CONVORBIRI CU DUMNEZEU
- Thread starter Ioan
- Start date
LER, TUTURORA
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Voi, cei ascultători de cuvântul şi sfatul cel bun, cei smeriţi întru bunătatea inimii voastre şi credinţa strămoşească, cei simpli şi curaţi, lipsiţi de trufie şi de nemăsurată iubire de sine, cei care răbdaţi greutăţile vieţii cu faţa îndreptată spre cer, voi, adevăraţi copii ai luminii părinţilor dumnezeieşti care aţi primit credinţa cea adevărată prin însuşi harul Sfântului Duh, voi care v-aţi rupt de deşertăciunea lumească a dorinţelor de îmbogăţire şi v-aţi micit printre semenii voştri, v-aţi suit de pe acum pe treptele scării spre cer. Smeriţi aţi trăit, smeriţi veţi intra întru cele sfinte şi veşnice. A voastră este fericirea Împărăţiei Cerurilor coborâtă astăzi pe Pământ.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Voi, cei cu ochii plini de lacrimi pentru păcatele voastre, veniţi la Mine şi vă voi şterge lacrima. Voi, cei întristaţi pentru suferinţele celorlalţi, apropiaţi-vă! Voi, cei mâhniţi pentru suferinţele lui Iisus Cel ridicat pe crucea Golgotei, veniţi să-L cunoaşteţi pe El, căci El este Împăratul Cel Mare al cerurilor şi pământurilor toate. Voi, cei care vă întristaţi pentru greşelile şi păcatele semenilor voştri, veniţi la Masa cea Mare a Împărăţiei! Voi, cei care lăcrimaţi la gândul bucuriei Raiului, aţi şi văzut cerul deschizându-se vouă. Veniţi să trăiţi astăzi Raiul pe Pământ!
Voi, cei care vă frângeţi inimile la durerea cea nesfârşită a Sfintei Maria, primiţi în dar Crucea Domnului! Voi, cei care vă rugaţi lui Ler Dumnezeu, lui Iisus Hristos, Duhului Sfânt şi Maicii Domnului, cu lacrima curată a inimilor voastre, veniţi să gustaţi bucuria cea adevărată în Împărăţia Cerurilor dăruită vouă chiar astăzi!
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Voi, cei blânzi şi răbdători, cei cu cuvântul şi inima blajină, voi, cei liniştiţi şi fără de mânie, aplecaţi înspre suferinţele celorlalţi şi înspre suferinţa Mântuitorului, veniţi să culegeţi roadele Împărăţiei Cerurilor care vouă vi se deschide astăzi pe Pământ! Fiţi blânzi cu cei care pot aduce umbrele scandalurilor, neînţelegerilor, certurilor, războaielor şi distrugerilor şi chemaţi-i pe toţi aceştia spre Dumnezeu, cu cuminţenia şi blândeţea voastră! Fiţi blânzi şi cuminţi ca copiii şi veţi moşteni Împărăţia Cerurilor care astăzi vi se arată vouă!
„Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre” spune Fiul lui Dumnezeu prin apostolul Matei.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei care trăiesc în sfinţenie, adevărată credinţă şi viaţă cuvioasă, că acestora le este dată lumina cerurilor! Voi, cei care lăcrimaţi după credinţa creştinească, după dumnezeirea Maicii Domnului şi Învierea lui Iisus, veniţi la Mine să vă dschid porţile Raiului! Fericiţi sunteţi aceia care de dragul Meu v-aţi lăsat sălaşurile şi ocupaţiile voastre, urmându-Mă pe Mine! Veniţi acum să vă dau răsplata şi o muncă în cerurile Mele!
Voi, cei amărâţi şi călcaţi de legile împărăţiilor Pământului, nu mai plângeţi şi nu vă mai întristaţi, ci veniţi acuma să vă primiţi Dreptatea Judecătorului Cel Mare!
Voi, cei însetaţi şi înfometaţi după dreptate, veniţi în Noua Lege a Împărăţiei Cerurilor, care şi pe voi vă aşteaptă!
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Milostenia, izvorâtă din dragostea şi apropierea faţă de semenii nostri, începe cu participarea cu inimile şi sufletele voastre la Drumul Patimilor Mântuitorului. Milostenia vă urcă cu gândul pe Crucea Golgotei şi vă aşează alături de Fiul lui Dumnezeu. Numai astfel veţi înţelege milostenia cea adevărată, din care izvorăşte spiritul de ajutorare a aproapelui nostru, căzut în necaz şi sărăcie, în foamete, boală şi neputinţă. Iată, astăzi se vorbeşte despre 10 milioane de oameni loviţi de urmările secetei, doar într-o singură ţară din Africa. Fără mila voastră, cea de dragoste plină, aceşti oameni se pot prăpădi. Iar asta, într-o vreme în care civilizaţiile moderne aruncă cu tonele alimente în containere! În timp ce câteva mii de oameni se bucură de binefacerile vacanţelor la mare şi la munte, în chiar ţările de vacanţă, poporul suferă de foame şi de sete, de lipsa medicamentelor, a spitalelor şi şcolilor, de lipsa unui simplu acoperiş deasupra capului. Fericiţi sunt cei care ajută lumea cea săracă a Pământului, căci aceştia vor umple Raiul cel ceresc!
Hrănirea celor flămânzi din pricina sărăciei şi a bolilor, din pricina neputinţei de-a-şi găsi locuri de muncă, este o problemă care a lovit în ultimii ani nu numai ţările sărace, ci şi cele bogate. Acestei stări i se adaugă instabilitatea regimurilor politice şi financiare şi prezenţa distrugătoare a războaielor. Lupta pentru materiile prime necesare industriilor ţărilor dezvoltate duce la alte şi alte forme de sărăcire a civilizaţiilor băştinaşe, cărora li se iau bunurile pământului şi adâncurilor cu, sau, mai degrabă, fără de voia lor. Fericiţi vor fi aceia care, la locurile lor de muncă şi în funcţiile lor de stat şi politice, vor apăra popoarele sărmane de sărăcire, de acapararea nedreaptă a bogăţiilor lor, de defrişarea pădurilor, de murdărirea şi otrăvirea apelor şi de golirea minelor, de înrobirea ţărilor sărace şi de purtarea acestora în războaie nesfârşite!
A fi astăzi însetat şi a muri de sete pe Pământul atât de plin de ape, de izvoare, de râuri, de fluvii, de lacuri şi de mări cu apă dulce, ar părea astăzi de necrezut. Şi, totuşi, acesta este durerosul adevăr: pe planeta cea albastră a lui Dumnezeu, milioane de oameni mor de sete. Lucraţi, dragii mei, acolo unde vă aflaţi, să putem duce însetaţilor APA CEA VIE! Iar voi, cei care veţi face asta, veţi primi moştenirea Pământului.
Îmbrăcarea celor goi şi în zdrenţe este o faptă dragă lui Dumnezeu, căci cel sărac şi prea-sărac rămâne la mila celor mulţi şi avuţi. Voi sunteţi cei avuţi, voi, care aveţi o muncă şi din munca voastră vă puteţi îndestula familiile voastre. Şi săracii Pământului sunt familia voastră, după cum şi voi sunteţi Familia lui Dumnezeu.
Mulţi dintre sărmani se ascund în sărăcia lor, ruşinându-se de ea. Căutaţi-i şi pe aceştia, căci şi ei fraţii şi surorile voastre se numesc!
Un cuvânt aparte îl am pentru cercetarea celor bolnavi şi în suferinţă. Nu lăsaţi pe aproapele vostru singur în suferinţă şi boală. În timp ce ţările bogate şi-au aranjat asigurările medicale şi sociale, săracii lumii trăiesc de pe o zi pe alta, fără ajutor medical şi fără de nici un sprijin la bătrâneţe. Dragii Mei şi aceştia sunt fraţii şi surorile voastre, o parte din fiinţa sfântă a Tatălui ceresc. Gândiţi-vă la ei. Căutaţi-i chiar astăzi, la ceas de boală, căci acest ceas chiar acuma bate. Şi nu uitaţi: şi voi puteţi cădea în boală, bătrâneţe şi neputinţă! Şi, căutându-i, nu uitaţi să le duceţi binecuvântarea voastră şi aceea a lui Iisus Hristos, Domnul Mântuirilor, şi a Maicii Domnului, Binecuvântarea cerurilor. Căci sănătatea trupului înseamnă şi sănătatea sufletului şi, amândouă, de la Dumnezeu vă vin!
Ajungând în acest loc, nu pot să nu amintesc milioanele de oameni care trăiesc fără de Dumnezeu, mulţi victime neştiutoare ale demonilor şi duhurilor Răului cel Mare. Duceţi-le Lumină celor aflaţi în întuneric, căci numai Lumina cea adevărată va străluci în sufletele lor. Fie-vă milă şi de aceştia care, în credinţele iluzorii ale timpului, îşi închipuie că sunt pe cale cea bună. Căutaţi-i pe aceştia şi spuneţile lor că NUMAI UNA ESTE CALEA CEA BUNĂ ŞI NUMAI UNUL ESTE ADEVĂRUL VIEŢII VEŞNICE: IISUS HRISTOS ŞI CRUCEA MÂNTUIRII!
La faptele milosteniei trupeşti se adugă, după cum şi Sfânta Biserică vă spune, primirea străinului în casa voastră, găzduirea călătorilor şi a bolnavilor în locuinţele voastre. Nu uitaţi, priminu-i pe străini, pe Mine Mă primiţi, culcându-i pe cei de mas, pe Mine mă culcaţi. Iar bucuria lor va fi bucuria Mea, acum şi pururea, în ceruri şi pe Pământ.
Iar acum, vă voi vorbi despre datoria voastră faţă de morţii voştri. Nu uitaţi, toţi sunt morţii voştri, căci cu toţii v-aţi născut fraţi şi surori pe Pământ. Nu vă uitaţi morţii. După ce i-aţi înmormântat după legea creştină, păstraţi-i vii în memoria voastră şi rugaţi-vă pentru ei. Ei nu sunt morţi de tot. O parte a lor, sufletul, rămâne nemuritoare. Iar sufletul are nevoie de rugăciunile şi de ajutorul voastru. Făcând aceasta vă faceţi datoria, precum şi copiii voştri, la rândul lor o vor face. Fiţi binecuvântaţi şi binecuvântată fie amintirea şi rugăciunea făcută morţilor voştri!
Dragii Mei, a sosit timpul să vă vorbesc despre milostenia sufletească, despre faptele cele bune care vă vor aduce şi pe voi pe drumul fericirii.
Mai întâi este lucrarea de întoarcere la dreapta credinţă a celor rătăciţi pe căile Răului. Cum numai una este această cale, omul nu are decât două drumuri. Rugaţi-vă pentru cei mulţi şi rătăciţi să poată găsi drumul de lumină al sfinţeniei cereşti, scara mântuitoare care urcă şi deschide Împărăţia Cerurilor, Calea, Adevărul şi Viaţa promisă de Mântuitorul Lumii, Iisus Hristos. Şi, găsind acest drum, însoţindu-i în rugăciune pe drumul care duce înspre Mântuire.
Vorbim mai departe despre învăţarea celor nepricepuţi a lucrurilor celor trebuincioase pentru mersul spre Mântuire. Vorbim aici şi despre păstrarea, cinstirea, preţuirea şi transmiterea învăţămintelor tradiţiei creştine, vechi de milenii, generaţiilor viitoare, spre luminarea şi întărirea credinţei acestora şi sfinţirea spre viitor a Numelui lui Ler Dumnezeu. Vorbim astfel despre memoria neamului şi a tezaurului de tradiţie şi credinţă milenară, rămas neamului nostru de la întemeierea lumii omeneşti.
Mai vorbim despre sfatul bun dat celor ce au nevoie de el. Iar de un sfat bun au nevoie toţi oamenii, aşezămintele şi guvernele lumii. Nu uitaţi de sfatul cel bun dat de Scripturile cele sfinte, de Vechiul şi de Noul Testament şi de Evanghelia Tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor, Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu pentru timpurile de astăzi.
Mai vorbim despre rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru.
Rugăciunea, ca scară spre cer, este mare în puterea ei, dar, este şi mai mare atunci când se face împreună cu comunitatea întreagă. Ne rugăm pentru oamenii, dar ne rugăm şi pentru viaţa palnetei. Ne rugăm pentru întărirea Împărăţiei lui Dumnezeu peste tot Pământul. Ne rugăm pentru izbânda lui Dumnezeu în lupta împotriva Demonului şi a duhurilor Răului cel Mare şi a rădăcinilor sale, răspândite peste toată suprafaţa lumii.
Ne rugăm pentru oprirea lucrării demonice a Apocalipsei lui Satan.
Ne rugăm pentru triumful lui Iisus Hristos şi a Împărăţiei Sale, Sfânta România Mare, Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor.
Ne mai rugăm pentru mângâierea celor întristaţi, pentru nerăzbunarea răului făcut de alţii şi pentru răsplătirea răului cu binele. Căci ce bucurie mai mare putem să aflăm când iertăm răul şi răzbunarea celui rău, decât să putem să oprim aceste lucrări şi să doborâm prin credinţa noastră duhurile şi lucrările infernale ale Răului cel Mare.
Cât desepre iertarea greşelilor făcute de semenii noştri faţă de noi, aceasta vine de la necontenita iertare a păcatelor noastre, prin mila şi jertfa Mântuitorului Iisus Hristos Dumnezeu.
Vouă, celor milostivi, vă dau Iubirea Mântuitorului. Cu ea şi cu aceea a Maicii Domnului, veţi săvârşi minuni!
Am vorbit mai mult despre faptele de milostenie trupească şi sufletească căci milostenia duce spre iertarea păcatelor şi spre mântuire.
Să mergem mai departe, pe drumul fericirilor.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Inima - motorul şi, alături de creier, - centrul de comandă al vieţii omului.
Inima - sălaşul bucuriilor şi al tristeţilor noastre.
Inima - icoană miraculoasă a dumnezeirii în om.
Din inimă ies gânduri şi porniri bune, izvoare calde ale amintirilor şi valuri ce se zbat spre viitor.
Din inimă ies bucurii curate şi fapte de neuitat.
Vai de cel cu inima rea, căci din inima lui vor ieşi monştri.
„Din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” spune Apostolul Matei.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Trăim într-o lume încă aruncată în flăcările războiului. În mai multe părţi ale Pământului, oameni şi animale, natura însăşi şi lucrările omului sunt aruncate focului şi exploziilor proiectilelor, tunurilor şi tancurilor, bombelor şi rachetelor. Civilizaţii întregi sunt distruse, lăsând în urmă pustiiri fără de seamă. Războiul de astăzi nu iartă nimic şi de el nimic nu se mai poate salva.
Pământul întreg este un butoi de pulbere, aşteptând pe nebunul care să-l aprindă. Iar de astfel de nebuni este plină lumea. Lucrările celui Rău sunt diabolice şi atât de infernale căci au adus Pământul în pericolul de-a fi aruncat în aer de mai multe ori. Mereu se găsesc conducători de stat cumpăraţi de Satan, gata cu uşurinţă şi fără mustrări de conştiinţă să deschidă mereu un alt front de război, undeva în lume, chiar dacă acestuia îi poate urma o conflagraţie mondială de proporţii catastrofale, care poate arunca Pământul de pe orbită, transformându-l într-o masă fumegândă.
Cine sunt FĂCĂTORII DE PACE? Voi sunteţi aceştia, voi cu toţi, copii ai lui Ler Dumnezeu. Adunaţi-vă împreună în PACEA Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor care a coborât pentru voi pe Pământ! Pacea întemeiată pe Credinţă, Adevăr, Dreptate şi Iubire. Pe aceasta binecuvântaţi-o şi PACEA Mea să vă binecuvânteze pe voi pe toţi!
„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” spune Fiul lui Dumnezeu ucenicilor Săi, prin Apostolul Ioan.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” spune Apostolul Luca.
Făcători de pace sunt bisericile creştine care săvârşesc zilnic jertfa cea nesângeroasă, chemând Pacea lui Dumnezeu, prin însuşi Sfânt Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Făcători de pace sunt aceia care propovăduiesc Pacea şi Frăţia între popoare. Aceasta vine din dragostea şi respectul faţă de aproapele vostru şi izvorăsc, împreună, din iubirea faţă de Dumnezeu.
Făcători de pace sunt aceia care stabilesc un raport de iubire şi armonie între voinţa sufletului şi viaţa trupului şi, astfel, aduc mulţumire, armonie şi pace între oameni.
Făcători de pace sunt cei ce se înfrăţesc în Numele lui Iisus Hristos.
Făcători de pace sunt aceia care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu spre alungarea Răului şi spre Pacea Lumii.
Făcători de pace sunt aceia care, prin iubire şi inimă bună, înfrăţesc popoarele şi sting vrajba dintre guverne şi ţări şi, prin diplomaţie a iubirii înlătură neînţelegerile şi certurile dintre oameni şi îi impacă, făcându-i din vrăjmaşi, prieteni.
Făcători de pace sunt toţi aceia care, prin faptele lor de iubire, lucrează împotriva lui Satan, conlucrând la păstrarea păcii şi oprirea războiaelor între oamenii de peste tot Pământul.
Porunca Păcii se găseşte şi la Sfântul Pavel: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”
Dragii mei, prin Pacea Mea Mă dau Eu vouă!
Pacea să lumineze „Sfânta România Mare”, Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor!
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este Împărăţia Cerurilor.
Începând cu primul martir al creştinătăţii, cu însuşi Iisus Hristos, care pentru Dreptatea lui Dumnezeu a fost crucificat, martiriul continuând cu Sfântul Ştefan, cu ucenicii şi apostolii creştini, istoria este plină de mărturii ale celor prigoniţi, schingiuiţi ori omorâţi pentru Dreptatea lui Dumnezeu şi a Credinţei Sale.
Cine ar putea astăzi să depună mai multă mărturie pentru cei prigoniţi pentru Dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu însăşi Martirii Săi rămaşi astăzi în viaţă ori trecuţi în eternitate? Iar aceştia trebuie căutaţi în primul rând acolo unde lucrarea războaielor şi a comunismului secolului al XX-lea a acoperit cu aproape o sută de ani de întuneric infernal creştinismul lui Iisus Hristos.
Istoria prigoanei împotriva creştinilor este istoria urii lucrată de Satan în lumea omului.
Cei prigoniţi pentru dreptate vor avea Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, minţind, vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
Prin aceste cuvinte, Apostolul aminteşte pe cei care din pricina Cuvântului lui Dumnezeu au fost sau vor fi prigoniţi. Căci au fost şi mai sunt în lume ţări şi popoare unde Cuvântul lui Dumnezeu este prigonit şi purtătorii Lui sunt înjosiţi, defăimaţi, aruncaţi în temniţe sau chiar omorâţi. Astăzi, în secolul Celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului mai există încă în lume credinţe care predică omorârea creştinilor. Dar, astăzi ca şi ieri, următorii lui Iisus Hristos îşi cuceresc cununa muceniciei, ducând Cuvântul lui Dumnezeu în lumea întreagă în speranţa Arătării mai grabnice a Mântuitorului, coborât spre sfinţirea Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor.
Dragii Mei, voi toţi care aţi citit aceste cuvinte, cei care vă regăsiţi sau nu vă regăsiţi în cuvintele Mele, veniţi la Mine, căci la Mine este Apa Vieţii!
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în cerur! spune Evanghelia.
În această primă parte am vorbit despre fericiri şi drumul fericirilor.
În partea a II-a vom vorbi despre lipsurile şi necazurile de fiecare zi ale omului de astăzi, trăitor într-o lume schimbătoare şi încă atât de neiertătoare cu copiii lui Dumnezeu.
- despre tineri şi tinere rătăciţi printre mrejele vieţii moderne
- despre bărbaţi şi femei care nu işi găsesc încă liniştea şi mulţumirea sufletească
- despre familii destrămate, copii părăsiţi, bărbaţi care îşi uită datoria şi mame care nu îşi mai recunosc calitatea de mamă
- despre întoarcerea înapoi a celor rătăciţi în viaţă, care şi-au părăsit familiile, uitându-şi datoria de oameni şi dragostea tinereţilor lor
- despre cei care nu mai au nici un loc de muncă
- despre cei care îşi duc viaţa în străinătate
- despre cei care s-au întors acasă din străinătate
- despre cei care au pierdut pe cineva drag sau au pe cineva drag ţintuit la pat cu grea boală.
Fiţi Binecuvântaţi întru Sfânt Numele lui Ler Dumnezeu! Amin!
CHEMAREA FERICIRILOR LUI LER DUMNEZEU
Partea I.
Partea I.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Voi, cei ascultători de cuvântul şi sfatul cel bun, cei smeriţi întru bunătatea inimii voastre şi credinţa strămoşească, cei simpli şi curaţi, lipsiţi de trufie şi de nemăsurată iubire de sine, cei care răbdaţi greutăţile vieţii cu faţa îndreptată spre cer, voi, adevăraţi copii ai luminii părinţilor dumnezeieşti care aţi primit credinţa cea adevărată prin însuşi harul Sfântului Duh, voi care v-aţi rupt de deşertăciunea lumească a dorinţelor de îmbogăţire şi v-aţi micit printre semenii voştri, v-aţi suit de pe acum pe treptele scării spre cer. Smeriţi aţi trăit, smeriţi veţi intra întru cele sfinte şi veşnice. A voastră este fericirea Împărăţiei Cerurilor coborâtă astăzi pe Pământ.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Voi, cei cu ochii plini de lacrimi pentru păcatele voastre, veniţi la Mine şi vă voi şterge lacrima. Voi, cei întristaţi pentru suferinţele celorlalţi, apropiaţi-vă! Voi, cei mâhniţi pentru suferinţele lui Iisus Cel ridicat pe crucea Golgotei, veniţi să-L cunoaşteţi pe El, căci El este Împăratul Cel Mare al cerurilor şi pământurilor toate. Voi, cei care vă întristaţi pentru greşelile şi păcatele semenilor voştri, veniţi la Masa cea Mare a Împărăţiei! Voi, cei care lăcrimaţi la gândul bucuriei Raiului, aţi şi văzut cerul deschizându-se vouă. Veniţi să trăiţi astăzi Raiul pe Pământ!
Voi, cei care vă frângeţi inimile la durerea cea nesfârşită a Sfintei Maria, primiţi în dar Crucea Domnului! Voi, cei care vă rugaţi lui Ler Dumnezeu, lui Iisus Hristos, Duhului Sfânt şi Maicii Domnului, cu lacrima curată a inimilor voastre, veniţi să gustaţi bucuria cea adevărată în Împărăţia Cerurilor dăruită vouă chiar astăzi!
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Voi, cei blânzi şi răbdători, cei cu cuvântul şi inima blajină, voi, cei liniştiţi şi fără de mânie, aplecaţi înspre suferinţele celorlalţi şi înspre suferinţa Mântuitorului, veniţi să culegeţi roadele Împărăţiei Cerurilor care vouă vi se deschide astăzi pe Pământ! Fiţi blânzi cu cei care pot aduce umbrele scandalurilor, neînţelegerilor, certurilor, războaielor şi distrugerilor şi chemaţi-i pe toţi aceştia spre Dumnezeu, cu cuminţenia şi blândeţea voastră! Fiţi blânzi şi cuminţi ca copiii şi veţi moşteni Împărăţia Cerurilor care astăzi vi se arată vouă!
„Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre” spune Fiul lui Dumnezeu prin apostolul Matei.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei care trăiesc în sfinţenie, adevărată credinţă şi viaţă cuvioasă, că acestora le este dată lumina cerurilor! Voi, cei care lăcrimaţi după credinţa creştinească, după dumnezeirea Maicii Domnului şi Învierea lui Iisus, veniţi la Mine să vă dschid porţile Raiului! Fericiţi sunteţi aceia care de dragul Meu v-aţi lăsat sălaşurile şi ocupaţiile voastre, urmându-Mă pe Mine! Veniţi acum să vă dau răsplata şi o muncă în cerurile Mele!
Voi, cei amărâţi şi călcaţi de legile împărăţiilor Pământului, nu mai plângeţi şi nu vă mai întristaţi, ci veniţi acuma să vă primiţi Dreptatea Judecătorului Cel Mare!
Voi, cei însetaţi şi înfometaţi după dreptate, veniţi în Noua Lege a Împărăţiei Cerurilor, care şi pe voi vă aşteaptă!
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Milostenia, izvorâtă din dragostea şi apropierea faţă de semenii nostri, începe cu participarea cu inimile şi sufletele voastre la Drumul Patimilor Mântuitorului. Milostenia vă urcă cu gândul pe Crucea Golgotei şi vă aşează alături de Fiul lui Dumnezeu. Numai astfel veţi înţelege milostenia cea adevărată, din care izvorăşte spiritul de ajutorare a aproapelui nostru, căzut în necaz şi sărăcie, în foamete, boală şi neputinţă. Iată, astăzi se vorbeşte despre 10 milioane de oameni loviţi de urmările secetei, doar într-o singură ţară din Africa. Fără mila voastră, cea de dragoste plină, aceşti oameni se pot prăpădi. Iar asta, într-o vreme în care civilizaţiile moderne aruncă cu tonele alimente în containere! În timp ce câteva mii de oameni se bucură de binefacerile vacanţelor la mare şi la munte, în chiar ţările de vacanţă, poporul suferă de foame şi de sete, de lipsa medicamentelor, a spitalelor şi şcolilor, de lipsa unui simplu acoperiş deasupra capului. Fericiţi sunt cei care ajută lumea cea săracă a Pământului, căci aceştia vor umple Raiul cel ceresc!
Hrănirea celor flămânzi din pricina sărăciei şi a bolilor, din pricina neputinţei de-a-şi găsi locuri de muncă, este o problemă care a lovit în ultimii ani nu numai ţările sărace, ci şi cele bogate. Acestei stări i se adaugă instabilitatea regimurilor politice şi financiare şi prezenţa distrugătoare a războaielor. Lupta pentru materiile prime necesare industriilor ţărilor dezvoltate duce la alte şi alte forme de sărăcire a civilizaţiilor băştinaşe, cărora li se iau bunurile pământului şi adâncurilor cu, sau, mai degrabă, fără de voia lor. Fericiţi vor fi aceia care, la locurile lor de muncă şi în funcţiile lor de stat şi politice, vor apăra popoarele sărmane de sărăcire, de acapararea nedreaptă a bogăţiilor lor, de defrişarea pădurilor, de murdărirea şi otrăvirea apelor şi de golirea minelor, de înrobirea ţărilor sărace şi de purtarea acestora în războaie nesfârşite!
A fi astăzi însetat şi a muri de sete pe Pământul atât de plin de ape, de izvoare, de râuri, de fluvii, de lacuri şi de mări cu apă dulce, ar părea astăzi de necrezut. Şi, totuşi, acesta este durerosul adevăr: pe planeta cea albastră a lui Dumnezeu, milioane de oameni mor de sete. Lucraţi, dragii mei, acolo unde vă aflaţi, să putem duce însetaţilor APA CEA VIE! Iar voi, cei care veţi face asta, veţi primi moştenirea Pământului.
Îmbrăcarea celor goi şi în zdrenţe este o faptă dragă lui Dumnezeu, căci cel sărac şi prea-sărac rămâne la mila celor mulţi şi avuţi. Voi sunteţi cei avuţi, voi, care aveţi o muncă şi din munca voastră vă puteţi îndestula familiile voastre. Şi săracii Pământului sunt familia voastră, după cum şi voi sunteţi Familia lui Dumnezeu.
Mulţi dintre sărmani se ascund în sărăcia lor, ruşinându-se de ea. Căutaţi-i şi pe aceştia, căci şi ei fraţii şi surorile voastre se numesc!
Un cuvânt aparte îl am pentru cercetarea celor bolnavi şi în suferinţă. Nu lăsaţi pe aproapele vostru singur în suferinţă şi boală. În timp ce ţările bogate şi-au aranjat asigurările medicale şi sociale, săracii lumii trăiesc de pe o zi pe alta, fără ajutor medical şi fără de nici un sprijin la bătrâneţe. Dragii Mei şi aceştia sunt fraţii şi surorile voastre, o parte din fiinţa sfântă a Tatălui ceresc. Gândiţi-vă la ei. Căutaţi-i chiar astăzi, la ceas de boală, căci acest ceas chiar acuma bate. Şi nu uitaţi: şi voi puteţi cădea în boală, bătrâneţe şi neputinţă! Şi, căutându-i, nu uitaţi să le duceţi binecuvântarea voastră şi aceea a lui Iisus Hristos, Domnul Mântuirilor, şi a Maicii Domnului, Binecuvântarea cerurilor. Căci sănătatea trupului înseamnă şi sănătatea sufletului şi, amândouă, de la Dumnezeu vă vin!
Ajungând în acest loc, nu pot să nu amintesc milioanele de oameni care trăiesc fără de Dumnezeu, mulţi victime neştiutoare ale demonilor şi duhurilor Răului cel Mare. Duceţi-le Lumină celor aflaţi în întuneric, căci numai Lumina cea adevărată va străluci în sufletele lor. Fie-vă milă şi de aceştia care, în credinţele iluzorii ale timpului, îşi închipuie că sunt pe cale cea bună. Căutaţi-i pe aceştia şi spuneţile lor că NUMAI UNA ESTE CALEA CEA BUNĂ ŞI NUMAI UNUL ESTE ADEVĂRUL VIEŢII VEŞNICE: IISUS HRISTOS ŞI CRUCEA MÂNTUIRII!
La faptele milosteniei trupeşti se adugă, după cum şi Sfânta Biserică vă spune, primirea străinului în casa voastră, găzduirea călătorilor şi a bolnavilor în locuinţele voastre. Nu uitaţi, priminu-i pe străini, pe Mine Mă primiţi, culcându-i pe cei de mas, pe Mine mă culcaţi. Iar bucuria lor va fi bucuria Mea, acum şi pururea, în ceruri şi pe Pământ.
Iar acum, vă voi vorbi despre datoria voastră faţă de morţii voştri. Nu uitaţi, toţi sunt morţii voştri, căci cu toţii v-aţi născut fraţi şi surori pe Pământ. Nu vă uitaţi morţii. După ce i-aţi înmormântat după legea creştină, păstraţi-i vii în memoria voastră şi rugaţi-vă pentru ei. Ei nu sunt morţi de tot. O parte a lor, sufletul, rămâne nemuritoare. Iar sufletul are nevoie de rugăciunile şi de ajutorul voastru. Făcând aceasta vă faceţi datoria, precum şi copiii voştri, la rândul lor o vor face. Fiţi binecuvântaţi şi binecuvântată fie amintirea şi rugăciunea făcută morţilor voştri!
Dragii Mei, a sosit timpul să vă vorbesc despre milostenia sufletească, despre faptele cele bune care vă vor aduce şi pe voi pe drumul fericirii.
Mai întâi este lucrarea de întoarcere la dreapta credinţă a celor rătăciţi pe căile Răului. Cum numai una este această cale, omul nu are decât două drumuri. Rugaţi-vă pentru cei mulţi şi rătăciţi să poată găsi drumul de lumină al sfinţeniei cereşti, scara mântuitoare care urcă şi deschide Împărăţia Cerurilor, Calea, Adevărul şi Viaţa promisă de Mântuitorul Lumii, Iisus Hristos. Şi, găsind acest drum, însoţindu-i în rugăciune pe drumul care duce înspre Mântuire.
Vorbim mai departe despre învăţarea celor nepricepuţi a lucrurilor celor trebuincioase pentru mersul spre Mântuire. Vorbim aici şi despre păstrarea, cinstirea, preţuirea şi transmiterea învăţămintelor tradiţiei creştine, vechi de milenii, generaţiilor viitoare, spre luminarea şi întărirea credinţei acestora şi sfinţirea spre viitor a Numelui lui Ler Dumnezeu. Vorbim astfel despre memoria neamului şi a tezaurului de tradiţie şi credinţă milenară, rămas neamului nostru de la întemeierea lumii omeneşti.
Mai vorbim despre sfatul bun dat celor ce au nevoie de el. Iar de un sfat bun au nevoie toţi oamenii, aşezămintele şi guvernele lumii. Nu uitaţi de sfatul cel bun dat de Scripturile cele sfinte, de Vechiul şi de Noul Testament şi de Evanghelia Tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor, Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu pentru timpurile de astăzi.
Mai vorbim despre rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru.
Rugăciunea, ca scară spre cer, este mare în puterea ei, dar, este şi mai mare atunci când se face împreună cu comunitatea întreagă. Ne rugăm pentru oamenii, dar ne rugăm şi pentru viaţa palnetei. Ne rugăm pentru întărirea Împărăţiei lui Dumnezeu peste tot Pământul. Ne rugăm pentru izbânda lui Dumnezeu în lupta împotriva Demonului şi a duhurilor Răului cel Mare şi a rădăcinilor sale, răspândite peste toată suprafaţa lumii.
Ne rugăm pentru oprirea lucrării demonice a Apocalipsei lui Satan.
Ne rugăm pentru triumful lui Iisus Hristos şi a Împărăţiei Sale, Sfânta România Mare, Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor.
Ne mai rugăm pentru mângâierea celor întristaţi, pentru nerăzbunarea răului făcut de alţii şi pentru răsplătirea răului cu binele. Căci ce bucurie mai mare putem să aflăm când iertăm răul şi răzbunarea celui rău, decât să putem să oprim aceste lucrări şi să doborâm prin credinţa noastră duhurile şi lucrările infernale ale Răului cel Mare.
Cât desepre iertarea greşelilor făcute de semenii noştri faţă de noi, aceasta vine de la necontenita iertare a păcatelor noastre, prin mila şi jertfa Mântuitorului Iisus Hristos Dumnezeu.
Vouă, celor milostivi, vă dau Iubirea Mântuitorului. Cu ea şi cu aceea a Maicii Domnului, veţi săvârşi minuni!
Am vorbit mai mult despre faptele de milostenie trupească şi sufletească căci milostenia duce spre iertarea păcatelor şi spre mântuire.
Să mergem mai departe, pe drumul fericirilor.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Inima - motorul şi, alături de creier, - centrul de comandă al vieţii omului.
Inima - sălaşul bucuriilor şi al tristeţilor noastre.
Inima - icoană miraculoasă a dumnezeirii în om.
Din inimă ies gânduri şi porniri bune, izvoare calde ale amintirilor şi valuri ce se zbat spre viitor.
Din inimă ies bucurii curate şi fapte de neuitat.
Vai de cel cu inima rea, căci din inima lui vor ieşi monştri.
„Din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” spune Apostolul Matei.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Trăim într-o lume încă aruncată în flăcările războiului. În mai multe părţi ale Pământului, oameni şi animale, natura însăşi şi lucrările omului sunt aruncate focului şi exploziilor proiectilelor, tunurilor şi tancurilor, bombelor şi rachetelor. Civilizaţii întregi sunt distruse, lăsând în urmă pustiiri fără de seamă. Războiul de astăzi nu iartă nimic şi de el nimic nu se mai poate salva.
Pământul întreg este un butoi de pulbere, aşteptând pe nebunul care să-l aprindă. Iar de astfel de nebuni este plină lumea. Lucrările celui Rău sunt diabolice şi atât de infernale căci au adus Pământul în pericolul de-a fi aruncat în aer de mai multe ori. Mereu se găsesc conducători de stat cumpăraţi de Satan, gata cu uşurinţă şi fără mustrări de conştiinţă să deschidă mereu un alt front de război, undeva în lume, chiar dacă acestuia îi poate urma o conflagraţie mondială de proporţii catastrofale, care poate arunca Pământul de pe orbită, transformându-l într-o masă fumegândă.
Cine sunt FĂCĂTORII DE PACE? Voi sunteţi aceştia, voi cu toţi, copii ai lui Ler Dumnezeu. Adunaţi-vă împreună în PACEA Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor care a coborât pentru voi pe Pământ! Pacea întemeiată pe Credinţă, Adevăr, Dreptate şi Iubire. Pe aceasta binecuvântaţi-o şi PACEA Mea să vă binecuvânteze pe voi pe toţi!
„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” spune Fiul lui Dumnezeu ucenicilor Săi, prin Apostolul Ioan.
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” spune Apostolul Luca.
Făcători de pace sunt bisericile creştine care săvârşesc zilnic jertfa cea nesângeroasă, chemând Pacea lui Dumnezeu, prin însuşi Sfânt Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Făcători de pace sunt aceia care propovăduiesc Pacea şi Frăţia între popoare. Aceasta vine din dragostea şi respectul faţă de aproapele vostru şi izvorăsc, împreună, din iubirea faţă de Dumnezeu.
Făcători de pace sunt aceia care stabilesc un raport de iubire şi armonie între voinţa sufletului şi viaţa trupului şi, astfel, aduc mulţumire, armonie şi pace între oameni.
Făcători de pace sunt cei ce se înfrăţesc în Numele lui Iisus Hristos.
Făcători de pace sunt aceia care folosesc Cuvântul lui Dumnezeu spre alungarea Răului şi spre Pacea Lumii.
Făcători de pace sunt aceia care, prin iubire şi inimă bună, înfrăţesc popoarele şi sting vrajba dintre guverne şi ţări şi, prin diplomaţie a iubirii înlătură neînţelegerile şi certurile dintre oameni şi îi impacă, făcându-i din vrăjmaşi, prieteni.
Făcători de pace sunt toţi aceia care, prin faptele lor de iubire, lucrează împotriva lui Satan, conlucrând la păstrarea păcii şi oprirea războiaelor între oamenii de peste tot Pământul.
Porunca Păcii se găseşte şi la Sfântul Pavel: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”
Dragii mei, prin Pacea Mea Mă dau Eu vouă!
Pacea să lumineze „Sfânta România Mare”, Împărăţia Cerurilor şi Pământurilor!
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este Împărăţia Cerurilor.
Începând cu primul martir al creştinătăţii, cu însuşi Iisus Hristos, care pentru Dreptatea lui Dumnezeu a fost crucificat, martiriul continuând cu Sfântul Ştefan, cu ucenicii şi apostolii creştini, istoria este plină de mărturii ale celor prigoniţi, schingiuiţi ori omorâţi pentru Dreptatea lui Dumnezeu şi a Credinţei Sale.
Cine ar putea astăzi să depună mai multă mărturie pentru cei prigoniţi pentru Dreptatea lui Dumnezeu, dacă nu însăşi Martirii Săi rămaşi astăzi în viaţă ori trecuţi în eternitate? Iar aceştia trebuie căutaţi în primul rând acolo unde lucrarea războaielor şi a comunismului secolului al XX-lea a acoperit cu aproape o sută de ani de întuneric infernal creştinismul lui Iisus Hristos.
Istoria prigoanei împotriva creştinilor este istoria urii lucrată de Satan în lumea omului.
Cei prigoniţi pentru dreptate vor avea Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi veţi fi când, din pricina Mea, minţind, vă vor ocărî şi vă vor prigoni pe voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
Prin aceste cuvinte, Apostolul aminteşte pe cei care din pricina Cuvântului lui Dumnezeu au fost sau vor fi prigoniţi. Căci au fost şi mai sunt în lume ţări şi popoare unde Cuvântul lui Dumnezeu este prigonit şi purtătorii Lui sunt înjosiţi, defăimaţi, aruncaţi în temniţe sau chiar omorâţi. Astăzi, în secolul Celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului mai există încă în lume credinţe care predică omorârea creştinilor. Dar, astăzi ca şi ieri, următorii lui Iisus Hristos îşi cuceresc cununa muceniciei, ducând Cuvântul lui Dumnezeu în lumea întreagă în speranţa Arătării mai grabnice a Mântuitorului, coborât spre sfinţirea Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor.
Dragii Mei, voi toţi care aţi citit aceste cuvinte, cei care vă regăsiţi sau nu vă regăsiţi în cuvintele Mele, veniţi la Mine, căci la Mine este Apa Vieţii!
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în cerur! spune Evanghelia.
În această primă parte am vorbit despre fericiri şi drumul fericirilor.
În partea a II-a vom vorbi despre lipsurile şi necazurile de fiecare zi ale omului de astăzi, trăitor într-o lume schimbătoare şi încă atât de neiertătoare cu copiii lui Dumnezeu.
- despre tineri şi tinere rătăciţi printre mrejele vieţii moderne
- despre bărbaţi şi femei care nu işi găsesc încă liniştea şi mulţumirea sufletească
- despre familii destrămate, copii părăsiţi, bărbaţi care îşi uită datoria şi mame care nu îşi mai recunosc calitatea de mamă
- despre întoarcerea înapoi a celor rătăciţi în viaţă, care şi-au părăsit familiile, uitându-şi datoria de oameni şi dragostea tinereţilor lor
- despre cei care nu mai au nici un loc de muncă
- despre cei care îşi duc viaţa în străinătate
- despre cei care s-au întors acasă din străinătate
- despre cei care au pierdut pe cineva drag sau au pe cineva drag ţintuit la pat cu grea boală.
Fiţi Binecuvântaţi întru Sfânt Numele lui Ler Dumnezeu! Amin!
DUMNEZEU este ATOTSTIUTOR si doar EL are liberul arbitru desi satan si oamenii cred ca si ei stiu si au liberu-arbitru dar si satan si oamenii se inseala amarnic.Ce intelegi tu din Cartea lui Iov din VT din Biblia Ortodoxa?Gogu said:
Rolul celor 10 Porunci si a altor Porunci este acela de a fi indeplinite si a fi transmise din tata in fiu pentru ca nimeni sa nu mai fie pedepsit pana la al treilea si al patrulea neam si asa din neam in neam si deci daca aceste Porunci sunt indeplinite atunci vom fi cu totii binecuvantati de DUMNEZEU pana la al miilea neam si asa din neam in neam.Poti fi tu precum spune Psalmul 1 al lui David?
Ioan said:
Ce intelegi tu prin cei care sunt bogati cu duhul?
Care sunt mijloacele tale de subzistenta?
Undeva este un nonsens.A.Mot said:
Eu nu am liber arbitru si viata mea precum tot ceea ce fac eu sunt imuabiule si sub directa si totalitara intrumare a lui dumnezeu.
Totusi, dumnezeu asta mi-a dat 10 porunci pe care daca le incalc e nasol de mine, insa daca le respect, e de bine.
Si revin, eu neavand liber arbitru, nu pot face absolut nimic fara voia lui dumnezeu asta, inclusiv respectarea/incalcarea respectivelor legi.
Si ca sa concluzionez:
1. eu nu pot face nimic de capul meu pentru ca nu am liber arbitru;
2. tot ceea ce fac eu este voia directa a lui dumnezeu;
3. daca fac ceva bun, sunt binecuvantat;
4. daca fac ceva rau, e nasol.
Din cele de mai sus, dumnezeu lasa impresia unui papusar ce lauda sau pedepseste papusile pentru faptele proprii.
Undeva ori este o hiba in rationament, ori este o hiba in insasi conceptul de dumnezeu, asa cum il expui tu, Amot.
Luna
Prieten
- Joined
- Sep 21, 2010
- Messages
- 303
- Reaction score
- 0
bodo said:
Bodo, un raspuns scurt din care sper sa poti intelege ceva. Daca nu, voi reveni asupra nelamuririlor.
Verdele negativ al spectrului electromagnetiv poate trece/strabate totul, si are o proprietate deshidratanta, poate sa transporte germeni, virusi si bacterii in corp, este considerata ca fiind cancerigena. Niciodata ansa PU nu trebuie sa ramana pe una dintre aceste pozitii pt ca PU va emite in mod constant (Spectrul cuprins intre V_ si W este indicat in caz de tuberculoze si aici este indicat de folosit omega si rho. Frecventa lui V- este 0= 400 ; Rho ρ, este responsabila de tuberculoza si transporta norii electromagnetici) aceasta si persoana incepe sa se simta rau fara sa stie care este cauza.
Ca sa intelegi mai bine iti pun mai jos si frecventele corespunzatoare.
33,5 Negru
30 ζ ( zeta)
25 n (nu)
20 χ (chi)
15 θ theta
10 β beta
5 α άλφα
0=400 V¬-
395 ω omega
390 ρ rho
385 ψ psi
380 λ lambda
375 κ kappa
370 ε epsilon
366,5 W ( alb)
Am printat si activat mesajul la care am facut afirmatia si am stabilit ca este un mesaj cu incarcatura extrem de negativa, comparativ cu cel al lui Ioan.
Cu cuvinte simple 
Luna
Prieten
- Joined
- Sep 21, 2010
- Messages
- 303
- Reaction score
- 0
manuela said:
Va mai amintiti ce a spus Trahanache intr-o "O scrisoare pierduta" a lui Caragiale??
Coane Fanica, ai tintica rabdare!!
Nu vorbesc codat, cifrele indica frecventa pe care se emite.
Va pun un mesaj cu detalii in weekend.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Luna said:Bodo, o sa explic in asa fel incat sa priceapa si "neuronul care functioneaza partial" nu te speria..\/ . Voi descrie pe larg principiul de functionare al Pendulului Universal: PU- 5,4 si PU-6,6.
Luna, despre pendul o sa trebuiasca sa faci un topic separat .Sa nu amestecam lucrurile.
IOAN, LUI GOGU
Despre mănăstiri
Revin la o întrebare pe care tu ai adresat-o lui Ler. Este vorba despre mănăstiri şi călugări.
Cu permisiunea lui Ler îţi răspund eu.
Ler apreciază viaţa monahală ca o formă deosebită de vieţuire, prin care o grupare de oameni are ca sens al existenţei trăirea alături de Dumnezeu, de Maica Sfântă, de Iisus Hristos. Curăţenia şi trăirea în dragoste faţă de Dumnezeu poate fi o binecuvântare pentru anumite grupuri de creştini, care se adună împreună în muncile cele trebuitoare, în cântare, în liturghie, în rugăciune şi în meditaţie, aşezăminte unde primează dragostea cea curată şi ridicarea sufletului spre cer.
Voi face, totuşi, o remarcă: Ler Doamne nu face un elogiu al vieţii rupte de la normalitate, prin separarea bărbaţilor şi femeilor şi izolarea acestora în comunităţi monahale. Sensul existenţei umane este căutarea şi găsirea fericirii, împreună bărbaţii şi femeile, aşezaţi într-o lege sănătoasă a familiei. Oamenii nu sunt făcuţi să nesocotească legea de sfinţenie a familiei şi funcţiunile normale ale corpului, nici să se autopedepsească. Trăirea în comunităţi bazate pe meditaţie, rugăciune, cântare liturgică şi viaţă monahală normală, în care să fie integrată şi familia întreagă, incluzând femeile şi copiii, este calea de mijloc, calea cea bună. Această cerinţă este aceeaşi atât pentru mănăstirile de călugări cât şi pentru acelea de călugăriţe.
Iisus Hristos nu a venit pe Pământ să rupă femeia de bărbat. El însuşi a avut o familie binecuvântată de taina sfântă a căsătoriei. De asemenea, familia Sa a fost binecuvântată şi de prezenţa copiilor, care au dus mai departe, înspre timpurile de astăzi, o moştenire sfântă a vieţuirii Sale pe Pământ, perpetuată prin lanţul urmaşilor.
Vorbind despre viaţa monahală nu putem să nu amintim pe sfinţii şi asceţii creştini care au renunţat la viaţa normală de om şi au trăit numai şi numai în izolare, rugăciune şi meditaţie, rupându-se complet de grijile şi de viaţa normală a comunităţii.
Repet, nu ruperea de viaţa dată de Dumnezeu este dorinţa Domnului, ci traiul acesteia împreună cu binele şi cu greul vieţii de toate zilele. Cu atât mai mult cu cât au existat perioade în istorie, când viaţa comunităţii, cu toate componentele sale, a fost deosebit de dură. Chiar şi aşa, civilizaţia a rezistat tuturor probelor timpului, tipică rămânând până astăzi existenţa miraculoasă a satului românesc.
O apreciere pozitivă a mănăstirilor a fost folosirea acestora ca insule de creaţie. Tăind în meditaţie, linişte şi izolare, aici s-au creat uneori capodopere ale culturii şi civilizaţiei. Dar, chiar şi în acest caz, Ler ar dori legarea comunităţilor monahale de viaţa de zi cu zi a comunitătilor omeneşti.
Există încă sfinţenie în viaţa monahală? Dumnezeu ne răspunde că da. Sfinţenie mai există, nu peste tot, au existat şi mai există exagerări, abuzuri şi fapte demne de plâns, despre care nu voi vorbi. Teamă mi-e ca în România de astăzi, unde comunităţile monahale au o viaţă lipsită de griji, unele fiind chiar bogate, prosperitatea să nu ducă la decăserea tradiţiei şi sfinţeniei vieţii monahale româneşti.
Dintre multele comunităţi trăitoare în sfinţenia lui Ler Dumnezeu, voi aminti doar cele din Grecia, în special cele din Muntele Athos, din România, mai ales cele din Moldova, din Rusia, Moldova, Bulgaria, Finlanda, Polonia, Cehia şi Slovacia, Croaţia, Slovenia şi Serbia, Ungaria, Siria şi Armenia.
Există comunităţi monahale creştine şi în alte ţări, unele chiar foarte mari şi bine organizate. Ceea ce primează este în primul rând credinţa adevărată a acestor comunităţi, în primul rând dragostea pentru Iisus Hristos şi Sfânta Maria.
O dezvoltare mare o au, în ultimii ani, comunităţile monahale orientale, de tip tibetan, indian, japonez. În aceste timpuri de răscruce, este păcat că învăţăturile, meditaţiile şi rugăciunile acestora nu se adresează veşnicului Dumnezeu şi Fiului Său, Iisus Hristos. Frumuseţea milenară lumească a acestor civilizaţii cu totul deosebite, alături de spritul de renunţare şi de sacrificiu, oricât de interesantă ar fi prin filozofia lor străveche, nu este din păcate calea adevărată înspre Mântuire. Fără de Iisus Hristos şi Învierea Lui, nu există Mântuire!
După părerea mea personală, curentele religioase contemporane, în special americane şi apusene, conlucrează astăzi înspre fuziunea credinţelor orientale cu anumite elemente ale creştinismului. Tipică este gruparea mereu crescândă New Age.
În încheierea acestui cuvânt, aş dori să repet prima poruncă a Mântuitorului, porunca iubirii.
Întru iubirea lui Iisus Hristos, să ne unim unii cu alţii şi să pornim pe drumul Mântuirii!
Despre mănăstiri
Revin la o întrebare pe care tu ai adresat-o lui Ler. Este vorba despre mănăstiri şi călugări.
Cu permisiunea lui Ler îţi răspund eu.
Ler apreciază viaţa monahală ca o formă deosebită de vieţuire, prin care o grupare de oameni are ca sens al existenţei trăirea alături de Dumnezeu, de Maica Sfântă, de Iisus Hristos. Curăţenia şi trăirea în dragoste faţă de Dumnezeu poate fi o binecuvântare pentru anumite grupuri de creştini, care se adună împreună în muncile cele trebuitoare, în cântare, în liturghie, în rugăciune şi în meditaţie, aşezăminte unde primează dragostea cea curată şi ridicarea sufletului spre cer.
Voi face, totuşi, o remarcă: Ler Doamne nu face un elogiu al vieţii rupte de la normalitate, prin separarea bărbaţilor şi femeilor şi izolarea acestora în comunităţi monahale. Sensul existenţei umane este căutarea şi găsirea fericirii, împreună bărbaţii şi femeile, aşezaţi într-o lege sănătoasă a familiei. Oamenii nu sunt făcuţi să nesocotească legea de sfinţenie a familiei şi funcţiunile normale ale corpului, nici să se autopedepsească. Trăirea în comunităţi bazate pe meditaţie, rugăciune, cântare liturgică şi viaţă monahală normală, în care să fie integrată şi familia întreagă, incluzând femeile şi copiii, este calea de mijloc, calea cea bună. Această cerinţă este aceeaşi atât pentru mănăstirile de călugări cât şi pentru acelea de călugăriţe.
Iisus Hristos nu a venit pe Pământ să rupă femeia de bărbat. El însuşi a avut o familie binecuvântată de taina sfântă a căsătoriei. De asemenea, familia Sa a fost binecuvântată şi de prezenţa copiilor, care au dus mai departe, înspre timpurile de astăzi, o moştenire sfântă a vieţuirii Sale pe Pământ, perpetuată prin lanţul urmaşilor.
Vorbind despre viaţa monahală nu putem să nu amintim pe sfinţii şi asceţii creştini care au renunţat la viaţa normală de om şi au trăit numai şi numai în izolare, rugăciune şi meditaţie, rupându-se complet de grijile şi de viaţa normală a comunităţii.
Repet, nu ruperea de viaţa dată de Dumnezeu este dorinţa Domnului, ci traiul acesteia împreună cu binele şi cu greul vieţii de toate zilele. Cu atât mai mult cu cât au existat perioade în istorie, când viaţa comunităţii, cu toate componentele sale, a fost deosebit de dură. Chiar şi aşa, civilizaţia a rezistat tuturor probelor timpului, tipică rămânând până astăzi existenţa miraculoasă a satului românesc.
O apreciere pozitivă a mănăstirilor a fost folosirea acestora ca insule de creaţie. Tăind în meditaţie, linişte şi izolare, aici s-au creat uneori capodopere ale culturii şi civilizaţiei. Dar, chiar şi în acest caz, Ler ar dori legarea comunităţilor monahale de viaţa de zi cu zi a comunitătilor omeneşti.
Există încă sfinţenie în viaţa monahală? Dumnezeu ne răspunde că da. Sfinţenie mai există, nu peste tot, au existat şi mai există exagerări, abuzuri şi fapte demne de plâns, despre care nu voi vorbi. Teamă mi-e ca în România de astăzi, unde comunităţile monahale au o viaţă lipsită de griji, unele fiind chiar bogate, prosperitatea să nu ducă la decăserea tradiţiei şi sfinţeniei vieţii monahale româneşti.
Dintre multele comunităţi trăitoare în sfinţenia lui Ler Dumnezeu, voi aminti doar cele din Grecia, în special cele din Muntele Athos, din România, mai ales cele din Moldova, din Rusia, Moldova, Bulgaria, Finlanda, Polonia, Cehia şi Slovacia, Croaţia, Slovenia şi Serbia, Ungaria, Siria şi Armenia.
Există comunităţi monahale creştine şi în alte ţări, unele chiar foarte mari şi bine organizate. Ceea ce primează este în primul rând credinţa adevărată a acestor comunităţi, în primul rând dragostea pentru Iisus Hristos şi Sfânta Maria.
O dezvoltare mare o au, în ultimii ani, comunităţile monahale orientale, de tip tibetan, indian, japonez. În aceste timpuri de răscruce, este păcat că învăţăturile, meditaţiile şi rugăciunile acestora nu se adresează veşnicului Dumnezeu şi Fiului Său, Iisus Hristos. Frumuseţea milenară lumească a acestor civilizaţii cu totul deosebite, alături de spritul de renunţare şi de sacrificiu, oricât de interesantă ar fi prin filozofia lor străveche, nu este din păcate calea adevărată înspre Mântuire. Fără de Iisus Hristos şi Învierea Lui, nu există Mântuire!
După părerea mea personală, curentele religioase contemporane, în special americane şi apusene, conlucrează astăzi înspre fuziunea credinţelor orientale cu anumite elemente ale creştinismului. Tipică este gruparea mereu crescândă New Age.
În încheierea acestui cuvânt, aş dori să repet prima poruncă a Mântuitorului, porunca iubirii.
Întru iubirea lui Iisus Hristos, să ne unim unii cu alţii şi să pornim pe drumul Mântuirii!
Dragii Mei, aş dori atât de mult să vorbim unul cu altul. Eu sunt întotdeauna aici, în inima voastră.
Deschideţi-vă inimile să-L vedeţi pe Împăratul Măririi!
Pe Mine Mă găsiţi şi în CĂRŢILE MELE:
VECHIUL TESTAMENT
NOUL TESTAMENT
EVANGHELIA TAINICĂ
Tatăl vostru, LER DUMNEZEU
ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU
de GELU FLOREA
L-am căutat, chiar şi atunci când nu ştiam. Şi L-am găsit, atunci când nu mai credeam.
Întâlnirea cu Dumnezeu este o contopire cu întreg Universul, dincolo de barierele condiţiei umane. Întâlnirea cu Dumnezeu este o experienţă indescriptibilă. Este Totul. Este bucuria reîntoarcerii acasă, după o lungă călătorie pe nicăieri. Este hohotul de râs al reîntâlnirii şi lacrimile sufletului copleşit, într-o dulce contopire existenţială.
Oamenii se mint, dându-şi puterea de a decide, prin propia credinţă, dacă Dumnezeu există sau nu există. Se mint naiv, pentru că Dumnezeu este dincolo de ceea ce crede omul. E mai presus de toate.
Întâlnirea, Marea Întâlnire, este copleşitoare. Lacrimile îţi şiroiesc instantaneu. Nu de durere, nu de tristeţe, ci de bucuria lăuntrică a experienţei unice, a experienţei care-ţi transformă destinul de om. De copleşitoarea trăire a lui “ACUM ŞI AICI”, plenar, dincolo de limitele existenţei umane. Iar când Dumnezeu îţi şterge lacrimile, nimeni şi nimic nu-ţi mai poate influenţa Drumul.
Existenţa lui Dumnezeu nu se discută, ci se afirmă!
Dintr-o dată, Trecutul şi Viitorul s-au contopit în clipa unică a lui Acum. Tot Universul s-a contopit într-un atom. Şi prezenţa Sa m-a izbit drept în pieptul ce-mi tresălta incontrolabil. Lacrimi de bucurie îmi şiroiau pe obraz. Simţurile îmi înebuniseră. Şi, dintr-o dată, Marea Linişte m-a compleşit. Nu mai conta nimic, pentru că în afară de acea clipă nu mai era nimic. Atunci am înţeles ce înseamnă graţia divină. “Micul” dar al existenţei Sale. Cine îl primeşte, e cel mai fericit om.
Şi ce dacă sunt toţi împotriva mea? Mi-e suficient să-l am aliat pe Dumnezeu, şi-atunci voi fi întotdeauna învingător.
INTÂLNIRE CU DUMNEZEU
Cuvintele care sa descrie locul sunt multe, calde, deosebite. Ati crede, daca n-ati fost la Jercalai, ca sunt exagerate. Asa ca, va spun doar atat pentru inceput: întreg perimetrul este, fara doar si poate, binecuvantat de Dumnezeu. Cat despre rest, ce mai asteptati ?
Cititi mai jos si mergeti de vedeti cu ochii vostrii.
http://www.adphoto.eu/2010/01/11/intalnire-cu-dumnezeu-manastirea-de-la-jercalai-2.html
PRIMA INTÂLNIRE CU DUMNEZEU, ACOLO... SUS
http://preafericirea.posterous.com/fw-prima-intalnire-cu-dumnezeu-in-viata-de-ap
Intalnire cu Dumnezeu
Dumnezeu mi-a intins mana
si m-a saltat din iarba inrourata
care-mi imbalsama picioarele obosite,
mi-a mangaiat sufletul cu o raza de soare
si mi-a sters lacrima durerii
cu degetele timpului,
mi-a soptit o binecuvantare
si...
mi-a dat drumul.
In loc de salut
mi-a spus:"du-te si nu mai pacatui"
...si zambetul acela,
si inaltarea aceea,
nu le voi uita niciodata!
Am scris aceste randuri, in biserica, in momentul in care L-am simtit pe Domnul prezent acolo. Am inchis ochii pentru o clipa si am lasat ochii mintii sa vada si mana a inceput sa scrie. Cand m-am dezmeticit...versurile erau scrise.
Autor: Mirela Basa
Deschideţi-vă inimile să-L vedeţi pe Împăratul Măririi!
Pe Mine Mă găsiţi şi în CĂRŢILE MELE:
VECHIUL TESTAMENT
NOUL TESTAMENT
EVANGHELIA TAINICĂ
Tatăl vostru, LER DUMNEZEU
ÎNTÂLNIRE CU DUMNEZEU
de GELU FLOREA
L-am căutat, chiar şi atunci când nu ştiam. Şi L-am găsit, atunci când nu mai credeam.
Întâlnirea cu Dumnezeu este o contopire cu întreg Universul, dincolo de barierele condiţiei umane. Întâlnirea cu Dumnezeu este o experienţă indescriptibilă. Este Totul. Este bucuria reîntoarcerii acasă, după o lungă călătorie pe nicăieri. Este hohotul de râs al reîntâlnirii şi lacrimile sufletului copleşit, într-o dulce contopire existenţială.
Oamenii se mint, dându-şi puterea de a decide, prin propia credinţă, dacă Dumnezeu există sau nu există. Se mint naiv, pentru că Dumnezeu este dincolo de ceea ce crede omul. E mai presus de toate.
Întâlnirea, Marea Întâlnire, este copleşitoare. Lacrimile îţi şiroiesc instantaneu. Nu de durere, nu de tristeţe, ci de bucuria lăuntrică a experienţei unice, a experienţei care-ţi transformă destinul de om. De copleşitoarea trăire a lui “ACUM ŞI AICI”, plenar, dincolo de limitele existenţei umane. Iar când Dumnezeu îţi şterge lacrimile, nimeni şi nimic nu-ţi mai poate influenţa Drumul.
Existenţa lui Dumnezeu nu se discută, ci se afirmă!
Dintr-o dată, Trecutul şi Viitorul s-au contopit în clipa unică a lui Acum. Tot Universul s-a contopit într-un atom. Şi prezenţa Sa m-a izbit drept în pieptul ce-mi tresălta incontrolabil. Lacrimi de bucurie îmi şiroiau pe obraz. Simţurile îmi înebuniseră. Şi, dintr-o dată, Marea Linişte m-a compleşit. Nu mai conta nimic, pentru că în afară de acea clipă nu mai era nimic. Atunci am înţeles ce înseamnă graţia divină. “Micul” dar al existenţei Sale. Cine îl primeşte, e cel mai fericit om.
Şi ce dacă sunt toţi împotriva mea? Mi-e suficient să-l am aliat pe Dumnezeu, şi-atunci voi fi întotdeauna învingător.
INTÂLNIRE CU DUMNEZEU
Cuvintele care sa descrie locul sunt multe, calde, deosebite. Ati crede, daca n-ati fost la Jercalai, ca sunt exagerate. Asa ca, va spun doar atat pentru inceput: întreg perimetrul este, fara doar si poate, binecuvantat de Dumnezeu. Cat despre rest, ce mai asteptati ?
Cititi mai jos si mergeti de vedeti cu ochii vostrii.
http://www.adphoto.eu/2010/01/11/intalnire-cu-dumnezeu-manastirea-de-la-jercalai-2.html
PRIMA INTÂLNIRE CU DUMNEZEU, ACOLO... SUS
http://preafericirea.posterous.com/fw-prima-intalnire-cu-dumnezeu-in-viata-de-ap
Intalnire cu Dumnezeu
Dumnezeu mi-a intins mana
si m-a saltat din iarba inrourata
care-mi imbalsama picioarele obosite,
mi-a mangaiat sufletul cu o raza de soare
si mi-a sters lacrima durerii
cu degetele timpului,
mi-a soptit o binecuvantare
si...
mi-a dat drumul.
In loc de salut
mi-a spus:"du-te si nu mai pacatui"
...si zambetul acela,
si inaltarea aceea,
nu le voi uita niciodata!
Am scris aceste randuri, in biserica, in momentul in care L-am simtit pe Domnul prezent acolo. Am inchis ochii pentru o clipa si am lasat ochii mintii sa vada si mana a inceput sa scrie. Cand m-am dezmeticit...versurile erau scrise.
Autor: Mirela Basa