• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Articole cu si despre situatia din Romania

Sulfina Barbu: Etnobotanice reprezinta o problema de siguranta nationala

210581_articol.jpg


Deputatul PDL Sulfina Barbu considera ca, in Romania, consumul de produse etnobotanice reprezinta "o problema de siguranta nationala" exprimandu-si speranta ca proiectul de lege care interzice comercializarea acestor produse va fi adoptat in actuala sesiune parlamentara.
Presedintele Organizatiei de Femei a PDL, deputatul Sulfina Barbu, a declarat, sambata, la Sfantu Gheorghe, ca, in opinia sa, consumul de produse etnobotanice reprezinta "o problema de siguranta nationala", transmite corespondentul MEDIAFAX.

Sulfina Barbu a explicat ca, potrivit statisticilor, in Romania sunt 200.000 de persoane care au consumat cel putin o data produse etnobotanice, iar varsta consumatorilor a coborat pana la nivelul elevilor de scoala generala.

Potrivit deputatului PDL, produsele etnobotanice reprezinta un pericol pentru tanara generatie si astfel pentru viitorul societatii romanesti.

"Aceste produse sunt foarte periculoase, iar acest fenomen este scapat de sub control deoarece ele se gasesc in unele magazine, dar pot fi achizitionate si pe Internet", a spus Sulfina Barbu.

Ea a precizat ca trebuie luate masuri urgente, aratand ca spera ca initiativa legislativa privind interzicerea consumului de substante psihotrope si psihoactive, care este facuta pe principii europene si in acord cu legislatia europeana, "sa fie adoptata in actuala sesiune parlamentara.

"Speram ca proiectul sa fie adoptat in actuala sesiune parlamentara, ca sa fie stopat acest fenomen", a declarat Sulfina Barbu

sursa

oare cine a sustinut introducerea produselor etnobotanice si legalizarea lor in romania ?!
 
U.E., care are o politica mult mai relaxata, atat pentru drogurile legale, cat si pentru cele ilegale. Mai mult, UE a anunţat că nu va bloca inţiativele statelor membre de a pune la cale reglementări în ceea ce priveşte canabisul şi alte droguri considerate “uşoare”. In Spania se permite chiar cultivarea canabisului pentru consum propriu. Nu sunt nici io pentru, dar, uneori, cand te urinezi contra vantului, te cam uzi. Si pana la urma, fiecare face ce-l duce capu.
 
Boc: La sfârșitul anului, veți trăi mai bine

Premierul Emil Boc a declarat duminică, într-o emisiune TV, că după primul trimestru al acestui an vom ieși din recesiune, iar asta se va vedea și în buzunarele oamenilor spre sfârșitul anului.

emil_boc_vechi_30917100.jpg


“Spre sfârşitul anului şi în 2012 oamenii vor simţi acestă creştere economică, şi în buzunare” a spus premierul, răspunzând unei întrebări la o emisiune de la PRO TV.

El a a afirmat că toate datele indică ieșirea din recesiune după primul trimestru al acestui an, și că anul 2011 se va încheia cu o creștere de 1,5-2%, dar a spus că oamenii au înțeles greșit ieșirea din recesiune crezînd că imediat după acest anunț vor trăi mai bine.

Întrebat de ce a încheiat un nou acord cu FMI, dacă este atât de optimist, Boc a spus că “Suntem oameni responsabili, pregătiţi pentru orice”. Boc a spus că nici în acest an, nici în 2012, nici o categorie de bugetari nu va primi o majorare salarială de 50%, după ce a admis că “retrospectiv, a fost o greșeală” majorarea din trecut a salariilor profesorilor.

“Aş putea sa pun ţara pe butuci şi să măresc salarile profesorilor. Când economia permite, se vor majora salariile profesorilor şi medicilor.” a spus premierul

Sursa: Money.ro
 
Citisem pe undeva ca nu drogurile legale omoara oamenii ci prostia lor , lipsa de educatie si dezinformarea, lucru cu care sunt de acord .Priviti ce se intampla in Europa de unde am luat si noi modelul. Daca e sa fim cinstiti constatam ca si alcoolul ucide si viteza cu care ruleaza unii si sida si nu sunt interzise de lege.A nu se intelege ca incurajez consumul de droguri fie ele si legale.
 
in ceeace priveste viteza,te cam inseli. exista o limita stabilita pentru fiecare sector de drum. cine o depaseste si se afla un radar pe acolo,risca !
 
Risaca, e drept, dar cati din cei care au omorat oameni din cauza vitezei au si fost condamnati? Iti spun io ca majoritatea a primit cu suspendare si asta-i linisteste si-i face sa apese pedala fara sa se gandeasca la posibilele consecinte . Si viteza e tot un fel de drog . Bine , ideea nu e asta, ci faptul ca fiecare hotareste ce si cum sa faca. Iar drogatii , in primul rand se distrug pe ei. Colateral isi distug si familiile intr-un fel sau altul, insa, o lege nu o sa stopeze consumul . In tarile nordice, parca, odata cu legalizarea drogurilor usoare, consumul de droguri ilegale a scazut. Dar, atata timp cat din afacerea asta ies bani frumosi, drogurile nu vor disparea.
 
Benzina a sarit de pragul psihologic de 6 lei

210527_articol.jpg


Preturile de referinta ale benzinelor si motorinelor vandute in reteaua Petrom au crescut cu 9 bani pe litru, incepand de azi. La scurt timp au urmat Rompetrol si Lukoil.

* OMV Petrom sare primul pragul de 6 lei pentru un litru de benzina


Dupa majorarea de pret, cea mai scumpa benzina, OMV Carrera 100 costa, la Petrom, 6,01 lei litrul, conform site-ului companiei.

Cele mai comercializate sortimente de benzina, Premium 95 si, respectiv OMV Carrera 95 costa 5,21 si, respectiv, 5,35 lei pe litru, iar sortimentul Top Premium 99+ costa 5,59 lei pe litru.

In ceea ce priveste motorinele, cel mai ieftin sortiment, Euro Diesel 5, costa 5,24 lei pe litru, iar cel mai scump, OMV Alpin Diesel, 5,72 lei pe litru.

Preturile din statiile OMV Petrom pot varia cu 5% fata de pretul de referinta.

* Rompetrol Downstream pluseaza

Rompetrol Downstream a majorat vineri pretul benzinei si motorinei cu noua bani pe litru, masura luata in aceeasi zi si de OMV Petrom (SNP), pretul unui sortiment de benzina depasind pragul de sase lei pe litru si la compania controlata de KazMunaiGaz.
Astfel, benzinele Efix 95 si Alto 101 costa 5,35 lei pe litru, respectiv 6,02 lei pe litru. Totodata, noile preturi ale sortimentelor de motorina Efix si Alto 55 sunt 5,41 lei litru si 5,72 lei pe litru.

Preturile carburantilor vanduti in statiile Rompetrol pot varia cu +/- 5% fata de cele medii.

* Lukoil, al treilea jucator care scumpeste carburantii

Lukoil Romania, subsidiara a grupului petrolier rus Lukoil, a scumpit vineri cu pana la sase bani pe litru pretul carburantilor, dupa ce primii doi mari operatori din piata, OMV Petrom (SNP) si Rompetrol, au aplicat majorari de noua bani pe litru, scrie MEDIAFAX.

Pretul benzinei Ecto a crescut de la 5,69 lei la 5,75 lei pe litru, iar cel al motorinei Ecto Super Diesel a fost majorat de la 5,59 lei la 5,65 lei pe litru, potrivit datelor publicate pe pagina de Internet a Lukoil Romania.

Sortimentele Euroluk 95 si Euro L Diesel au fost scumpite cu cinci bani, la 5,26 lei si 5,33 lei pe litru.

* Cum explica Boc cresterea pretului carburantilor?

* Cine este de vina pentru pretul carburantilor?



De la inceputul anului, companiile petroliere au scumpit carburantii de mai multe ori. Potrivit Institutului National de Statistica, combustibilii s-au scumpit anul trecut cu peste 15%, dupa ce in 2009 preturile au fost majorate cu 13%.

Piata distributiei de carburanti din Romania este analizata de Consiliul Concurentei inca din 2005, dar deocamdata autoritatea nu a prezentat concluziile anchetei.

preluat de aici
 
Un articol excelent , care chiar merita citit!!! Romania reala e descrisa asa cum e ea, rupta de realitate , pana la urma. Iar diagnosticul pe care-l pune autorul pentru aceasta realitate duala , adica schizofrenia sociala, pare a fi cel mai potrivit. Citit, chiar daca e cam lungut! Nu va veti plictisi!


Romania reala nu exista
Vasile Dancu


Două sintagme mă enervează destul de tare: Romania profundă și România reală. Ambele sunt ficţiuni ale unei elite intelectuale care nu-şi poate realiza menirea. Nu știe, nu poate sau nu încearcă, fiind cuprinsă de propria contemplare sau de bătălia de legitimare a unor găşti care monopolizează, alături de politicieni, instituțiile culturale și bugetul din patru în patru ani.

România reală: samba si, trabajo no!
Despre ceea ce unii numesc România profundă vreau să scriu în alt loc. Acum, ocazionat de un sondaj de opinie despre mondenităţi, vreau să vorbesc despre România reală. O sintagmă folosită de cele mai multe ori ideologic. Vorbitorul vrea, de cele mai multe ori, să spună că el a descoperit ceva ce nu înțeleg ceilalţi, o Românie care nu este ca şi cea pe care o laudă sau o simpatizează ceilalţi. De regulă, se spune că România reală este un teritoriu al suferinţei şi aici vorbitorul nu greseşte prea tare. Marea masă a locuitorilor din România, adică vreo 80% dintre români, nu o duc bine, nu sunt mulţumiţi de viaţa lor. Se plâng că nu au destui bani, vor să plece în străinatate, nu ştiu ce vor face copiii lor în viitor şi asta le dă un sentiment de teribilă nesiguranţă. Majoritatea dintre cei 80% nici măcar nu caută soluţii pentru a iesi din situatia în care se află. Unii se află în imposibilitatea de a găsi un loc de muncă, de a ieşi din cercul vicios al sărăciei şi excluderii, dar, cu siguranţă, că nu toți sunt în această situație. Sunt în acest moment peste zece mii de locuri la Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă pe care nu le vrea nimeni pentru că este vorba de parchetari, zidari, portari şi alte meserii. Mai sunt zeci de locuri de muncă de zilieri în economia gri sau în agricultură, dar acestea nu prea sunt tentante. De ce? Simplu! Nu se câştigă destul de bine și nu sunt munci uşoare. Mai simplu este să visezi la cai verzii de pe pereţii unei Românii tot mai triste. Cel mai interesant lucru pe care l-am descoperind după aproape 20 de ani de anchete de opinie este cel care ne arată că munca parcă nu face parte din viaţa noastră. Munca înnobilează, spuneau comuniştii, dar românii le-au răspuns corect ideologic: dar noi nu avem nevoie de nobili. Am mai spus asta, observăm o conştiinţă socială încă premodernă, unde timpul nu costă bani şi munca nu este valorizată ca fiind sursa cea mai importantă sursă pentru succes şi prestigiu. Câştigurile la Loteria Română hrănesc visul de a scăpa de muncă: nu o sa mai muncesc niciodată, a spus acum câţiva ani un câştigător la loterie din Tulcea. La facultatea de sociologie îmi aduc aminte despre primul deceniu de după revoluţie, nu aveam pe nimeni să-şi dorească să predea un curs de sociologia muncii și, de regulă, apelam la jurişti care vorbeau mai mult de dreptul muncii şi nu despre fenomenul social ca atare. Fascinanta lume a lui Dorel este un teritoriu în care râdem cu pofta, dar cu tot mai accentuată amărăciune. În alte culturi, publicitatea creează semnificaţii în cadre specifice ale consumului, atunci când imaginează diferite situaţii. Acolo se proiectează mirajul, evaziunea, chiar și parodia. Noi, însă, mergem în altă direcţie, una din producţiile publicitare de cel mai mare impact, serialul publicitar la cognacul Unirea (genială, trebuie să recunoaştem), ia in tărbacă tocmai munca, adică tocmai cultura muncii şi regulile ei. Nu vorbesc despre cei care muncesc din greu în România. Pe ei nu-i protejează nimeni, sunt chinuiţi, nu se respectă pe sine, iar patronii sau statul nu-i respectă nici atât. În schimb România săracilor visează cu ochii deschişi. Îşi crează un paradis din diferite forme de evaziune. Romania reală nu are simţul … realităţii. Trăim un fel de derivă ficţionanală care nu poate să ne sporească mersul spre normalitate sau adaptarea la o civilizație contemporană.
.
Ritualuri sociale ale mondenului
Programele de divertisment sau filmele atrag publicuri masive, dar aflate în contexte şi condiţii total opuse. Ce-i adună pe aceştia alături? Nu conţinuturile, poate doar o anumită sincronicitate, performarea unui ritual comun despre care poţi discuta mâine, un ritual unificator. Până la urmă, Elodia este un personaj al României contemporane mai viu decât sute de personalităţi publice din politică sau show-biz. Este vie pentru că a fost creată după o veche topică a căutării misterelor. Dan Diaconescu a nimerit peste un asemenea tipar, nu cred că s-a documentat și nici nu cred că l-a citit pe Vladimir Propp cu „Morfologia basmului” și nici tehnicile actuale de storytelling. Nici măcar nu cred că a avut răbdare să citească volumele din „1001 de nopţi”. În timp ce individul este tot mai singur, televiziunea îl ajută să participe la niste ritualuri colective care fac să fie ocultată o practică socială sau politică cotidiană percepută ca fiind nesatisfăcătoare, opera unor politicieni sau instituţii în care oamenii nu au încredere. Potrivit unei anchete realizate de Institutului Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, în perioada 16-18 martie 2011 pe un eșantion de 1.153 de indivizi, reprezentativ la nivelul populației țării, românii tind să manifeste un interes mai accentuat pentru evenimente cu tentă mondenă decât pentru evenimente și știri legate de politică. Singurul eveniment cunoscut în măsură mai mare decât subiectele mondene este cutremurul din Japonia, despre care au auzit 99% dintre respondenții intervievați. Peste 90% dintre români au auzit despre divorțul dintre Irinel și Monica Columbeanu și despre cel dintre Pepe și Oana Zăvoranu, la fel și despre posibila schimbare a premierului Emil Boc. Despre votul privind moțiunea de cenzură la adresa Guvernului au auzit 89% dintre românii respondenţi, în timp ce evenimente precum dezbaterile privind alegerea șefului PDL, precum și recentele declarații ale Președintelui Traian Băsescu cu privire la modificarea Constituției sunt cunoscute în măsură mai scăzută de către români: 74%, respectiv 67%. Nivelul de cunoaștere al evenimentelor mondene este uniform în rândul tuturor categoriilor de populație (ținând cont de caracteristici socio-demografice precum gender, vârstă, școlaritate, mediu de rezidență și regiune), diferențele privind cunoașterea unor evenimente remarcându-se doar în cazul tematicilor politice; astfel, despre votul privind moțiunea de cenzură la adresa Guvernului au auzit în măsură mai mică tinerii sub 35 de ani, în comparație cu persoanele trecute de această vârstă (75% vs peste 90% dintre respondenții de peste 35 de ani).
.
Emoţionalizarea banalului cotidian
Telerealitatea creează emoţie unor existenţe previzibile, banale, repetitive. Vedetele mişcă realitatea cu emoţiile primare care mişcau vechile comunităţi rurale unde singurele evenimente erau certurile, bârfele, nunţile, botezurile sau înmormântările. Dacă realitatea politică şi socială este tot mai puţin influenţată de individ, tot mai puţini oameni crezând că protestul lor ar putea influenţa ceva, iluzia participării emoţionale se mută la nivelul mondenului. Industria pe care a născut-o Adrian Sârbu la Buftea, mai regizată sși mai telegenică, mai hollywoodiană, a început a fi căpuşată în garsoniera lui Dan Diaconescu, apoi la celelalte posturi de televiziune. Personaje ca Ogică, Magda și Tolea Ciumac evoluau seară de seară creând o soap-opera autohtonă, de o maximă vulgaritate. Rămâne paradigmatic momentul în care Tolea Ciumac s-a întors ca un adevărat Frankenstein împotriva creatorului său, a intrat studiului OTV încercând să-l bage într-un tomberon pe propriul său creator și regizor. Aceste personaje au început să-şi dramatizeze propria viaţă şi să se expună pentru sume mici în fiecare seară la televizor. Aduceau cu ele o existenţă mizeră în care oamenii se recunosc uşor. În scurt timp, Ogică, Nichita, Magda Ciumac devin personaje care sunt invitate să cânte la nunţi sau doar să participe. Ele vor prezenta lăutarii şi sigur numele lor va figura pe invitaţii. Mirii și nuntaşii o să-şi aducă aminte cu plăcere că au dat mâna cu aceste vedete contemporane. Viaţa lor devine parte a existenței cotidiene, iar oamenii, telespectatorii, încep să le-o cunoască în detaliu, fie că sunt de acord cu ea, fie că nu. Într-un sondaj de opinie realizat în România, Monica Columbeanu devenise model de reuşită pentru tinerele absolvente de liceu din orașele mari ale României. “Aveam 18 ani şi câteva luni când am venit în marele oraş Bucureşti, în ziua de 13 iunie 2005! Veneam plină de speranţă pentru o viaţă şi un viitor mai bun pe care să mi le clădesc prin munca mea! Eram singură într-un oraş străin şi închis! Am participat la şedinţa foto şi la finalul acesteia, Matei Miko, a început o pregătire psihologică a mea pentru a mă convinge cât de important şi de util ar fi pentru succesul meu să întâlnesc un om de afaceri important. Se făcuse târziu şi nu mă mai puteam întoarce la Bacău, tot în aceeaşi zi; mai mult Matei Miko mi-a spus că la acea oră toate restaurantele erau închise şi nu mai aveam unde să mănânc decât la un prieten al său, la Izvorani. Am fost dusă de soţii Miko la Izvorani, nu îmi dădeam seama cât de departe sau de aproape eram de Bucureşti. Matei Miko a avut grijă să îmi dea toată susţinerea că acesta este omul care mă poate ajuta să ajung cineva în viaţă. Casa acestuia era fascinantă, un loc cum nu mai văzusem niciodată, un loc care fascina şi totodată intimida. Am petrecut o seară plăcută până când soţii Miko, fără nici o veste, au dispărut. Nu ştiu când am observat acest lucru dar m-am trezit singură în acel loc, fără nici o posibilitate de reîntoarcere. Aşa l-am cunoscut pe Irinel, în noaptea de 13 spre 14 iunie. Următoarele zile au fost copleşitoare, una după alta, cadouri, vizite, călătorii în străinătate! Un Mercedes! Totul făcut parcă potrivit unui scenariu deja scris sau a unei piese în repetiţie! Nu puteam să văd decât ceea ce fascina, în nici un caz nu puteam să văd adevărul, chiar credeam ca sunt îndrăgostită şi, mai ales, că sunt iubită. Oraşul mi se deschidea, toţi îmi erau prieteni parcă de o viaţă! Cu câtă duerere în suflet aveam să mă trezesc mai târziu când am aflat că toate aceste cadouri aparţinuseră altor iubite ale lui Irinel”…

Totul a devenit apoi un show de televiziune. Nunta Monicai cu Irinel a avut loc pe 22 iulie, la vila de la Izvorani a miliardarului, în prezența câtorva sute de invitați celebri. Petrecerea a costat în jur de 200 de mii de euro. Invitații s-au delectat cu 11 feluri exotice de mâncare și cu un foc de artificii care a durat 20 de minute. Atmosfera a fost întreținuta de Directia 5, Horia Brenciu Band și Dj Project. Fiecare trupa a avut un onorariu de 3000 de euro. Mirii au spus “Da” pe pontonul domeniului de la Izvorani, apoi invitații au urcat la bordul iahtului “Leader” care i-a dus la Mănăstirea Țepeș-Voda din Snagov, unde Parintele ieromonah Varahiil Bănățeanu a oficiat cununia religioasă. Mireasa a fost în centrul atenției pe toată durata ceremoniei. Monica a avut o rochie realizată la un atelier din Timișoara de catre de designerul Ana Dumitru. Luxoasa creație a fost împodobită cu 800 de cristale Swarovski și a avut o trenă de câțiva metri lungime, purtată în biserica de doi copii. Mireasa a purtat o pereche de pantofi semnațti Mihai Albu și ornați la randul lor cu cristale. Bijuteriile asortate rochiei de mireasa au fost din diamante și platina, iar buchetul din trandafiri și orhidee albe a completat ținuta. Mirele, fan declarat al celebrului designer Yoji Yamamoto, a purtat și de aceasta data un costum extravagant, alb, cu papion negru. Dupa miezul nopții Monica s-a schimbat într-o rochie de seară pana la genunchi, mov, cu corset și crinolina din voal. Odată cu schimbarea ținutei a venit și surpriza serii pentru invitați. Pe un ecran gigantic, a fost proiectat un filmulet facut de miri, în care Monica îi arata lui Irinel testul de sarcina pozitiv. Petrecerea, cu urări amestecate de nuntă și de botez, s-a terminat abia la răsăritul soarelui . Așa relatează agențiile de presă și revistele de profil nunta care s-a transmis în direct pe tot parcursul ei. Mitul trebuie întreţinut, iar Columbeanu ştie asta de la jurnaliştii care roiesc în jurului lui. Din când în când publică pe internet filmuleţe care încercă să-i consolideze o imagine de macho, lucru pe care nu-l sugerează nici vârsta, dar nici statura sau forma sa fizică. Dar cunoscând dorinţa vulgară a publicului aranjează un filmuleţ în care topmodelul îi face sex oral într-un loc sugerat ca fiind public, adică un restaurant. Totul este filmat print-o fantă de lumină care are forma unei găuri de cheie. Miliardarul cumpără spațiu la o televiziune unde, în fiecare marţi, publicul vede ce s-a mai întâmplat în familia fericită de la Izvorani. La câțiva ani după aceste evenimente, divorțul lor zgomotos este un subiect mai important decât orice se produce în România ca evenimente. Cu ocazia divorţului, românii se transformă într-un complet de juraţi care se pronunţă cu nonsalanţă şi în cunoştinţă de cauză. Au participat pe parcurs la toate momentele şi oarecum fac parte din familie, sunt un fel de vecini care s-au uitat nmereu peste gard. În general, oamenii tind să creadă că Irinel Columbeanu este cel care are dreptate în scandalul dintre el și soția sa, Monica – 32% sunt de această părere. În același timp, doar 11% dintre oameni consideră că Monica are dreptate în acest scandal. 17% dintre respondenți sunt de părere că niciunul dintre cei doi soți Columbeanu nu are dreptate, iar 14% dintre aceștia afirmă că ambii au dreptate în acest scandal. Bărbații, în mai mare măsură decât femeile, țin cu cu Irinel: 38% vs. 26%. 17% dintre subiecții care au studii elementare sunt mai degrabă de partea Monicăi Columbeanu, în timp ce un trend descendent arată că doar 12% dintre respondenții cu studii medii, respectiv 3% dintre cei cu studii superioare consideră că în acest scandal Monica este cea care are dreptate. În ceea ce privește distribuția răspunsurilor în funcție de mediul de rezidență, procentele arată că persoanele din mediul rural cred în proporție semnificativ mai mare (36%) decât cei din mediul urban (28%) că Irinel Columbeanu are dreptate în scandalul dintre el și soția sa. Referitor la decizia judecătoarei de a nu îi încredința Monicăi fiica este considerată corectă de 41% dintre respondenți și incorectă de 45% dintre persoanele supuse studiului. Bărbații consideră în măsură mai mare decât femeile că decizia judecătoarei este una corectă: 50% vs. 33%. Oamenii țin partea Monicăi, 79% dintre respondenți fiind de acord cu faptul că aceasta are dreptul de a păstra cadourile primite de la Irinel Columbeanu pe parcursul căsătoriei. Irinel Columbeanu manipulează presa pentru a o discredita pe Monica Columbeanu – această afirmație este considerată corectă de către 56% din populație. De asemenea, femeile, în proporție de 66% își manifestă acordul față de această afirmație. O proporție mai mică a respondenților de gen masculin – 45% – este de aceeași părere. 53% dintre respondenții care au participat la studiu sunt de părere că, într-adevăr, comportamentul lui Irinel față de Monica este condamnabil. Din nou, femeile, în proporție mai mare decât bărbații consideră condamnabil comportamentul lui Irinel față de Monica. Irinel ar trebui să îi plătească Monicăi lunar o sumă de bani în urma divorțului – nu există o poziție foarte clară referitor la această afirmație, respectiv 45% dintre respondenți sunt de acord cu ea, în timp ce 46% sunt împotrivă. Bărbații tind să fie în mai mare măsură în dezacord cu această afirmație decât femeile: 52% vs. 41%.
O Cenușăreasă sau o variantă la Frumoasa şi Bestia, acest cuplu a furnizat programatic emoţie comunităţii românești. A dus o experiență mondenă (şi modernă?) prin toate fazele: flirtul, cadourile, viaţa opulentă, graviditatea, nașterea, botezul și … divorţul. Un model de reuşită facil, corespondent unui vis fără suport și chiar un final moralizator. Publicul nu se lasă până la urmă păcălit. Adică, cum, s-a uitat el fără nici un rost la o poveste eşuată, care le-a compromis un mit al familiei fericite în care Cenuşăreasa întâlneşte Prinţul şi reuşeşte? Nu, povestea se transformă într-una poveste cu tâlc, cu valenţe morale. Spectatorii şi fanii uită evaluările anterioare şi personajele cu care au ţinut la un moment dat, furaţi de emoţionalitatea poveştii. Devin dintr-o dată morali şi înţelepţi şi ne spun ce ar trebui să înţelegem din această poveste. Evident, nu sunt originali, preiau de fapt discursul prin care se disculpă Irinel Columbeanu, „geniul malefic” cum îl numeşte o jurnalistă de scandal. Astfel, o majoritate covârșitoare (83%) este de acord cu faptul că divorțul dintre Irinel și Monica Columbeanu este o lecție pentru fetele care cred în mirajul căsătoriei cu oameni bogați. Persoanele cu studii medii și superioare (84%) sunt în mai mare măsură de acord cu această afirmație decât persoanele cu studii elementare (75%). Orășenii sunt în mai mare măsură de acord decât persoanele din mediul rural că divorțul dintre cei doi este o lecție pentru tinerele fete care cred în mirajul căsătoriei cu oameni bogați. 76% dintre respondenți sunt de acord cu afirmația „Fetele nu ar trebui să urmeze modelul Monicăi Columbeanu dacă vor să reușească în viață”. Românii consideră că Irinel Columbeanu a fost favorizat de televiziuni pe parcursul acestui scandal – 57%, în timp ce doar 12% cred acest lucru despre Monica. Acesta le este mai simpatic respondenților decât Monica (23% vs. 18%), însă aproape jumătate dintre persoanele intervievate declară că nu le place niciunul dintre personaje. Moldovenii consideră în măsură mai mare că Irinel ar fi fost favorizat de televiziuni decât restul locuitorilor țării, în timp ce respondenții din Transilvania și Banat sunt cei care consideră în cea mai mare măsură că fosta soție a acestuia este cea favorizată. Persoanele fără studii sau cu studii elementare tind să o placă pe Monica în măsură mai mare decât cele cu un nivel mai înalt de școlarizare, în timp ce persoanele cu studii superioare tind să nu îl placă pe niciunul dintre protagoniștii scandalului.
Tanatofilia
O altă dimensiune a cererii publice de emoţie, cerere îndeplinită cu prisosinţă de planificatorii de oferte publice de divertisment. Moartea este un spectacol la fel de bine gustat de public unde televiziunile sunt cel mai bun maestru de ceremonie. Sinuciderea Mădălinei Manole a isterizat o Românie care de ceva vreme nu mai avea evenimente cu potențial de emoție participativă. Au fost doar inundațiile și veștile rele despre tăieri de pensii și salarii care i-au împins pe oameni și mai mult spre spațiul privat. Obosiți să-i înjure pe guvernanți, românii au găsit în moartea unei artiste o perfectă ocazie pentru a se pune împreună în fața televizoarelor. Au mai fost și alte morți ale artiștilor în ultima vreme, chiar și sinucideri. De ce însă s-a întâmplat doar acum o audiență de două milioane de telespectatori la înmormântare și milioane de internauți interesați? În loc să ne isterizăm inutil poate că ar fi fost mai interesant să căutăm similarități sau să analizăm fenomene de spectacol al morții din alte societăți . La noi, din păcate, avem doar isterie pură, emoție și delir colectiv necontrolat. Suntem atât de bogați încât ne permitem luxul de a nu învăța nici din bucurii, dar nici măcar din eșecul final, adică din moarte. Din isteria de săptămâni întregi care s-a derulat pe ecrane m-a șocat încă ceva. M-a șocat faptul că nimeni nu s-a gândit la fenomenul sinuciderii ca la un fenomen social, nici jurnaliștii, nici psihologii, nici o formă de reflecție nu a integrat-o pe Mădălina în plutonul sinucigașilor. Am fi aflat, de exemplu, că fenomenul sinuciderii nu este unul chiar excepțional, anual cifra este relativ constantă în România: puțin sub 3000 de români îşi pun capăt zilelor. În lume, anul trecut s-au sinucis 1 milion de oameni. Cu excepția Chinei, în toate țările sinuciderea este mai degrabă o specialitate masculină. Bărbaţii recurg la mijloace de sinucidere mai violente, cei de la țară se sinucid mai frecvent decât orășenii iar, de departe, ziua de luni este cea pe care o aleg cei mai mulți pentru a se sinucide. Sute de mii de comentarii au blocat media și internetul mai bine de o săptămână. Unii au vorbit despre vitejia Mădălinei, gestul ei eroic, alții despre lașitatea ei. Colegii ei, artiștii, au căutat să se arate vinovați, colectiv sau individual. Toți au arătat cu degetul spre media, spre impresari, televiziuni său public pentru că îi uită prea repede pe artiști. Mirabela Dauer, cea cu țigara uitată în scrumieră, a spus la o televiziune că ne-ar împușca pentru cât rău i-am făcut Mădălinei noi toți, familie, apropiați său public. Evident, televiziunile ne-au spus că Mădălina s-a dus să cânte la îngeri, dar au luat și amenzi așa zise” usturătoare”. CNA a hotărât să amendeze Antena 1 cu 10.000 lei, Antena 3 şi Realitatea TV cu câte 7.500 lei, TVR 1 şi Kanal D – 5.000 lei, să someze B1 TV, Naţional TV, OTV, Prima TV şi Pro TV şi să atenţioneze Antena 2 pentru modul în care au difuzat informaţiile despre sinuciderea Mădălinei Manole. Majoritatea amenzilor s-au dat pentru prezentarea amănunțită a unor tehnici de sinucidere. Bineînțeles, a apărut repede și o carte despre moartea Mădălinei, melodiile ei s-au vândut foarte bine câteva luni. Nu a lipsit nimic, o Românie răvășită a rămas în urma ei, a fost un test major pentru România, cum a scris un jurnalist oltean. Spectacolul morții se vinde foarte bine, moartea este uşor de etichetat, împachetat și livrat publicului. O pulsiune distructivă spre care ne împinge Tanathos este regizoarea cea mai bună pentru grotescul spectacol a refacerii unui ritual al sfârșitului. Uităm să celebrăm viața și spectacolul ei de fiecare zi. Ne lasă reci spectacolul nașterii puiului de om, maternitățile devin locuri de transmisie TV doar atunci când vine moartea în vizită
Vulgaritatea ca semn de recunoaştere şi cuplul ca nucleu al mitului fericirii şi frumuseţii.
Cântăreţul de muzică latino Pepe şi Oana Zăvoranu au devenit în ultimii ani un fel de cuplu celebru şi încarnarea unui mit al frumuseţii şi reuşitei perfecte. Ea juca în telenovele şi realiză chiar emisiuni de televiziune, el cântăreţ cu muzică copiată din telenovelele sud americane, la mare modă şi în România. În comparaţie cu cuplurile celebre de la Hollywood, Pepe şi Oana au avantajul că oamenii se pot proiecta în vieţile lor. Sunt vulgari, se comportă după modele de mahala bucureşteană. El este mic şi brunet, dar pozează în bătăuş de cartier, conflictele lui (mereu însoţit de clan) îi aduc condamnări penale şi popularitate. Oana Zăvoranu joacă roluri de scorpie şi este într-un conflict televizat în sute de episoade de tabloide cu mama sa pentru ceva proprietăţi. În ultimele săptămâni şi acest cuplu a ajunsă la un divorţ cu scandal şi acoperire mediatică perfectă. Doar sondajul Institutului Român pentru Evaluare și Strategie – IRES despre evenimentul monden al divorţului lor a reuşit să depăşească în audienţe scandalul Wikileaks aflat în ziua a treia de publicare a cablogramelor. Comparativ cu Oana, Pepe se bucură de o mai mare simpatie în rândul românilor, 57% dintre aceştia preferându-l mai degrabă pe acesta în detrimentul Oanei (6%). Sub aspectul educaţiei, dacă în cazul lui Pepe o pondere mai mare a ‘susţinătorilor’ au studii elementare (68%), ”suporterii” Oanei Zăvoranu sunt mai degrabă cei cu educaţie medie (7%). Cei cu studii superioare tind să nu simpatizeze cu niciunul din aceştia doi. Pepe are nu numai simpatia de partea sa, ci şi o mai mare încredere venită din partea oamenilor. Deşi un procent de 55 dintre subiecţii studiului au foarte puţină şi puţină încredere în Pepe, procentul pentru aceleaşi variante de răspuns este de 82 în cazul Oanei. Încredere multă şi foarte multă în Pepe au 33% dintre respondenţi, respectiv 7% pentru fosta sa parteneră de viaţă. Atât în cazul lui Pepe, cât şi în cazul Oanei, cei care le acordă cel mai puţin credit au îndeosebi studii superioare, (37%, respectiv 59%) la polul opus fiind cei cu studii elementare (9%, respectiv 2%). Vulgaritatea este mereu semnul de realism, amprentă şi semnul de recunoaştere. Este un stil de viaţă, dar mai ales un simbol al puterii. Politicienii şi vedetele uzează de simboluri pentru recunoaşterea apartenenţei la un anumit grup, de exemplu semnul mâinii ridicate ca formă de răspuns la veneraţie. Oana este un personaj monden care duce vulgaritatea la nivelul de simbol: este semnul reuşitei ei, al lipsei de dependenţă „civilizată” de ceilalţi sau semnul ignorării de reguli, atitudine pe care şi-o permit doar cei bogaţi şi puternici, ca semn de distincţie şi diferenţiere. Oana este frumoasă, independentă, bogată, descurcăreaţă şi deşteaptă, spune asta foarte des şi totul îi este permis, visul celor umili din mahala, obligaţi să la o existenţă second-hand. Ea face un gestul ritualic de forţă: îşi caută un personaj asemănător din politică cu care se asociază pentru transfer reciproc de atribute, Corneliu Vadim Tudor. Chiar dacă demisionează după un eşec electoral, ea păstrează apoi multe forme de expresivitate peremistă.
Exhibiţionismul actorilor vs. voaierismul maselor .
Personajele mondene de la noi îşi înfrâng foarte greu dorinţa spre total exhibiţionism în căutarea de audienţă tot mai mare şi de diferenţiere faţă de ceilalţi. Majoritatea îşi regizează tot felul de momente în care ei înşişi pun paparazzii să îi urmărească la anumite momente de intimitate. Episodul cu gaura cheii şi familia Columbeanu este total relevant pentru această tendinţă. Se înfiripă deja şi la noi o industrie a intimităţii unde viaţa privată, sau ritualizarea ei, devine obiect de consum. „Asistenta” dezbrăcată şi nevorbitoare care stă de pază în toate emisiunile despre vedete este un memento al exhibiţionismului. Bianca Drăguşanu, Daniela Crudu sau Marina Dinu sunt personaje tăcute, se alintă cu eticheta „devoratoare de fotbalişti”, sunt de multe ori obiectul glumelor machiste legate de prostia blondelor sau lipsă de raţionament al femeilor în general, dar acest lucru nu scandalizează pe nimeni, ele sunt primele care acceptă acest circ.
.
Politicul şi mondenul în campania electorală: un singur râu de imagini
Sigur, exhibiţionismul a devenit şi o metodă de a face politică, mai ales în campania electorală, spectacolul monden şi cel politic se unesc devenind un singur râu de imagini care curge neîncetat spre un public care salivează fascinat. Monica Columbeanu a devenit imaginea, în sens de PR, a candidatului la prezidenţiale Nati Meir care momea oamenii pentru a strânge semnături pentru candidatura sa. Nati Meir, un Obama de România, cum se autointitula, s-a lansat în campania pentru Prezidenţiale cu sloganul “O vrei pe Monica? Votează pentru Nati Meir”. Corneliu Vadim Tudor, maestru al discursului amestecat cu metadiscursul spunea, pe jumătate ironic, atunci când o prezentă pe Oana Zăvoranu ca şi consilier de imagine în campania de la alegeri parlamentare: “Vă daţi seama că nu o vom pune să care bannere sau să lipească afişe cu bidineaua. Ea arată bine şi vorbeşte bine. Nu trebuie să facă nimic special. Trebuie să stea cum stă acum lângă mine şi să zâmbească frumos. Şi nu ne mai trebuie nici o campanie electorală, la un popor care este avid de frumuseţe”, a afirmat liderul PRM. În perspectivă, spunea Vadim atunci . Nu a lipsit mult ca Oana Zăvoranu să devină parlamentar de Bucureşti. Protejarea vieţii private a devenit doar o jalnică simulare, paparazzi sunt deja fotografi de familie. Publicul din România este un avid consumator de programe legate de viaţa personalităţilor, dar manifestă o atitudine culturalistă, adică spune ceea ce ştie că este dezirabil social. Doar puţin este 30% dintre respondenți consideră că publicul din țara noastră dorește să vadă scandaluri la televizor, în timp ce 27% dintre intervievați recunosc că ar fi interesați de viața personală a politicienilor, iar 15% sunt interesați de viața personală a vedetelor – proporții modeste dacă ținem cont de interesul ridicat pentru evenimentele mondene. Mai convinși de faptul că românii vor să vadă scandaluri la televizor sunt tinerii sub 35 de ani (55%), iar cei mai puțin convinși sunt respondenții de peste 65 de ani (18%). În același timp, intervievații cu studii superioare consideră că acest lucru este adevărat în măsură mai ridicată – 55% vs. 23% dintre persoanele fără studii sau cu studii elementare. Această opinie se regăsește în rândul transilvănenilor, bănățenilor și moldovenilor în măsură mai ridicată decât în rândul persoanelor din Sudul țării.

Un comportament contradictoriu şi atitudine duală

Termenul de atitudine duală este o expresie mai blândă pe care o folosim ca sinonimă cu ipocrizia. În acest context în care singurele evenimente cu o pătrundere uniformă și extinsă în rândul diverselor categorii de populație sunt cele mondene și cu potențial conflictual, o majoritate covârșitoare a respondenților consideră că rolul televiziunii ar trebui să fie educativ – 98%. Această opinie se regăsește în proporții similare în rândul tuturor categoriilor de populație. Respondenții sunt de părere însă că telespectatorii pot decide singuri dacă o emisiune merită să fie urmărită sau nu – 94%. În același context, 82% dintre intervievați sunt de părere că televiziunile sunt dispuse să difuzeze orice de dragul audienței (opinie mai răspândită în rândul persoanelor sub 50 de ani și a celor cu studii superioare, precum și în rândul celor din mediul urban) și că televiziunile din România tind să exagereze toate subiectele pe care le prezintă – 76%, opinie regăsită în măsură mai mare în rândul respondenților cu studii superioare, precum și al celor din mediul urban. Majoritatea respondenților consideră că statul ar trebui să intervină pentru a opri difuzarea emisiunilor care aduc atingere bunului gust, iar 71% cred că publicul român are un nivel de educație scăzut. Femeile cred în măsură mai mare în necesitatea intervenției statului, la fel și vârstnicii de peste 65 de ani. Persoanele cu studii superioare se opun, în schimb, în cea mai mare măsură acestei idei. Mai mult, 65% dintre români consideră că televiziunile din România manipulează, nu informează, însă, în mod paradoxal, mai mult de jumătate declară și că televiziunile nu au nicio vină pentru ceea ce arată, ci este o cerere a publicului. Doar patru din zece români sunt de părere că știrile mondene sunt mai interesante decât cele politice sau de alt tip, cu toate că rezultatele prezentate anterior sugerează că aceasta ar putea fi o subestimare. Peste 30% dintre respondenți consideră că publicul din țara noastră dorește să vadă scandaluri la televizor, în timp ce 27% dintre intervievați recunosc că ar fi interesați de viața personală a politicienilor, iar 15% sunt interesați de viața personală a vedetelor – proporții modeste dacă ținem cont de interesul ridicat pentru evenimentele mondene. Mai convinși de faptul că românii vor să vadă scandaluri la televizor sunt tinerii sub 35 de ani (55%), iar cei mai puțin convinși sunt respondenții de peste 65 de ani (18%). În același timp, intervievații cu studii superioare consideră că acest lucru este adevărat în măsură mai ridicată – 55% vs. 23% dintre persoanele fără studii sau cu studii elementare. Această opinie se regăsește în rândul transilvănenilor, bănățenilor și moldovenilor în măsură mai ridicată decât în rândul persoanelor din Sudul țării. Deşi subiecte de tipul scandalului dintre Oana şi Pepe sau divorţul dintre Irinel şi Monica Columbeanu se bucură de numeroase apariţii atât în presa scrisă, cât şi la numeroase posturi TV, oamenii consideră că astfel de evenimente ar trebui să rămână private; 85% dintre respondenţi împărtăşesc această părere contrar cu doar 13%, procentul celor care spun că subiecte ca cele menţionate mai sus ar trebui să fie făcute publice. Sub aspectul vârstei şi al educaţiei, categoria celor care împărtăşesc o poziție pro-publicitate este mai puternic reprezentată de persoane peste 65 de ani (25%), cu studii elementare (28%), în timp ce dintre cei care preferă anonimatul unor astfel de întâmplări, o pondere mai ridicată o au cei cu vârsta cuprinsă între 18-35 de ani (92%) şi care au cu studii superioare (92%). Ca sociologi, nu spunem că oamenii mint, probabil mulţi dintre ei se înşeală sau trăiesc şi reuşesc să gestioneze unele contradicţii. Oamenii trăiesc o pseudo-realitate, un amestec de ficţiune şi realitate unde se descurcă destul de greu. Sunt mai multe softuri pe care le apelează în funcţie de nevoi. Nu mai sunt stăpâni pe propriile criterii, nu mai au un sistem valori care să le definească un profil distinct în grup, dar şi în ceea ce priveşte imaginea de sine. De fapt, avem multe elemente pentru o schizofrenie socială.

Schizofrenie socială – când imaginarul şi realitatea se amestecă

Unii jurnalişti mă întreabă, cu speranţa că suntem normali, dacă acest lucru se întâmplă şi în Anglia sau alte ţări europene. Alţii întreabă asta cu iz polemic, încercând să spună că am descoperit şi noi ceva ce ştia toată lumea, ceva implacabil, un fel de necesitate istorică la care nu ai cum să te opui. E adevărat, cultura de consum şi divertismentul nu sunt invenţiile noastre. În fond ar putea nici să nu ne intereseze ce fac alţii, viaţa noastră este aici, pe noi ne doare ce se întâmplă cu noi şi cu patria copiilor noştri. E adevărat, spunea Michel Maffesoli, visele îi fac pe copii să crească şi visele colective fac o societate să existe şi să evolueze. Dar, din când în când, trebuie să demistificăm aceste construcţii, cum credea Roland Barthes atunci când a scris Mitologiile sale, pentru că acest imaginar colectiv, această atmosferă idolatrică născută spontan sau nu, este până la urmă o falsă conştiinţa. Masele vibrează tot pe principii iconologice („iconologie”). Toate aceste reprezentări accentuate acum de televiziuni sau de internet trebuie analizate şi cred că merită atenţia cercetătorilor. Formele arhetipale young-iene pot fi decelate cu siguranţă în mitologiile şi metaforele care obsedează omenirea de la începuturi până astăzi. Multe din aceste obsesii se repetă în forme degradate la fiecare generaţie, dar îndepărtarea de cultura clasică pentru timpurile şi generaţiile de acum accentuează degradarea acestor mituri care devin doar mituri sau iconuri produse de realitatea noastră înconjurătoare şi timpul vulgar ce ni s-a dat. Se spune că miturile luminează, crează un clar-obscur, sunt un felinar în pivniţele sufletului colectiv. Am luat în studiile citate două elemente de actualitate mondenă Iri & Moni şi Pepe & Oana şi, în trecere, personajul semi-imaginar (în sensul că nimeni nu l-a văzut în timpul celor peste 300 de episoade) fără a încerca să facem o plasare a lor într-o ordine metaforică eternă, deşi poate le-am găsi locul. Am încercat mai mult să circumscriem atmosfera idolatră vulgară, kitsch, de prost gust, ca o sondare într-un suflet colectiv românesc despre care credem că s-a îmbolnăvit. Schizofrenia socială pare să fie cel mai bun diagnostic pentru o realitate duală, pe care individul nu o mai înţelege, pe care o interpretează contradictoriu şi care nu îi aduce decât forme degradate de plăcere. Mai multe simptome completează tabloul descris de cercetările invocate legate de monden şi trăirile suscitate de acesta. Indivizii manifestă o tot mai evidentă retragere socială şi o pierdere a interesului pentru acţiune socială. Nici măcar protestul nu mai reuşeşte să mobilizeze oamenii, sindicatele sunt pe jumătate moarte, iar apatia domină spectacolul public. Studiile demonstrează o lipsă de motivaţie în planificarea viitorului, dar şi o sugestibilitate foarte mare, trăsături pe care le întâlnim de asemenea în cazul schizofrenie. Să nu mai spunem de ambivalența sentimentelor şi tulburările afective ca elemente constitutive ale unei derive sociale de factură schizofrenică. România reală pe care o invocă unii ziarişti sau politicieni se pare că a pierdut contactul cu realitatea, adică nu mai are tocmai trăsătura ei de bază prezumată de aceştia: realismul trăirii şi accesul direct la cunoaştere. Trăirea nu este una autentică, ci este o existenţă prefabricată din fantasme, mituri degradate şi iluzii de toate felurile. Săracă şi abandonată de elita ei, România reală este sufocată de fantasme şi imaginar degradat. Devine tot mai mult o etichetă, devine tot mai ireală. Myth-makerii din politică sau din industria divertismentului stimulează încă, prin şocuri emoţionale, un corp social tot mai inert, o populaţie hipnotizată de tubul catodic.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-reala-nu-exista/
 
Financial Times: Romania este amenintata de stagflatie
de Dragos Comache HotNews.ro

Stagflatia, ce se reflecta intr-o stagnare a activitatii economice si continuarea unui proces inflationist, isi face simtita prezenta in Europa, una din tarile amenintate de acest fenomen fiind Romania, scrie Stefan Wagstyl, editorul pe piete emergente al Financial Times, pe blogul beyondbrics. El noteaza ca rata anuala a inflatiei a crescut in martie la 8%, in vreme ce economia se chinuie sa revina pe crestere, dupa doi ani de recesiune.

Cresterea preturilor de consum a fost determinata de majorarea preturilor la alimente, in special la fructe si legume, si a avansului preturilor la combustibili si produse petrochimice.

Editorul Financial Times spune ca, in timp ce întreaga lume este vulnerabila la creşterea preţurilor materiilor, România este mai expusa decat alte state din UE, deoarece alimentele detin o pondere ridicata în coşul preţurilor de consum, de 33% comparativ cu doar 17% in Bulgaria.

Economistii se asteapta ca tendinta de crestere a ratei inflatiei sa se tempereze dupa ce recolta din această vară va fi colectata, presupunând că acesta nu va fi un alt an slab pentru agricultura, şi dupa ce efectul majorarii TVA va disparea. Inflatia nu va scadea insa atat de mult incat sa intre in intervalul tintit de BNR pentru finele acestui an, iar estimarile diversilor economisti merg pana la o rata de 6% pentru acest an.

Stefan Wagstyl este de parere ca nici 2012 nu arata bine in ceea ce priveste inflatia, in conditiile in care autoritatile de la Bucuresti s-au angajat in fata FMI si UE sa reduca subventiile la incalzire. Aceasta masura va duce la cresterea inflatiei cu aproximativ un punct procentual în anul în care va fi pusa în aplicare.

In ceea ce priveste cresterea economica, editorul FT arata ca guvernul a prognozat pentru acest an un avans al Produsului Intern Brut (PIB) de 1,5%, cifra ce nu ofera o marja suficienta pentru a evita un alt an de recesiune in cazul in care lucrurile merg mai rau decat se astepta.

In final, Stefan Wagstyl spune ca Romania merita recunoastere pentru stabilizarea economiei in urma crizei, cu un program de austeritate care a inclus reducerea salariilor din sectorul public cu 25%, insa subliniaza ca stabilizarea este incompleta fara a stapani inflatia.​

http://economie.hotnews.ro/stiri-fi...-times-romania-este-amenintata-stagflatie.htm
 
De unde venim şi unde am rămas


Acum 60 de ani, cele mai sărace ţări din Europa se situau în răsăritul şi sudul continentului, lor adăugându-li-se şi cele ce pierduseră recent războiul. Diferenţele rămâneau însă considerabile: faţă de români şi albanezi, ce se situa la nivelul cel mai de jos al sărăciei, locuitorii Germaniei, Austriei, Italiei, Cehoslovaciei şi Uniunii Sovietice aveau o putere de cumpărare de 3-4 ori mai mare, iar cei din Ungaria, Polonia, Grecia şi ţările iberice de 2-2,5 ori.

Acoperind practic toată perioada comunistă şi post-comunistă, evoluţia până în 2009 a puterii de cumpărare* din cele mai sărace ţări în 1950 are relevanţă, nu doar economică şi politică, ci şi civilizaţională.

Produs intern brut/locuitor 1950 - 2008 (click pentru a mari)

Încă din primul deceniu după 1950, puterea de cumpărare se diferenţiază mai accentuat: în timp ce ţările care pierduseră războiul se angajează într-un înalt ritm de creştere a prosperităţii, ţările comuniste înregistrează împreună cu cele sudice (Portugalia, Spania şi Grecia) o creştere ceva mai lentă. Anii ’60 înregistrează menţinerea unei ritm înalt de creştere în ţările dezvoltate (Germania, Austria, Italia), un boom al ieşirii din sărăcie în ţările sudice şi continuarea trendului modest în ţările comuniste.

În anii ’70 devine foarte vizibilă diferenţa de evoluţie a puterii de cumpărare între ţările economiei de piaţă şi cele comuniste: în timp ce primele contină să înregistreze o dinamică robustă, ultimele au o evoluţie lentă şi foarte omogenă. Se remarcă Cehoslovacia, care plecând în 1950 cu premise comparabile economiilor dezvoltate, s-a aliniat nivelului mediocru al ţărilor frăţeşti. În mod excepţional şi România cunoaşte un progres ceva mai accentuat în această perioadă, pe care însă avea să-l plătească scump în deceniile viitoare.

Anii ’80 adâncesc diferenţa dintre ţările capitaliste şi cele comuniste. Primele continuă să acumuleze constant prosperitate la cote înalte, în special ţările sudice, care profită de recenta aderare la Comunitatea Europeană, în vreme ce ţările comuniste cunosc un deceniu de stagnare, în România puterea de cumpărare chiar scăzând drastic.

În ultimul deceniu al secolului, fostele economii de comandă încep să se diferenţieze între ele. După o prăbuşire comună tuturor ţărilor de dincoace de cortină, spaţiul ceho-slovac, Ungaria şi în special Polonia îşi revin, în timp ce în Bulgaria, dar îndeosebi în România şi în spaţiul ex-sovietic puterea de cumpărare se prăbuşeşte. În acest timp, în cele şase ţări cu economie liberă, bunăstarea îşi continuă creşterea, remarcabil fiind saltul ţărilor iberice.

În fine, în deceniul recent încheiat creşterea puterii de cumpărare este reluată în toate fostele ţări comuniste, celelalte având oricum asigurat un considerabil avans. Atrage atenţia buna dinamică a Austriei, Spaniei şi spaţiului ceho-slovac şi pierderea de viteză a Portugaliei.

Pentru România au fost 60 de ani de singurătate. La capătul acestor şase decenii, decalajul relativ faţă de toate ţările capitaliste sărace ale anului 1950 s-a mărit. Faţă de germani, austrieci şi italieni eram de trei ori mai săraci în 1950, acum suntem de patru ori (faţă de austrieci, chiar de cinci ori). Acum 60 de ani eram de două ori mai săraci decât spaniolii, acum suntem de patru ori, grecii şi portughezii erau „doar“ cu 60-70% mai avuţi, acum sunt de trei ori.

Cu fostele ţări-surori din lagărul comunist s-a păstrat relativ constant decalajul procentual, ba uneori s-a şi micşorat puţin (cu spaţiul ceho-slovac şi ex-sovietic). Evident însă, decalajul absolut a crescut spectaculos chiar şi cu ţările ex-frăţeşti. În 1950 cehoslovacii erau cu $3300 mai avuţi, acum sunt cu $8000. Ungurii sunt acum cu $4600 mai bogaţi decât noi, faţă de $1300, în urmă cu 60 de ani, în timp ce bulgarii şi-au înzecit decalajul: de la un plus de $400 în 1950, la unul de $4000 în 2009. Singurii faţă de care ne-am construit peste decenii vreo câteva sute de dolari avantaj la puterea de cumpărare sunt, evident, albanezii, cu care de altfel, împărţim peren subsolul european.

Curba prosperităţii româneşti, care se târăşte de 60 de ani la talpa Europei, este mult mai elocventă decât toate înşiruirile de cifre şi procente.

Trei par a fi explicaţiile imediate ale stagnării în sărăcie. Prima, greaua moştenire: cu o populaţie de 80% ţărani, dintre care majoritatea practica o agricultură de subsistenţă la nivel ancestral, România antebelică era una dintre cele mai subdezvoltate ţări europene, atât structural cât şi cantitativ. Cum însă de nu s-a schimbat nimic, cum de România a rămas şi după 60 de ani, tot una dintre cele mai subdezvoltate ţări de pe continent ?

Îngheţul comunist este, fără îndoială, explicaţia stagnării. Aprinsul ev comunist n-a fost decât o calotă de gheaţă sub care miezul dezlănţuitelor arderi era de fapt doar un infam exerciţiu al puterii absolute, ascuns sub o retorică găunoasă, iar marile prefaceri revoluţionare de la oraşe şi sate, o gesticulaţie sterilă cu imense costuri umane şi materiale.

În sobrietatea lor, curbele puterii de cumpărare din şapte ţări comuniste şi şase capitaliste sunt mai elocvente decât orice analiză politică sau discurs doctrinar. Trendurile deceniilor 6-9 o arată limpede: de nu s-ar fi realizat aranjamentul disoluţiei paşnice a lagărului comunist, evoluţia aceluia ar fi eşuat într-o stagnare urmată de un colaps faţă de care prăbuşirea reală din debutul anilor ’90 ar fi părut o scurtă adiere răcoroasă. Abia lichidarea rapidă, în regim de faliment, a monstruosului proiect comunist a făcut posibilă relansarea, după o scurtă sincopă, a economiilor distruse şi societăţilor martirizate.

Venim astfel la cea de a treia explicaţie a stagnării naţionale în sărăcie: interminabila „tranziţie“. Din 1990, împreună cu Rusia, avem cea mai mică rată de creştere a puterii de cumpărare dintre ţările ex-comuniste. Pe fondul unei moşteniri istorice de pauperitate, care ne-a plasat printre ultimii din Europa, după încă 50 de ani de stagnare comunistă, iată că şi în ultimii 21 continuăm să avem cea mai înceată recuperare.

Poate că sub orice constelaţie politică după 1989 s-ar fi întâmplat la fel. Poate că, după deceniile comuniste, materialul uman era atât de compromis, încât mai mult nu s-ar fi putut face, oricine ar fi venit la putere. Poate că, spre exemplu, faptul că foarte modestul nivel de „prosperitate“ al anului 1986 a putut fi recuperat abia în 2006, a fost o fatalitate inexorabilă. Poate. Oricum, asemenea speculaţii rămân doar mici exerciţii de istorie contrafactuală.

Cert este însă altceva: din 1990 securiştii şi activiştii vechiului regim şi-au asumat rolul de clasă conducătoare în România, nimeni neputând juca vreun rol semnificativ în economie, politică ori administraţie, care să nu fie securist, activist, ori controlat sau controlabil de aceştia. La fel de cert este că, sub conducerea lor şi nu a altora, au înflorit în România debandada, hoţia, corupţia, fărădelegea, jaful banului public, proasta administrare, incompetenţa, impostura, adică adevăratele cauze ale stagnării în săracie. Aşa cum s-au erijat în clasă conducătoare, acaparând toate resursele, securiştii şi activiştii trebuie măcar acum, după douăzeci de ani, să-şi asume şi răspunderea pentru înapoierea şi mizeria pe care au cultivat-o.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/de-unde-venim-si-unde-am-ramas/
 
Tezaurul României: Cum am ratat locul 13 mondial în topul rezervelor de aur şi am ajuns pe 31

Autor: Raluca Florescu

România s-ar fi putut clasa pe locul 13 în clasamentul mondial al rezervelor de aur, deci cu aproape 20 de locuri mai sus decât poziţia ocupată acum, dacă nu am fi trimis ruşilor tezaurul în 1916 şi am fi păstrat neatinsă rezerva de aur din 1944, potrivit lui Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului băncii centrale.
Mugur Isarescu vrea sa vanda cocoseii din rezerva BNRSursa: Mediafax

Tezaurul trimis de România la Moscova în două faze, în 1916 şi 1917 includea, pe lângă multe obiecte de patromoniu, 91,2 tone de aur, nerecuperate până acum, şi care sunt evaluate în prezent la 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de Păunescu în cadrul simpozionului "Banca Naţională a României în timpul Primului Război Mondial". Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.


Potrivit consilierului BNR, dacă celor 91 de tone de aur trimise la Moscova li s-ar adăuga stocul de aur al BNR din 1944, de 244 tone de aur (fond folosit ulterior pentru a plăti datoriile către anumite ţări) şi cele 106 tone incluse în rezerva de aur a BNR astăzi, atunci s-ar ajunge la o cantitate totală de circa 440 de tone tone, care ar poziţiona România pe locul 13 în lume din punct de vedere al rezervei de aur, imediat sub Banca Centrală Europeană, aflată pe locul 12.


În prezent, rezerva de aur a României ocupă poziţia 31 în acest clasament.

Două recuperări parţiale de tezaur

De-a lungul timpului, autorităţile locale au făcut încercări repetate de recuperare a tezaurului, răspunsul primit de la ruşi fiind de fiecare dată evaziv. În 1921, autorităţile ruse au spus că "Rusia este dispusă să renunţe la tezaur dacă România renunţă la Basarabia".

Pe de altă parte, autorităţiele ruse puneau problema ca o parte din tezaur să rămână în Rusia, ca o compensare pentru bunurile lăsate de ruşi pe teritoriul României în Primul Război Mondial, evaluate de aceştia la circa 1 miliard de lei. În 1916, valoarea tezaurului românesc trimis la Moscova se ridica la 9 miliarde de lei.

În 1922, România a prezentat problema tezaurului în cadrul Conferinţei Economice de la Genova, unde s-a decis că "guvernul sovietic rus va restitui guvernului român valorile depozitate la Moscova de guvern român".

În cele din urmă, în 1935 Rusia a restituit României o parte din tezaur, în special documente, dar nu fondul de aur. Au fost înapoiate României 1443 casete de valori şi 9 pachete cu 403 de manuscrise vechi, acte mânăstireşti şi plăcuţe funerare.

În 1916, când tezaurul a fost dat spre păstrare ruşilor, membrii familiei regale şi cei ai familiilor autorităţilor au trimis și lucruri fără valoare de patromoniu. Aşa încât, potrivit lui Cristian Păunescu, multe dintre pachetele restituite în 1935 conţineau bancnote româneşti din 1916 şi chiar articole vestimentare.

În 1956, Rusia a restituit o a doua parte din tezaur, incluzând numeroase opere de artă şi alte obiecte de patrimoniu.

Cum a ajuns tezaurul la ruşi

Dupa cea de-a doua restituire România a alcătuit o expoziţie în care prezenta cele mai importante opere recuperate, printre organizatorii acesteia aflându-se şi istoricul Dinu C. Giurescu. Istoricul spune ca a fost "impresionat de starea bună a lucrărilor, de calitatea obiectelor din argint, care fuseseră restaurate. Printre obiectele de patrimoniu se afla Epitaful de la Cozia din 1396", spune istoricul. Rezerva de aur a rămas însă la Moscova, deşi după 1956 statul român a continuat încercările de recuperare.

Problemele pe care România le are în recuperarea acestor valori ridică întrebarea cât de oportună a fost trimiterea tezaurului la Moscova. Dinu Giurescu spune că, în 1916 - 1917 această soluţie a autorităţilor a fost perfect justificată: "în 1916 (când a fost trasportată prima parte din tezaur n.r.), România se afla în plină psihoză a retragerii. Ce putea fi mai sigur pentru tezaur decât Rusia, imperiul Romanovilor? În 1917 (când a fost trasportată cea de-a doua parte n.r.) ne aşteptam la ofensiva germană şi nu ştiam dacă vom putea susţine şocul acesteia. De unde să ştie autorităţile că în trei luni regimul politic din Rusia se va schimba şi vor veni bolşevicii".

http://www.evz.ro/detalii/stiri/tez...-rezervelor-de-aur-si-am-ajuns-pe-31-926.html
 
"Aviara gripa"- sau cum se sifoneaza banii publici. Circa 6 milioane de euro platiti pe cumetrii


Afacerea dezinsectiei din timpul gripei aviare s-a demonstrat a fi o uriasa escrocherie, cu implicarea unor inalti oficiali din Ministerul Transporturilor, din CFR si a reprezentantilor unor companii private, acuzatiile mergand de la banala (in Romania) acuzatie de luare de mita, pana la spalare de bani cesionari fictive de parti sociale, abuz in serviciu s.a. arata DNA. 14 persoane au fost trimise in judecata, prejudiciul calculat de procurori fiind de 5,8 milioane euro. De prisos sa mai spunem ca e vorba de bani publici.

* Dezinformezi si castigi

Potrivit rechizitoriului, în contextul apariţiei gripei aviare în România (2005-2006), Mihaela Hîncu, director general al Agenţiei de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transporturilor, a acţionat astfel încât firma S.C. LUMI SRL Iaşi, aparţinând lui Ursachi Tonel, să obţină, în mod nelegal, contracte supraevaluate de prestări de servicii de dezinfecţie, în condiţiile în care respectiva firmă nu era aptă să efectueze asemenea activităţi.
Într-o primă etapă, Ursachi Tonel, Butean Victor şi Hîncu Mihaela Sorina, toţi trei medici veterinari cu cunoştinţe de specialitate în domeniu, profitând de situaţia creată, au dezinformat autorităţile, reuşind să determine alocarea unor sume de bani nejustificat de mari şi în mod inutil unor societăţi comerciale private, în vederea efectuării aşa-zisei dezinfecţii în unele puncte rutiere şi feroviare.

Cei trei au constituit un grup infracţional organizat, coordonat de Butean Victor şi în care l-au atras ulterior şi pe Apetri Adrian Lăzărică. Acest grup a acţionat în toată perioada derulării contractelor, şi anume octombrie 2005 - martie 2006. Infracţiunile au fost comise în contextul în care direcţiile sanitar-veterinare controlau fenomenul şi nu era necesară intervenţia unor firme private.

* Cea mai buna afacere: sa nu faci nimic, dar sa incasezi mult

Cu toate că nu a prestat nici un fel de activitate, SC Lumi SRL Iaşi a primit contracte de dezinfecţie în puncte feroviare şi rutiere, finanţate din bani publici, atât de la Compania Naţională Căile Ferate Române (CNCFR) cât şi de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România (CNADR).
Din partea CNCFR, contractul cu S.C. LUMI S.R.L a fost semnat de directorul general Preoteasa Traian, împreună cu Ivănescu Florina Consuela, Voicu Dorina Consuela şi Papa Traian, persoane din conducerea companiei. Din partea CNADR, contractul cu S.C. LUMI S.R.L a fost semnat de directorul general Aurel Băluţ şi de şefa al Oficiului Juridic Lupu Laura.

La data respectivă, S.C. Lumi SRL avea un singur angajat şi niciun fel de utilaje, se mai arata in rechizitoriul DNA. De altfel, activităţile stabilite prin contractele de dezinfecţie au fost efectuate de 12 firme subcontractante şi nu în toate situaţiile într-o manieră nesatisfăcătoare. Mai precis, activităţile de dezinfecţie pe care, în virtutea contractelor ar fi trebuit să le execute S.C. LUMI S.R.L au fost subcontractate de către S.C. MIOR S.R.L., deşi prevederile stipulau clar că subcontractarea este nepermisă. Mai departe, inculpatul Orzescu Scarlat, care în calitate de administrator la S.C. MIOR S.R.L. a subcontractat activităţile altor 12 societăţi comerciale, a prezentat facturi şi devize de plată neconforme pentru a ascunde lipsa de activitate a S.C. LUMI S.R.L., dar şi prestaţiile subcontractanţilor. În acest fel, a permis continuarea efectuării de plăţi nejustificate de către autorităţile contractante.

* Pentru nasul mare- 20.000 de euro spaga

Prejudiciul cauzat prin faptele inculpaţilor, în dauna CNCFR şi a CNADR se ridică la suma de 20.425.975 lei, adică aproximativ 5.835.992 euro, iar firma SC LUMI SRL Iaşi a înregistrat un profit net de aproximativ 6.088.278 euro.
În schimb, pentru a asigura protecţia şi a favoriza firma S.C. Lumi SRL, mai ales pe perioada desfăşurării activităţilor contractate, respectiv în perioada martie - august 2006, Butean Victor a beneficiat direct sau indirect suma totală de 61.800 lei, adică aproximativ 20.000 euro la cursul mediu de 3,5 lei/euro din acea perioadă.

* banii au fost ridicaţi atât în numerar, dar şi utilizaţi pentru plăţi cu cardul la comercianţi

În acelaşi timp, Hîncu Mihaela Sorina coordonându-se cu Butean Victor, nu a făcut controale şi a permis firmei S.C. LUMI S.R.L. să încaseze sume de bani în mod nejustificat, a dezinformat în permanenţă factorii de decizie, determinând semnarea şi menţinerea contractului cu S.C. LUMI S.R.L. În schimb, a primit în contul personal de card, în perioada 28 septembrie 2005 – 20 aprilie 2006, suma totală de 12.050 lei, atât direct de la inculpatul Butean Victor cât şi indirect de la colaboratori ai lui Ursachi Tonel. Ulterior, banii au fost ridicaţi de către inculpata atât în numerar, dar şi utilizaţi pentru plăţi cu cardul la comercianţi.
Inculpatul Maftei Andrei a dat o declaraţie mincinoasă şi a prezentat organelor de urmărire penală un document fals, în încercarea de a-l ajuta pe Buteanu Victor să justifice sumele de bani primite cu titlu de mită.
De asemenea, pentru a disimula provenienţa sumelor de bani din contractele de dezinfecţie, inculpatul Butean Victor s-a folosit de firma S.C. ELIS 96 COMPROD IMPEX S.R.L. (firmă pe care o controla prin intermediul lui Apetri Adrian Lăzărică) cumpărând prin intermediul acesteia acţiuni la S.C. AZUR TC S.A. Baia Mare.

* Cesionari fictive, pentru a se pierde urma banilor

De asemenea, pentru a face pierdută urma sumelor de bani, folosind persoane din grupul infracţional organizat creat de el, a acţionat în sensul cesionării fictive, în mod repetat, a părţilor sociale, respectiv a acţiunilor deţinute S.C. ELIS 96 COMPROD IMPEX S.R.L. Tot pentru a obţine o parte banii alocaţi pentru combaterea gripei aviare, a fost introdusă S.C. ELIS 96 COMPROD IMPEX S.R.L. în mod artificial în lanţul de furnizori de substanţe dezinfectante. Astfel, firma controlată de inculpatul Butean Victor a încasat de la S.C. LUMI S.R.L. Iaşi suma totală de 7.127.811 lei, ceea ce la cursul mediu de la acea vreme înseamnă peste 2 milioane euro. Este vorba chiar de banii primiţi de la CNCFR şi CNADNR prin contractele nelegale încheiate. Toate acestea s-au produs prin efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută de către inculpatul Butean Victor.

Precizăm că, în perioada desfăşurării acestor activităţi, Butean Victor a avut calitatea de medic veterinar, angajat succesiv, ca funcţionar în cadrul Ministerului Transporturilor cu rang de director şi apoi în ANSVSA cu rang de consilier superior, membru al Corpului de Control,
La rândul său, Ursachi Tonel a acţionat într-o manieră identică, în scopul spălării sumelor de bani provenite din infracţiune. Concret, acesta s-a prevalat de presupuse servicii ale unei firme de consultanţă înfiinţate în acest sens, S.C. AGROZOOVET CONSULT-IMPEX S.R.L (la care asociaţi erau cumnatul şi nepotul, respectiv Afrăsinei Valică şi Ursache Andrei Lucian), pentru a efectua retrageri în numerar în numele său şi a nepotului său. Practic banii au fost doar „rotiţi” prin S.C. AGROZOOVET CONSULT-IMPEX S.R.L. şi au reintrat în posesia inculpatului Ursachi Tonel. În acest sens, inculpatul Ursachi Tonel a constituit el însuşi un grup infracţional organizat, separat, pe care l-a coordonat şi din care au făcut parte Ursache Andrei Lucian şi Afrăsinei Vălică.

* Finalul: popriri de mai putin un milion de euro, la un prejudiciu de 6 milioane


În vederea recuperării prejudiciului cauzat, precum şi a confiscării sumelor de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii, s-au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor, respectiv: bunuri imobile în valoare totală de 2.163.031 lei, conturi bancare în valoare totală de 1.336.902 lei şi de 170.625 euro.

Amintim că la data de 11 decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti faţă de inculpatul Butean Victor şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul Ursachi Tonel. În urma recursului declarat de procurori, la aceeaşi dată, Curtea de Apel Bucureşti a dispus măsura arestării preventive pentru 29 de zile a celor doi inculpaţi. La data de 10 ianuarie 2011, instanţa a dispus punerea in libertate a celor doi inculpaţi (comunicat nr. 675/VIII/3 din 12 decembrie 2010).

Dosarul a fost înaintat spre judecare la Tribunalul Bucureşti.

http://economie.hotnews.ro/stiri-fi...ci-circa-6-milioane-euro-platiti-cumetrii.htm

Ca tot am vorbit de spitalele desfiintate, hai sa vedem si partea care nu s-a spus. Si ce vedeti aici se intampla in majoritatea cazurilor.


Imagini șocante cu o pacientă "tratată" într-un spital desființat | FOTO

Autor: Ramona Dragomir, Feri Predescu

Ca răspuns la acuzaţiile care i se aduc, că desfiinţază spitale vitale pentru oameni, Ministrul Sănătaţii, Cseke Attila, a prezentat azi cazul unei paciente care a fost internată la Centrul de Sănătate Băneasa (Constanța), unul dintre cele aflate pe lista unităţilor medicale propuse pentru reprofilare.
Sursa: Ministerul Sanatatii

“Am dorit să ne întâlnim astăzi pentru că am vrut să vă arăt şi să vă demonstrez cum erau trataţi pacienţii din centrele de sănătate sau unităţile sanitare pe care noi le-am propus pentru reprofilare. De data aceasta nu mai folosesc cifre şi indicatori, de data aceasta vă arăt imagini, pe care sincer, nu mi-aş fi dorit să fiu nevoit să le fac publice vreodată. Aceste imagini sunt şocante", a declarat ministrul Sănătăţii.

El susține că pacienta în cauză a fost imobilizată fără să-i pese cuiva timp de șase luni, cu toate că trebuia internată 50 de zile. „Nu doar că au ţinut-o degeaba, dar au îmbolnăvit-o şi de altceva”, a mai declarat ministrul.

În replică, şeful Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Constaţa, Constantin Dina, spune că: "Pacienta, internată din 2008 cu accident vascular cerebral cu sechele, era de fapt ţintuită la pat în secţia de psihiatrie cronici. În mod normal, un pacient trebuie să stea internat 50 de zile şi după această perioadă, conform contractului cadru, internarea poate fi prelungită, cu semnătura medicului specialist, ceea ce probabil s-a şi întâmplat".

„Oamenii mor cu zile, măcinați de răni”

După prezentarea imaginilor cu rănile femeii internate ministrul i-a întrebat pe cei care au criticat măsura de închidere a unităţilor medicale dacă ar fi fost mai bine ca astfel de pacienţi să rămână într-o instituţie care nu poate fi spital.

"Ce ar trebui să facem cu acest sistem? Să luăm măsuri radicale sau să păstrăm asemenea cazuri? Oamenii mor cu zile, măcinaţi de răni. (...) Cine îşi asumă suferinţa acestei femei? Un om responsabil trebuie să ia măsuri", a mai spus Cseke Atilla, adăugând că în acest caz vor fi sesizate Colegiului Medicilor şi toate instituţiile abilitate.

Cseke Atilla cere încetarea protestelor

Ministrul Sănătăţii, Cseke Atilla, le-a cerut, astăzi, celor care au scos oameni în stradă să protesteze faţă de închiderea spitalelor să înceteze aceste manifestări, precizând că măsura închiderii unităţilor sanitare trebuia luată chiar dacă nu este populară.

"Îi rog pe cei care au scos oamenii în stradă să înceteze aceste manifestări. Cseke poate fi ministru azi, mâine sau poate să nu mai fie ministru, dar toţi vom fi pacienţii acestui sistem. Nu este o măsură populară, dar trebuia luată", a declarat ministrul Sănătăţii. Şeful DSP Constanţa: "Vom demara o anchetă"

Starea degradantă în care a ajuns bolnava, cu escare adânci de gradul 4, cu răni până la os, a fost descoperită abia când pacienta a ajuns la Murgeni, judeţul Vaslui, unde a fost transferată săptămâna trecută împreună cu alţi18 pacienţi bolnavi psihic.

Femeia a primit îngrijiri, rănile i-au fost curăţate şi a fost trimisă înapoi în judeţul Constanţa. “Familia pacientei a spus că nu o poate ţine acasă, sunt oameni săraci, urmând să se facă demersuri la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Constanţa pentru a putea fi internată la Centrele de Reabilitare şi Recuperare Neuropsihiatrică din Techirghiol sau Negru Vodă“, mai spune Constantin Dina, şeful DSP Constanţa.

Dina nu-şi explică de ce conducerea spitalului din Băneasa nu a supravegheat pacienta: "Cei 61 angajaţi aveau în grijă 63 de pacienţi iar cei care nu se puteau ridica din pat erau puţini, puteau măcar să-i înlocuiască salteaua cu una poliuretanică".

DSP Constanţa va declanşa o anchetă la fostul spital din Băneasa. "Vom verifica toate serviciile medicale din ultimii ani de care este răspunzător managerul “, a conchis Dina.

"Putea să facă înainte o inspecţie"

Fostul director al spitalului Băneasa, Dan Niculescu, susţine însă că ministrul sănătăţii “face un show mediatic, acum nu mai are ce acuza, a desfiinţat spitalul, putea să facă înainte o inspecţie şi pe urmă să decidă".

Fostul director a refuzat să comenteze declaraţiile ministrului sănătăţii despre pacientă. "Eu nu discut cu el prin intermediul presei, dacă vrea să discute cu mine faţă în faţă să o facă, dacă nu, degeaba lungim pelteaua", conchide Dan Niculescu.

Nu în ultimul rând, reprezentanţii Consiliului Judeţean Constanţa iau în calcul transformarea fostului spital în secţie exterioară a Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Cseke Attila ar trebui să sancţioneze malpraxisul

Prin prezentarea acestor imagini, ministrul extrapolează o situaţie punctuală. „Ar trebui să sancţioneze punctual malpraxisul în cauză şi să sesizeze Colegiul Medicilor, nu să arunce vina pentru acest caz punctual asupra tuturor”, este de părere avocatul Minodora Cliveti, fost membru al delegaţiei României la Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei (perioada 2001-2008).

Avocatul critică şi modul în care ministrul a decis comasarea şi închiderea spitalelor, fără a-i întreba pe cei implicaţi sau autorităşile locale, de care aparţin multe dintre spitalele în cauză. „În Franţa, când se taie un copac, se pune o plăcuţă pe el, iar oamenii sunt anunţaţi că se taie acel copac şi că se va planta altul. Cu atât mai mult în situaţii în care vorbim de oameni ar fi trebuit să se anunţe din timp intenţiile şi să se facă dezbateri publice”, adaugă avocatul.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ima...tratata-intr-un-spital-desfiintat-926793.html
 
Trecerea la euro în 2015: şansele şi rostul. Ce e competitivitatea şi cum stă România faţă de UE. Cifrele care ne leagă de leu

Pentru aderarea la euro, trebuie îndeplinite cinci criterii nominale de convergenţă şi adusă legislaţia de organizare şi funcţionare a băncii centrale naţionale la un numitor comun cu cea a Băncii Centrale Europene.
Cele cinci condiţiile necesare dar insuficiente

Criteriile:

* Deficitul bugetar trebuie să se situeze sub 3% din PIB
* Datoria externă sub 60% din PIB.
* Inflaţia trebuie să fie cu cel mult 1,5% peste media celor mai performante trei state din zona euro.
* Cursul de schimb trebuie să poată fi păstrat cel puţin doi ani în limite de variaţie de 15% faţă de o paritate centrală fixă în raport cu euro.
* Rata nominală a dobânzii pe termen lung la obligaţiunile emise de stat să fie cu cel mult 2% peste media celor mai scăzute valori din trei ţări din Euroland.

Hai să zicem că adoptarea legislaţiei o facem, datoria externă o avem în regulă şi o păstrăm aşa, iar cursul de schimb arată destul de stabil pe ultimii doi ani.

Să mai presupunem şi că strângem cureaua şi ducem deficitul bugetar sub 3% până în 2012 şi îl ţinem acolo măcar în 2013 şi 2014.

Rămân două probleme.
Încă două hop-uri de traseu

Prima este dobânda pe termen lung, unde nu prea avem nici piaţă constituită solid, nici o percepţie externă prea grozavă şi nici binecuvântarea agenţiilor de rating pentru calificativul BBB, minim pentru recomandarea de investiţii.

Dar, situaţia se îmbunătăţeşte, piaţa se dezvoltă, percepţia pare a fi mai bună (tocmai am coborât cu prima de risc sub cea a Ungariei). În plus, acest indicator este în mişcare, cu tendinţă de creştere a dobânzilor pe zona euro. Venind din sens contrar, ar trebui să reuşim cumva să ne apropiem suficient, ceea ce este dificil.

A doua problemă este problema-cheie a inflaţiei, unde ne aflăm la coada Europei, cu opt procente faţă de un obiectiv situat, cel mai probabil, undeva sub trei procente. Şi aici avem o ţintă în mişcare, cu o oarecare tendinţă de inflamare a preţurilor pe zona euro. Doar că suntem strâns legaţi economic de ţările pe care le vizăm, comerţul derulându-se cam două treimi cu UE, ceea ce complică enorm lucrurile. Şansele de intrare în ecartul permis de 1,5% sunt similare cu cele ale naţionalei lui Lucescu jr. de a se mai califica la Campionatul European: adică să batem tot, să avem baftă cu celelalte rezultate ( care nu mai sunt la mâna noastră) şi să mai câştigăm şi eventualul meci de baraj.

Mai mult, fără a intra în partea de econometrie, cele cinci criterii nu sunt independente şi concentrarea excesivă asupra unuia rămas nerezolvat le poate trimite pe celelalte în afara cerinţelor. Cerinţe care nu sunt orientative ci limitative. Adică nu trebuie să fim pe aproape cu îndeplinirea lor ci mult mai stricţi, iar acelea să fie valorile maxime pentru situaţii de avarie.


Şi marele prag: COMPETITIVITATEA



De parcă toate cele de mai sus nu erau de ajuns, experienţa a arătat că, şi dacă o ţară strânge din dinţi până trece examenul euro, ulterior tot eşafodajul macroeconomic se poate dărâma în urma tensiunilor acumulate. Imposibilitatea de a mai folosi cursul de schimb drept amortizor pentru şocurile economice prespune o economie solidă, competitivă. Altminteri, efectele pot fi dramatice.

Bulgaria şi ţările baltice, care şi-au legat benevol moneda de euro au simţit pe pielea lor acest fapt, iar Grecia, intrată cu cântec pe ultima sută de metri în zona euro, este exemplul edificator pentru zicerea “graba strică treaba”. Polonia şi Cehia, care ar putea forţa puţin nota şi adera rapid la euro, au înţeles riscul efectelor adverse şi nu se mai înghesuie la poarta monedei unice.

Să ţii pasul cu etalonul german nu este tocmai simplu, Italia, Spania şi Portugalia gâfâie în crescendo mai în spate. Marea Britanie, Danemarca şi Suedia s-au eschivat până acum, dar ele au un statut special. Noi ne-am angajat să introducem euro. Când, rămâne de văzut, “dacă” nu mai este o opţiune.


Cifrele noastre, care ne leagă de leu



Deşi a şaptea ţară ca populaţie, România vine doar cu puţin peste 1% din PIB-ul UE.

Competitivitatea noastră este, în prezent, de 48% din cea a celor 15 membri vechi ai UE, de dinaintea valului de extindere din 2004.

Intrarea în zona euro ne-ar lăsa, pe de o parte, fără posibilitatea devalorizării monedei naţionale pentru a compensa un ritm mai redus de creştere a productivităţii muncii, pe de altă parte, fără posibilitatea de a include parţial în curs un spor al aceleiaşi productivităţi.

Prima este uşor de înţeles, dar de ce este importantă partea a doua ? Pentru că avem media preţurilor la mai puţin de 60% din cele europene, iar apropierea lor inevitabilă va prespune din start o inflaţie mai ridicată după adoptarea euro, fără posibilitatea de majorări salariale, cel puţin din motive de competitivitate. La care nu atât nivelul faţă de zona euro este problema, cât ritmul relativ de creştere faţă de ţările din zona euro.

La nivelul întreprinderii, competitivitatea este capacitatea de a se menţine pe piaţă prin produse cu caracteristici egale sau superioare produselor similare concurente.

La nivel de ţară, a fi competitiv, înseamnă ca, ţinând cont de o serie de indicatori (ocupare, productivitate, comerţ exterior, stabilitate financiară, mediu de afaceri) să ne situăm peste medie şi în apropierea celor mai performante state din zona euro.

De aceea, momentul aderării la zona euro, trebuie ales cu mare grijă. Pe lângă partea tehnică de indicatori şi evoluţia economiei, contează decizia politică şi susţinerea populaţiei. Dar a te mişca liber de conversie valutară în alte 17 state, fără risc valutar la achitarea ratelor şi fără costuri devenite inutile pentru mai mult de jumătate din schimburile externe nu e puţin lucru.

http://cursdeguvernare.ro/trecerea-...-fata-de-ue-cifrele-care-ne-leaga-de-leu.html

Câţi pensionari avem de fapt. Raportul real dintre salariaţi şi pensionari


Potrivit datelor publicate pe site-ul Casei Naţionale de Pensii Publice, avem 4,77 milioane de pensionari, cu o pensie medie de 744 lei. Ceea ce înseamnă numai un procent şi jumătate mai mult decât valoarea punctului de pensie, stabilită la 1 octombrie 2009, şi anume 732,80 lei, valoare îngheţată de guvernul Boc din motive de criză.

Cu toate acestea, pensia medie consemnată statistic depăşeşte venitul pe membru de familie, stabilit de Ancheta desfăşurată în gospodăriile populaţiei la 659 lei venituri băneşti sau 770 lei venituri totale dacă se adaugă contravaloarea consumului din resurse proprii. Aşadar, cel puţin din punct de vedere statistic, un pensionar singur trăieşte mai bine decât media populaţiei.

Mai mult, trei ajustări distorsionează cuantumul pensiilor medii comunicate public.
Prima: pensia medie include beneficiarii de indemnizaţii în calitate de văduve şi orfani de război (I.O.V.R.).
A doua are la bază includerea în calcul a beneficiarilor de ajutor social, cu începere de la 1 iulie 2008.
A treia modificare de calcul a apărut la 1 iulie 2010 la categoria celor îndeplinesc condiţiile de limită de vârstă, unde au fost incluşi şi pensionarii de invaliditate ce au ajuns la etatea necesară pensionării. Dacă mai punem la socoteală şi lipsa din statistica oficială a pensionarilor din “structuri” (armată, poliţie, justiţie etc.), rezultă că realitatea este puternic distorsionată în imaginea prezentată public.

Dar faptul care creează cea mai mare confuzie, este cel al asimilării mai multor categorii cu pensionarii “conformi”, care îndeplinesc condiţiile legale de vârstă şi vechime.

Astfel, au fost asimilate succesiv cu aceştia, persoanele care ori nu au stagiu complet, ori nu au vârsta legală, ori sunt invalizi, ori sunt urmaşi ai celor care au muncit şi au beneficiat de pensie etc. Numai ultimele două categorii amintite însumeaza circa 1,5 milioane persoane.

In realitate, ultimele date comunicate de CNPP pentru luna iunie 2010 ( ulterior, seria de date pentru public a fost sistată), arătau că pensionarii “conformi” mai reprezentau doar 39% din totalul persoanelor care primeau pensie, adică numai aproximativ 1,86 milioane persoane. Acestea, figurau la mijlocul anului trecut cu o pensie de 1.018 lei ceea ce însemna 71,5% din venitul salarial mediu net la momentul respectiv (asta înaintea reducerilor salariale de 25% practicate în sectorul bugetar).

În aceste condiţii, este cam greu să defineşti pensionarii drept categorie defavorizată. Mai ales că ei beneficiază suplimentar de alte facilităţi care, spre deosebire de cele ale salariaţilor, nu se adaugă la veniturile raportate şi nici la impozitare. Totuşi, ca să păstrăm echilibrul în argumentaţie, un comentariu se impune şi în privinţa mult mediatizatului raport de 1 salariat la 1 pensionar.

Chiar dacă adăugăm circa 1,3 milioane persoane fără stagiu complet şi 130 de mii persoane ieşite anticipat la pensie celor 1,86 milioane pensionari pe care i-am denumit “conformi”, rezultă doar 3,3 milioane pensionari. Asta la 6,1 milioane de contracte de muncă înregistrate oficial şi taxate cu contribuţii de asigurări sociale. Prin urmare, avem la prima strigare cam 1,85 salarii la 1 pensie.

Ştim, însă, că un număr considerabil de persoane apar în dublă calitate, şi de pensionar şi de salariat, fapt confirmat şi de statistica oficială, ce spune că aproximativ o cincime din veniturile pensionarilor provin din salarii. Dacă avem cam 700 de mii de pensionari care lucrează ( estimarea cea mai plauzibilă făcută în lipsa unor date certe de la Fisc) , atunci rămân “curat” 5,4 milioane de salarii pentru 2,6 milioane de pensii. Pentru că restul pensionarilor îşi achită parţial sau total pensia din contribuţiile plătite la stat în calitate de salariat. Ori, un raport de 2 la 1 este alceva decât mitul vehiculat, cel de 1 la 1.

Datele prezentate suferă oarecum la capitolul precizie, în lipsa unor studii oficiale. Dar principiul exprimat rămâne valabil, cu concluzii clare: indicatorii vehiculaţi în analiza economică ascund multe capcane pentru măsurile ce pot fi luate, protecţia trebuie să fie strict socială, după lipsurile materiale şi indiferent de vârstă, nu adresată generic pensionarilor, iar salariaţii trebuie să ştie că susţin multe alte persoane în afară de pensionari. Edificator este raportul de dependenţă economică de aproape 1 la 1,4 între persoanele active şi cele care sunt inactive şi în şomaj, dat recent publicităţii, care diferă net de cel real de 2 la 1 între salariaţi şi pensionari.

http://cursdeguvernare.ro/cati-pens...rtul-real-dintre-salariati-si-pensionari.html
 
Desi pare un scenariu superoprimist, sa speram ca specialistii BCr nu se insala. Totusi , problema principala ramane inflatia, iar daca preturile urca in ritmul asta...

" BCR: Economia României ar putea creşte cu 2%, în 2011

Economia României ar putea creşte cu 2%, în acest an, sau chiar într-un ritm mai alert, estimează specialiştii Băncii Comerciale Române (BCR). "Economia ar putea creşte cu 2% anul acesta, dar nu excludem posibilitatea unei reveniri mai rapide", a declarat Lucian Anghel, economistul -şef al băncii, astăzi, la o conferinţă de presă.
LUCIAN ANGHELSursa: Agerpres

Prognoza anterioară a experţilor BCR era o creştere a economiei României în 2011de 1,2%.

Specialiştii cele mai mari bănci din ţara noastră estimează că România va încheia anul cu o inflaţie de 5%, peste ţinta propusă de Banca Naţională a României (BNR), de 3% plus/minus 1 punct procentual.

Inflaţia din România în luna martie, faţă de martie anul trecut, a fost de 8,01%, iar cele mai mari scumpiri au fost înregistrate la alimente.

Oficialii FMI au avertizat asupra pericolului inflaţionist. Jeffrey Franks, şeful delegaţiei Fondului Monetar la Bucureşti, a declarat, la finele săptămânii trecute, că, dacă preţurile vor continua să crească, BNR ar trebui să ia măsuri.
 
Romania are de platit aproape 7,5 milioane de euro pentru cauzele CEDO.


Statul roman are de platit aproape 7,5 milioane de euro pentru deciziile CEDO ramase definitive in anul 2010, potrivit raportului anual pe 2010 privind executarea hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului.



Datele continute in raportul CEDO arata ca statul roman va trebui sa plateasca suma de 7.443.180 de euro pentru cazurile si deciziile ramase definitive in anul 2010, cu o despagubire medie calculata la 53.936 de euro. Din aceasta suma, despagubirile aferente condamnarilor date in 2010 sunt de circa 3,6 milioane de euro, restul fiind aferente unor cazuri care au fost pronuntate in 2009, dar au ramas definitive in 2010.

De altfel, la 17 ianuarie 2011, Horatiu Razvan Radu, agentul Romaniei la CEDO la acel moment, spunea ca statul roman a fost condamnat, in anul 2010, in urma hotararilor pronuntate de CEDO, la plata unei sume de aproximativ 3,6 milioane de euro, suma fiind in scadere fata de anii precedenti.

Astfel, potrivit datelor acestuia, statul roman a avut de platit in urma hotararilor de condamnare 8 milioane de euro in 2007 si cate 12 milioane de euro in 2008 si 2009. Suma totala pe care statele membre trebuie sa o plateasca in urma deciziilor ramase definitive in 2010 este de 64.032.638 de euro.

Romania este pe locul al doilea din punctul de vedere al sumei pe care va trebui sa o plateasca in urma condamnarilor, dupa Turcia (24.541.838 de euro).


http://stirileprotv.ro
 
8 milioane de carduri de sanatate in 2011

Ministrul Sanatatii, Cseke Attila, a anuntat luni ca a primit primele carduri nationale de sanatate realizate in perioada de proba, urmand personalizarea acestora, astfel incat pana la sfarsitul anului sa fie finalizate aproape opt milioane de documente.
"Saptamana trecuta a fost finalizata perioada de proba a cardurilor nationale de sanatate. Vor fi realizate cam doua-trei milioane de carduri pe luna, dar in acest interval vor putea fi personalizate in jur de un milion de acte", a spus ministrul Sanatatii, relateaza MEDIAFAX.

Cardul va fi trimis prin posta persoanelor asigurate, cu varste peste 18 ani, si va costa aproximativ doi euro, valabilitatea acestuia fiind de cinci ani. Dupa distribuirea documentelor, asiguratii vor trebui sa prezinte cardul la accesarea oricarui serviciu public de sanatate, mai putin pentru cele de urgenta si epidemiologice, in caz contrar urmand sa plateasca serviciile medicale solicitate.


Romanii vor avea un card national de sanatate

Pe cardul national de sanatate sunt introduse toate datele medicale ale pacientului, inclusiv acceptul acestuia de a i se preleva organe, dupa moarte, pentru utilizarea in transplanturi. De asemenea, pe acest document vor fi trecute datele de identitate, codul numeric personal, codul asiguratului, data expirarii, numarul de identificare si acronimul casei de asigurari de sanatate care il emite, precum si numarul de identificare a cardului.

Cardul va contine si date care vor fi stocate pe un cip, privind diagnostice cu risc vital, grupa sanguina si Rh-ul asiguratului, tratamente speciale, proteze, statusul acestuia (sanatos sau bolnav cronic), precum si daca este donator de organe. In cip vor fi gasite si informatiile privind numarul de solicitari de servicii medicale, plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, dar si datele despre medicul de familie - nume, prenume, contact sau mentini despre coasigurati.

sursa
 
Sunt curioasa cati dintre cei 8 milioane de posesori de card sunt si contribuabili. Atr fi interesant de vazut raportul .

Pentru ca nu cunosc amannte despre situatia de dinainte de '89 (sau cel putin nu aveam cum sa inteleg atunci), ma iau dupa statistici. Si trebuie sa recunosc ca ele contrazic legendele (si aici nu vorbesc doar de pensii). Si iata ce zic ele in ceea ce priveste pensia medie. Un articol dedicat nostalgicilor! :P

In 1989, pensia medie reprezenta 46% din salariul mediu net. Acum reprezinta 56%!

De cand a inceput criza s-a discutat mult despre faptul ca pensiile sunt mici, iar pensionarii sunt condamnati la saracie, pensia medie in valoare de 180 de euro asigurand un standard de viata foarte modest. Pe de alta parte, daca vom compara evolutia pensiilor cu cea a salariilor in perioada 1989-2010 vom avea unele surprize.

1. Numarul salariatilor versus numarul pensionarilor: potrivit datelor ICCV, in 1989 existau 8 milioane de salariati si 2,8 milioane de pensionari, respectiv 2,86 salariati la un pensionar.

Dupa Revolutie numarul salariatilor a tot scazut, iar cel al pensionarilor a tot crescut, astfel ca in 2010 s-a ajuns la o medie de 4,3 milioane salariati si 5,7 milioane pensionari, respectiv 0,75 salariati la un pensionar.

Cum a evoluat numarul salariatilor si al pensionarilor intre 1989 si 2010 se poate observa in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

2. Evolutia pensiei medii si a salariului mediu: calculele ICCV mai arata ca, in 2010, pensia medie inregistrata in sistemul asigurarilor sociale de stat (fara agricultori) era in mod real cu 50% mai mare decat in 1989, ceea ce inseamna ca pensionarii aveau anul trecut o putere de cumparare cu 50% mai mare decat pe vremea comunistilor.

In acelasi timp, salariul mediu pe economie a crescut mai putin, de unde rezulta o majorare a ponderii pensiei medii in salariul mediu net de la 46% in 1989, la 56% in 2010, detalii alaturat. Evident, cea mai mare parte a cresterii a venit in anii 2007-2008.

3. Concluzie: in mod oarecum surprinzator, intre 1989 si 2010, pensia medie a crescut mai rapid decat salariul mediu! Cu alte cuvinte, in ultimii 21 de ani, cei care nu mai muncesc au avut mai mult de castigat decat cei care muncesc.

Este adevarat ca pensiile sunt mai mici decat salariile, insa in timp ce cresterea salariilor are la baza in primul rand calcule economice, majorarea pensiilor are la baza calcule politice.

Iar faptul ca pensiile au crescut intr-un ritm mai rapid decat salariile, desi raportul salariati/pensionari s-a modificat de la 2,86:1 in 1989, la 0,75:1 in 2010 arata cat de importante au fost aceste calcule politice pentru partidele aflate la putere, mai ales in ultimii ani.

http://businessday.ro/04/2011/in-19...=feed&utm_campaign=Feed:+Khrisro+(Khrisro.ro)
 
Un paradis juridic pe nume Romania

Un-paradis-juridic-pe-nume-Romania.jpg


Daca l-ar prinde careva pe Carlos "Sacalul" la Ploiesti, ar scapa in 24 de ore. N-ar conta ca a ingropat un racket langa Dorohoi sau ca a furat un pui de veverita sau o fabrica de ciment. Sistemul e atat de performant incat transforma gainarii nationali si fraudele evidente in virtuti.

Nu are mare importanta cine a gresit in dosarul "Vintu", asta mai proaspat. Intereseaza pe cineva daca procurorii nu si-au facut bine temele cand au justificat pericolul pentru ordinea publica sau sunt de vina judecatorii, ca n-au citit cum trebuie materialul pus in dosar? Exact! Nu performanta ii caracterizeaza pe magistrati, asta-i o certitudine.

Si inca una: printre atatea esecuri structurale, avem in adevar victorios, acela ca singura poveste de succes este hotia. Numai furtul e rotund in Romania, restul e atins vital de incompetenta.

Ne-am obisnuit sa dea vina unii pe altii, si in acest timp Vintu e nevinovat, nu exista FNI, nu exista povestea cu CEC-ul, nici dosarul BIR, pagubele puse in sarcina lui Necolaiciuc sunt o simpla pozitie contabila, domnu' Dinel e o victima, ca de fapt se intorcea acasa - cat de bou trebuie sa fii astfel incat sa te ascunzi de o saptamana la doi pasi? - , Bivolaru a facut trei ani si pa, Remes indeasa caprioare in mate si face caltabosi, declaratiile de avere ale demnitarilor sunt ilustrarea abilitatii de a juca pe bursa. Daca ar avea gura, Codul Penal ar fi atat de obosit de munca incat ar striga la toti sa-l mai lase, nene, sa nu-l mai toceasca atata, deoarece cauzeaza stres.

Sa le dea Dumnezeu sanatate la toti, sa-i tina pe judecatori si pe procurori rosii in obraji, iar pe producatorii de televiziune in locuinte situate aproape de serviciu, ca e de munca, frate!

Unde-s banii furati in acesti 20 de ani? Ce tampit sunt! Acolo, sub ochii nostri, in imbunatatiri funciare, in mii de kilometri de tesen tehnic cu planuri de autostrazi, in vile cu 15 camere si volane sprintene asezate in mainile unor copii de boieri mari, in firme puse pe numele bunicilor dovediti ca investitori strategici.

Dar recupereaza cineva ceva din furtisaguri? Nici gand! Necolaiciuc n-are de unde sa dea 150 de milioane de euro, are doar un apartament de 500.000 de dolari, in Florida. Sa-l pui sa munceasca o mie de ani si tot nu scoti prejudiciul din salariul poprit.

Asa ca ma gandesc daca e utila, productiva, fericita aceasta desfasurare de avioane care zboara bara la bara ca sa aduca acasa niste asi intr-ale julitului. Fiat justitia? Fiat! Dar pe stimabilii sub ochii carora au furat, daca nu cumva le-au dat binecuvantarea ca sa-si asigure si ei batranetile, ii leaga cineva pe-aci? No f. way, pai cum sa se descurce o tara fara clasa politica? Am generalizat, rusine sa-mi fie, dar se poarta la cel mai inalt nivel. Toti romanii sunt lenesi si neperformanti. Motiv pentru care ma duc sa plantez doi castraveti in fata blocului.

sursa
 
Bun articolul. Insa eu raman la parerea ca la judecatori e buba aia mare si plina de puroi. Si acum nu vorbesc neaparat de mediatizatul caz Vantu, ci in general. Procurorii aduna probe (bine , sunt cazuri cand o fac prost ), insa, nu e posibil , spre ex. , ca pe baza aceluiasi rechizitoriu , fara nicio proba in plus sau in minus,doua instante difrite sa dea solutii diferte. Caci in cele mai multe cazuri asa s-a intamplat . Nu trec de o insatanta, ii rezolva alta. E un cerc vicios. Legile sunt doar pentru cei cu bani. Asa a fost , este si va fi.
 
Grupuri de interese blochează dezvoltarea comerţului stradal

Aproape toate spaţiile comerciale stradale din centrul Bucureştiului sunt comasate în mâinile a câţiva proprietari, a declarat pentru IMOPEDIA.ro preşedintele companiei de consultanţă Stirixis. Fapt care duce la un gen de concurenţă nesănătoasă pentru piaţă. Tocmai din acest motiv, chiriile în magazinele stradale din centru nu au scăzut deloc direct proporţional cu criza, iar investitorii care voiau să deschidă magazine aici au făcut stânga împrejur şi s-au întors la ei acasă.

sursa: adevarul.roProprietarii spaţiilor comerciale din zone precum Calea Victoriei, Piaţa Romană, Universitate şi Centrul Vechi din Bucureşti preferă să refuze banii investitorilor decât să lase la preţ. Potrivit companiei de consultanţă Stirixis, mai multe fonduri de investiţii care au vrut să deschidă magazine în aceste zone şi-au păstrat banii şi s-au orientat către alte țări care au un cult pentru magazinele stradale.

„Sunt multe, foarte multe motive pentru care nu există comerţ stradal în Bucureşti. Iniţial, a fost o lipsă de spaţii comerciale care să servească drept magazine. Unele sunt clădiri foarte vechi, altele au conducerea sub investigaţie, altele nu oferă spaţii suficient de bune calitativ pentru brandurile mari. Dar cel mai important este poate faptul că proprietarii magazinelor sunt foarte concentraţi. Nu există o competiţie sănătoasă care să ducă chiriile mai jos pe perioadă de criză. Ştiu fonduri care au decis să investească în retail stradal şi nu au găsit vânzători. Şi vorbesc despre fonduri cu mulţi bani în buzunare. Nu au găsit pe cineva care să le vândă. Este o prolemă mare în Bucureşti", spune Alexander Athanassoulas, CEO-ul Stirixis.

Cele mai mari probleme de genul acesta sunt în București, potrivit Stirixis, dar ele se estompează în restul țării.

În câțiva ani, comerţul stradal se va schimba

Vestea bună este că acest comportament nu are cum să dureze mult timp de acum înainte. Compania de consultanţă Stirixis anunţă o revitalizare a segmentului de retail după doi ani de stagnare. De asemenea, companiile internaţionale sunt interesate în continuare să intre în România, cele mai multe dintre ele în mall-uri, dar acest lucru este practic o garanţie că se va standardiza comerţul şi astfel se vor schimba lucrurile şi în cazul magazinelor stradale din centru.

„E ceva foarte ciudat în Bucureşti. Este un comerţ stradal foarte mic. Nu mă aştept să fie zece străzi de 5 km fiecare, ca Bond Street. Dar pentru un oraş cu această populaţie, pentru un centru al oraşului distinct despre care toată lumea ştie unde este, te aştepţi să fie două-trei străzi cu magazine. Momentan sunt şi probleme cu transportul şi parcarea. Sunt probleme cu faptul că nu există o zonă pietonală bine dezvoltată. Există şi problema spaţiului pentru magazine, dar aceasta se rezolvă când interesul este acolo şi cererea există. Tehnic sunt soluţii. Lucrurile se vor schimba totuşi. Poate în doi ani sau în cinci, dar se vor schimba.", continuă Athanassoulas.

Dincolo de problemele tehnice, există şi o problemă de atitudine a românilor care preferă să îşi petreacă ziua într-un mall, decât să iasă în oraş, spun specialiştii. Asta pentru că momentan, mall-urile oferă mai multe metode de divertisment. Totuşi, Centrul Vechi reuşeşte deja să atragă tot mai mulţi vizitatori, fiind o dovadă a evoluţiei comerţului stradal.

"Credem ca, pe termen mediu, Bucureştiul va cunoaşte o dezvoltare amplă a retail-ului în zone centrale precum Calea Victoriei, Piaţa Romană, Universitate şi Centrul Vechi. Acest fapt se datorează traficului crescut, în special cel pietonal, infrastructurii publice bune şi viitoarelor parcări publice anunţate. În plus, extinderea acestor facilităţi va contribui şi la o schimbare pozitivă a obiceiurilor de ieşit ale bucureştenilor şi a vieţii de zi cu zi", a adaugat Athanassoulas.

Din momentul în care comerţul stradal va exista, va începe o altă luptă: cea pentru supremaţia dintre retaileri. În acest caz, susţin oficialii Stirixis, identificarea unui concept este crucială pentru diferenţierea unei afaceri şi maximizarea profitului.

sursa
 
Back
Top