălucirea. Uleiul înmoaie pielea, hidratează, regenerează şi ajută la îndepărtarea impurităţilor.



Creme antirid

Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu
miere şi o lingură cu ulei de măsline. În acest amestec se poate adauga şi puţin suc de fructe sau legume - lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică pe faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca din ulei de măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.



Tonifierea tenului

Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Daca tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.



Pete maronii

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coaja de portocală (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de
lapte bătut şi o linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţioneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.



Masca pentru ten gras

Amestecaţi bine o linguriţă de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.



Contra acneei

Comprese cu ulei de măsline: încercaţi amestecul urmator: ulei de masline virgin, plus 100 de picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplică pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.



Mâini şi unghii

Pentru a va întări unghiile, înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline căldut, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Aceasta practică are meritul de a reduce cuticulele.
Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un bol la cuptorul cu microunde (atentie, uleiul de măsline nu trebuie sa fiarba!). Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 de minute, o data la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.



Îngrijirea părului

Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru acest tip de păr este indicată o mască hidratantă pregatită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantitaţi mai mici, pentru ca în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile.






http://www.2012tehnicidesalvare.ro/...-de-masline-leac-pentru-urmatoarele-afectiuni

 

[anuk]

Remedii naturale pentru indigestie .

Cele mai comune cauze ale indigestiei includ supraalimentarea, mancatul prea repede, alimentele care contin prea multe grasimi, prea multa cofeina, prea mult alcool, prea multa ciocolata, nervozitate excesiva sau traume emotionale. Toate acestea se regasesc, fara indoiala, in perioada sarbatorilor.

Indigestia, sau dispepsia, este un un termen folosit pentru a descrie unul sau mai multe simptome, inclusiv o senzatie de plentitudine in timpul mesei, plentitudine inconfortabila dupa masa sau arsuri si dureri in partea superioara a abdomenului - toate putand provoca balonare, eructatii si greata.



Pentru a evita acest gen de neplaceri, mai ales in perioada sarbatorilor, poate vrei sa incerci cateva remedii naturiste pentru indigestie. Toate aceste plante medicinale au fost folosite de mii de ani pentru tratarea diverselor probleme legate de alimentatie.


Chimen/seminte de chimen

Exista un motiv bine intemeiat pentru care indienii consuma seminte de chimen. Se pare ca ei au fost printre primii care au descoperit efectele benefice ale acestor seminte impotriva gazelor, crampelor si problemelor cu acidul gastric. Semintele de chimen elibereaza spasmele la nivelul tractului intestinal.



Chimenul este folosit de foarte mult timp, atat in alimentatie cat si in medicina. In mod traditional, se spune despre el ca actioneaza ca un carminativ - ingredient (sau preparat din mai multe ingrediente) care calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor intestinale. In plus, chimenul este un ingredient de baza in medicamentele folosite in tratarea colicilor la copii.



Melisa

Planta din familia mentei, melisa este cunoscuta inca din Evul Mediu pentru efectele sale in reducerea stresului si anxietatii, combaterea insomniei, stimularea apetitului si combaterea indigestiei.



In ziua de astazi, melisa este amestecata de obicei cu alte plante calmate pentru a se obtine tratamente de relaxare. S-a demonstrat, de asemenea, ca melisa, in combinatie cu alte plante poate trata indigestia - desi, de multe ori, doar simpla relaxare este un antidot eficace impotriva dispepsiei.



Curcuma (cunoscut si ca sofran)

Unul dintre condimentele cele mai apreciate in Orient, se regaseste tot mai mult si in bucatariile noastre. Cel mai adesea el este stiut ca ingredient principal in curry - acel ingredient care ofera condimentului culoarea aurie - insa sofranul este folosit si pentru remedii medicale.



In medicina traditionala chineza si in medicina ayurvedica, sofranul a fost folosit pentru a ajuta digestia si buna functionare a ficatului, pentru a trata durerile si a regla menstruatia. De asemenea, este in mod traditional folosit pentru arsurile la stomac, durerile de stomac, diaree, gaze intestinale si balonare.



Ghimbir

Ghimbirul a fost folosit ca tratament in culturile asiatice, indiene si arabice. In China, ghimbirul a fost folosit in tratarea diferitelor tipuri de tulburari digestive, pentru mai bine de 2000 de ani. Chiar si astazi, medicina moderna recomanda ghimbirul pentru prevenirea sau tratarea greturilor si varsaturilor. De asemenea, este utilizat ca remediu pentru problemele usoare de digestie.



In Germania, specialistii in domeniul sanatatii au aprobat folosirea ghimbirului in tratarea indigestiei si raului de miscare. Daca majoritatea medicamentelor anti-greata "opereaza" pe creier si pe urechea interna, ghimbirul isi face efectul direct asupra stomacului.


Frunze de anghinare

In medicina traditionala europeana, frunzele plantei anghinare (nu frunzele de mugur, care se mananca) au fost folosite ca diuretic pentru a stimula rinichii si fluxul bilei, de la ficat si vezica biliara - toate cu un rol esential in digestie.



Studiile recente au aratat ca frunzele de anghinare au un continut ridicat de cynarin - o chimicala cheie care stimuleaza digestia, protejeaza ficatul si reduce nivelul trigliceridelor si colesterolului.


In anul 2003, in urma unui studiu elaborat de specialistii italieni, tratamentul cu extract din frunze de anghinare s-a dovedit mai eficace decat tratamentul cu placebo in atenuarea simptomelor de dispepsie functionala.



Menta/izma

Menta este adesea folosita pentru a calma stomacul deranjat sau la digestie. Datorita efectului sau de amortire subtila, menta a fost adesea utilizata pentru a trata orice, de la dureri de cap, iritatii ale pielii la anxietate, greata, crampe menstruale si flatulenta.



Uleiul de menta pare a fi de ajutor pentru o varietate de afectiuni care implica spasme ale tractuli intestinal. S-a dovedit ca menta relaxeaza muschii ce se confrunta cu gazul intestinal si imbunatateste fluxul bilei.





Andreea Nestian


http://femina.rol.ro/art/33209-31-remedii_naturale_pentru_indigestie.htm

 

[anuk]

Nu vi s-a intamplat sa va fie teribil de pofta de o mancare sau de ceva dulce si desi mancati respectivul aliment pofta sa nu va fie satisfacuta ?

Fiecare pofta are o cauza si o putem satisface cu ajutorul naturii.



Unora le este pofta de ciocolata, altora de ceva sarat. Oricare ar fi pofta ta, uneori este atat de puternica incat te face sa iesi din casa in miez de noapte si sa te duci la magazin sa-ti cumperi mancarea dupa care salivezi. Pofta de un anumit aliment este modul corpului prin care iti spune ca duce lipsa de vreo substanta din acea mancare. Si, de multe ori, ca sa-ti satisfaci intr-adevar pofta, trebuie sa mananci altceva decat crezi ca ai nevoie.

Daca ti-e pofta de ciocolata - ai nevoie de : magneziu – pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.

Daca ti-e pofta de ceva dulce - ai nevoie de: crom pe care il gasesti in brocoli, struguri, branza, fasole boabe, pui, ficat de vitel, carbon pe care il gasesti in fructe proaspete ,fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi tryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.

Daca ti-e pofta de paine, paine prajita - ai nevoie de:
azot pe care il gasesti in mancaruri proteice: peste, carne, fasole boabe, nuci.

Daca ti-e pofta de grasimi (chipsuri), prajeli - ai nevoie de:
calciu pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.

Daca ti-e pofta de cafea sau ceai - ai nevoie de fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi sulf pe care il gasesti in galbenusul de ou, ardei rosii, usturoi, ceapa, sar fier pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre.

Daca ti-e pofta de alcool, pastile care sa te relaxeze - ai nevoie de: proteine pe care le gasesti in carne de pui, de porc, nuci, lactate, fructe de mare calciu pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli,legume, susan, branza, nap potasiu pe care il gasesti in masline negre cartofi, spanac, verdeturi amare.

Daca ti-e pofta de gheata - ai nevoie de: Fier pe care il gasesti in peste, carne de pasare fructe de mare, verdeata, cirese negre.
Daca ti-e pofta de mancare prajit - ai nevoie de : Carbon pe care il gasesti in fructe proaspete.

Daca ti-e pofta de bauturi acidulate - ai nevoie de : Calciu pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap.

Daca ti-e pofta de mancaruri sarate - ai nevoie de : Cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.

Daca ti-e pofta de mancaruri acide - ai nevoie de : Magneziu - pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.

Daca ti-e pofta de lichide - ai nevoie de: apa trebuie sa bei circa 8-10 pahare de lichid pe zi.

Daca ti-e pofta de solide mai degraba decat lichide ai nevoie de apa. Corpul tau a fost deshidrata pentru o perioada asa lunga de timp incat nu mai simte nevoie de apa. Trebuie sa bei cat mai multa apa posibil pentru a reveni la normal.

Daca ti-e pofta de bauturi reci - ai nevoie de Mangan pe care il gasesti in alune, nuci, arahide ananas, coacaz negru.

Daca ai anumite pofte in perioada premenstruala - ai nevoie de : Zinc pe care il gasesti in carne rosie, fructe de mare, radacinoase, salata, legume cu frunze.

Daca iti este mai mereu foame - ai nevoie de: silicon pe care il gasesti in nuci, seminte tirozina pe care o gasesti in suplimentele de, vitamina C, portocale, verdeturi, legume si fructe rosiitryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide.

Daca nu ai pofta de mancare - ai nevoie de: vitamina B1 pe care il gasesti in fasole, nuci, seminte, ficat vitamina B3 pe care o gasesti in ton, carne de vita, pui, curcan, porc, legume, seminte cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare.

Daca ti-e pofta de tutun - ai nevoie de: silicon pe care il gasesti in nuci, seminte; tirozina pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale, verdeturi, legume si fructe rosii.

 

[anuk]

Eucalipt, lavanda pin: Uleiuri esentiale utile pentru raceli.



Uleiurile esentiale reprezinta un aliat de nadejde in lupta cu racelile, cu infectiile respiratorii specifice anotimpului rece.

Uleiurile esentiale se pot folosi sub forma de inhalatii, cu rol antiseptic, decongestionant si mucolitic la nivelul cailor respiratorii. Iata cateva sugestii de folosire.

* Adauga 3 - 4 picaturi de ulei intr-un vas ce contine 1 litru de apa clocotita si inhaleaza tip de 10 - 15 minute.
* Poti de asemenea sa adaugi 4 - 5 picaturi de ulei in lampa de aromoterapie din incapere, cu scopul de a purifica aerul, de a distruge microbii din aerul inspirat.
* Pentru relaxare, dar si pentru scaderea febrei, adauga 5 - 6 picaturi de ulei in apa din baie.
* Opteaza pentru masaj cu un amestec de ulei vegetal si 3 - 4 picaturi de ulei esential.
* Unele uleiuri esentiale se pot administra si intern, 3 - 4 picaturi de 2 - 3 ori/zi, timp de aproximativ 10 - 14 zile



ATENTIE! Indiferent de forma de utilizare, uleiurile esentiale sunt substante puternice, cu actiune rapida si intensa. Trebuie folosite strict la indicatiile unei persoane specialiste in aromoterapie.

Uleiul esential de eucalipt decongestioneaza caile nazale

Uleiul esential de eucalipt are proprietati excelente antiinflamatorii, antiseptice, decongestionante nazale, antibacteriene si antivirale. Este utilizat cu succes in caz de raceli, gripa, afectiuni bronsice si pulmonare, astm. Cum il poti folosi? Se fac inhalatii sau se adauga in apa de baie. Gargara cu ulei de eucalipt si apa fierbinte este eficienta pentru tratarea afectiunilor respiratorii, a faringitelor si a amigdalitelor. De asemenea, se pot utiliza cateva picaturi pe asternut si pe perna, pentru un somn linistit si nas desfundat. Masajul cu ulei de eucalipt relaxeaza si decontractureaza musculatura. Se mai pot folosi in acest sens uleiul esential de pin sau arbore de ceai.

Uleiul esential de lavanda are rol antiseptic

Uleiul esential de lavanda este folosit in lampa de aromoterapie pentru efectul sau dezinfectant si antiseptic asupra aerului din incapere. De asemenea reduce tensiunile fizice si psihice, calmeaza si relaxeaza. In inhalatii, este util in caz de bronsite, guturai, sinuzita, faringite. Un alt ulei esential cu proprietati antiseptice si stimulatoare a imunitatii organismului este cel de arbore de ceai. Pentru scaderea febrei, ameliorarea migrenelor si inltturarea crampelor musculare, foloseste cu incredere uleiul esential de menta in injalatii. Are efect antibiotic usor, precum si expectorant si mucolitic. Uleiul esential de scortisoara decongestioneaza caile respiratorii, usureaza respiratia si inlatura durerile de cap. Uleiul esential de rozmarin are proprietati antiseptice si decongestionante nazale.

Ce ulei esential are efect dezinfectant puternic?

Uleiul esential de brad si cel de pin au actiune antiseptica si dezinfectanta puternica la nivelul cailor respiratorii, antivirala si bronhodilatatoare. Ele sunt utile in caz de afectiuni ale aparatului respirator (faringita, traheita, bronsita). Administrarea se face intern sau sub forma de inhalaaii, bai sau masaj. De asemenea, uleiul esential de cedru poate fi utilizt sub forma de inhalatii sau in lampa de aromoterapie si are efecte benefice in tuse, bronsite si catar respirator.


Ruxandra Constantina


http://www.tonica.ro/sanatate/medic...in-uleiuri-esentiale-utile-pentru-raceli.html

 

[magda]

Goldenseal - O planta considerata antibiotic natural

Goldenseal este o planta medicinala originara din America de Nord, radacina acesteia fiind initial folosita de Indienii din tribul Cherokee in tratarea racelii, gripei, infectiilor, afectiunilor gastro-intestinale si uro-genitale.



Goldenseal este o planta medicinala originara din America de Nord, radacina acesteia fiind initial folosita de Indienii din tribul Cherokee in tratarea racelii, gripei, infectiilor, afectiunilor gastro-intestinale si uro-genitale.



Datorita recunoasterii de catre lumea medicala a proprietatilor sale curative extraordinare, planta Goldenseal a fost recoltata masiv, in secolul al XIX-lea, ajungand chiar sa fie in pericol de disparitie.



Planta Goldenseal are un spectru larg de actiune, fiind considerata un puternic antibiotic natural, datorita componentelor sale bioactive unice: alcaloizi izochinolinici (berberine, hidrastine, canadine), biotina, uleiuri volatile, rezine, inozitol, vitamine A, C, E, minerale si fitosteroli. Goldenseal - O planta considerata antibiotic natural



Berberina, din compozitia plantei este un alcaloid izochinolinic, cu numeroase efecte benefice: actiune antiinfectioasa, antiinflamatoare si imunostimulatoare. Sunt recunoscute proprietatile sale adjuvante in terapiile antitumorale, datorita actiunii distructive asupra telomerazei, enzima ce are rolul de a favoriza diviziunea anormala a celulelor tumorale, detectata in peste 85% dintre cazurile de tumori canceroase.



Biotina, cunoscuta si sub denumirea de vitamina B7 sau B8, face parte din grupa vitaminelor B si are rol esential in protejarea mucoaselor organismului si in metabolismul proteinelor, al lipidelor si al glucidelor. Biotina ajuta si la metabolizarea glucozei, ameliorand simptomele in diferite tipuri de diabet. S-a remarcat de asemenea faptul ca deficitul de biotina in organism conduce la scaderea imunitatii, la aparitia starilor de oboseala si la un aspect imbatranit al pielii si parului.



Uleiurile volatile extrase din radacina plantei Goldenseal au efect antiseptic si antiinflamator, actionand sinergic cu celelalte componente bioactive pentru asigurarea nivelului optim de sanatate a organismului.



Mineralele (calciu, fosfor, potasiu, mangan) si vitaminele (A, B, C, E) din compozitia plantei Goldenseal ajuta la detoxifierea organismului si la imbunatatirea functiilor ficatului, splinei, pancreasului si vezicii biliare.



Fitosterolii, lipide din structura plantei Goldenseal, au efect benefic in tratamentul complementar al alergiilor si al bolilor infectioase cu Herpes simplex, Helicobacter pylori si bacilul Koch.

Goldenseal este recomandat ca un puternic antibiotic natural, datorita rolului sau antiinfectios viral, bacterian, fungic si parazitar, reducand patrunderea agentilor patogeni in tesuturi, prin actiunea eficienta a componentelor sale bioactive. Goldenseal ajuta la protejarea tuturor mucoaselor organismului si la reducerea inflamatiilor insotite sau nu de secretie abundenta (faringita, laringita, gingivita, amigdalita, gastrita, etc.).



Pe langa rolul sau adjuvant in tratarea racelii si a gripei, Goldenseal este recomandat si in sindromul oboselii cronice, infectii cu Herpex simplex, papilomatoza (HPV), sifilis, tricomoniaza, clamidioza, gonoree, vaginita, candidoza, infectii cu Helicobacter pylori, toxiinfectii alimentare, TBC si pneumonie.

http://www.garbo.ro/articol/Sanatate/6665/Goldenseal-O-planta-considerata-antibiotic-natural.html

 

[magda]

Urzica, aliment si planta de leac

Vremea deosebit de calda din ultima perioada a favorizat iesirea la lumina si la consum a urzicilor. Le-am vazut in piata, pe tarabe, in gramajoare, parca speriate, mici, de un verde inca nedefinit, mai mult ruginit si fara tupeul acela al lor de a ciupi.

Pentru ca nu sunt pretentioase, nu trebuie udate si nici plivite, urzicile cresc peste tot fara sa fie semanate de cineva. Le poti vedea de primavara devreme pana tarziu, in toamna, pe langa garduri, pe marginea drumurilor si a apelor, in gradini si livezi, pe dealuri si chiar mai sus, in zona alpina.

Urzicile se culeg numai din zonele nepoluate. Cele de pe marginea drumului ori de pe langa case pot contine plumb care este toxic pentru organism.

Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, urzicile sunt folosite, inca din cele mai vechi timpuri, atat ca aliment, cat si ca medicament pentru detoxifierea organismului si regenerarea lui. Urzicile contin vitamine, A, B2, C, K, minerale, calciu, fier, magneziu, siliciu, clorofila, substante proteice.

Infuzia de urzici se obtine turnand 200 de ml de apa clocotita peste o lingura de planta proaspata, maruntita. Se lasa sa se infuzeze timp de 15 minute dupa care se strecoara si se bea calda, de preferinta, fara zahar. Pentru revigorarea si detoxifierea organismului se beau zilnic doua, trei cani de infuzie din urzica proaspata, la inceputul primaverii, in cure de cate patru saptamani.

Daca veti face o infuzie de urzici mai concentrata, veti vedea deasupra lichidului o pelicula metalica, stralucitoare. Este fierul din compozitia urzicii. Persoanele anemice ar trebui sa faca o cura din suc de urzici.

Se spala bine urzicile, se lasa la scurs, apoi uscate se dau prin masina de tocat carne, dupa care se strecoara sucul care se pastreaza la frigider, in sticlute mici, bine acoperite. Zilnic se beau cate patru, cinci linguri de suc de urzici. Sa nu va ingrijoreze gustul metalic pe care il veti simti in gura. Este de la fierul din compozitie.

Pentru tratarea ranilor si cicatrizarea lor, se foloseste infuzia de urzici mai concentrata, patru, cinci linguri de planta proaspata la o cana de apa, cu care se fac spalaturi locale.

Uscate si maruntite, urzicile pot fi folosite ca adaos la mancare.

Retineti!

- tratamentul naturist nu suplineste o vizita la medicul de familie sau la medicul specialist;
- tratamentul naturist nu are efecte secundare si nu da dependenta;
- efectele tratamantului naturist nu sunt imediate, ca in cazul unui tratament medicamentos, de aceea pacientilor li se recomanda multa rabdare;
- un produs - mar, usturoi, cartof etc - trecut printr-un proces de fabricatie, nu mai este natural pentru ca nu mai are aceleasi proprietati si efecte ca atunci cand este cules, adunat din gradina sau copac.
- daca nu credeti in produsele naturiste si efectele lor benefice asupra organismului uman, inutil sa apelati la tratamentele naturiste. Increderea ca va vor ajuta, ca va vor face bine inseamna 50% ajutor, vindecare.

Sa avem sanatate!

http://www.ziare.com/viata-sanatoas...t-si-planta-de-leac-farmacia-din-casa-1069689

 

[anuk]

Cartoful - leacuri si tratamente.


Satios si sanatos

Cartoful a ajuns in Europa prin secolul XVI si, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masa. Aceasta leguma aparent banala, daca este fiarta pe abur sau inabusit, dezintoxica organismul, datorita continutului sau bogat in potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat in reumatism si artroza. Slab hipnotic si calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe baza nervoasa. Este recomandat si diabeticilor, copt in cenusa, in asa fel incit sa nu i se piarda nici savoarea, nici calitatile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determina o ameliorare a starii generale si, la bolnavii cu complicatii chirurgicale, o revitalizare a tesuturilor, prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful contine provitamina A, vitamina K (antihemoragica si antianemica), sulf (combate excesul de seboree si fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consuma in jur de 120 kg de cartofi pe an de persoana. Dr. Leon Binet a demonstrat ca aceasta leguma contine o substanta azotata, tuberina, care favorizeaza cresterea copiilor. Mai cu seama cartofii noi sint bogati in tuberina.

Cartoful nu ingrasa

Cartoful e recomandat de medicina moderna pentru ca e sanatos, hranitor, energetic, permis tuturor celor predispusi la ingrasare. Inlesneste functiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Daca nu e preparat cu grasime, cartoful nu ingrasa. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic cite 1 kg-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar daca este voluminos, cartoful are 80% apa, un pic mai putin decit laptele. Un cartof de dimensiuni medii cintareste in jur de 150 de grame si furnizeaza organismului doar 100-110 kilocalorii, cit un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai putin decit aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, insa, din plin: de trei ori mai mult decit o portocala si chiar si mai mult decit o banana. Sint mai greu de digerat cartofii prajiti, deoarece contin mai multe lipide. Cartofii fierti nu trebuie pastrati mai mult de 24 ore. Nu consumati portiunile verzi ale cartofului. Sint toxice!

Sucul de cartofi cruzi .

Sucul de cartofi nu are egal in tratarea aciditatii gastrice si a ulcerelor gastrice. Calmeaza si cicatrizeaza mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Intr-un pahar de vin, se pun doua degete de suc si restul apa calda. Se bea dimineata, pe stomacul gol. Se poate amesteca si cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile, si cel de cartofi se altereaza repede; de aceea, trebuie extras si consumat imediat. Milioane de indivizi sufera de artrita, dar putini cunosc actiunea benefica a sucului de cartofi impotriva acestei boli. Extractul crud e indicat si in hepatita si litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator in bolile gastrointestinale, in intoxicatii cu substante toxice.

Medicamentul pielii .

Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficienta de cartofi cruzi si se aplica pe locul respectiv, in amestec cu o lingurita de miere sau ulei de masline, lasind sa actioneze cel putin doua ore; se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma in timpul zilei, pina la vindecarea completa. Pentru arsuri solare, se pun cartofi in rondele subtiri. Se lasa sa actioneze citeva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, se lasa 10 minute, apoi se clateste. Faina de cartofi este un bun calmant in caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, eruptii cutanate si crapaturi ale pielii. Se fixeaza cu un bandaj si se lasa o ora sau doua. Operatia se repeta de doua ori pe zi, pina la vindecarea completa. Pe negi, se pune cartof crud, ras, o data dimineata si o data dupa-amiaza. Transpiratia abundenta a picioarelor se trateaza cu faina de cartofi pudrata pe piele, dupa spalarea picioarelor.

Alunga tusea si migrenele .

Chiar si frunzele cartofului au intrebuintare terapeutica. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute in 750 ml de apa. Se strecoara. Ceaiul obtinut se indulceste cu miere. Se bea intre mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte si pe timple felii de cartof crud sau frunze proaspete de visin, menta, cimbrisor sau podbal. In cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (cite 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa). Contra parazitilor intestinali: se va minca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salata de cartofi amestecati cu 60 g de ulei de nuca. Asadar, nu ocoliti cartofii din dieta zilnica. La masa de seara, 100-200 g de brinza de vaci si citiva cartofi la cuptor reprezinta un regim de sanatate mai bun decit orice medicament din lume.

Leacuri din batrini .

Cand se formeaza noduli in urma injectiilor, aplicati felii reci de cartofi cruzi.

In cazul durerilor in gat, se pun cartofi cruzi rasi si dati prin alcool incalzit; amestecul se asaza intr-o tesatura de bumbac si se aplica pe zona gatului; trebuie pastrata caldura.

Pentru cei care sufera de inima e bun cartoful copt.

Pentru a scapa de ulcer, mancati zilnic doua-trei felii de cartofi cruzi sau beti cate 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecati cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.

In sciatica si dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb intr-o jumatate de litru de apa. Pasta se intinde pe o cirpa si se aplica pe locul dureros.

Cartoful si frumusetea

Pentru ten gras: aplicati o data pe saptamina o masca pe baza de cartof ras amestecat cu zeama de lamiie si lasati sa actioneze 10 minute, dupa care clatiti cu ceai de galbenele sau apa minerala.

Pentru ten uscat sau mixt: se face o masca din cartofi fierti si pasati amestecati cu galbenus crud si lapte fiert. Amestecul trebuie sa capete consistenta unei smantani si trebuie lasat sa actioneze 10 minute, apoi se clateste cu ceai de galbenele.

De ajutor gospodinelor

Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Adaugam trei sau patru prafuri de alaun (piatra acra).

Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi.

Ca sa curatam geamurile si oglinzile, le frecam cu o felie de cartof.

Ca sa stergem urmele de degete de pe usi, le frecam cu o felie de cartof.

Apa de la fiertul cartofilor fara coaja curata perfect argintaria.

Pentru a inviora culorile unui covor: il aspiram bine; apoi radem doi cartofi, ii acoperim cu apa calda si-i lasam sa infuzeze doua ore. Ii strecuram si frecam covorul cu pasta obtinuta.

 

[anuk]

Pedicuta ajuta la lecuirea dependentei de alcool si tutun .


Pedicuţa este cunoscută şi sub numele de brădişor şi este considerată, deopotrivă, o plantă de leac şi magică pentru că sporii ei, asemănători cu făina de grâu, numiţi si „făina vrăjitoarelor”, erau folosiţi pentru vindecarea rănilor şi a iritaţiilor pielii. Este o plantă utilizată pentru tratarea multor boli din cele mai vechi timpuri, medicina populară cunoscându-i efectele magice in tratarea bolilor hepatice, chiar şi a celor în forme grave, a pietrelor la rinichi şi la bilă. Efecte miraculoase are şi în tratarea alcoolismului, iar ceaiul de pedicuţă îi ajută pe fumători să scape de acest viciu. De asemenea, în vechime era folosită şi contra paraliziilor faciale, a discopatiilor lombare, a eczemelor, a reumatismului.
Totodată, la noi, dar şi în alte zone ale Europei, pentru aplicaţii externe, se umplu perne cu planta întreagă ca leac împotriva blocajelor renale, a spasmelor musculare, a coşmarurilor. Se crede că băile cu pedicuţă au proprietăţi magice, alungând stresul şi protejând împotriva bolilor.
INDICAŢII

• constipaţie cronică
• hemoroizi
• reumatism
• afecţiuni ale căilor urinare si ale organelor genitale
• litiaze si colici renale
• hepatită
• tumori ale ficatului
• convalescenţă

REŢETE PENTRU DIVERSE BOLI

Litiază renală şi urinară - 10 linguri de spori de pedicuţă se pun în jumătate de litru de vin şi se lasă la macerat timp de două săptămâni, după care se filtrează. Alte 10 linguri de spori se fierb intr-o cană de vin, se lasă la răcit, se filtrează, după care se amestecă cu maceratul. Se iau două linguri din acest preparat (de preferat in apă), de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, până la terminarea preparatului. Se poate folosi in loc de spori iarbă de pedicuţă.
Crampe musculare, traumatisme vechi, spasm renal, hipertensiune nocturnă, lombosciatică, dureri reumatice - o pernuţă umplută cu pedicuţă se ţine pe locul bolnav câteva ore. Se pot face şi băi pe zonele afectate sau totale cu macerat de pedicuţă.
Cosmaruri, afecţiuni psihice - se recomandă să se doarmă cu capul pe o pernă umplută cu pedicuţă timp de două săptămâni, acesta fiind un bun remediu şi pentru durerile de cap provocate de stres şi oboseală.
Cresterea părului şi regenerare - se prepară o tinctură de pedicuţă şi urzică, cu care se fricţionează rădăcina de mai multe ori pe săptămână.
Cum se prepară tinctura: se macină urzica şi pedicuţa cu o râsniţă electrică de cafea, se pun câte 10 linguri din fiecare plantă intr-un borcan şi se adaugă alcool de 90 grade indoit cu apă, până ce alcoolul depăseste cu un deget nivelul pulberii de plante din borcan. Apoi se agită bine borcanul, se lasă 14 zile la macerat, se strecoară, iar tinctura obţinută se pune in sticle.
Ciroza hepatică - amestec de 3 plante, rostopască, genţiană şi pedicuţă, in proporţii egale. Se ia jumătate de linguriţă rasă de pulbere din acest amestec de trei ori pe zi. Se ţine sub limbă un sfert de oră, după care se inghite cu puţină apă. Tratamentul se face dimineaţa, pe stomacul gol.
Pentru stadiile avansate ale bolii se face tratament cu următorul preparat - o linguriţă cu vârf de pulbere de pedicuţă se pune intr-o cană de apă şi se lasă la temperatura camerei de seara până dimineaţa, apoi se strecoară, iar planta rămasă se opăreste cu incă o cană de apă clocotită. Se lasă să se răcească. Se amestecă apoi infuzia şi maceratul şi se bea seara şi dimineaţa pe stomacul gol.
Specialistii fototerapeuţi recomandă ca pe timpul tratamentului să se respecte un regim alimentar bazat in special pe legume şi fructe proaspete. De asemenea, se recomandă urmarea tratamentului timp de doi ani.

ALCOOLISMUL

Pedicuţa şi seminţele de pătrunjel sunt remediile cel mai frecvent utilizate, cu rezultate foarte bune, de medicina populară contra alcoolismului.
Se ia o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de pedicuţă de trei ori pe zi. Planta se ţine sub limbă un sfert de oră, după care se inghite cu puţina apă, pe stomacul gol.
Pedicuţă şi obligeană - o linguriţă rasă de pulbere de pedicuţă şi una de obligeană (rădăcină) se pun intr-o jumătate de litru de apă şi se lasă la macerat la temperatura camerei, de seara până dimineaţa, apoi se filtrează. Separat se face o infuzie dintr-o linguriţă rasă de pulbere de pedicuţă intr-o cană de apă clocotită, se lasă la răcit şi se strecoară. Se combină cele două preparate şi se bea dimineaţa, la prânz şi seara, inainte de masă.
Preparatul se poate adăuga in cafea sau ceai. Dacă este administrat fără ca persoana in cauză să stie, se elimină obligeana, care are un miros puternic, iar cantitatea de apă in care se fac maceratul şi infuzia se reduce la o treime.
Tratamentul cu pedicuţă impotriva alcoolismului are şi efecte adverse - vomă, diaree, dureri de cap, accese de violenţă, furie, pesimism. Toate acestea sunt efecte ale dezintoxicării, care trec pe măsură ce organismul se curăţă. Este de preferat ca persoana care urmează tratamentul să stie, pentru că astfel va putea face faţă mai usor efectelor adverse. Pe întreaga durată a tratamentului o importanţă foarte mare o are anturajul în care trăieşte pacientul.

LEAC ÎMPOTRIVA FUMATULUI

Tratamentul pentru a scăpa de viciul fumatului este foarte simplu şi necesită doar atenţie şi voinţă. Se ia un vârf de cuţit de pulbere de pedicuţă de 4-5 ori pe zi. Se ţine sub limbă un sfert de oră, după care se înghite cu puţină apă. Administrarea se face, de preferat, pe stomacul gol. Prima doză se ia dimineaţa devreme, imediat după trezire, iar restul dozelor se iau la intervale de maximum 4 ore între ele. Acest tratament face ca atunci când este tras un singur fum de ţigară să apară o senzaţie puternică de vomă, care poate persista după aceea o oră (uneori chiar mai mult). Alcaloizii conţinuţi de pedicuţă reduc dorinţa de a fuma şi diminuează unele efecte negative ale ţigărilor.

DEPENDENŢA DE DROGURI

Este incredibil, dar fitoterapeuţii spun că dependenţa de droguri poate fi vindecată cu remedii naturiste. Tratamentul necesită însă o totală colaborare a pacientului.
O linguriţă rasă de pulbere de pedicuţă, trei linguriţe de pulbere de sunătoare şi una de pulbere de obligeană se pun într-o jumătate de litru de apă şi se lasă la macerat la temperatura camerei de seara până dimineaţa, când preparatul se strecoară. Planta rămasă după filtrare se opăreste cu jumătate de litru de apă clocotită, după care se lasă să se răcească şi se strecoară. Se combină cele două, infuzia şi maceratul, şi se bea tot preparatul obţinut dimineaţa, pe stomacul gol.
Efectul imediat este un acces de vomă puternică. Dacă s-a eliminat din stomac întreaga cantitate, se mai poate administra o porţie. În total, se pot face, dacă pacientul suportă, până la 10 ingerări. Acest tratament, care se face numai sub control medical, durează dpuă săptămâni şi are efecte miraculoase.
De obicei, după 12-14 zile de tratament apare o criză, care poate dura de la o zi până la 1-2 săptămâni, în care pacientul simte acut nevoia de droguri. Odată depăşită însă această perioadă, restul tratamentului va decurge mult mai uşor.




Prelucrare după revista Felicia

 

[bodo]

Imi imaginez o scena , in care fomeia, ii da omului ei (fara ca acesta sa stie, evident) un leac cu pedicuta, sa-l scape de blestemul beuturii si o ia ala la omor, nene....Bine, omor o mai fi luat ea si inainte, da sa creada biata fomeie ca rezolva situatia si sa dea din lac in put...

 

[anuk]

Obligeana (ACORUS CALAMUS L.)


Plantă erbacee din familia Araceae, perenă, cu rizom orizontal, gros şi cărnos, miros plăcut de mandarine şi gust aromat-amar. Are tulpina înaltă de 60-150 cm, cu o singură frunză de 50-80 cm în formă de spadă. Florile sunt verzui, grupate în inflorescenţe ca un spadice cărnos, lung de circa 10 cm.

Alte denumiri populare: trestie mirositoare, buciumaş, calm, calamar, calmuz, papură roşie, crin de apă, spetează, speribană.

Răspândire
Planta provine din India şi a fost adusă în Europa de Est prin secolul XIII de către tătari şi turci, care o utilizau Ia dezinfectarea apei de băut. Creşte în flora spontană prin locuri mIăştinoase, şanţuri umede şi pe malurile apelor lin curgătoare sau ale bălţilor, mai ales în Banat, Crisana şi Bucovina. Se cultivă în parcuri şi grădini ca planta ornamentală.

Date tehnologice
- Epoca de plantare a fragmentelor de rizomi cu 2-3 muguri: toamna (luna octombrie).
- Distanţe de plantare: 60 cm (între rânduri) şi 30 cm (pe rând).
- Adâncimea de plantare: 7-8 cm.
- Cantitatea de rizomi pentru plantare: 700-900 kg/ha.
- Producţia de rizomi: 7-10 tone/ha (proaspeţi) Şi 3-5 tone/ha (uscaţi).

Organe utilizate: Rhizoma calami - rizomi cu rădăcini.

Recoltarea
Se face toamna (lunile septembrie-noiembrie) sau primăvara (lunile martie-aprilie), începând din anul II, după evacuarea apei şi zvântarea terenulul. Rizomii se scot cu plugul, casmaua sau cu maşina de recoltat cartofi. Se aleg rizomii mai groşi de 1 cm, se spala cu apă rece, se curăţa de rădăcini şi frunze şi se taie în fragmente de 10-15 cm sau se despica. Uscarea se face în încăperi calde şi aerisite sau artificial a temperaturi sub 35°C. Coeficientul specific de uscare: 3-5: 1.

Conţinutul chimic
- glicozide amare (acorina);
- coline oleorezine, taninuri, mucilagii, derivaţi fenolici, saponine, azarona, fu rfu rot;
- acizi organici (patmitic, acoric, ascorbic);
- uleiuri eterice (1,5-3,5 %), mai mult Ia formele triploide şi tetraploide, cu pinen, calamol, calamen, camfen, camfor, eugenol, cineol, cimen, mircen, sabinen, limonen, ocimen, aldehida azarilică, alcooli triterpenici, sesquiterpene;
- vitamine (C, B1);
- săruri minerale (Că, K, S)

Proprietăţi terapeutice
- eupeptic-amare tonic-aperitive, stimulente ale secreţiei gastrice, carminative, stomahice, astringente;
- sedative, analgezice, antispastice gastro-intestinal, calmante psihic (datorită azaronei);
- febrifuge, sudorifice, diuretice, anticonvulsive, antiaritmice, antitabagice;
- bactericide, insecticide (datorită azaronei);
- aromatizante.

Acţiuni specifice
- stimularea secreţiilor gastro-intestinale (datorită acorinei), mărirea poftei de mâncare, gastrite hipoacide, ulcer gastric şi duodenal, pancreatita, indigestii, enterocolite, colici abdominali, diaree, dizenterie, gaze cu balonări abdominale, greţuri, vome, ulceraţii intestinale, hemoragii, cancer intestinal (datorită uleiului eteric), hemoroizi;
- bronşite stări gripale, răceală, răguşeala, cancer pulmonar;
- nevroze isterie, insomnie, neuroastenie, hipocondrie, epilepsie, stare depresivă, tulburări neuro-vegetative cu anxietate, îmbunătăţirea memoriei;
- guta (eliminarea acidului uric din sânge), reumatism, hidropizie, nefrite;
- purificarea sângelui, circulaţie periferică insuficientă;
- scorbut, calviţie, degerături, răni.

Forme de utilizare

UZ INTERN
- Infuzie din 1 lingura de rizom uscat şi măcinat Ia 200 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea, fracţionat în 3 reprize pe zi, în boli de stomac, hemoragii, indigestii, gaze intestinale, răceală, reumatism, scorbut, boli nervoase, hipocondrie, hidropizie.
- Decoct din 1 lingura de rizom uscat şi mărunţit Ia 200 ml de apă rece; se fierbe până da în clocot, se strecoară şi se beau câte 3-4 Iinguri pe zi, înainte de mesele principale că tonic gastric, în evitarea stărilor de vomă, activarea diurezei şi transpiraţiei în stări gripale, nefrite şi enterite.
- Tinctura din 10-20 g de rizomi uscaţi şi mărunţiţi în 100 ml de alcool de 70°; se lăsă Ia macerat timp de 8-10 zile Ia temperatura camerei, agitându-se zilnic de 2-3 ori, se strecoară în sticluţe brune, bine închise şi se consuma zilnic câte 20-30 picături de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale, pentru stimularea poftei de mâncare sau după masă, pentru acţiunea carminativ[.
- Tinctura din amestec de 30 g de rizomi de obligeana + 20 g de fructe de chimion + 20 g de fructe de fenicul + 20 g de flori de museteI + 20 g frunze de mentă în 1 litru de alcool de 70°; se macerează timp de 7 zile, se strecoară şi se beau câte 3-4 linguri pe zi, având efecte carminative (elimina gazele abdominale) în dereglări de stomac (colici) sau sedative în bolile nervoase şi mintate (isterie, epilepsie, delir, nevroze, amnezie, insomnie, melancolie).
- Vin aromatic din 100 g de rizomi uscaţi şi măcinaţi în 1 litru de vin roşu; se lăsă să macereze Ia rece timp de 8 zile, se strecoară, se adăugă 150-200 g de zahăr şi se bea câte un păhărel, înainte de mesele principale, având acţiune tonic-amara în stimularea poftei de mâncare şi pentru efectele sedativ-antispastice.
- Pulbere din 1-4 vârfuri de cuţit de rizomi uscaţi şi măcinaţi, care se iau zilnic, înainte de masă, că tonic gastric şi stomahic.
- Fragmente de rizomi uscaţi care se mesteca în gura de fumători, pentru a renunţa la fumat.
- Intra în compoziţia ulcerotratului pentru afecţiuni gastrice, ulceroase şi intestinale, în asociere cu substanţe neutralizante, antiacide şi antisecretoare.

UZ EXTERN
- Tinctura pentru frecţii locale în vederea deconectării muşchilor obosiţi şi dureroşi.
- Bai locale cu decoct din 200 g rizomi uscaţi care se lăsă Ia macerat în apă rece peste noapte; a doua zi se încălzeşte până la fierbere, se infuzează 5-10 minute în vas acoperit, se strecoară şi se toarnă în apă de baie cu efecte în degerături, reumatism şi deficienţe în circulaţia sângelui la mâini şi picioare reci.

Alte utilizări
- parfumerie şi farmacie;
- cosmetică (paste de dinţi, ape de gură);
- alimentaţie (aromatizant în lichioruri şi prăjituri);
- insecticid în păstrarea hainelor de blană.

 

[anuk]

Uleiuri, oteturi medicinale si lotiuni naturale pentru întretinerea pielii


Uleiuri din plante.

Pentru realizarea uleiurilor din plante, cea mai bună metodă, deşi ceva mai lentă, este cea a macerării. Pentru a obţine 1 l de ulei de floarea-soarelui sau de măsline obţinut prin presare la rece, se lasă la macerat 200 g de plantă, mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc răcoros, uscat şi fără lumină.

În general, la uleiurile medicinale se folosesc plante medicinale uscate (preparatul obţinut din planta proaspătă tinde să mucegăiască şi să fie extrem de neomogen din cauza apei conţinută de planta udă).

Uleiurile vegetale grase se pot alege în funcţie de efectele pe care dorim să le obţinem, ţinând cont de proprietăţile terapeutice ale acestor uleiuri la care se vor adăuga efectele vindecătoare ale plantelor medicinale ce sunt macerate în ele.


Uleiuri cu esenţe volatile.
Sunt foarte simplu de preparat dacă avem la dispoziţie un ulei vegetal gras şi câteva picături de ulei volatil. Uleiul gras se încălzeşte foarte puţin într-o baie de apă (30-35 grade C), după care se adaugă uleiul volatil. Uleiurile volatile se pot adăuga şi la uleiurile obţinute prin macerarea plantelor pentru a le da un miros mai plăcut.

În general, acest tip de uleiuri se folosesc în masaj, dar pot fi folosite şi pentru tratarea unor afecţiuni. De exemplu, insomnia poate fi eliminată dacă înainte de culcare se face un masaj cu ulei la care adăugăm câteva picături de lavandă, durerile reumatice se reduc cu ajutorul unui ulei în care s-au pus câteva picături de ulei de mentă, pin şi ienupăr, iar unele afecţiuni respiratorii şi mâncărimile pielii pot fi tratate cu un amestec de ulei gras cu ulei volatil de mentă.


Uleiul de floarea-soarelui.
Conţine vitaminele A, D, E şi K, proteine ce cuprind toţi aminoacizii esenţiali, săruri minerale. Are efect vitaminizant şi antitoxic atât intern cât şi extern. Este cel mai folosit ulei pentru preparatele externe şi poate fi folosit în toate tipurile de extracte vegetale pentru piele.



Uleiul de germeni de grâu.
Conţine vitaminele A, D, E, F şi K, are efect estrogen. Utilizat zilnic ca ulei de masaj este un mijloc natural de mărire a dimensiunilor şi fermităţii sânilor la femeie, contribuie la combaterea hirsutismului (păr în exces la femei). Este unul dintre uleiurile cele mai valoroase pentru întreţinerea, regenerarea şi înfrumuseţarea pielii în cazul femeilor. Extractul de seminţe de mărar în acest ulei amplifică foarte mult
efectele menţionate.


Uleiul de măsline.
Conţine vitaminele E, B, C, lecitină, clorofilă, xantofilă. Folosit ca bază pentru uleiurile de uz extern, are efect antiseptic şi antibacterian. Este un ulei foarte valoros, fiind uşor de asimilat în piele şi foarte nutritiv. Se utilizează extern pentru întreţinerea pielii, tratarea arsurilor, a paradontozei, gutei şi reumatismului, pentru ameliorarea cazurilor de anemie.


Uleiul de migdale.
Este bogat în calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitaminele A şi B, taninuri. Se foloseşte contra eczemelor, erizipelului, pruritului şi în cazurile de piele foarte uscată cu tendinţă de crăpare. Este un remediu valoros pentru îngrijirea pielii.


Uleiul de nucă.
Conţine în cantităţi mari vitaminele E şi F. Se utilizează sub formă de masaj (frecţie) pe întregul corp pentru copiii rahitici sau anemici. Este o bază valoroasă pentru remediile ce combat dermatozele.


Uleiul din seminţe de dovleac.
Conţine vitaminele A, E şi F. Are un efect de calmare şi reducere a iritaţiilor şi pruritului.


Uleiul din nucă de cocos.
Foarte bogat în acizi graşi saturaţi, este în primul rând un ulei cu efect răcoritor şi antiinflamatoe, recomandat contra arsurilor, inflamaţiilor şi iritaţiilor.


Uleiul de palmier.
Este cea mai bogată sursă de vitamina E dintre uleiurile vegetale. În cosmetică este considerat unul dintre cele mai bune ingrediente naturale, cu efecte de întreţinere a pielii, tratare a dermatozelor, pruritului, pentru amelioarea psoriazisului.


Uleiul de soia.
Foarte bogat în acizi graşi nesaturaţi. Se foloseşte în cazuri de sclerodermite, pioreealveolo-dentară; este un remediu eficace pentru afecţiunile pielii în general.


Uleiul de susan.
Ceva mai rar întâlnit, este un ulei foarte hrănitor şi uşor de absorbit de către piele. Conţine vitaminele B, D, E şi F. Specific pentru acest ulei este efectul tonic, regenerator, calmant, nutritiv. Este considerat cel mai valoros pentru cazurile de piele uscată şi aspră, osteoporoză, paradontoză, probleme ale oaselor şi articulaţiilor, stări de slăbiciune şi emaciere, migrene.


Reţete de uleiuri pentru întreţinerea pielii.

1. Uleiul de sunătoare
Se obţine prin macerarea florilor de sunătoare în ulei vegetal. Este cel mai cunoscut şi mai eficient remediu pentru arsurile solare. Poate fi folosit atât profilactic cât şi curativ. În combinţie cu câteva picături de ulei volatil de mentă, este indicat şi în tratamentul pruritului (mâncărimea pielii) de diferite etiologii, dureri reumatice, colici abdominale, colici hepatobiliare. Are şi un efect răcoritor, fiind folosit mai ales în timpul verii, dar nu în cazul unor arsuri solare grave.

2. Uleiul de muşeţel
Muşeţelul, prin acţiunea sa blândă, este cea mai potrivită plantă pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii la copii, cum ar fi eczemele, mâncărimile, arsurile. Dacă se adaugă câteva picături de ulei volatil de fenicul şi de mentă, calmează durerile provocate de colicile abdominale. Femeile pot folosi acest ulei pentru întreţinerea pielii feţei şi pentru eliminarea unor iritaţii provocate de utilizarea abuzivă a fardurilor.

3. Uleiul de cătină
Este un ulei extras din coaja fructelor de cătină, prin intermediul unor dispozitive speciale (din comerţ). Are acţiune antiinflamatoare şi este un excelent regenerator epitelial. Se foloseşte în tratamentul hemoroizilor, al arsurilor solare, eczemelor, erupţiilor cutanate, mâncărimilor pielii, degerăturilor şi ca protector împotriva radiaţiilor ultraviolete.

4. Uleiul de răşină
20 g de răşină curată se pun în 100 ml de ulei de floarea-soarelui şi se încălzesc uşor pe baia de apă până ce răşina se dizolvă. Se filtrează apoi prin tifon. După ce s-a aplicat pe piele, se poate îndepărat foarte uşor dacă înainte de a se spăla cu apă şi săpun, zona respectivă se unge cu ulei de floarea-soarelui. Este un remediu de excepţie pentru reducerea durerilor reumatice, pentru tratarea erupţiilor tegumentare şi a rănilor.

5. Uleiul de gălbenele
Se obţine prin macerarea florilor de gălbenele în ulei de floarea-soarelui, măsline sau susan. Este indicat pentru îngrijirea pielii uscate şi crăpate. Are efect hrănitor asupra pielii, stimulează circulaţia periferică şi poate fi folosit de asemenea în cazul varicelor, eczemelor, acneei şi arsurilor.

Oţetul medicinal pentru masaj.

În 200 ml (un pahar) de oţet de struguri sau de mere şi miere se pun 5-8 linguri (în funcţie de cât de mult poate îngloba oţetul) din planta aleasă mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc răcoros, uscat şi fără lumină.

Obs.: se va alege oţetul aşa încât să aibă un miros cât mai neutru. Folosirea unui oţet cu miros strident, care acoperă aroma specifică plantei folosite, este cel mai adesea resimţită dezagreabil de către cel tratat.


Loţiunile naturale.

Sunt preparate semi-solide sau lichide, grase sau slab alcoolice, folosite pentru întreţinerea pielii.

Loţiunile alcoolice se folosesc în general pentru întreţinerea tenurilor grase, pentru reducerea cantităţii de sebum, în timp ce loţiunile grase sunt indicate pentru îngrijirea tenurilor uscate, ofilite, datorită efectelor de hidratare şi emoliere.

Preparare: lanolină 1 g, ulei de floarea-soarelui 40 g (sau alt tip de ulei în funcţie de efectul urmărit), alcool cetilic 7 g, apă distilată 100 g.

Lanolina, uleiul, alcoolul cetilic se încălzesc până se topesc, apoi de adaugă apa uşor încălzită, amestecând continuu. În final, se adaugă extractul fluid din plantele alese, obţinut prin evaporarea tincturilor.

Loţiunile grase se obţin în acelaşi mod, folosind ulei din plante obţinut în modul de mai sus.

Pentru tenul uscat sunt recomandate loţiunile ce conţin extracte din plante cu acţiune de activare a circulaţiei periferice (pe bază de gălbenele şi rozmarin) sau cu acţiune emolientă (pe bază de muşeţel, nalbă, pătlagină), care să refacă elasticitatea şi vitalitatea pielii. Pentru acest tip de ten nu sunt indicate loţiunile pe bază de alcool, deoarece ar produce o uscare şi mai puternică a feţei.

Pentru tenurile grase, seboreice se recomandă loţiuni pe bază de plante ce conţin saponine, taninuri şi uleiuri volatile cu acţiune astringentă, antiseptică şi calmantă. Nucul, salvia sunt astringente şi antiseptice, fiind indicate în cazul tenurilor cu comedoane (coşuri, acnee). Un preparat hidroalcoolic foarte eficient se obţine prin asocierea mai multor plante cu efecte de curăţire şi regenerare a pielii: muşeţel, levănţică, salvie, cimbrişor, brusture, coada racului.

Pentru tenurile iritate sunt utilizate extracte din plante cu acţiune vasoconstrictoare, emolientă şi calmantă: muşeţel, coada şoricelului, frunze de păpădie.

Pentru tenuri cu troficitate cutanată alterată se utilizează plante ale căror substanţe active stimulează circulaţia şi troficitatea celulară, în special arnica şi tătăneasa. Uleiul de cătină datorită bogăţiei de vitamine şi minerale oferă o hrănire abundentă a tenului, redându-i prospeţimea.

Pentru tenul ridat sunt indicate loţiunile pe bază de muşeţel, nalbă mare sau nalbă de cultură, precum şi uleiul de cătină care elasticizează şi reface structura pielii.

Pentru protecţia pielii în cazul expunerii la saore vom prepara o loţiune naturală pe bază de sunătoare, muşeţel, ulei de cătină la care se adugă în final câteva picături de ulei volatil de mentă pentru efectul răcoritor şi reconfortant pe care îl produce.




rev. Elixirium nr. 17 şi nr. 19, 2002

 

[anuk]

Topul celor mai eficiente leacuri naturale in tulburarile de ciclu menstrual .



Înca din perioada adolescentei, ciclul menstrual reprezinta pentru orice femeie un adevarat "indicator" al starii de sanatate a organismului. Micile sau marile suparari, unele excese în alimentatie, unele vicii (cum sunt alcoolul si fumatul) si o serie întreaga de factori adesea nebanuiti de catre femei, pot conduce la serioase tulburari ale acestei manifestari ciclice a organismului. Ce trebuie însa sa facem atunci când, din neglijenta sau datorita unor evenimente neasteptate, ajungem fie în situatia unui ciclu menstrual foarte abundent, fie la dureri intense, fie chiar la manifestarea sa neregulata, haotica?

Unii terapeuti recomanda adesea în astfel de situatii terapiile hormonale (cu hormoni de sinteza) ceea ce conduce însa la unele efecte secundare greu controlabile, care pe multe femei le sperie. Astfel de efecte tin frecvent de cresterea în greutate, pofta de mâncare exagerata sau disparitia acesteia, iar uneori poate sa para ca întregul organism "o ia razna". În anumite situatii, terapia hormonala poate fi necesara, dar cel mai adesea "farmacia naturii" ofera suficiente remedii exceptionale pentru a ne putea echilibra starea de sanatate, ajungând astfel la normalitate.

Iata în continuare câteva dintre cele mai eficiente ierburi de leac, care au fost studiate si folosite în astfel de tulburari, cu rezultate surprinzatoare.

1. Cretisoara (Alchemilla vulgaris)
Aceasta planta cu aspect foarte catifelat si delicat are un efect astringent remarcabil care face ca în scurt timp excesul fluxului menstrual sa dispara, producând simultan o tonifiere exceptionala a întregii zone a organelor genitale feminine. Se poate spune ca este una din plantele lasate de Dumnezeu ca un veritabil ajutor pentru femei.

Administrare: se face în principal sub forma de pulbere câte 1 gram, de 4 ori pe zi. Se tine pulberea (proaspat macinata) sub limba, timp de 10-15 minute, dupa care se înghite cu putina apa. Nu trebuie sa aveti retineri din cauza puternicului gust astringent. Efectul sau este în totalitatea binefacator!

2. Traista-ciobanului (Capsella bursae pastoris)
- desi face parte dintre cele mai comune plante de la noi, efectele sale nu sunt "exploatate" decât prea putin. Majoritatea formulelor eficiente din plante pentru tulburari de ciclu menstrual contin si acest ingredient miraculos. Principiile sale active, în special taninurile pe care le contine, îi confera eficienta în majoritatea cazurilor de hemoragii uterine, probleme corelate cu menopauza sau ciclu menstrual abundent. Mai putini însa sunt cei care stiu faptul ca aceasta planta, ale carei frunze în forma de inimioara le cunosc chiar si copiii, este eficienta chiar si în cazurile mai grave ale unor fibroame uterine.

Prin asociere cu plante calmante, cum ar fi talpa-gâstii sau sunatoarea, pulberea sau tinctura de traista ciobanului poate sa reduca durerile intense în zona abdominala, care apar la unele femei în timpul ciclului.

Administrare: Dozele si frecventa pot sa difere de la caz la caz. Doza medie este de 4-5 grame de pulbere pe zi (administrata ca mai sus) sau câte o lingurita de tinctura luata de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. În cazul tincturilor, administrarea se realizeaza întotdeauna în 200-300 ml de apa.

3. Salvia (Salvia officinalis)
Bucurându-se înca din antichitate de faima unui adevarat panaceu, salvia este considerata una dintre tonicele feminine cele mai eficiente. Pe lânga substantele amare si astringente din componenta sa, ea contine principii cu efect estrogen (asemanatoare hormonilor feminini), saruri minerale si vitamine. Cele mai importante efecte ale sale asupra femeii: eliminarea problemelor legate de ciclu (cum ar fi menstrele dureroase, cu o durata prea mare, prea abundente, dureri abdominale etc.), eliminarea tesuturilor adipoase, reducerea scurgerilor sanguine abundente si a bufeurilor de caldura care însotesc menopauza, combaterea sterilitatii feminine. Este indicata si pentru contracararea aparitiei tesuturilor adipoase, flasce, deformari corporale la nivelul sânilor. Reducerea simptoamelor suparatoare din timpul ciclului menstrual si al menopauzei face din aceasta planta un medicament antistres feminin de mare valoare.

Administrare: Este indicata intern sub forma de pulbere 1 gram de 4 ori pe zi. Pentru prevenirea simptoamelor neplacute din timpul ciclului se recomanda utilizarea ei constanta, pe o durata mai lunga de timp, în doza indicata, iar cu 3 zile (aproximativ) înainte se poate mari doza la 1,5 grame pe zi.

4. Mararul (Anethum graveolens)
- Numele acestei plante v-ar putea determina sa zâmbiti, gândindu-va doar la frunzele parfumate cu care condimentati mâncarea. Cu toate acestea, efectele semintelor de marar (caci acestea se folosesc în scop medicinal) pot sa surclaseze din punct de vedere al raportului eficienta/efecte adverse, majoritatea medicamentelor hormonale de sinteza pentru femei.
Pulberea si tinctura extrasa la rece din semintele de marar sunt un stimulent si un reglator hormonal foarte puternic. Glandele care beneficiaza cel mai mult de aceasta stimulare sunt gonadele. În urma unui tratament de 15-20 de zile cu pulbere sau tinctura de marar, se pot constata urmatoarele efecte:
- reglarea ciclului menstrual
- remedierea amenoreei
- reducerea duratei de somn
- cresterea armonioasa a sânilor (nu este o gluma, ci o observatie rezultata în urma unor studii îndelungate)
- încetinirea ritmului de crestere al pilozitatilor (remediaza hirsutismul)
- marirea vitalitatii si a tonusului la nivel global
- marirea secretiei lactate a femeilor care alapteaza

În anumite cazuri s-a mai constat remedierea frigiditatii, dezinhibarea în plan erotic, estomparea simptoamelor deranjante ale menopauzei. Izolat, s-a mai constatat sporirea cantitatii de sânge menstrual; foarte rar, marirea cu 1-2 zile a duratei ciclului menstrual, în timp ce în alte cazuri s-a remarcat reducerea acestei perioade si diminuarea simptoamelor deranjante (balonare, sângerari, dureri abdominale).
Se administreaza cu precautie sau nu se administreaza deloc în cazurile de ciclu menstrual foarte îndelungat si abundent.

Administrare: Se ia sub forma de pulbere: 2 grame de 4 ori pe zi sau câte o lingurita de tinctura din seminte de marar de 4 ori pe zi, în 200 ml de apa.

5. Mladite de zmeur (Rubus idaeus)
Extract natural din mladite de zmeur
Indicatii: adjuvant în tulburari premenstruale (tensiune mamara, dismenoree etc.), fibrom uterin, chist ovarian, dismenoree, metroragie, menoragie, amenoree, metrita si/sau vaginita; hipogonadism la pubertatea femeii (amenoree, pilozitate excesiva, nedezvoltarea glandelor mamare); tulburari de libidou; îmbatrânire precoce la femei.
Efecte deosebite au putut fi constatate în cazul utilizarii de durata (2-3 luni) în remedierea anumitor forme de sterilitate feminina si ca adjuvant în tratamentul chisturilor ovariene.
Acest produs se gaseste la Plafar, în gama produselor gemoterapice "plantextract".



Recomandari de final
- Consumati cât mai multe vegetale, fructe si lactate usoare înca de la primele semne ale aparitiei ciclului menstrual. Continuati acest regim alimentar pâna la încheierea completa a lui si chiar 2-3 zile dupa.
- Evitati sa mâncati în aceasta perioada alimente foarte bogate în proteine (oua, nuci, arahide, ciuperci, drojdie etc.)
- Sfatul medicinii psihosomatice este acela de a evita ferm orice fel de suparari prelungite si stari emotionale tensionate în special în cazurile unui ciclu menstrual foarte abundent. S-a constatat ca mai mult de 70% din cazurile de hipermenoree sunt în legatura cu stari de spirit proaste foarte intense si conflictuale, în special în ceea ce priveste viata intima!
- Daca începeti un tratament cu una sau (preferabil) mai multe dintre plantele expuse aici, dati dovada de perseverenta si nu încetati administrarea lor mai devreme de luni, chiar daca rezultatele se vor face simtite cu rapiditate! În modul acesta va asigurati ca disfunctiile în cauza pot fi eliminate definitiv.
- Comunicati si altor femei rezultatele pe care le-ati obtinut prin utilizarea acestor leacuri stravechi.

Dr. Mirela T. - Revista "Elixirium"

 

[magda]

Trateaza durerea cu plante - Farmacia din casa

Cand ne doare ceva, automat intindem mana spre un calmant, algocalmin sau aspirina, deoarece stim ca o tableta sau doua isi fac imediat efectul si scapam repede de durere, mai ales cand si autosugestia functioneaza bine.

Reactiile adverse ale medicamentelor de sinteza ar trebui sa ne dea de gandit si, pornind de aici, sa ne determine sa avem in casa plante la care sa apelam ori de cate ori este nevoie.

Plantele nu sunt toxice, nu dau dependenta si nici nu au reactii adverse, trebuie doar folosite si preparate dupa indicatii.

Pedicuta, o planta prea putin cunoscuta si folosita la noi, se recomanda in tratarea durerilor reumatice si a carceilor care, de regula, se manifesta noaptea prin contractarea muschilor si dureri foarte mari.

Ceaiul de pedicuta nu se fierbe niciodata. Se pune o lingurita de planta intr-o cana de apa clocotita, se lasa cinci minute la infuzat, se strecoara si se bea incet, cu inghitituri mici, pe parcursul a 10-15 minute, de preferinta neindulcit. Se bea numai un singur ceai pe zi.

Pentru calmarea durerilor reumatice, se poate face o pernuta umpluta cu pedicuta si, in caz de durere, se aplica pe locul dureros. Se recomanda ca planta sa se schimbe o data pe an. Pernuta poate fi scoasa afara, la aerisit, dar numai la umbra.

Chinezii spun despre salcie ca este "arborele contra durerii". Scoarta de salcie contine salicilina, care nu este altceva decat aspirina naturala. Ca si aspirina, scoarta de salcie calmeaza durerile reumatice sau de cap, scade febra, subtiaza sangele, dar nu are efectele secundare ale aspirinei de sinteza si nici nu provoaca tulburari gastro-intestinale.

Pentru calmarea durerilor se prepara un ceai din 30 de grame de scoarta maruntita, intr-un litru de apa. Se fierbe zece minute, dupa care se strecoara. Se pun comprese cu acest ceai pe zona dureroasa. Pulberea de salcie se obtine rasnind scoarta in rasnita de cafea. La nevoie, in caz de durere, se poate lua un varf de lingurita de pulbere, cu un pic de apa.

Daca te deranjeaza o durere de cap, stomac, oase sau masele, sau daca esti balonat si nu ai in casa plantele necesare si nici un analgezic, atunci apeleaza cu toata increderea la un masaj al palmelor.

Sta in puterea fiecaruia dintre noi sa se trateze de dureri cu leacurile bunicii sau proceduri care sa nu aiba reactii adverse si nici sa nu creeze dependenta, asta numai sa vrem si sa avem multa rabdare.

Sa avem sanatate!

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/tratament/trateaza-durerea-cu-plante-farmacia-din-casa-1074726

 

[magda]

Fructele exotice, fructele iernii

Pana nu de mult nici nu stiam ca exista. Cresteau in alte parti, erau ale altei lumi. Acum, au ajuns si la noi, in supermarket-uri si chiar in piete. Stau rabdatoare, in gramezi frumos aranjate, divers colorate si-n forme diferite, si-si asteapta musterii.

Romanii cu dare de mana si gusturi rafinate spun ca fructele exotice nu-s scumpe si-si permit sa le cumpere. Ceilalti trec mai departe cu ochii spre standurile de zarzavaturi pentru ca, oricum, sunt mai accesibile ca pret si utile in fiecare zi.

Se spune ca aceste fructe sunt adevarate bombe de vitamine si minerale care fac bine la sanatate. Kiwi, fructul acela care seamana foarte bine cu un cartof, are multa vitamina C. Pentru ca stimuleaza memoria este recomandat elevilor si studentilor in perioada tezelor si a examenelor, cand au mult de invatat. Kiwi este energizant, hranitor, echilibreaza tensiunea si scade riscul formarii cheagurilor de sange. Inainte de a-l consuma trebuie curatata coaja care-l face sa semene cu cartoful.

Ananasul, fruct parfumat, apreciat peste tot in lume, are efecte antiinflamatoare, reduce simptomele provocate de alergie, protejeaza vederea si este un energizant excelent, fie ca este consumat ca atare ori sub forma de suc. Deoarece prin compozitia pe care o are, ajuta la eliminarea apei din organism, ananasul este considerat un leac remarcabil impotriva celulitei.

Avocado contine acizi grasi, nesaturati (printre care si renumitul omega6), care au darul sa reechilibreze concentratia sangelui si sa scada colesterolul, contribuind, in acest fel, la protejarea organismului impotriva bolilor cardiovasculare. Vitamina E care se afla in compozitia fructului incetineste imbatranirea. Avocado se recomanda sportivilor, copiilor in crestere si femeilor insarcinate.

Mango este o sursa bogata de betacaroten, important pentru sanatatea pielii, a dintilor, parului si ochilor. In compozitia fructelor intra vitaminele A, C si E dar si minerale precum fierul si potasiul. Mango se recomanda, fara rezerve, diabeticilor deoarece contine zaharuri in cantitati foarte mici. Pentru a satisface nevoia zilnica de vitamine, este suficient sa se consume si numai jumatate de fruct. Cand cumparati fructe de mango este recomandat sa le alegeti pe cele mai roscate.

Smochinele contin vitamine din complexul B, potasiu, magneziu, fier, calciu, zinc, precum si oligoelemente care impreuna, ajuta la intarirea sistemului imunitar. Sunt dulci, energizante, tonice si hranitoare. Fibrele pe care le contin rezolva problemele de transit intestinal.

Stiind cate ceva despre aceste fructe, atunci cand buzunarul va permite, puteti alege in cunostinta fructele care sa va ofere nutrientii necesari si nu numai o satisfactie trecatoare a papilelor gustative.

Sa avem sanatate!

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/fructe/fructele-exotice-fructele-iernii-1075179

 

[anuk]

Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur.




Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa.
Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii.

Omoara cei mai oribili microbi – chiar si pe cei ai leprei, gonoreei
si cangrenei – în cinci minute fix! în testele de laborator, acesti
germeni aum fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi ar avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina.
Este o planta atât de puternica încât, când e frecata’pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi de plamâni – ajunsi în pragul mortii – suferind de
tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele
bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta
miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE.

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au
confirmat în sfârsit cu fermitate “puterea de penicilina” a
usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor
care cauzeaza intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra
stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. “
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza ,
scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica) .
Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor),
putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine),
febra tifoida,,holera si TB.C.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante.
Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte
dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de
germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si
a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care “dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase.
Când animalele de laborator au fost hranite cu
o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de
sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore.
De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în
canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.

Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti
compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa
de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de
zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul
si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase. .

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR.

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale.
Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are “o
actiune protectoare foarte semnificativa” în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform
doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College,
Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The
Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai
încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi.
Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea
încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si
ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati.
Peste trei ore, acestia au prezentat un
nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când,
dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul
extras din cincizeci de gramede usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta.
S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect – fie
ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus
nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta – în trei ore.
Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din
sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In
ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA.

Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind
cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza.
Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele,
usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile
de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade.
Medicii raporteaza – în cazuri dupa cazuri – ca simptome ca
slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din
urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta,
urechi, durerile furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent
terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:
1. Este absolut sigur.
2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a
dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat – într-o perioada de timp
fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul,sub îngrijirea medicului.

5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile,
durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine bune rezultate,indiferen t de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara
reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de
medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea e extrem de periculoasa fiindca, în primul rând,
simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente – multi suferinzi nici
macar nu stiu ca o au – si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si
arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale,
cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata..........

continuarea aici http://anatolbasarab.wordpress.com/2010/07/29/cel-mai-puternic-antibiotic-natural-din-lume/

 

[alerim_61]

-Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară
Terapia cu seminţe
. Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturiste
Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.


Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.


Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.


Seminţe de mărar pentru glaucom

În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.


Expectorant din seminţe de in

Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.


"Bomboanele agricole" combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.


Seminţele care înlocuiesc insulina

Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.


Chimen, coriandru şi mac

Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.


Alte seminţe de leac

- seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.

- seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.

- seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse.

- pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!

- seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav.

- pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.

- seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine.

- seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.

- seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere.

- durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte.

- pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic.

- seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală.

- seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît.

- decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară).

- în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă.

- mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu.

- uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.

- cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut.

- seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.