• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

COPIII ,bucuria implinirii noastre ca femei.

Cum sa iti faci copilul sa aiba incredere in tine .



Prietenul la nevoie se cunoaste.
Dar ce se intampla in cazul in care acel prieten il influenteaza negativ pe copilul tau? Cum poti interveni, determinandu-l pe adolescent sa-si aleaga prietenii potriviti, cum il poti face sa deschida bine ochii? Intotdeauna intre tine si copil trebuie sa existe o cale libera de comunicare, fara ca el sa fie nevoit sa aiba „micile“ lui secrete. De cele mai multe ori, curiozitatea ii poate impinge pe anumite cai gresite, iar anturajul il poate incuraja. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa ii tinem inchisi in casa, sa stam cu ochii pe vizor, sa ascultam la usi sau sa o facem pe politistii cu propriul copil.

Cum sa iti faci copilul sa aiba incredere in tine ?

Nu uita: in fara copilulului tau adolescent trebuie sa fii diplomata, deschisa, sa-l indrumi subtil pe o anumita cale, sa-i prezinti intotdeauna perspectivele in mod real, fara sa-i formezi o parere gresita despre ce-l asteapta sau despre cine este el. Stii doar bine: copilul aflat la varsta adolescentei va face invers decat i se spune! Trebuie doar sa-l determini sa invete din greselile lui sau ale persoanelor care au un comportament negativ. Foarte important este insa sa reusesti sa-i castigi increderea copilului tau, ca sa iti spuna cele mai ascunse ganduri, care de multe ori il pot macina. Ar fi ideal ca el sa vina sa iti ceara sfatul. Practic, prin intermediul problemelor diversilor prieteni, copilul discuta diferite aspecte mai putin placute. incearca, indiferent de momentul in care viti cere sfatul, sa iti faci timp pentru el, sa nu-l respingi. Asteptati intotdeauna sa aflati cat mai multe amanunte, sa observi apoi cat de implicat este copilul tau in aceasta problema, sa ii arati ca te implici si tu, sa ii ceri opinia, ca apoi sa ii explici calm cat de nocive sunt „micile placeri“ , acte sau ocupatii ale amicilor. Trebuie sa il determini sa ajunga singur la concluzia ca nu e bine sa calce pe urmele tuturor prietenilor care deja au probleme cu tutunul, cu alcoolul, sau au nenumarate absente la scoala, ori, Doamne-fereste, droguri... Nu fa afirmatii gratuite legate de prietenii saicu probleme, ci doar dati-i exemple asemanatoare spunandu-i-le ca pe un fapt divers, intr-un moment in care va face destainuri. Numai asa ii poti castiga increderea copilului si cu siguranta ca va apela mereu la tine pentru a iti cere parerea ori de cate ori eset pus in fata diferitelor probleme. Dar sa nu uiti nici o clipa ca asta se va intampla numai daca esti deschisa si comunici cu el fara incetare. Nu te astepta sa nu te implici deloc ca apoi copilul au adolescent sa vina sa ti se confeseze daca tu nu ai cladit din timp un pod al comunicarii si nu i-ai aratat ca il intelegi.

Pentru a avea un adolescent model, fiti voi parinti fara cusur

Conflictul dintre generatii este din ce in ce mai pregnant in prezent, iar cazurile in care exista probleme de relationare intre parinti si copii sunt din ce in ce mai frecvente. Adolescentii de 15 ani sau in general cei aflati la varsta pubertatii pot prezenta tulburari comportamentale: isterie, depresie, agresivitate, lipsa de comunicare. Parintii trebuie sa stie ca, la aceasta varsta, copilul trece printr-un proces de acumulare a informatiilor pentru a-si crea propriul bagaj de cunostinte, dar si personalitatea. Pentru aceasta, el foloseste ca sistem de invatare imitatia adultilor, modelul cel mai apropiat fiind parintii. De aceea, voi, ca parinti, incercati sa fiti consecventi, nu va contraziceti in ceea ce spuneti, nu va certati in fata lui. incercati pret de cateva minute sa ganditi ca el, sa va puneti in locul lui, astfel incat sa va simta aproape. De aceea este recomandat sa va amintiti cum erati voi, parintii, la varsta lui si cum gandeati. Rolul de „parinte“ presupune multa responsabilitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiti tot timpul seriosi.
Copilul invata din experientele proprii si greselile sale il ajuta in procesul dezvoltarii personalitatii. Din nefericire, lipsa de timp a parintilor creeaza o distantare a acestora de nevoile reale ale copilului. Caldura si dragostea lor sunt esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Indiferent cat de ocupat ati fi voi doi, faceti-va timp pentru el, pentru a discuta, pentru a-l asculta. Un week-end petrecut impreuna cu copilul dupa ce a stat toata saptamana singur si v-ati vazut doar seara, la culcare, nu va apropie prea mult de acesta. Copilul simte nevoia unui sprijin in fiecare zi.
Nu uitati ca este o persoana care trece printr-un proces de invatare si integrare in societate si are nevoie de multe informatii si de suport. Pe care numai voi, parintii lui, i le puteti da asa cum are nevoie.
 
Cum sa iti faci copilul sa aiba incredere in tine.



Prietenul la nevoie se cunoaste. Dar ce se intampla in cazul in care acel prieten il influenteaza negativ pe copilul tau? Cum poti interveni, determinandu-l pe adolescent sa-si aleaga prietenii potriviti, cum il poti face sa deschida bine ochii? Intotdeauna intre tine si copil trebuie sa existe o cale libera de comunicare, fara ca el sa fie nevoit sa aiba „micile“ lui secrete. De cele mai multe ori, curiozitatea ii poate impinge pe anumite cai gresite, iar anturajul il poate incuraja. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa ii tinem inchisi in casa, sa stam cu ochii pe vizor, sa ascultam la usi sau sa o facem pe politistii cu propriul copil.

Cum sa iti faci copilul sa aiba incredere in tine
Nu uita: in fara copilulului tau adolescent trebuie sa fii diplomata, deschisa, sa-l indrumi subtil pe o anumita cale, sa-i prezinti intotdeauna perspectivele in mod real, fara sa-i formezi o parere gresita despre ce-l asteapta sau despre cine este el. Stii doar bine: copilul aflat la varsta adolescentei va face invers decat i se spune! Trebuie doar sa-l determini sa invete din greselile lui sau ale persoanelor care au un comportament negativ. Foarte important este insa sa reusesti sa-i castigi increderea copilului tau, ca sa iti spuna cele mai ascunse ganduri, care de multe ori il pot macina. Ar fi ideal ca el sa vina sa iti ceara sfatul. Practic, prin intermediul problemelor diversilor prieteni, copilul discuta diferite aspecte mai putin placute. incearca, indiferent de momentul in care viti cere sfatul, sa iti faci timp pentru el, sa nu-l respingi. Asteptati intotdeauna sa aflati cat mai multe amanunte, sa observi apoi cat de implicat este copilul tau in aceasta problema, sa ii arati ca te implici si tu, sa ii ceri opinia, ca apoi sa ii explici calm cat de nocive sunt „micile placeri“ , acte sau ocupatii ale amicilor. Trebuie sa il determini sa ajunga singur la concluzia ca nu e bine sa calce pe urmele tuturor prietenilor care deja au probleme cu tutunul, cu alcoolul, sau au nenumarate absente la scoala, ori, Doamne-fereste, droguri... Nu fa afirmatii gratuite legate de prietenii saicu probleme, ci doar dati-i exemple asemanatoare spunandu-i-le ca pe un fapt divers, intr-un moment in care va face destainuri. Numai asa ii poti castiga increderea copilului si cu siguranta ca va apela mereu la tine pentru a iti cere parerea ori de cate ori eset pus in fata diferitelor probleme. Dar sa nu uiti nici o clipa ca asta se va intampla numai daca esti deschisa si comunici cu el fara incetare. Nu te astepta sa nu te implici deloc ca apoi copilul au adolescent sa vina sa ti se confeseze daca tu nu ai cladit din timp un pod al comunicarii si nu i-ai aratat ca il intelegi.

Pentru a avea un adolescent model, fiti voi parinti fara cusur
Conflictul dintre generatii este din ce in ce mai pregnant in prezent, iar cazurile in care exista probleme de relationare intre parinti si copii sunt din ce in ce mai frecvente. Adolescentii de 15 ani sau in general cei aflati la varsta pubertatii pot prezenta tulburari comportamentale: isterie, depresie, agresivitate, lipsa de comunicare. Parintii trebuie sa stie ca, la aceasta varsta, copilul trece printr-un proces de acumulare a informatiilor pentru a-si crea propriul bagaj de cunostinte, dar si personalitatea. Pentru aceasta, el foloseste ca sistem de invatare imitatia adultilor, modelul cel mai apropiat fiind parintii. De aceea, voi, ca parinti, incercati sa fiti consecventi, nu va contraziceti in ceea ce spuneti, nu va certati in fata lui. incercati pret de cateva minute sa ganditi ca el, sa va puneti in locul lui, astfel incat sa va simta aproape. De aceea este recomandat sa va amintiti cum erati voi, parintii, la varsta lui si cum gandeati. Rolul de „parinte“ presupune multa responsabilitate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiti tot timpul seriosi.
Copilul invata din experientele proprii si greselile sale il ajuta in procesul dezvoltarii personalitatii. Din nefericire, lipsa de timp a parintilor creeaza o distantare a acestora de nevoile reale ale copilului. Caldura si dragostea lor sunt esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Indiferent cat de ocupat ati fi voi doi, faceti-va timp pentru el, pentru a discuta, pentru a-l asculta. Un week-end petrecut impreuna cu copilul dupa ce a stat toata saptamana singur si v-ati vazut doar seara, la culcare, nu va apropie prea mult de acesta. Copilul simte nevoia unui sprijin in fiecare zi.
Nu uitati ca este o persoana care trece printr-un proces de invatare si integrare in societate si are nevoie de multe informatii si de suport. Pe care numai voi, parintii lui, i le puteti da asa cum are nevoie.
 
Ce invata copiii gresit la scoala .


Mintea copiilor este foarte impresionabila. In ea poate fi turnat, ca intr-un vas , orice fel de lichid. Dar nu ne poate fi indiferent daca inauntru este turnat nectar de portocale sau apa murdara.

Un renumit om de stiinta definea educatia ca fiind ceea ce iti ramane din anii de scoala dupa ce ai uitat totul. Dupa ce ai uitat cum se extrage radacina patrata dintr-un numar, dupa ce ai uitat in ce an a avut loc rascoala de la Bobalna, dupa ce ai uitat formula chimica a benzenului si cum se numea eroina romanului "Baltagul" . Dupa ce ai uitat diferenta intre muson si ciclon sau dintre watt si volt.

Ce iti ramane de la scoala cand , sa spunem, ai 30 de ani si un copil pe care il trimiti acum in locul tau la scoala , in clasa intai ? Daca ti-a placut cartea, vei pastra deprinderea si placerea de a invata si unele cunostinte pe care le-ai retinut ca elev pentru ca te interesau si poate ca te mai intereseaza si acum.

Dar daca esti ca majoritatea elevilor, ca majoritatea actualilor adulti, pun pariu ca nu a ramas mare lucru din ce ai invatat la scoala. In afara de amintirile fericite ale unor vremuri fara griji.

Ceea ce ramane nu este vizibil. Pentru ca nu este la suprafata. Este in adancul mintii noastre. In subconstient. Acolo au fost inregistrate si depozitate toate intamparile, toate experientele din anii de scoala. Iar daca ele au fost traite cu intensitate sau au fost repetate deseori, s-au intiparit profund in subconstient si au devenit tipare mentale. Credinte, repere. Ele ghideaza viata noastra ceas de ceas, zi de zi, fara sa ne dam seama. 99% din viata o traim pe pilot automat, apeland la programe mentale adanc inradacinate in subconstientul nostru in timpul copilariei si anilor de scoala. Viata noastra este de fapt expresia acestor credinte si convingeri pe care le-am dobandit in primii ani de viata si de scoala.

Un copil care primeste note proaste si este de fiecare data admonestat de invatatoare cu un "Nu e nimic de capul tau !" va inregistra in subconstientul sau aceasta afirmatie ca pe o instructiune de program. Mai tarziu, cand in clasele mai mari sau in anii de liceu va mai auzi de la profesori replici asemanatoare, de genul "Nu o sa iasa nimic bun din tine !" mesajul initial va fi intarit si transformat in convingere. Copilul respectiv va avea sanse mari sa devina un ratat, un esec profesional si social. Mintea lui subconstienta a fost programata sa caute in experientele vietii dovezi ca el nu este bun de nimic.

Elevii care invata la scoala ca "Banii n-aduc fericirea " vor avea mari probleme financiare cand vor fi adulti. Cu atat mai mult cu cat aud si acasa asemenea afirmatii. Tiparele mentale gresite formate in scoala si cu sprijinul parintilor vor fi o frana serioasa in calea viitoarei lor prosperitati. Este foarte greu sa castigi multi bani cand "stii" ca ei nu iti aduc fericrea, ci dimpotriva !

In afara de virusii mentali transmisi de dascali, elevii invata si de la cei din clasele mai mari. Invata, de pilda, ca "Fumatul este un semn de barbatie" . Daca vor incepe sa fumeze de mici, la inceput pe ascuns, cand vor fi mari sau adulti nu vor putea renunta usor la acest viciu. Pana cand din mintea lor nu va fi sters acest mic programel : "Fumatul este un semn de barbatie" .

Lista lucrurilor gresite pe care le invata copiii nostri la scoala este mai lunga, din pacate. Mecanismul este mereu acelasi. Ceea ce este repetat de persoanele cu autoritate in fata elevului - dascali, colegi din clase mai mari - este inregistrat si intiparit in subconstient, devenind instructiune de program pentru viata lui de adult. N-ar trebui sa ne mai mire procentul atat de mare de oameni saraci si debusolati din societatea romaneasca. Tiparele mentale gresite functioneaza tragic pentru ei.

Ce ar trebui facut ? Parintii nu trebuie sa lase toata sarcina educatiei pe seama scolii. Mintea copilului trebuie hranita cu exemple pozitive, cu incurajari si ganduri pozitive, asa cum, pentru a creste mari si sanatosi, le dam mancare buna si vitamine. Multi parinti isi inscriu copiii la cursuri de arte martiale pentru ca ei sa se poata feri de posibilii agesori. Dar s-au gandit ca odraslele lor sunt supuse unei permanente agresiuni mentale, prin ceea ce aud si vad in scoli sau, mai rau, la televizor ?

Mintea copiilor este foarte impresionabila. In ea poate fi turnat, ca intr-un vas , orice fel de lichid. Dar nu ne poate fi indiferent daca inauntru este turnat nectar de portocale sau apa murdara.


Autor: Silviu Popa
 
Frica si ingrijorarea, cele doua elemente comune in anxietatea la copii .


Anxietatea este un subiect foarte delicat la copii pentru ca imbraca nenumarate forme, uneori destul de dificil de recunoscut, apare la absolut toate grupele de varsta, acelasi copil se poate confrunta cu mai multe forme ale anxietatii, descopera aceste forme de la invitatul special al emisiunii Parinti Asculatori, Diana Tudose.

Adriana Titieni: Cat de usor detectabila este anxietatea de catre parinti?

Diana Tudose: Anxietatea poate sa fie un culcus destul de bun pentru dezvoltarea altor tulburari de natura psihologica. Anxietatea si depresia sunt in stransa legatura, aproape sigur un copil anxios la un moment dat in viata lui va face un episod depresiv, deoarece de cele mai multe ori anxietatea este premergatoare depresiei. Din nefericire, in Romania nu avem un studiu epidemiologic care sa ne arate prevalenta acestei boli in randul
copiilor. Avem insa cifre oferite de Organizatia Mondiala a Sanatatii, valabile pentru Europa si opinia mea este ca nu avem motive sa credem ca stam semnificativ mai bine sau mai prost decat tarile europene. Cifre care spun ca cel putin in anii in care traim acum (stilul de viata pe care-l ducem acum si la felul in care se strucureaza relatiile interumane) pana la 20% dintre copii au sansa sa dezvolte la un moment dat in viata o tulburare de natura psihologica iar sansele ca aceasta tulburare sa aiba in componenta anxietatea sau sa fie in principal legate de anxietate sunt foarte mari. Este un procent ingrijorator de 10% care vorbeste de depresie la copii si adolescenti si un procent si mai ingrijorator care spune ca 4-5% dintre adolescentii anxiosi sau cu depresie la un moment dat pot avea si o tentativa suicidala.

A.T.: Care sunt fricile normale pe care orice copil sanatos le traieste sau cum as putea sa-mi dau seama ca un copil sufera de anxietate?

D.T.: Orice copil de varsta prescolara poate avea anumite dificultati de a se separa de parinti, vorbim de anxietatea de separare cand insa copilul odata separat, inscris la gradinita are comportamente extrem de disfunctionale pentrut el: plange foarte mult, este tot timpul trist, ii trece tot timpul prin minte “voi fi lasat aici”. Diferenta fundamentala intre frica normala si anxietate: frica fireasca o putem lega de un obiect, de o cauza, de un motiv, pe cand in cazu anxietatii nu este vorba de asa ceva. Chiar asa era si definita in manualele mai vechi de psihiatrie: anxietatea este teama fara obiect. Simt o frica paralizanta in absenta obiectului care-mi genereaza frica. Este absolut firesc ca unui copil de 5-6 ani sa-i fie frica de intuneric, intr-o casa plina de intuneric in care nu este niciun adult prin preajma, sau intr-un loc absolut nou in care nu cunoaste reperele spatiale. Pot vorbi deasemenea de o frica de intuneric care deja este un simptom de anxietate in momentul in care un copil de varsta chiar mai mare decat varsta prescolara nu poate sa adoarma singur de frica ca la un moment dat parintii nu vor mai fi langa el, lumina va fi stinsa, daca se va strezi peste noapte si va auzi zgomote; aici deja vorbim de anxietate.

Revenind la dificultatile de a identifica anxietatea: inca una dintre ele vine din faptul ca de multe ori avem etichete pentru copii anxiosi cu care le normalizam comportamentul: sunt timizi, sunt rusinosi sau un copil care
e obisnuit sa ia numai 10 si intr-o zi ia 9 isi dezvolta o mica drama din aceasta poveste. Nu e bine! Toate aceste lucruri ar trebui sa ne ridice semne de intrebare. Nu avem copii timizi si rusinosi, ci copii cu niste competente sociale nu foarte bine dezvoltate si cu forma incipienta de anxietate sociala. Nu avem copii extrem de preocupati de performanta academica, ci avem copii ingrijorati si perfectionisti care la un moment dat vor avea o calitate a vietii destul de scazuta deoarece vor ajunge sa fie incapabili sa se bucure de lucrurile bune care li se intampla doar pentru ca exista si un segmentel care a mers mai putin decat perfect.

Frica si ingrijorarea sunt cele doua elemente comune in anxietate si cumva diferentiaza formele pe care le poate imbraca anxietatea pentru ca in fobiile specifice sau in anxietatea de separare vorbim de frica fata de un anumit obiect, frica de intuneric, de serpi,de paianjeni, de apa, frica de a ramane fara parinti noaptea, dar sunt forme de anxietate cum ar fi cea sociala sau generalizata in care cuvantul de ordine este ingrijorarea si ce face ca aceste tiuri de anxietate sa fie la marginea patologicului, ingrijorarea excesiva a copilului in legatura cu diverse aspecte ale vietii sale in cazul anxietaii sociale, respectiv de tot ce inseamna activitatea sociala. O persoana cu tulburare obsesiv compulsiva isi poate intinde rufele pe sarma astfel incat rufele sa atarne la acelasi nivel, excesiv de fixist.

Copiii cu tulburare obsesiv compulsiva pot dezvolta ticuri precum:
- furculita lor pe care o folosesc doar ei si nimeni altcineva nu are voie sa atinga acel obiect,
- pot utiliza la modul exclusiv o singura baie din casa,
- sunt extrem de preocupati de felul in care le sunt spalate si ingrijite hainutele,
- nimeni nu trebuie sa se atinga de obiectele personale,
- isi aranjeaza camera intr-o maniera extrem de rigida si fixista.

Astfel de copii sunt in numar foarte mic. De ce mai multe ori la varsta copilariei ne intalnim cu elemente de tuburare si in anumite momente din viata pot evolua in structurarea unei tulburari obsesiv comulsive. Se spune ca ordinea lucrurilor da si ordinea mintii, dar nu este chiar asa.

Parintii romani mai sufera de o meteahna: ”stiu eu ce-i mai bine pentru copilul meu”. Drept pentru care au un talent fenomenal de a le ignora nevoile, desi bietii copii le pun sub nas cu atata generozitate si in mod repetat; dar noi nu si nu, pentru ca noi credem ca stim mai bine ce le trebuie copiilor nostri. Si acest lucru il facem din dragoste, din grija, dar ceea ce dorim noi nu inseamna ca proprii nostri copii vor acelasi lucru. Trebuie sa tinem cont de dorintele lor, de ceea ce le place sau nu, sa-i intelegem si nu sa le impunem la modul absurd propriile noastre
alegeri si preferinte pentru ca ii vom face sa fie nefericiti, neacceptati si respinsi.

A.T.: Daca noi ca parinti continuam sa-i cocolasim pe copii nostri, sa le taiem din abilitatile sociale, sa-i facem dependenti de noi, mai tarziu nu vom avea copii recunoscatori, ci dimpotriva copii revoltati, desi pare ilogic.

D.T.: Eu ma simt util si competent ca parinte atunci cand copilul meu are nevoie de mine si pot sa-i satisfac acea nevoie, sunt atent la nevoile copilului meu si-l invat sa faca singur lucruri care-l ajuta sa-si optimizeze comportamentul si sa-i asigure starea de bine.

Anxietatea de separare apare la cei mici pe fundalul unei relatii de atasament insecurizante cu mama. Un copil cu un atasament insecurizant fata de mama lui va trai cu frica paralizanta, cel mai adesea, ca in momentul in care mama nu mai este in spatiul lui de contact, in spatiul lui vizual, mama nu se mai intoarce, traieste cu indoiala “oare se va mai intoarce” sau in momentul in care mama nu-i mai acorda o atentie atat de mare se gandeste ”oare nu ma mai iubeste?”.

Sunt copii care au primit atat de multe mesaje amestecate, in special de la mama, de genul centrat atentia, decentrat atentia, dar in momente in care copilul avea nevoie majora de atentie, incat ei nu au certitudinea ca sunt iubiti si ocrotiti de parinti, nu au certitudinea ca parintele reprezinta o constata in viata lui, chiar daca la un moment dat dispare din spatiul lui fizic. In contextul acestei relatii de atasament insecurizante evident ca acel copil dezvolta frica si ingrijorarea legata de orice comportament al parintelui care lui ii scapa de sub control. La polul opus exisa relatia de atasament securizanta pozitiva, sanatoasa, in care copilul stie ca mamam il iubeste chiar daca mama nu este langa el fizic sau este in acelasi spatiu cu el dar acorda atentie altei persoane.

In cazul copiilor cu comportament de atasament insecurizant este bine de mers la psiholog, pentru ca mecanismele sunt atat de subtile si suntem depasiti de situatie. Si mai mult in dorinta de a ne proteja copii, putem
gresi profund, pentru ca principiul fundamental in anxietate este expunerea. De exemplu: arunci copilul in apa, constient fiind de faptul ca lui ii este frica de apa. Poate ca nu faci acest lucru din prima, ci dupa
mai multe discutii, insa pana la urma asa faci. Tendinta noastra este de ai proteja pe copii si de a le mentine exact comportamentele de asigurare si de evitare care nu fac decat sa duca la inflorirea anxietatii.

In ceea ce priveste anxietatea la varsta scolara, mai putem intalni si anxietatea de separare, mai are un varf pe la 8-9 ani atunci cand se pune problema de tabere, principiile de manifestre fiind aceleasi. La scoala putem vorbi cu o frecventa mai mare de alte doua forme de anxietate: cea sociala , pentru ca scoala reprezinta in mod fundamental un context de interactiune sociala, ca si gradinita de altfel, dar aici intervine principiul evaluarii si al performarii in public. Un copil anxios care se sinte tot timpul judecat, evaluat de multe ori cu conotatie negativa, tot timpul traieste cu impresia ca daca va spune un lucru sau altul se va face de ras, ceilalti vor rade de el. Cam acestea sunt judecatile si eroarile de gandire ale unui astfel de copil, insa eroarile de gandire nu trebuie interpretate ca fiind vreo dificultate a copilului la nivel de proces intelectual, mintea lui poate sa functioneze brici, dar pe interpretari negative legate de sine. De fapt ca sa dam un mecanism explicativ al anxietatii generalizate si sociale la copii de varsta scolara, la adolescenti si ulterior si la adulti se petrec simultan doua lucuri: imi supraestimez ca pericol problema cu care ma confrunt, si-mi subestimez resursele cu care ii pot face fata. Acest tip de procesare a informati ei la nivel cognitiv, pe un fond de vulnerabilitate neurofiziologica, si in contextul unui mediu educational restrictiv, autoritar sau in monentul unei experiente de viata, poate fi vorba si de un accident, pe care copilul il interpreteaza negativ sau care este asociat cu emotii negative din partea copilului. Uneori sunt suficiente aceste lucruri pemtru a instala acest mecanism periculos si pervers, foarte dificil de batut si de dezamorsat in timp si numai cu expunere care nu este deloc usoara.

In cazul fobiilor specifice si atacuri de panica functioneaza foarte rapid. In atacul de panica procesul terapeutic dus ca la carte face ca atacul de panica sa dispara in maximum 8 sedinte. Intr-o anxietate generalizata, adica in situatia cand copilul se ingrijoreaza de la orice, un copil de varsta scolara se poate gandi excesiv ca aceasta criza mondiala care ne-a lovit pe toti, va face ca familia lui sa moara de foame intr-o buna zi, iar acest gand sa-l copleseasca zilnic si sa fie atat de intens, incat sa faca foarte dificil pentru el realizarea celorlalte activitati din programul lui de zi cu zi. Sau frica ca dimineata cand mama pleaca la serviciu, poate avea un acccident si sa nu se mai intoarca acasa, sau ca bunicii mei se vor imbolnavi de o boala incurabila si vor muri. Aceasta este anxietatea generalizata. Aceste lucruri le-am auzit la copii sau la parintii care se plang ca aud aceste lucruri la copii.

Din pacate copilul ajunge sa dezvolte acele comportamente de evitare, deci:
- fie evita situatia care ii produce aceasta ingrijorare excesiva ( de exemplu mersul la scoala sau este incapabil sa sustina un proiect in fata clasei)
- fie dezvolta comportamente de asigurare de genul: imi este teama ca tatal va avea un accident si-l sunt pe parcursul zilei in mod excesiv.

In functie de situatie, copii pot dezvolta unele sau altele din aceste comportamente. In adolescenta riscul cel mai mare il reprezinta in cazul unui copil cu anxietate sociala sau generaizata, nevoia de a capata mai mult control sau curaj sa faca anumite lucruri. Isi poate asuma comportamente de risc de genul alcool, tutun, droguri pentru ca sunt contexte in care devin mai dezinhibati si au curajul sa faca anumite lucruri pe care in mod obisnuit nu le-ar face.

La fel de neplacuta si riscanta este situatia de a ajunge cu evitarile si cu comportamentele de asigurare la maximum. Sunt copii care se izoleaza de grup, isi fac foarte putini prieteni, pentru ca orice relatie emotionala reprezinta o sursa in plus de ingrijorare. Au esec scolar nu pentru ca nu i-ar duce capul, dar groaza ca se vor face de ras este atat de mare incat mai bine nu deschid gura. Trebuie sa stim ca oricat am fi de bine intentionati, de bine educati, de deschisi la minte si de atenti la nevoile copilului nostru, sunt totusi probleme pe care nu le putem rezolva de unii singuri, la noi acasa, si este nevoie sa lucram in echipa cu profesorii, cu invatatoarea, cu psihologul, cu medicul. Psihologul este persoana cheia in aceasta ecuatie.

http://smartwoman.hotnews.ro/frica-...a-elemente-comune-in-anxietatea-la-copii.html
 
“Cine face mai multi bani, mami sau tati?” – ce le raspundem copiilor cand vine vorba de bani



Copiii afla destul de repede ce inseamna banii, inainte chiar sa invete sa numere. In timp, vor aparea intrebari, nedumeriri si griji in privinta lor, iar parintii au datoria sa le explice. iVillage.com a intocmit o lista cu cele mai potrivite raspunsuri la unele dintre cele mai rostite intrebari.

Cati bani castigi?
O intrebare clasica la care se poate raspunde si altfel decat “Destui”. Cand stirile si discutiile dintre cei mari, chiar si in parc, sunt despre problemele financiare si criza economica, este normal ca cel mic sa aiba un sentiment de nesiguranta. Nu este nevoie sa le dati cifre, dar trebuie sa clarificati ce simte. Un raspuns bun ar fi “Castig (sau castigam) indeajuns incat sa ne permitem ceea ce avem nevoie. De ce intrebi?”.

De ce nu-mi cumperi aia?
Indiferent daca vorbim de haine sau jocuri, a explica celui mic de ce nu-ti permiti ceva (sau pur si simplu nu vrei sa cheltuiesti) este o oportunitate buna sa-i vorbesti copilului nu doar despre buget, ci si despre valoare. Da-i cifre concrete: “Am numai 200 de lei la mine”. Daca totusi ai suma pentru ceea ce-si doreste, dar crezi ca obiectul nu-si merita banii sau deja are ceva asemanator, explica-i.

De ce nu folosesti cardul?
Atunci cand ai banii sub forma de cash, este simplu sa-ti dai seama cand esti pe punctul de a ramane cu portofelul gol. Copiii trebuie sa inteleaga insa ca un card de credit nu inseamna fonduri nelimitate. Acestora trebuie sa le explici ca de fiecare data cand folosesti cardul de credit, inseamna ca imprumuti bani, iar imprumutul presupune dobanda. Astfel, daca dupa ce i-ai refuzat ceva din lipsa de bani, te roaga sa folosesti cardul, explica-i ca daca MP3 player-ul pe care si-l doreste costa 300 de lei, luat pe card de credit va ajunge in final la 350 de lei.

De ce trebuie sa folosim in continuare lucrurile vechi?
Copiii se compara mereu cu prietenii si colegii lor. Iar cei mici pot fi destul de rai cu cei care nu au “cele mai noi lucruri”. Propozitia “Nu ne permitem unul nou” trebuie sa fie, in acelasi timp, si un punct de plecare catre o discutie despre diferenta dintre nevoi si dorinte. Si, daca poti, leaga discutia de ceva ce il pasioneaza. Daca iubeste natura, explica-i cum afecteaza mediul lucrurile de care nu avem nevoie pe care le cumparam si le aruncam.

Cine face mai multi bani, mami sau tati?
Este o curiozitate pe care uneori copiii si-o exprima. Inainte sa-i raspunzi, ia in considerare daca este fata sau baiat. Intrebarea ar putea veni dintr-o joaca a asumarii rolului de gen in societate. Dar, mai important, este un moment ideal de a sublinia ca intr-o familie, nu ar trebui sa se puna problema de “ai mei” sau “ai tai”, ci “ai nostrii”.

Cum pot castiga mai multi bani?
La asta, cel mai bine este sa raspunzi cu o alta intrebare: “Pentru ce iti trebuie mai multi bani?”. Atentie la raspuns: daca vrea sa stranga si sa economiseasca sau daca vrea doar sa-si cumpere diverse lucruri. In orice caz, ideal este sa nu-i dai bani ci sa-i oferi ocazia sa-i castige prin diverse sarcini casnice ori comisioane. Atentie totusi la volumul de munca – ce are de facut nu trebuie sa-l oboseasca sau sa fie atat de mult incat sa nu mai aiba timp si energie pentru teme.

Iti vei pierde serviciul?
Chiar daca nu ai ajuns in situatia asta, sunt totusi sanse mari ca parintii unora intre colegii copilului sa fi ajuns someri. Iar grija este contagioasa, mai ales in clasele mici. Adevarata problema pe care si-o pune este: “Ce se va intampla daca ramai fara serviciu?”. Asigura-l, chiar daca sunt doar vorbe in vant, ca aveti bani economisiti. E mai bine ca adultii sa fie cei care isi griji in privinta asta, si nu copiii.
 
Parerea copiilor despre mame...


Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:

De ce a facut Dumnezeu mame?

1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa..
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.
Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...


Din ce ingrediente au fost facute mamele?

1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.


De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?

1). Pentru ca noi sintem neamuri..
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.


Ce fel de fetita a fost mama ta?

1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.


Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?

1). Numele lui de familie..
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?


De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?

1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.


Cine-i boss la voi in casa?


1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.



Care-i diferenta dintre mama si tata?

1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.



Ce face mama ta in timpul liber?

1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.



Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.



Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului..
 
si-n sinceritatea lor dezarmanta,spun adevarurilor pe nume :P
 
As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.=))
 
Dar si asta :"Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata." =))
 
ei,sunt mai multe ca lumea
"Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau." =))
 
magda said:
ei,sunt mai multe ca lumea
"Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau." =))
Click to expand...


=))
 
Exista copii cleptomani?

Uneori, copiii iau un obiect care nu le apartine, pur si simplu pentru ca il vor si daca vor ceva, sunt obisnuiti sa obtina acel ceva pe loc. Iau obiecte din diverse locuri, fara sa spuna nimanui. Uneori fura penru a-si impresiona prietenii (in cazul copiilor de peste 7 ani), laudandu-se ca nu le pasa de consecinte. Alteori o fac pentru a se razbuna pe parinti.

A avea un mic "furacios" in familie poate, intr-adevar, sa-ti franga inima. Nici nu stii sa spui ce te afecteaza mai tare: furtul in sine sau minciunile jalnice care insotesc acest delict atat de meschin. Nu-ti rasfata copilul, altfel va considera ca are dreptul la tot ce ravneste. Da-i regulat o suma de bani cu care sa-si poata indeplini micile dorinte.

Ce mai buna metoda de a-l opri pe cel mic sa fure este sa inlaturi din start eventualitatea unui asemenea act.
Incearca astfel:

Nu-i permite prea multe.

Insufla-i puternic simtul binelui si al raului.

Invata-l sa aiba preocupari sociale, astfel incat sa-i pese de modul in care actiunile lui ii afecteaza pe cei din jur.

Primul impuls al unui copil rasfatat este sa-si ia pur si simplu ceea ce vrea - pentru ca acest gen de copil are impresia ca i se cuvine orice. Daca-l cocolosesti cand este mic o sa platesti mai tarziu: jucariile de cateva sute de lei din copilarie se vor transforma in obiecte de cateva mii in adolescenta.

Este preferabil sa hotarasti de la bun inceput ce este rezonabil sa aiba copilul tau si sa fii neclintita in privinta asta. Fii consecventa. Daca spui "nu"doar cateodata, va crede ca o faci din rautate.

Da-i bani de buzunar. Un copil mic poate vedea in furt o cale ingenioasa de a obtine ce vrea. A-i da bani de buzunar reprezinta o alternativa la rasfatul excesiv. Daca ii cheltuieste prea repede, nu ceda si nu-i cumpara oricum ceva. Nu-i da alti bani de buzunar.

Daca se dovedeste usor de prins, atunci principalul motiv al copilului tau este, foarte probabil, razbunarea. Uneori, copiii fura ca sa faca in ciuda cuiva.

Uneori un copil foarte cuminte va fura sub influenta unui anturaj nepotrivit. Aceasta problema necesita foarte multa comunicare. Nu poti fi cu el tot timpul, asa ca trebuie sa-l inveti sa nu "fie luat de val" cand cei din jur fac prostii.

Implica-l in servicii de caritate: sa doneze din jucariile lui, copiilor saraci; sa faca diverse servicii persoanelor in varsta; sa aiba grija de copiii mai mici.

Poate ca trebuie sa-l supraveghezi mai mult. Copiii care nu au preocupari instructive, pot prinde gustul faptelor rele. Tine-l ocupat cu activitati sanatoase, precum sportul, jocurile, cartile.

Intreaba-l cum s-ar simti daca cineva i-ar lua ceva de-al lui. Indeamna-l sa se puna in pielea altuia.

Prima ta reactie cand auzi de furt: nu tipa, nu-l bate, nu-l pedepsi - oricat de mult ar usura aceste reactii. Poti sa-ti manifesti revolta fata de acest act, dar pedeapsa nu are efect. Solutia este repararea raului facut.

Copilul trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa indrepte lucrurile. Asta inseamna sa duca inapoi obiectul furat si sa ceara scuze. Insoteste-l cand face asta. Il poti face sa se simta foarte prost in fata pagubasilor.
 
Cum iti cresti copilul singura .


Multe mame se intreaba ce s-ar face daca n-ar avea alaturi un sot cu care sa imparta grijile cresterii copilului. Parintii unici stiu ce se intampla atunci: timpul devine mai pretios.

Inevitabil apare sentimentul de vinovatie. Daca ai serviciu, te straduiesti sa fi si cea mai buna mama din lume, si cea mai eficienta femeie de afaceri. Iti faci probleme ca nu stai suficient de mult timp cu copilul, te intrebi daca il supraveghezi indeajuns si te crispezi gandindu-te ca altii ti-l cresc de fapt, asta in cazul in care iti permiti o bona.

O mama divortata se simte, probabil, de doua ori vinovata, caci si-a lipsit copilul de celalalt parinte. Dupa o zi grea, in care ai incercat singura sa duci la capat o treaba pe care si doi oameni o considera epuizanta, iti este aproape tot atat de mila de copil cat iti este de tine. Ai nevoie de ajutor. Rezista impulsului de a-ti razgaia copilul pentru ca te simti vinovata.

Ce sa faci:

Nu trebuie sa iti fie mila de copil si sa-l recompensezi excesiv, cumparandu-i mereu ceeea ce isi doreste, supraprotejandu-l si lasandu-l s-o ia razna. Asta ii creeaza un sentiment de autocompatimire si anumite pretentii: "Am voie sa fac ce vreau si obtin tot ce-mi doresc."

Infrunta realitatea: te afli in situatia asta impreuna cu cel mic. Ar fi bine pentru tine si foarte bine pentru copil, sa-i explici si lui acest lucru, ca sa-si asume la randul lui o parte din responsabilitate. Sigur, e mai usor de zis decat de facut.

Iata cateva sugestii pentru a transforma viata de parinte unic dintr-o povara coplesitoare intr-o experienta pozitiva:

Stabileste si mentine anumite activitati de rutina. Aceste activitati sunt eficiente si ii ofera copilului punctele de sprijin de care are nevoie. Nu-i permite nici lui, nici tie sa va abateti de la activitatile si procedurile asupra carora ati convenit numai ca te simti vinovata.

Tine regulat consilii de familie pentru a rezolva problemele si a stabili impreuna cu copilul reguli; cultiva-i spiritul de echipa.

Arata-i copilului (fara sa faci pe martira) ca muncesti din greu si ca ai nevoie de ajutorul lui. Copiii adora sa fie de folos.

Ai grija la semnele care iti arata ca esti pe cale sa clachezi. Ca sa eviti acest lucru, planifica-ti putin timp liber doar pentru tine, oricat de complicat ar fi. Obligatia stresanta de a face totul de una singura te poate determina sa reactionezi exagerat si sa iei hotarari gresite. Asa ca, poti sa-ti inchizi telefonul si spune-i copilului ca ai nevoie de cateva minute doar pentru tine, in afara cazului in care chiar "arde" acasa. Obisnuieste-l ca esti si tu om si ai nevoie de timp doar pentru tine. Nu-l face dependent de tine.

Creeaza in jurul vostru un cerc extins format din rude, prieteni, alte mame, orice persoana pe care te poti baza.

Daca incepi sa te gandesti la copilul tau ca la o povara, adreseaza-te unui psiholog, consilier.

Trebuie sa faci o lista de prioritati. Nu incerca sa fi perfecta si sa faci chiar tot. Concentreaza-te pe ceea ce este cu adevarat important.


Ce sa nu faci:

Nu incerca sa compesezi timpul pe care nu la-i petrecut cu copilul oferindu-i jucarii si bunatati. Lucrurile materiale nu vor compensa NICIODATA dragostea ta si timpul petrecut impreuna.

Nu-l lasa sa incalce rutina familiei. "Vreau sa dorm cu tine…" este greu sa rezisti, dar nu trebuie sa te joace pe degete, folosindu-se de sentimentele tale de culpabilitate.

Nu-l compatimi ca nu are "tata", sau si mai grav sa spui acest lucru de fata cu el. Mila descurajeaza.


Crezi sau nu, familiile cu un singur parinte au sanse sa functioneze mai bine decat cele cu doi. Trebuie doar sa nu te descurajezi si sa nu te simti vinovata. Succes!
 
Regimul alimentar in prima copilarie.



Obiceiurile bune, inclusiv cele alimentare, se invata de cand suntem mici. Cantitatea si calitatea mancarii primite de catre copil inca din primii ani ai vietii au o influenta durabila asupra dezvoltarii sale fizice si psihice.





Astazi, in Italia, de pilda, 3 % dintre copiii in varsta de trei pana la cinci ani sunt obezi, iar mai tarziu, intre 11 si 13 ani, procentul sare la 14 %. Cu timpul, kilogramele excedentare pot crea probleme serioase organismului, de la hipertensiune si nivelul ridicat al colesterolului, pana la diabet, tulburari cardiovasculare si respiratorii.





Alarma este oficiala si totusi, ne incapatanam sa credem ca micutii nu mananca destul. Ca urmare, cerandu-li-se prea des sa rontaie cate ceva, ei nu mai au pofta de mancare la ora mesei si si-o regasesc cand nu trebuie.





Cum putem pricepe daca un copil primeste intr-adevar din alimentatie tot ceea ce serveste pentru a creste sanatos? Foamea si apetitul nu reprezinta criterii demne de incredere, deoarece faptul ca un copil mananca mai mult, nu inseamna ca se hraneste corect. Dimpotriva, experienta dovedeste contrariul. Controland dieta micutilor consumatori lacomi si rotofei, deseori se constata ca este saraca in alimente de baza, cum sunt zarzavaturile, legumele, fructele si produsele lactate.





Rezulta ca, de regula, trebuie sa verificam mai intai nu cat de mult mananca un copil, ci modul in care se hraneste. Cu alte cuvinte, conteaza nu numai cantitatea, ci mai ales calitatea alimentelor consumate.





Pana acum cativa ani, ne-ar fi fost greu sa recunoastem caracteristicile nutritive ale diferitelor categorii de alimente. In schimb, astazi, aceasta sarcina este mai usoara datorita echipei de nutritionisti americani de la Department of Health and Human Service, care au grupat alimentele in cinci categorii distincte. Fiecare grup cuprinde produse diferite, dar cu acelasi tip de substante nutritive pentru organism (proteine sau carbohidrati, vitamine sau saruri minerale).





Metoda celor cinci grupuri (piramida alimentara):

- Primul grup este format din cereale (paste fainoase, orez, porumb), din paine si cartofi, adica din alimente deosebit de bogate in amidon, in masura sa asigure organismului energie de lunga durata.





- Al doilea grup este alcatuit din fructe si zarzavaturi, care furnizeaza mai ales vitamine, saruri minerale si fibre alimentare. Inca de la o varsta frageda, din dieta copilului nu trebuie sa lipseasca fructele si zarzavaturile.





- Al treilea grup este reprezentat prin carne, peste , oua si legume, care furnizeaza organismului copilului proteinele indispensabile cresterii.





- Al patrulea grup reuneste alimentele care dau calciu, un element esential pentru crestere: lapte, iaurt si branzeturi.





- Al cincilea grup contine toate alimentele bogate in calorii, precum zaharul, mierea, marmelada, gemurile si dulciurile si, in plus, grasimile, cum sunt uleiul, untul, smantana, sosurile si cremele.





Cum se alcatuieste un meniu de calitate? Prima regula este sa punem impreuna substantele nutritive diferite. In general, cand se cumpara un pachet de biscuiti sau un iaurt, citind eticheta, se poate sti daca alimentul contine mai multe proteine sau vitamine, mai multe grasimi sau carbohidrati. Acest lucru nu se intampla cand cumparam morcovi, un biftec, paine sau oua.





Este de ajuns sa ne familiarizam cu cele cinci grupuri de alimente pentru a recunoaste dintr-o privire caracteristicile lor. Avantajele immediate, stiind ca alimentele dintr-un grup alimentar au aceeasi valoare si se pot schimba liber intre ele, sunt urmatoarele:





- crearea diferitelor combinatii, dar intotdeauna echilibrate;
- compensarea lipsei de apetit la un copilas; de exemplu, daca intr-o zi a refuzat carnea, este suficient sa-i oferim un alt aliment din acelasi grup: peste, oua sau legume;
- respectarea capriciilor alimentare; in cazul in care copilul nu poate suferi legumele, nu facem din asta o drama, vitaminele, sarurile minerale si fibrele alimentare le va putea recupera mancand fructe.





Asadar, pentru a asigura toate substantele nutritive de care are nevoie copilul, este deajuns sa selectionam alimentele conform celor cinci grupuri de alimente (piramida alimentara). La sfarsitul zilei este bine sa facem un bilant, pentru a verifica daca intr-adevar s-a mancat corect. In felul acesta, deseori se corecteaza erorile care determina obezitatea si alte afectiuni.






http://www.citynews.ro/cluj/diete-17/regimul-alimentar-in-prima-copilarie-45970/
 
Nuditatea si intrebarile jenante.


Astazi se plimba prin casa in pielea goala, si nu il deranjeaza absolut deloc, maine va roaga sa iesiti din camera cand se imbraca. Copiii cresc foarte repede, iar pudoarea vizavi de nuditate va aparea la un moment dat. Ce trebuie sa faca parintii? Sa fie pregatiti sa raspunda cu tact si fara tabuuri inocentei sale curiozitati si sa-l invete sa-si respecte corpul.

Cand este mic, contactul pielii lui cu a dumneavoastra reprezinta o sursa de placere. Vrea sa faceti baie impreuna, refuza sa i se puna scutecul de unica folosinta si se chinuieste cu incapatanare sa se extraga din pijamalele in care trebuie sa doarma. Pentru a-si putea cunoaste corpul, are nevoie sa il atinga, sa il simta.

Curiozitatea este buna
Copilul trebuie sa ii observe pe ceilalti, pentru a putea intelege mediul inconjurator. Pentru a invata, trebuie sa vada, sa simta, sa compare. Asa va ajunge la un moment dat sa descopere ca exista ceva care separa baieteii de fetite. Va incepe sa va adreseze tot felul de intrebari, de care dumneavoastra este posibil sa va simtiti putin jenati. Trebuie sa retineti ca nu este nimic anormal in asta si sa incercati sa-i dati raspunsurile cu naturalete. Trebuie sa invete despre corp, despre sex, despre orice.

Respectati-i intimitatea
Inca de mic, chiar daca nu il intereseaza faptul ca se plimba peste tot gol, corpul ii apartine in totalitate. Este de datoria dumneavoastra sa il invatati acest lucru, evitand verificarile corporale si toaletarea prea intruzive. Copilul trebuie obisnuit cu niste gesturi normale in orice familie sau societate. Aratati-i ca este firesc sa inchida usa la toaleta si permiteti-i sa efectueze singur cateva gesturi de inceput legate de igiena proprie.

La 4-5 ani incepe sa devina pudic
Acum nu-si mai scoate pijamaua in fata oricui, insista sa ii inchideti usa cand este la baie. Acestea nu sunt capricii, asa ca nu trebuie sa le luati in ras. Este vorba despre o etapa normala in dezvoltarea lui, care conduce la comportamentul legat de sexualitate si de igiena din viata de adult. Incepand cu aceasta varsta, trebuie sa evitati sa va expuneti in fata lui, pentru ca poate fi tulburator pentru un copil sa remarce diferente asa flagrante intre corpul lui, al lui mami sau tati. Trebuie sa-i explicati cateva reguli de buna cuviinta in societate, cum ar fi ca nu este frumos sa-si arate corpul in fata invitatilor sau sa ridice fustitele fetelor in parc. Sa stie ca anumite zone sunt intime, si ca ii apartin numai lui.


http://www.nou-nascuti.ro/bio-organic.html?id=2508
 
Consumul de droguri. Cum preveniti tentatia?


De multe ori, tentatia de a incerca un drog reprezinta rezultatul presiunii anturajului. Dar nu uitati ca dumneavoastra, ca parinti, ii puteti influenta decizia, insuflandu-i o mentalitate de viata sanatoasa, care sa excluda astfel de distractii. Dumneavoastra sunteti un model pentru adolescentul dumneavoastra si cea mai buna aparare a sa impotriva consumului de droguri.

Ascultati-i punctul de vedere.

Pe masura ce adolescentii cresc, ei resimt nevoia sa poata spune ce gandesc. Acest lucru poate provoca dezbateri aprinse si chiar conflicte puternice. Vi se poate intampla sa credeti ca adolescentul dumneavoastra nu va asculta, desi nu-i chiar asa. Cand copilul dumneavoastra va raspunde, el doar isi apara parerile. Acest lucru nu inseamna ca va respinge. Dimpotriva, afirmandu-si independenta, copilul construieste, de fapt, o relatie mai solida cu dumnevoastra. Numerosi adolescenti vor sa discute subiecte de "oameni mari" si vor sa fie ascultati atunci cand isi spun punctul de vedere despre scoala, prieteni, sexualitate etc.

Factori care influenteaza alegerea.

In afara mentinerii unui dialog constant cu adolescentul, exista o sumedenie de alti factori care va pot ajuta copilul sa faca alegerea buna si sa nu cada in capcana drogurilor:

O legatura puternica intre el si familie.

Relatii prietenesti solide
.
Credintele religioase si o anumita conduita morala.

Deschiderea catre activitati sociale.


Printre factorii care pot determina adolescentul sa se drogheze se afla:

Slaba incredere in capacitatile sale.

Influenta anturajului.

Conflictele familiale
.
Rezultatele scolare modeste.

Singuratatea.


Cum il ajutati?

Iata cateva dintre mijloacele prin care sa puteti ajuta copilul sa reziste dorintei sau curiozitatii de a incerca droguri.

Construiti-i un climat de incredere si insuflati-i incredere in propriile posibilitati.

Supravegheati-i discret legaturile de prietenie.

Implicati-l in activitati extrascolare.

Asigurati-i sprijin atunci cand trece prin momente grele.

Supravegheati-i comportamentul. Intrebati-l zilnic ce a facut si stabiliti de comun acord niste reguli de comportare, precum si unele limite (ora de venit acasa, contactarea telefonica atunci cand intarzie).

Incurajati-va copilul sa patricipe la stabilirea acestor limite, dar adoptati o pozitie ferma atunci cand este cazul.

Explicati-i ca toate aceste precautii provin din grija dumneavoastra fata de el, nu din egoism sau dintr-un exces de autoritate.

Vorbiti-i copilului despre droguri si deschideti-i ochii cu privire la pericolele consumului de astfel de substante.

Ascultati-i opinia despre acest subiect.

Faceti in asa fel incat conversatia sa fie dinamica si sa nu ia aspectul unor predici nesfarsite.

Ajutati-va copilul sa-si dezvolte simtul critic si incurajati schimburile de idei.

Puneti accent pe informatiile privind efectele drogurilor asupra performantei sportive, asupra sanatatii si asupra aspectului fizic. Aceste mesaje sunt cele mai eficace, pentru ca ating domeniile la care adolescentii sunt mai sensibili.


http://www.ghidul-parintilor.ro/ado...nsumul-de-droguri-cum-preveniti-tentatia.html
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top