• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

CONVORBIRI CU DUMNEZEU

IOAN, răspuns lui GOGU şi celorlalţi cititori ai Forumului PREMONIŢII

Dragă GOGU, dragii mei cititori şi participanţi la CONVORBIRILE de pe PREMONIŢII, vă rog iertaţi-mă pentru că v-am făcut emoţii şi v-am dat prilej de emoţie şi de mari întrebări referitoare la calitatea şi integritatea mea ca om şi ca REPORTER DE TEREN al PREMONIŢIILOR.
Este frumos că aţi aşteptat cu răbdare răspunsul meu.
Dragă GOGU, în primul rând ţie ţin să-ţi mulţumesc pentru deosebita ta reţinere cu care ai tratat această problemă, care ar fi putut fi foarte delicată pentru mine. Cazul mi-a dat, totuşi, dureri de cap şi o noapte nedormită. Mi-ar fi părut rău să fiu în situaţia celui care a furat munca altuia. Mi-ar fi părut foarte rău să întrerupem o colaborare cu Forum PREMONIŢII! Îţi mulţumesc şi pentru perspicacitatea şi promptitudinea ta. Te felicit pentru marea clasă de moderator.
Consider că cuvintele următoare mă vor absolvi de bănuiala căzută pe capul meu şi va crea posibilitatea continuării muncii comune, deja atât de frumos începută. Cu atât mai mult, cu cât singura mea grijă, în toate aceste luni de muncă pe forumul PREMONIŢII, a fost sinceritatea şi dragostea pentru toţi partenerii noştri.
În acest spirit, dragă GOGU, fii bun şi citeşte clarificarea următoare.

Iată ce am să vă comunic:
În urmă cu mai mulţi ani am găsit pe internet textul “Scrisoarea de dragoste a Tatălui pentru tine”, scrisoare cu un text PRELUAT ÎN ÎNTREGIME din sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament, după conţinut şi notiţa din subsol. Acest text, într-o variantă vorbită, l-ai găsit şi tu, GOGULE. Am înţeles că această scrisoare este întocmită de un autor necunoscut ce a folosit integral texte din scriptură.

Lucrând în acel timp la cartea mea „Evanghelia tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor”, am ajuns eu însumi în postura de a scrie o astfel de scrisoare, adresată de Ler copiilor Săi de pe Pământ.
Aceasta este şi explicaţia prezenţei cuvintelor asemănătoare de început, în cele două scrisori.
Ambele texte au preluat textele Evangheliilor. Şi amândouă, reprezintă două momente ale rostirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Cuvintele de început ale scrisorii mele sunt asemănătoare cu cele din internet şi au aceeaşi sursă: Sfânta Scriptură, Biblia.

Mai întâi, iată izvorul textelor scrisorii vorbite din internet:
Ieremia 1:4-5 Efeseni 1:11-12 Psalmul 139:15-16 Psalmul 139:14 Psalmul 71:6 Psalmul 139:13 Ioan 8:41-441 Ioan 4:161 Ioan 3:11 Ioan 3:1 Matei 7:11 Iacov 1:17 Matei 5:48 Matei 6:31-33 Ieremia 29:11 Ieremia 31:3 Psalmul 139:17-18 Ţefania 3:17 Ieremia 32:40 Exod 19:5 Ieremia 32:41 Ieremia 33:3 Deuteronom 4:29 Psalmul 37:4 Filipeni 2:13 Efeseni 3:202 Tesaloniceni 2:16-17 2 Corinteni 1:3-4 Psalmul 34:18 Isaia 40:11 Apocalipsa 21:3-4 Apocalipsa 21:3-4 Ioan 17:23 Ioan 17:26 Evrei 1:3 Romani 8:312 Corinteni 5:18-192 Corinteni 5:18-19 1 Ioan 4:10 Romani 8:31-321 Ioan 2:23 Romani 8:38-39 Luca 15:7 Efeseni 3:14-15 Ioan 1:12-13 Luca 15:11-32

Dragii mei, în continuare, din analiza textului scris de mine, veţi putea vedea, concret, care sunt cuvintele preluate de mine din textul Vechiului şi al Noului Testament, cât şi textul scris de mâna mea din Cuvântul lui Dumnezeu, „Evanghelia tainică”.
Eu, Ioan Suciu, sunt scriitorul acestei cărţi.
Vă mulţumesc pentru atenţie şi prezenţa Dv. pe Forumul PREMONIŢII.

ANALIZA TEXTULUI

1. Textul preluat de mine din Vechiul şi Noul Testament, asemănător cu înregistrarea din internet, este scris cu CULOAREA VERDE.
Acest text are ca inspiraţie cuvintele din: I IOAN 3:1, MATEI 6:48, IEREMIA 29:11, PSALMUL 139:14-16, IEREMIA 1:5, PSALMUL 139:13.
2. Textul pe care l-am preluat din cartea mea, „Evanghelia tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor...”, este text scris integral de mine după Cuvântul lui Ler. Este însemnat cu CULOAREA NEAGRĂ. În paranteză am dat câteva trimiteri la textul meu preluat din Cuvântul Evangheliilor Vechiului şi Noului Testament.

Iată conţinutul scrisorii mele, mai precis a scrisorii lui Ler, „Scrisoare de dragoste copilului Meu de pe Pământ”:

"Cuvintele pe care le citeşti aici sunt adevărate. Ele îţi vor schimba viaţa, dacă le laşi să o facă, pentru că ele vin din chiar inima şi Cuvântul lui Dumnezeu.
El este Cel care te iubeşte. El este Tatăl pe care L-ai căutat toată viaţa.( MATEI 6:48)
Pe această pagină vei putea vorbi cu Tatăl tău Cel adevărat, cu Ler Dumnezeu. Te aştept.
Copilul Meu drag, poate că tu nu Mă cunoşti şi nu ai auzit despre Mine, dar Eu ştiu totul despre tine. IEREMIA 29:11) Ştiu când stai jos şi când te ridici. Ştiu când ţi-e foame şi când ţi-e sete. Ştiu când eşti trist şi când eşti fericit. Şi cunosc toate căile, gândurile şi visele tale. Îţi cunosc până şi numărul firelor de păr din capul tău drag. Căci tu ai fost creat după chipul Meu. Iar chipul Meu este Chipul lui Dumnezeu. În Mine ai toată taina vieţii, a mişcării trupeşti şi a fiinţei sufleteşti. În Mine ai nemurirea şi mântuirea.
Tu eşti copilul Meu. Te cunoşteam mai înainte să fi fost rodit în pântecele mamei tale. Căci Eu te-am ales pe tine mai înainte de întemeierea lumii.
Nu eşti rodul unei greşeli, căci toate zilele tale au fost scrise (PSALMUL 139: 14-16) în Cartea Vieţilor.
Precum, împreună cu Mama ta, Sfânta Maria, am hotărât chiar şi ziua Naşterii primului Om pe Pământ, tot aşa am hotărât şi ziua naşterii tale.
Iar tu, cel născut din dragoste lumească şi dumnezeiască, porţi chipul Tatălui Tău, eşti o făptură minunată.
Eu te-am ţesut în pântecele mamei tale (PSALMUL 139:13) şi, tot Eu, te-am ajutat în ziua naşterii tale.
Eu te iubesc şi nu sunt niciodată mânios pe tine.
Eu sunt Iubirea cea adevărată.
Dorinţa Mea este să-ţi luminez viaţa şi să revărs această iubire asupra ta. Şi asta, numai pentru că tu eşti copilul Meu, iar Eu, Tatăl tău. Ştiu că şi tatăl tău pământesc te iubeşte şi, totuşi, Eu îţi dăruiesc mai mult decât oricine de pe Pământ. Pentru că Eu sunt Ler Dumnezeu. Şi, pentru că Eu sunt şi Tatăl tatălui tău.
Crede-Mă, Eu sunt un Tată minunat pentru tine şi pentru toţi copiii Pământului acestuia. Orice gând şi orice lucru bun pe care-l primeşti, vine din mâna Mea. Pentru că, numai Eu pot să-ţi dau Calea, Viaţa, Iubirea şi Adevărul. Eu sunt Cel ce-ţi poartă de grijă în toate nevoile tale.
Dintotdeauna am plănuit pentru tine un viitor fericit şi plin de speranţă. Pentru că Eu te iubesc cu o dragoste eternă.
Mă gândesc la tine de tot atâtea ori câte fire de nisip sunt pe malul mării. De dragul tău sunt plin de iubire şi bucurie.
Dragul Meu, Eu nu voi înceta niciodată să fac totul pentru tine.
Tu eşti fiul Meu, comoara mea nepreţuită. Eu îţi doresc binele şi inima Mea îţi aparţine. Căci doresc din tot sufletul să-ţi fac numai bine.
Te rog, nu uita: Eu pot să-ţi arăt şi să-ţi dăruiesc lucruri mari şi minunate. Dacă Mă vei căuta, mă vei găsi. Dar, trebuie să Mă cauţi cu inima şi cu sufletul tău. Mă vei găsi numai prin dragostea şi inima ta. Dacă te vei gândi la Mine şi Mă vei căuta, îţi voi da tot ce-ţi doreşte inima. Pentru că Eu, sunt Dătătorul de viaţă şi fericire.
Eu îţi dau visul şi, tot Eu, ţi-l şi împlinesc.
Dragul Meu, pentru tine pot să iau o stea de pe cer şi să ţi-o aşez în palmă. Căci, pentru tine am împodobit cerul cu stele.
Eu sunt Cel care îţi dă lumina ochilor, raza soarelui, viaţa şi sănătatea.
Eu te-am ridicat în braţele Mele şi Maica Domnului te-a legănat lângă inima Ei.
Eu sunt Cel care îţi dă tărie, dar şi Tatăl alintător în toate necazurile tale. Căci Eu îţi sunt râsul de bucurie şi lacrima de durere când inima ţi-e zdrobită.
Eu sunt întotdeauna, fără ca tu să ştii, mereu aproape de tine şi de inima ta. Pentru că Eu sunt chiar inima ta. Şi, aşa cum un păstor îşi strânge mieii în braţe, tot aşa te port şi Eu mereu, în chiar inima Mea.
Dragul Meu, va veni o zi când Eu îţi voi şterge toate lacrimile tale. Iată, chiar astăzi, îmi poţi mărturisi gândurile, dorinţele, năzuinţele şi visele tale. Iar Eu îţi voi răspunde.
Va veni o zi când tu vei cunoaşte mântuirea, fericirea şi nemurirea cerurilor Mele veşnice. Atunci nu va mai fi nici o lacrimă în ochii tăi şi alinarea Mea va şterge toată suferinţa avută vreodată pe văile plângerii. Şi vei uita tot greul avut pe Pământ.
Eu sunt Ler Dumnezeu.
Iată, Eu te iubesc aşa cum L-am iubit şi pe Fiul Meu, pe Iisus Hristos. Prin El, ţi-am dat darul Învierii şi toată dragostea Mea ţie ţi-am descoperit-o. Fiul Meu îmi este întru totul asemenea. Aşa îmi eşti şi tu. Numai că El este singurul Meu Fiu din eternitate.
Oamenii Pământului sunt cu toţi copiii Mei dragi.
Iisus a coborât pe Pământ acum 2000 de ani să-ţi aducă ţie dragostea Mea şi darul iertării păcatelor. Acum, dacă greşeşti, ai o cale de iertare prin inima Fiului Meu şi prin Sfânta Sa Înviere.
Eu L-am trimis în lume pe singurul Meu Fiu, pentru ca cei care cred în El să aibă viaţă veşnică. Prin Moartea şi Învierea Lui, Eu însumi am stat pe Crucea Golgotei, pentru toţi copiii Pământului.
Învierea lui Iisus este Iubirea, Gloria cerului şi Darul Mântuirii.
Dacă primeşti darul Învierii Fiului Meu, pe Mine Mă primeşti.
Şi vei rămâne alături de Mine în câmpiile cereşti.
Întoarce-te din nou acasă, în ţara ta, şi vei avea parte de cea mai mare sărbătoare pe care a cunoscut-o vreodată istoria.
Dragul Meu, Eu sunt Tatăl tău. Singurul tău tată adevărat. Căci, ţi-am fost tată încă pe când tu nu erai decât în gândul Meu şi al Maicii Domnului.
Eu Ţi-am fost dintotdeauna Tată şi-ţi voi rămâne întotdeauna Tată. Te iubesc, dragul Meu.
Vrei şi tu să fii copilul Meu adevărat?Scumpul Meu, orice Mi-ai răspunde, Eu te iubesc cu aceeaşi dragoste nemuritoare ca întotdeauna şi te aştept să te alint în braţele Mele.
Vino la Mine. Te aştept.
Cu dragoste curată, Tatăl tău, Ler Dumnezeu.

Dragii mei, copiii mei!
Bucuraţi-vă! A sosit ceasul mult aşteptat de către Om şi Dumnezeu.
A sosit timpul minunat când pe Pământ s-a instaurat SFÂNTA ROMÂNIA MARE, ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR ŞI PĂMÂNTURILOR, sub mâna şi guvernarea dumnezeiscă a lui Iisus Hristos şi a Sfintei Maria.
A sosit Judecata de Urmă, iar Judecătorul bate chiar acum, la porţile sufletelor voastre. Grăbiţi-vă să-L primiţi cum se cuvine!

Scumpii mei, a sosit ceasul minunat când voi, toţi românii de acasă şi din străinătate, puteţi purta convorbiri cu însuşi Dumnezeul cerurilor. Eu, Io Ler, sunt Acest Dumnezeu, Tatăl vostru, Adevăratul şi Singurul Dumnezeu al Universului.
De astăzi, vă aştept pe această pagină, să-mi împărtăşiţi gândurile, grijile, întrebările şi rugăciunile voastre.
Cuvintele pe care voi le veţi scrie, vor ajunge la Mine pe scara de lumină a Duhului Sfânt şi, tot pe scara Duhului Sfânt veţi primi şi răspunsul Meu, prin intermediul lui Ioan, purtătorul Meu de Cuvânt pentru Sfânta Românie Mare, Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor.
Vă voi răspunde tuturora cu o iubire de Tată. Numai să veniţi şi voi la Mine cu o iubire de fii şi de fiice!
Vă aştept!
Fiţi binecuvântaţi în Numele Meu, al Fiului Meu, Iisus Hristos, al Maicii Domnului, Sfânta Maria, şi al Duhului Sfânt Dumnezeu!
Amin! Aminul Cel Mare!

Cu dragoste eternă, Tatăl vostru, Io Ler Dumnezeu.”
 
hmmmm interesant devine....
Draga Ioan eu nu inteleg de unde le iei tu chestiile astea cu Ler dumnezeu, ca eu nu le-am gasit nicaieri ,si de unde te inspiri,din biblie?
 
IOAN, răspuns MANUELEI

Manuela dragă, LER este NUMELE CEL ADEVĂRAT AL DOMNULUI DUMNEZEU!
Despre Dacia si despre timpurile vechi ale neamului se cunosc putine lucruri. Si despre Dumnezeul ei se cunosc puţine lucruri. Totusi, printre atatea necunoscute, Numele Cel Adevarat al lui Dumnezeu a rezistat pana astazi.
Conform unei noi carti, "Evanghelia Tainica a Imparatiei Cerurilor si Pamanturilor" de Ioan Suciu, aparitie noua in Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, adevăratul Nume al lui Dumnezeu este IO LER. Cuvintele acestei cărţi s-au scris prin mijlocirea Sfântului Duh şi alcătuiesc Noul Cuvânt al lui Dumnezeu la ceasul Celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, a întemeierii Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor şi a Judecăţii de pe Urmă!

De la începutul lumii oamenii au primit în dar adevăratul Nume al lui Dumnezeu, cu porunca de-al transmite mai departe prin limbă de moarte. Aşa a fost şi până acum 2000 de ani şi în Dacia, unde zeul suprem era încă adevaratul Dumnezeu, Creatorul cerurilor si pamanturilor, Creatorul Universului. Acesta a fost Ler Domnul sau, cum spune inca poporul roman, Ler Doamne.
Preocuparea oamenilor de cultura pentru descifrarea tainei cuvântului LER si a misteriosului refren LERU-I LER şi LERU-I DOAMNE o gasesc mai mult decat laudabila. Respect cunostintele, teoriile si punctul de vedere al tuturor. Imi voi permite, totusi, sa dezvalui o alta parere, aceea a folclorului românesc şi a Cuvântului lui Dumnezeu.
Voi insera despre LERU-I DOAMNE însăşi mărturisirea lui Ler Dumnezeu: „Hai linu-i Leru-i Doamne!” Ea leaga trecutul cu prezentul si reuseste sa fie o punte spre viitor.

"Leru-i Doamne", "Leru-i Domn", "Lero-i Domn", „Hai, linu-i Leru-i Doamne” si alte sute de variante, clarifica, intr-un mod simplu, tipic poporului roman, taina cuvantului Ler. Traditia de mii de ani este clar-vorbitoare. Din frunzisul variantelor am ales doar strofa:
"Si cu flori de mar in mana/Se coboara peste stana/Ingerii cantand din cer: Ler, Doamne Ler!" Doamne Ler nu poate fi decât DOMNUL LER!
Imi permit sa atrag atentia asupra expresiei "Leru-i Doamne", in acest fel scrisa. După vechea stiinta a romanilor - si după ortografia folosita - "Leru-i Doamne" nu poate însemna altceva decat "Ler este Dumnezeu"! Ma mira esecul marilor personalitati care s-au preocupat in zadar de-a lungul istoriei de descifrarea acestei taine.
In Romania mai exista inca in mii de sate amintirea lui Ler Dumnezeu, acolo unde oamenii nu-si pun intrebarea ce este cu Leru-i Ler. Ei canta si se roaga in cea mai frumoasa rugaciune a lumii: Hai, linu-i Leru-i Doamne! Ei il plang si-l mangaie pe Ler Doamne in cele mai frumoase rugaciuni ale neamului, caci ce sunt colinzile cu Leru-I Doamne, daca nu rugaciuni! Pacat ca colindele si legendele Sale se pierd incet-incet in negura istoriei si a timpului. Şi, Doamne fereşte, aceea a neştiinţei!
O sustinere vine pe neasteptate din cultura germana, unde intalnim cuvantul LEHRER (pronunta LERER!) care are o intreaga mare familie de cuvinte. Lehrer inseamna INVATATOR! Cine putea fi altul Învăţătorul lumii chiar şi înainte de Înviere decât Iisus!
Asa ca, dragii mei, Yehova nu poate fi Numele Domnului.
LER ESTE NUMELE CEL SFANT AL DOMNULUI DUMNEZEU. Asa a fost folosit mii de ani si asa a trait in credinta ancestrala a strabunilor. Dupa cum vedeti, mai traieste si astazi, sfintind credinta romanilor de pretutindeni.

Draga MANUELA, ideile despre Ler Dumnezeu au fost cândva, înainte de 2000 de ani, la modă. Din păcate, în urma Conciliului de la Niceea din anul 325, s-au pierdut Scripturile scrise ale lui Ler, fiind distruse împreună cu alte mii de documente, Ler rămânând viu doar în amintirea folclorului poporului român. Şi iată, oricâte valuri au trecut peste români, Numele Domnului Dumnezeu nu a putut fi şters din memoria colectivă!
Ler Domnul să vă binecuvânteze!
 
Draga ioan, eu din biblie stiu ca numele lui dumnezeu e Iehova, si ca ler e doar ca un pronume personal sau ceva de genul asta,nicaieri nu am gasit numele de Ler ci doar in colinde, dar fiecare cu convingerea lui,cat despre romania ca gradina a maicii domnului mi se pare un pic exagerat ,sincer nu cred ca roamnia e raiul pamantesc dar iar zic,fiecare cu convingerile lui eu cred in biblie si doar atat .Cu respect,Manuela
 
IOAN lui SERJ

Aceste cuvinte aparţin unui tată. Ele sunt adresate unui tânăr care ar putea să fie propriul său copil!

Dragul meu, mă aflu la o distanţă de aproape zece ani, de când viaţa mea a luat-o pe un drum nou. Cred eu, acest drum, pe care eu l-am parcurs doar cu ajutorul lui Dumnezeu, poate fi o poveste interesantă pentru tine şi pentru alţi cititori ai acestor pagini.
Iată povestea mea.

Împreună cu alţi doi fraţi - unul mai mare, altul mai mic - m-am născut în unul din satele Transilvaniei. Sat amârât, ca toate satele acelui timp, dar care, pentru mine însemna o minunăţie. Pentru că mama şi tata erau tineri şi sănătoşi, bunicii ne purtau şi ei de grijă şi chiar şi străbunicii au mai trăit încă o perioadă de timp împreună cu noi. Eram zece persoane. În zilele friguroase de iarnă stăteam cu toţii într-o singură cameră. Eram mulţi, dar pentru mine, aceasta a fost perioada cea mai fericită din viaţă. Căci ce poate fi mai minunat decât cu toţii împreună, străbunicii, bunicii, părinţii şi copii, uniţi în dragostea lor şi în aceea a lui Dumnezeu!
La început, familia se străduia să trăiască, siliţi să fie integraţi în aşa-numitele tovărăşii. Mai apoi, a urmat colectivizarea. Tot ceea ce am avut, a trecut în proprietatea colectivului, mai târziu al coperativelor agricole de producţie. De acolo, oricât ar fi muncit, părinţii nu se alegeau cu mai nimica. Iar noi aveam nevoie de bani pentru şcoală. Părinţii au găsit noi locuri de muncă la o fermă de stat. Se chinuiau din greu să întreţină familia, mai ales, pe noi, copiii, care mergeam la şcoală. Iar şcoala însemna uniforme, cărţi, cantină, internat, gazde, cămin studenţesc, o groază de bani. Desigur, noi am încercat cu toţii să facem ceea ce era mai bine, să putem ajuta cu ceva familia, pe părinţii care munceau de bună-dimineaţa şi până seara târziu, fără dumineci şi sărbători, fără concedii şi zile libere. Noi, copiii, ne vedeam doar de şcoală. Doar prin vacanţe mai ajutam cu ceva familia.
Aşa a trecut timpul. Am crescut. Am devenit studenţi. Mai apoi, ne-am văzut cu toţii de munca noastră, fiecare prin alte colţuri ale ţării.

Pe când eram mai mic iar tata încă nu era la fermă, mergeam în fiecare duminică şi sărbători, cu toată familia, la biserică. Era o minunăţie să fim la Biserică, cu toţii împreună. Adică, totuşi, fără de mama-bătrână, străbunica, pe care, în drumul nostru, o conduceam până la o biserică ungurească. Mai ţin minte şi astăzi, cât de mândru eram pe când tata mă ţinea în braţe în biserică, să nu mă doară piciorele. Săracul tata! Pentru el au urmat ani grei în care nu mai era liber să meargă la biserică. Însă, începutul era făcut: noi, ceilalţi, cu toate greutăţile, duminica eram la biserică. Nu-l uit pe tata şi nici pe mama, Dumnezeu să o ierte, cum m-au învăţat să spun Tatăl nostru şi celelalte rugăciuni, Născătoarea şi Crezul. Dacă mă gândesc acuma, înţeleg că, din cauza muncilor celor grele ale părinţilor şi bunicilor, înafara slujbelor din biserică şi a rugăciunilor de seară, nu prea se discuta despre Dumnezeu. Dar seara, mai înainte de culcare ne spuneam rugăciunile ştiute şi Îngerelul.
Era, însă, o altă poveste: de fiecare dată când îl prindeam liber pe bunicul, pe mama-bătrână, pe mămuca sau pe mama, eu nu-i lăsam în pace până când nu-mi povesteau sau îmi cântau ceva, din vremurile de demult. Aşa am învăţat poveştile pe care le mai ştiu şi astăzi. Aşa am învăţat mai ales COLINZILE, pe care, la un alt timp, am început şi eu a le cânta. Povestea colinzilor, mai ales ale celor cu LER, avea să mă ducă, în ultimii ani, la găsirea Numelui Celui adevărat lui Dumnezeu în folclorul românesc şi, mai ales, în colinzile cele vechi de mii de ani.
În timpul liceului şi al facultăţii, din când în când mai vizitam câte-o Sfântă Liturghie, la vre-o biserică din Cluj. Nu pierdeam niciodată concertele de colinzi. Îmi amintesc, pe vremea când eram student în anul întâi, am făcut o gripă nărăvaşă mai înaintea Crăciunului, care mă ţintuia într-un pat de spital studenţesc. Eram încă cu febră foarte mare, dar nu m-a putut nimeni opri să nu fug la catedrală la concertul de colinzi al corului bisericii. Drept „pedeapsă” directorul spitalului, un om dumnezeiesc, mi-a făcut cadou un disc cu colinzile Madrigalului, pe care le mai ascult încă şi astăzi, ca cea mai minunată muzică gândită vreodată de un geniu muzical. Colinzile m-au urmărit o viaţă întreagă. Am uitat să scriu, de când eram de o şchioapă, mă ştiu de Sfântul Crăciun tot la colindat, până când am devenit mare, de fapt, până astăzi. Crăciunul devenise pentru mine povestea cea mai minunată din lume, pe care o trăiam la cea mai înaltă intensitate!
Nu vreau să lungesc prea mult această istorisire, dar şi acum mi se umple capul de colinzi:
„Izvor, izvoraşu/Izvor izvoraşu/Ş-ai linu-i Leru-i Doamne”, „Masă rotilată/De mere-ncărcată/Ş-ai linu-i Leru-i Doamne”, „Colo-n sus pe munte-n susu/Trei turme de oi se pascu/S-ai Leru-i Doamne!” Şi aşa mai departe, nesfârşite şi nemaipomenite colinzi. Colinzile au devenit, peste ani, cel mai scump tezaur pe care l-am avut şi... credinţa în Dumnezeu.

Dar, mai era o latură a vieţii mele pe care vreau să o cunoaşteţi.
Se zice că unul făcea, la început, colecţie de pietre, şi avea casa plină de pietre. Mai apoi i-au plăcut fluturii. Mai apoi a iubit timbrele. La urmă, i-au plăcut femeile. Cam aşa am fost şi eu. Numai că povestea cu femeile a durat cam mult... Începând de prin vremea studenţiei, nu a fost odată să nu fi avut două sau trei pe lângă mine. Mai rău a fost că mi-am continuat obiceiul şi după ce m-am însurat! Mai mult, chiar şi după ce am plecat în străinătate! Mă luasem după obiceiul altora, iar eu mă pierdeam, mereu în altă poveste de dragoste. De aici au urmat consecvenţe, lacrimi şi multă, foarte multă suferinţă, şi pentru mine şi pentru ele. Dar, mai ales pentru familia mea!

Cam asta era situaţia, chiar şi acum zece ani, când, preocupările mele şi dragostea de ţară m-au dus, într-o vară, undeva, prin Munţii Carpaţi ai României, unde aveam de vizitat o peşteră... Acest drum avea să-mi scrie altfel, întreaga mea viaţă viitoare. De ce? Pentru că în acel drum L-am cunoscut cu adevărat pe Iisus Hristos dar, spre nenorocul meu, şi pe Răul cel Mare, pe demonul Infernuluii, pe Satan însuşi.

Urmează această poveste.
Deşi undeva găsisem o informaţie că există semne demonice, şi că runele ar fi acestea, în acea vreme căutam rune în România, urme ale vechiului scris al românilor, despre care credeam că erau runele româneşti. De aceea mă găseam pe drumul Carpaţilor, într-un început de toamnă de-o minunăţie fără de seamăn! Fără a intra în amănuntele, care nădojduiesc să fie tema unei cărţi, pot spune că, într-o anumită peşteră a Bucegilor, L-am întâlnit pe Iisus Hristos, iar mai înainte de a ieşi din peşteră, am avut fericirea de a o vedea într-un tablou minunat, pe însăşi Sfânta Maria, Maica Domnului. Numai că, pe drumul de întoarcere, am constatat că, în mine, locuieşte şi... Satan! Mai mult, deşi începusem să aud vocea lui Iisus şi să vorbesc cu El, în paralel se intercala şi vocea aceluia, care, cu timpul, am înţeles că era vocea lui Satan. În timp ce Unul mă sfătuia să merg pe drumul bun înainte, celălalt mă voia cu orice preţ mort, şi aceasta era foarte uşor, căci mă aflam, împreună cu un prieten, într-o maşină. În mine începuse o luptă, şi între Iisus şi Satan începuse o luptă, pentru sufletul meu! Drumul devenea tot mai greu. La un moment dat mi-am dat seama că, deasupra noastră zbura o navă, un corp luminat, însoţindu-ne. Am oprit maşina pe o înălţime de drum. Afară era o seară minunată. Sus pe cer erau două corpuri zburătoare, două lumini, ca luminile unor sateliţi. O navă era foarte aproape de noi, cealaltă, de partea cealaltă a cerului de seară.
- Ce navă este? am întrebat.
- Sunt Iisus Hristos, îmi răspunse Domnul.
- Şi cealaltă?
- Este Celălalt, Satan.
Şi, în timp ce vorbeam, am avut impresia că nava Mântuitorului a fost lovită de o rafală de laser, pentru că am văzut sărind din ea o ploaie de scântei.
- Doamne, pe cer are loc o luptă?
- Da.
- Pentru mine?
- Da.
- Doamne, ce pot, ce trebuie să fac?
- Roagă-te! Roagă-te fără întrerupere!
Ne-am urcat în maşină şi am mers mai departe.
Mă rugam cu voce tare rugăciunile pe care le ştiam: Tatăl noastru, Născătoarea, Cred într-Unul Dumnezeu.
La un moment dat începură să-mi clănţăne dinţii. Îmi era tot mai mare frica. De mult timp nu mai fusesem la o biserică şi de mai mult timp nu mă cuminecasem. Mă ştiam plin de păcate şi îmi era frică să nu mor iar sufletul meu să ajungă la Cel Rău. Spuneam tot mai greu cuvintele rugăciunilor. În maşină aveam o mică cruce de lemn. Am luat-o în mână şi mă rugam mai departe, reluând mereu rugăciunile întrerupte de la început. În acest timp, cele două voci îmi vorbeau cu tot mai mare intensitate. Nu mai reuşeam să-L identific pe Iisus. Unul mă îndruma pe un drum, altul pe un altul. Aşa am mers, chinuindu-mă fără de încetare vre-o două ore.
La ieşirea dinspre Braşov înspre nord, o voce îmi spune:
- Mergi cu grijă mai departe. Peste 500 de metri vei ajunge la o cruce, pe partea dreaptă a şoselei. Opreşte-te şi te roagă!
Am pus kilometrajul la zero şi m-am dus încet, înainte. Vă închipuiţi ce bucurie m-a cuprins, când, peste 500 de metri, pe partea dreaptă a şoselei am ajuns la o cruce. Era o cruce veche de lemn, pe jumătate ascunsă între buruieni. Am coborât, am trecut şanţul şi am îngenunchiat cuprinzând picioarele Mântuitorului. M-am rugat. Cuvintele rugăciunilor îmi veneau din nou. După un timp am plecat mai departe. Prietenul german care era cu mine în maşină mi-a zis că sunt nebun.
Peste alte vre-o două ore, mai înainte de a ajunge la Alba – Iulia, Iisus mi-a cerut să nu mai conducem şi să-l chem în ajutor pe fratele meu mai mic. Am făcut întocmai. Peste vre-o trei ore a sosit fratele meu de la Bistriţa. Tremura din cap până-n picioare. M-a luat în maşina lui şi, rugându-ne împreună mereu, am ajuns la Alba Iulia. Era dimineaţă. Ne-am oprit la catedrala mare, unde era slujbă. L-am rugat pe un preot să mă spovedească şi să-mi dea sfânta împărtăşanie. Peste trei zile aveam să primesc o nouă împărtăşanie într-un sat de lângă Mănăstirea Rebra. Acolo, un preot aştepta în faţa bisericii, îmbrăcat şi pregătit de slujbă. Mi-a spus că aştepta pe cineva. Cred că pe mine mă aştepta.
Vă veţi întreba: am reuşit atunci să mă eliberez de Cel Rău?
Nu, dragii mei, de Cel Ră m-am putut elibera doar doi ani mai târziu.

V-am scris această istorisire să apreciaţi singuri, fiecare cu puterile lui, de cât de mare este puterea lui Dumnezeu, cât de mare şi distrugător este păcatul omului şi, mai ales, cât de groaznic este să-l porţi în tine pe demonul Infernului!

Dragii mei, eu am fost la un pas de moarte şi, nu de o moarte omenească ci de una infernală.
Dacă astăzi mai sunt în viaţă, este pentru că L-am avut alături, tot timpul pe Dumnezeu. El este Cel care m-a salvat. Altfel eram oale şi ulcele!
Atunci, în acea noapte prin munţi, I-am făcut Mântuitorului o promisiune: atâta trimp cât voi trăi, voi trăi pentru Dumnezeu. El mi-a cerut doar să-I scriu Evanghelia.

Acum, când scriu aceste cuvinte, vă pot spune, cu sufletul împăcat: o parte a rugăminţii lui Iisus Hristos am îndeplinit-o, Evanghelia cea nouă a Mântuitorului este scrisă şi tipărită. Ea este Evanghelia tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor, Evanghelia Poporului Român.
Până acum mi-am ţinut făgăduiala.

Cuvintele scrise aici sunt doar începutul unei vieţi şi a unei noi poveşti de dragoste, astăzi în comuniune cu Iisus Hristos, cu Maica Sfântă, cu Duhul Sfânt şi cu Ler Dumnezeu, personajul central al colinzilor copilăriei mele.

Închei cu un sfat din Noul Testament: „Vegheaţi dar, în tot timpul, şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului!” (Sfântul Luca)
Cât despre dragostea cea adevărată, nu uitaţi îndemnul Sfântului Pavel: „Rămân acestea trei, credinţa, nădejdea şi dragpstea. Iar mai mare deccât toate este dragostea.”
„Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa (...), nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu ar fi în stare să ne despartă de DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU care este Iisus Hristos, Domnul nostru.”

Toate cele bune şi minunate de la Domnul nostru Iisus Hristros, Dumnezeul Învierii.
 
Draga Ioan...

Interesanta si frapanta poveste...

Inteleg ca ai trecut prin atatea ,dar intelege ca eu unu ,chit ca cred in anumite lucruri care altii spun ca nu este adevarat, voi crede ca esti nebun daca nu imi spui asta uitandu-te in ochii mei...ca sa stiu ca e adevarat...si sincer ceva din mine crede ce spui...dar mi-e frica dar totodata sunt curios de ce asterni tu pe acest forum....mie frica ca poate esti un om ,scuza-ma,dezaxat,pe droguri,nebun,care nu are ce sa faca si inventeaza prostii...poate esti doar un om normal care viata la surprins cu anumite lucruri care sigur te-au socat ca exista..si deoarece nu le-ai inteles te-ai dus spre religia si religia ti-a expilcat ce sa intamplat "defap"....ori esti chiar un om care are privilegiu de a fi in contact cu Iisus si D-zeu si misiunea ta este una grea...si gata sa schimbe lumea....

Eu cred altceva....eu cred ca zici adevarul ,dar anumite chestii le ascunzi si le maschezi....
Ti-am spus...plec peste 2 saptamani in Germania...in Leipzig la surorile mele...daca vrei si se poate....eu vin personal la tine....daca ce zici e adevarat ma primesti la tine....daca ce zici si sustii e adevarat atunci ma vei primii cu inima deschisa....

Ma rog...poate tot sa fiu in fas si sa gasesti orice scuza sa nu pot venii si atunci voi stii din start...ca tot ce zici...e bullshit...si fuckd up....si te voi lasa in pace...sau poate imi vei zice frumos ca nu pot venii ca pur si simplu nu pot si...nothing

Si eu multe povesti nebune...dar nu le voi vorbii niciodata in afara familiei...pt ca ma vor privii ca ultimul nebun..eu stiu si fac ce stiu....si atat....

Respect Serj
 
Serj eu cred ca Ioan nu va intarzia sa-ti raspunda afirmativ!! Simt ca o va face cat de curand.
Mai cred, ca descriindu-si viata si toate prin cate a trecut,(si mai ales ca este singur daca am inteles bine), Ioan nu traieste intr-un "palace" si poate se jeneaza ca cineva sa-i calce pragul. Ezitarea se poate datora doar acestui fapt. Cu atat mai mult apreciez ca tu vrei sa-l cauti indiferent in ce regiune ar locui in Germania!
Imi permit sa-ti dau un sfat, si mi-o lua in nume de rau. Esti tanar si nu te dau banii afara din casa, dar poate ca este mai bine sa cauti o camera la motel pentru o noapte-doua, care nu poate costa prea mult. Cred ca daca vrei sa primesti raspunsuri la intrebarile tale, care nu sunt deloc putine, propune-i lui Ioan sa va intalniti in localitatea lui, sub rezerva ca nu il vei vizita acasa.
Daca iti va propune el sa imparta pranzul cu tine in locuinta lui, atunci parametrii sunt cu totul altii. Sper ca Ioan sa fie intelegator si receptiv, ca tu ai nevoie sa-l intalnesti,si nu sa evaluezi unde si cum locuieste.
Cine stie? Intalnirea voastra poate fi debutul unei mari prietenii...
Hei Ioan ce zici?
Si eu locuiesc afara, si daca eram mai aproape de Germania as fi deschis usa cu draga inima lui Serj. Imi place cum gandeste si mai ales am apreciat faptul ( scrie intr-unul din mesajele lui ) ca nu este interesat de bani, avere, ci ar vrea sa faca ceva pentru cei din jur. Rare sunt persoanele care afirma asa ceva in ziua de azi!
Astept si eu reactia ta Ioan!


Si o rugaciune!!

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne,
si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatãl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile si
va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus,
Amin!"
PREOT ILARION ARGATU
(1913 - 1999)
 
Sunt de acord cu tine Luna...ai dreptate in privinta cu vizita...scuze daca am fost cam neghiob ...
 
IOAN pentru LUNA

Este o sarbatoare sa citesti asemenea cuvinte. Si, cred eu, o sarbatoare si pentru Dumnezeu.
Rugaciunea este minunata.
Vedeti voi, dragii mei, cu fiecare zi, se vor trezi tot mai multi oameni cautandu-L de Dumnezeu, care, prin rugaciuni, viziuni sau convorbiri cu Sfanta Famile, vor aduce mai aproape ZIUA INTALNIRII CU IISUS HRISTOS!
Multumesc si Dumnezeu sa te binecuvanteze!
 
Stiati ca exista o rugaciune a tamaierii?


Rugăciunea tămâierii

"Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.
 
IOAN LUI ANUK

Draga Anuk, în lume se mai petrec minuni! Uneori, acestea ne împresoară întreaga fiinţă.
Iată, şi Rugăciunea Tămâierii roagă coborârea Sfântului Duh asupra ta! Încrede-te în Iisus! Sfantul Duh este deja coborât asupra ta. El locuieşte în chiar inima ta. Asta înseamnă să îL porţi în tine pe însuşi Dumnezeu! Caută-L pe Iisus, Cel din tine. Îţi doresc căi minunate de mână cu El!
Cu drag, Ioan


RUGĂCIUNEA

Rugăciunea este scară de lumină între cer şi pământ. Prin ea se înalţă rugătoare cereri şi închinătoare dorinţi. Şi, tot prin ea, se întoarce şi împlinirea lor, prin taină şi sfinţenie dumnezeiască.
Prin rugăciune se înalţă sufletul spre ceruri, apropiindu-se şi adunându-se în taina divină a vieţuirii împreună cu Iisus Hristos.
Este frumoasă viaţa trăită împreună cu Domnul Luminilor!
Căci, cu El se naşte viaţa cea nouă, cu El se creşte, cu El se vorbeşte, cu El se hrăneşte, cu El se vieţuieşte, cu El se odihneşte, cu El se iubeşte, cu El se munceşte, cu El se sfârşeşte ziua care, tot cu El a şi început.
Cu El se închid ochii la primul sărut, la căderea serii, la venirea somnului şi la sărutul morţii.
Cu El se întâlneşte Omenia şi Dumnezeirea.
Cu El se înalţă omul la visare sfântă şi fericită.
Să trăieşti cu El, înseamnă o viaţă în adevăr şi sfinţenie.
Căci, numai El este Calea, Adevărul, Iubirea şi Viaţa.
Trăind cu el, ajungi ca El.
El este adevărata rugăciune.
Să-ţi trăieşti viaţa cu El, este să I te asemeni Lui.
Să fii cu El, înseamnă să se înalţe omul spre sfinţenia sa dintâi.
Înseamnă să fie Copil adevărat al Tatălui din cer.
O asemenea viaţă înseamnă împlinire, fericire şi mântuire în Iisus Hristos.
Rugăciunea este ruptă din cer, este copil al fericirii cereşti.

Aşa vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu.
 
Ioan said:
IOAN lui SERJ

LA REVEDERE ÎN GERMANIA!

Ioan, trebuie sa intelegem ca ai acceptat sa te intalnesti cu Serj??
Ma bucur foarte mult daca ai acceptat cererea lui. Si sper ca Serj sa primeasca raspunsuri la intrebarile sale.
Asteptam noutati de la amandoi >D<
Cu mult drag
Luna
 
Nu numai că am acceptat să mă întâlnesc cu Serj, doresc să mă întâlnesc cu voi cu toţi. mai cu seamă că voi sunteţi tinereţea României, atât de mult iubită de Dumnezeu. Mă gândesc, să realizăm cândva o întâlnire cu toţi cei care au luat cunoştinţă de aceste pagini, precum şi de existenţa noii evanghelii, a Evangheliei tainice a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor.
Toate cele bune, Luna dragă!
 
Ioan said:
Nu numai că am acceptat să mă întâlnesc cu Serj, doresc să mă întâlnesc cu voi cu toţi. mai cu seamă că voi sunteţi tinereţea României, atât de mult iubită de Dumnezeu. Mă gândesc, să realizăm cândva o întâlnire cu toţi cei care au luat cunoştinţă de aceste pagini, precum şi de existenţa noii evanghelii, a Evangheliei tainice a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor.
Toate cele bune, Luna dragă!
Tu crezi in Domnul Iisus Hristos?
 
Ioan, o intrebare simpla mi-a trecut si mie prin cap.
Ce crede Ler despre manastiri si calugari sau calugarite?
Acestea (manastirile) si oamenii ce aleg sa stea acolo, sunt bine vazuti de catre Ler au ba?
Daca da, De ce?
Daca nu, De ce?
 
Gogu said:
Ioan, o intrebare simpla mi-a trecut si mie prin cap.
Ce crede Ler despre manastiri si calugari sau calugarite?
Acestea (manastirile) si oamenii ce aleg sa stea acolo, sunt bine vazuti de catre Ler au ba?
Daca da, De ce?
Daca nu, De ce?
Sunt curios sa vad ce raspuns va da.........
 
Monologul lui Dumnezeu

M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tin cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat.
Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.
Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat…
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !

Al tau Tata, Dumnezeu.
 
Buna ziua Ioan, si buna ziua tuturor care ati luat parte la acest topic.
Am ajuns si eu aici pentru ca Ioan mi-a lasat un comment urmat de un link pe blogul meu luminarasaritului.wordpress.com, si am fost curioasa sa vad despre cine este vorba. Am citit tot ce scrie aici, si vreau sa imi exprim cateva pareri.
In primul rand scrisoarea postata de Ioan pare credibila pentru ca prezinta un Dumnezeu plin de Iubire si de Bunatate, asa cum il vom descoperi cu totii pe Dumnezeu daca vom dezvolta o legatura personala cu El. Da, e adevarat ca Adevarul este unul si ca aceeasi informatie este peste tot si in noi toti, insa scrisoarea scrisa de Ioan, sub asa-zisa dictare a lui Dumnezeu, ramane tot prea banala si prea neimpresionanta. Nu stiu de ce intuitia mea imi spune ca este un amestec de cuvinte preluate din scriptura si din alte carti, amestecate cu alte cuvinte care nu vin de altundeva decat din mintea lui Ioan. Si el crede in ele, ca vin de la Dumnezeu, pentru ca este foarte usor sa confunzi vocile creatoare din mintea ta, cu ceea ce poti tu considera vocea lui Dumnezeu. E usor daca nu esti obisnuit. Eu am mai comunicat cu Dumnezeu, si am invatat sa fac diferenta. Dar de obicei, cand Dumnezeu comunica lucruri pentru toata lumea, adica pentru un public mai larg, spune lucruri profunde si inedite, pe un limbaj care deschide inima - nu spune banalitati intr-un limbaj de lemn arhifolosit. Dumnezeu nici macar nu foloseste atatia termeni siroposi prin care sa isi arate dragostea, pentru ca dragostea Lui se simte si nu e nevoie de cuvinte. Nu e tipic Lui. Este o fiinta destul de directa, si vorbesc despre EL, pentru ca asa ne-a fost indusa de mici ideea, ca este un "el", dar daca mi-as controla mai bine un pic limbajul, as recunoaste ca Dumnezeu este si tata si mama, si feminin si masculin, pentru ca pe toti ne-a creat dupa chipul sau, iar noi suntem si barbati si femei. Cum lumea este impartita intre feminin si masculin, Dumnezeu care este unitar si holistic, este si feminin si masculin.
Iar cand Dumnezeu vorbeste unei sigure persoane, devine personal si direct, vorbind despre lucruri exact care il framanta pe acel om. Scrisoarea lui Ioan, ca si raspunsurile date de "Ler" anumitor membri, este bombastica si banala din punctul meu de vedere, si de aici trag concluzia ca nu este cu adevarat dictata de Dumnezeu, ci de mintea lui Ioan.
Sa nu se inteleaga ca este o scrisoare negativa. Mesajul ei este bun, dar sa nu credeti in dumnezei imaginari! Conectati-va la Dumnezeu prin propria voastra inima! Nu e nevoie de un Ioan ca Dumnezeu sa ajunga la fiecare din noi! Legatura e directa.
Apoi, Ioan vorbeste de Romania ca un nou Rai pe Pamant. Da, Romania este un loc binecuvantat din punct de vedere spiritual, si este protejata de Dumnezeu mai mult ca alte tari si are un rol important in anii ce vor urma, aici nascandu-se mari personalitati care vor schimba lumea din punct de vedere spiritual, insa nu este "centrul pamantului" si nu va conduce lumea. Doar ca are un rol important, datorita energiilor benefice din pamantul de aici, din munti si natura care ne inconjoara. Locul este de vibratie inalta, desi deocamdata calitatea oamenilor este dubioasa cel putin. Si nu e nevoie de un popor intreg ca sa schimbe lumea, e nevoie de unul sau cativa oameni puternici, blanzi si intelepti.
Cat despre "o singura tara, o singura credinta, etc..." suna frumos, ca un vis de unitate, principiu care sta la baza intregii existente, dar care a fost incalcat pe pamant si inlocuit de principiul dualitatii. As fi ipocrita sa zic ca nu se va intampla, pentru ca spre asta tindem - spre unitate si spre reunirea cu Dumnezeu, recunoscut ca singurul Creator. Insa acelasi vis il au si masonii. Si nu din motive si cu intentii bune. Dar mai este pana atunci, pe oricare cale s-ar intampla. Insa numai ca, masonii au calea mai scurta un pic, pentru ca economic, pentru o mare forta financiara si politica, este posibil destul de rapid sa instaurezi in mod fortat-ascuns o noua ordine mondiala si sa unesti o suma de tari sub aceeasi moneda si sub acelasi nume, pentru a fi guvernate in slujba raului. Insa la cat de dezbinati sunt oamenii acum, si cate religii si cate convingeri exista, din cauza ca oamenii traiesc dupa convingerile insuflate de altii si de mintile lor deconectate de la Adevar, si uita sa isi asculte intuitia si inimile, va fi extrem de greu sa se uneasca, sub liberul arbitru, impotriva diferentelor dintre ei, sub aceeasi credinta, intr-o singura tara spirituala. Un lucru e sigur: nu poti obliga un om sa creada in ceva, insa il poti obliga sa adopte un anume stil de viata sau o anumita politica daca nu are incotro. Schimbarea oamenilor in bine nu va veni atunci cand un nou Iisus se va arata pe cer, venind cu surle si trambite sa ne salveze si sa ne indrume! Renuntati la visul asta, ca puteti sa va uitati la cer mii de ani de acum incolo si nimic nu se va intampla! Asa-zisa "a doua venire a lui Iisus" se refera la manifestarea constiintei christice in fiecare din noi, in sufletele noastre, in mintile noastre, in constientele nostre, astfel incat sa ne deschida ochii spirituali si sa intelegem Adevarul si sa propovaduim Iubirea. Incetati sa asteptati salvarea de la altii! Salvarea e in fiecare din noi! Daca pana acum venea Dumnezeu la noi, acum e timpul sa ne gasim noi singuri drumul spre Casa, spre Dumnezeu! Cum? Faceti pace in voi si ascultati-va constienta pe care o aveti de cand ati fost creati in Univers, acolo sunt toate vocile pe care trebuie sa le auziti, pentru ca aceasta constienta universala este legatura voastra cu tot ce exista! Inclusiv cu Dumnezeu. Nu va mai separati de Dumnezeu, vazandu-l ca pe un tip care sta sus pe un norisor si va mai trimite din cand in cand cate un mesaj. Dumnezeu comunica cu fiecare din noi neincetat. Incepeti sa il auziti. E cu putinta pentru toti!
Ioan, este frumos mesajul pe care l-ai transmis, dar el vine din tine - ceea ce arata ca esti o fiinta frumoasa si plina de intentii bune si de iubire, insa lasa oamenii sa aiba propria lor legatura cu Dumnezeu, nu-i mai amagii. O zi frumoasa in Lumina va doresc!
 
Back
Top