• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

COPIII ,bucuria implinirii noastre ca femei.

In aceasta categorie se incadreaza, cred ,si celiachia- intoleranta permanenta la gluten. Este foarte suparatoare deoarece glutenul se gaseste in cereale (nu toate, din fericire). In cazurile foarte severe si o prezenta infima de gluten poate fi fatala, dar astea sunt cazuri rare.

De multe ori ,cand mergem la aniversari ale colegilor fetei mele, tortul este facut special din ingrediente fara gluten, deoarece unul dintre copii este celiac. Este f bun, nu difera de un tort clasic. Este mai usor sa mancam toti acel tort, decat sa-i faca lui o prajitura separat si sa se simta cumva 'diferit'.
 
Copile mai bune la matematica , daca si mama crede acest lucru

Daca mama este convinsa ca baietii au mai multe sanse sa fie buni la matematica, fiica va avea rezultate mai slabe in stiintele exacte. Un studiu realizat de facultatea din Bologna, care va fi publicat in revista
'Developmental Psychology' ,al asociatiei de psihologi americani, a demonstrat ca daca o mama considera stereotipul ca fetele sunt mai apte pt studii lingvistice si artistice si baietii pt discipline stiintifice, fiica va obtine rezultate cu pana la 15% mai slabe decat cele ale colegelor, fiice de mame care nu sunt influentate de sentimentul comun.
Opinia tatalui, in aceasta privinta, se pare ca are o mai mica importanta.
Sursa: revista Focus ,Italia.
 
Sper sa nu postez din nou acest articol. Dedicat celor care au bebelusi.

Despre a purta şi a fi purtat



Dr. Evelin Kirkilionis se ocupă de întrebările fundamentale referitoare la purtarea copilului de către părinţi. Ea evidenţiază avantajele pentru părinţi, pentru copii şi pentru relaţia dintre ei şi pune accentul pe un mod de a purta copilul care nu doar că nu este dăunător pentru el, ci este chiar stimulant.

„Întotdeauna am copilul în braţe. Nu îmi mai rămâne nici o mână liberă!”, auzim de la mămici care pe lângă îngrijirea sugarului au şi alte sarcini de îndeplinit. Deşi aparent s-a făcut totul pentru confortul celui mic, deîndată ce este îndepărtat de mamă sau de persoana care îl îngrijeşte el devine neliniştit sau chiar începe să plângă. Dorinţa de apropiere, cândva o premisă virtuală pentru supravieţuire, este văzută astăzi ca o povară, ba chiar uneori ca o nevoie nejustificată. Pentru a satisface această nevoie trebuie pur şi simplu să ne bazăm mai mult pe instinctele noastre. Datorită vieţii nomade, dusă de oameni în decursul a milioane de ani, purtatul pruncilor a devenit o necesitate, o moştenire ancestrală. Înaintaşii noştri au renunţat la viaţa nomadă acum 10 000 de ani şi au avut astfel posibilitatea să îşi lase copiii într-un anumit loc, nemaifiind nevoiţi să îi care în permanenţă cu ei. Şi, deşi pare mult, este de fapt un interval mult prea scurt pentru ca anumite trăsături biologice (genetice) să se schimbe. Un fapt divers: şi astăzi există populaţii nomade sau semi-nomade pentru care purtatul pruncilor este o necesitate.

Apropiere confirmată de toate simţurile
Un sugar este aşadar nativ programat să fie în contact permanent cu persoana care îl îngrijeşte, de preferat chiar în contact corporal direct. Şi dacă această persoană este mama cu atât mai bine, în timp ce este purtat el se mişcă împreună cu aceasta şi trăieşte cu toată fiinţa lui sentimentul de siguranţă. Să stea singur, întins, fără persoana care îl îngrijeşte în apropiere înseamnă pentru prunc, datorită istoriei ancestrale, că este părăsit - deci în pericol. Nu este de mirare că devine neliniştit şi începe să plângă, se simte abandonat.

Dacă însă este purtat poate admira, strâns legat de corpul mamei, împrejurimile sau poate închide ochii atunci când a văzut destul. Mama se poate ocupa în acest mod şi de celelalte îndatoriri chiar dacă are un copil dornic să primească multă dragoste sau unul care îşi exprimă zgomotos nemulţumirea.

Şi nu uitaţi: sunt locuri şi situaţii în care este mai uşor şi mai confortabil să porţi copilul decât să iei un cărucior cu tine.

Astfel, în viaţa de zi cu zi atât părinţii cât şi copiii pot profita de acest mod de a purta copilul. Premisele unei reuşite sunt ca şi părinţii să fie pregătiţi să îşi poarte copilul legat de ei şi să nu resimtă prea intens această apropiere, pentru că provenim dintr-o cultură în care o astfel de proximitate, pentru o durată atât de lungă, nu mai este de la sine înţeleasă.

Legătura părinte–copil în timpul purtatului
Părinţii care îşi poartă copiii au evidenţiat faptul că acest lucru îi ajută să îşi cunoască şi evalueze mai bine pruncii. Ei pot şti astfel când cel mic vrea să se hrănească, vrea să fie schimbat sau are nevoie de odihnă. De exemplu, o mamă al cărei prunc dă semne că ar vrea să mănânce se poate îndrepta cu rapiditate spre un loc propice alăptatului, evitând astfel o posibilă criză de plâns, greu de stăpânit, a micuţului. Şi nu este vorba doar de satisfacerea promptă a unor nevoi sau evitarea unor crize de plâns. Este vorba de relaţia părinte-copil şi de sentimentul de competenţă/utilitate al părinţilor. Mamele şi taţii care pot să simtă şi să vadă atât de aproape ce se întâmplă cu cel mic se simt mai în siguranţă în relaţia cu copilul şi îşi confirmă lor înşişi că pot face faţă noului rol. Iar de aici rezultă că sunt mai liniştiţi şi mai siguri pe ei în relaţia cu pruncul.

Răspunsul prompt şi corespunzător la nevoile copilului este o componentă foarte importantă pentru calitatea legăturii dintre părinte şi copil, calitate ce depinde şi de înţelegerea timpurie a nevoilor şi semnalelor copiilor, de interpretarea lor în mod corect şi de reacţia promptă şi adecvată la ele. Prin apropierea creată de purtarea copilului, părinţii devin mai sensibili şi pot reacţiona adecvat la cerinţele copiilor, iar acest lucru are loc doar atunci când copilul este purtat de părinte şi observat îndeaproape. Purtarea copilului are aşadar efecte benefice dovedite asupra abilităţii de a fi părinte.

Dezvoltarea şoldurilor
Displazia de şold este unul dintre lucrurile despre care trebuie vorbit atunci când se aduce în discuţie purtatul copiilor. Purtarea copilului în poziţie verticală, cu picioarele desfăcute şi flectate lateral foarte mult, contribuie fundamental la o dezvoltare normală şi armonioasă a şoldurilor.

Măsurătorile efectuate asupra copiilor purtaţi lateral, sprijiniţi pe coapsa mamei, au avut ca rezultat valori apropiate de ideal în ceea ce priveşte orientarea ligamentului capătului de femur şi a depresiunii în care se articulează el. Premisa este să se folosească tehnicile corecte de purtare. În acest caz, bebeluşul îşi îndoaie coapsele mai mult de 90° iar unghiul dintre picioare, mai precis dintre cele două capete de femur are 45°; în literatura de specialitate se foloseşte jumătatea valorii unghiului iniţial, ceea ce înseamnă că unghiul dintre cele două femururi este de 90°. Literatura de specialitate consideră această distanţă optimă pentru dezvoltarea corectă a şoldurilor la sugari. A-ţi purta copilul astfel înseamnă a-l feri de o posibilă displazie de şold.



Fără elemente ajutătoare, poziţia de purtat pe şold este cea mai uşoară, pentru că până şi cei mai mici copii participă activ la ea. Atunci când sunt ridicaţi îşi flectează în aşa fel picioarele încât pot fi cu uşurinţă puşi pe coapsă. Odată aşezaţi, dacă mama face mişcări bruşte, ei îşi încordează şezutul şi îşi strâng picioarele (vezi imaginile de mai sus). Cu ajutorul dispozitivelor de purtare copiii pot fi purtaţi corect atât în faţă cât şi în spate. În aceste cazuri ei nu vor putea cuprinde cu picioarele coapsa mamei şi atunci o poziţionare în unghi de 90° este absolut necesară. Aceste poziţii au totuşi un dezavantaj faţă de cea în care copilul este legat lateral pe coapsă în special atunci când se foloseşte pentru profilaxia displaziei de şold: la poziţia laterală pe coapsă, atât mişcările adultului cât şi cele a pruncului se transmit asupra articulaţiilor şoldurilor, având ca efect o mai bună irigare cu sânge a structurii şoldului şi stimulând suplimentar dezvoltarea, pe când le celelalte poziţii acest lucru nu este atât de bine transmis.

Fără riscuri şi efecte adverse
În spatele eternei întrebări de la ce vârstă se poate purta copilul legat în poziţie verticală se ascunde de fapt teama părinţilor de a nu vătăma coloana vertebrală a micuţului. Pentru evitarea unei displazii de şold copilul trebuie purtat încă din primele săptămâni de viaţă în poziţia descrisă mai sus. Diferite voci susţin însă că purtarea copilului în poziţie verticală ar dăuna coloanei vertebrale pentru că pruncul nu poate sta singur în fund decât mult mai târziu. Fără a intra în detalii prea amănunţite în ceea ce priveşte acest lucru, cercetările au arătat că acei copii purtaţi de când erau sugari, chiar nou-născuţi, nu au acuzat probleme deosebite ale coloanei (nota trad.: autoarea se referă la acele dispozitive de purtat numite wrap, sling şi nu la clasicele marsupii). Tot în categoria legendelor poate fi trecută şi afirmaţia conform căreia la copiii purtaţi în wrap apar probleme de respiraţie şi oxigenare. La copiii purtaţi în poziţii corecte nu s-au semnalat niciodată asemenea probleme.


Metoda potrivită pentru fiecare

Se pune întrebarea: ce poziţie este corectă pentru purtarea unui sugar? Am enunţat deja că o poziţie cu picioarele în unghi cât mai drept este foarte importantă, în special pentru un sugar foarte mic. Dacă scutecul sugarului este poziţionat mai jos decât genunchii atunci totul este în regulă. Pentru a sprijini bine spatele copilului, un dispozitiv de purtare trebuie să cuprindă bine trunchiul sugarului, astfel încât acesta să se poată sprijini şi îndrepta cu ajutorul persoanei care îl poartă. Un bebeluş trebuie să stea cu spatele uşor curbat în dispozitivul de purtare, şi în niciun caz să nu fie forţat într-o poziţie lordozică. Acest pericol există mai ales atunci când construcţia dispozitivelor de purtat cere o poziţie a copilului cu picioarele mai degrabă întinse, ceea ce provoacă în acelaşi timp şi o poziţie nefavorabilă a bazinului. În poziţia aceasta femurul stă tensionat în articulaţii iar copilul trebuie să contrabalanseze această poziţie printr-o răsturnare nefirească a şoldurilor, care la rândul ei duce la „căderea umerilor” adică o statură nefiziologică. Statura corectă (vezi prima imagine din articol) este cu spatele rotunjit, umerii puţin traşi înainte şi picioarele depărtate în unghi de 90°.

Cele două premise esenţiale ale unui purtat corect sunt: picioarele depărtate şi un spate sprijinit şi susţinut. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite nu mai contează dacă se foloseşte un wrap sau un pouch.

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele de purtare
Din păcate multe dintre dispozitivele de purtare, din cauza construcţiei lor, forţează copilul în poziţii greşite. De exemplu de multe ori spaţiile pentru picioare sunt astfel poziţionate încât copilul trebuie să stea cu picioarele atârnate în jos sau fanta pentru şolduri este prea îngustă. Pentru a decide dacă un dispozitiv corespunde trebuie doar să ţinem cont de cele două premise esenţiale ale unui purtat corect. Dar odată acestea îndeplinite trebuie totuşi verificate şi următoarele: capul să poată fi sprijinit corespunzător şi materialul să nu strângă pe nicăieri. Am discutat până acum numai despre metode de purtare pe verticală, pe care multe mame le preferă spunând: ”Cu copilul aşa legat de mine mă simt ca şi cum aş fi încă însărcinată.” Sunt totuşi unele mămici care nu se pot obişnui deloc cu acest mod de purtare al copilului, chiar dacă îşi doresc un contact fizic cât mai apropiat. Există însă şi posibilitatea de a purta copilul în poziţia culcat şi a-i oferi căldură şi siguranţă. O eşarfă îţi oferă posibilitatea de a alege între mai multe poziţii de purtat fie ele pe verticală sau diagonală. Sacii, rucsacii oferă preponderent posibilitatea de purtare la verticală, cu toate că unii au şi opţiunea purtării pe orizontală. Totuşi, aceste dispozitive fac trecerea la poziţia verticală sau în şezut uneori destul de dificilă.

Gama de produse s-a diversificat foarte mult în ultima perioadă, atât în ceea ce priveşte eşarfele de purtat (wrap) cât şi celelalte mijloace de purtare. Pentru a găsi dispozitivul adecvat trebuie să faceţi probe cu propriul copil. O privire în oglindă este de obicei suficientă pentru a vedea dacă se potriveşte. În ceea ce priveşte eşarfele, este mai greu de stabilit dacă sunt sau nu potrivite: în general regula de bază ar fi, cu cât ţesătură materialului este mai complicată cu atât wrap-ul este mai potrivit pentru a fi purtat.

Echilibrat şi curios
Purtatul vine în întîmpinarea dorinţei unui copil de a fi aproape de o persoană de referinţă. Părinţii îşi primesc şi ei recompensa lor, fie că îşi satisfac dorinţa de a avea aproape copilul şi de a îl putea observa, fie că au mai multă libertate de mişcare. Câteodată este o „tehnică de supravieţuire”: „Nu am avut încotro. Aveam de făcut diverse treburi în casă, copilul cel mare devenise gelos şi cerea şi el tot timpul atenţie, nu mi-a mai rămas decât să îl leg pe cel mic de mine. Astfel participa şi el de pe spatele meu la activităţile zilnice”. Bebeluşii care pot observa lumea de pe spatele părinţilor nu au timp să se plictisească, chiar dacă nu se află în centrul atenţiei. Pentru că au posibilitatea să aleagă între a privi împrejurimile sau, atunci când se simt obosiţi şi solicitaţi pot întoarce capul şi se pot cuibări pe spatele mamei lor. Poziţia dreaptă nu mai necesită susţinerea capului pentru că se sprijină pe mamă şi este susţinut de eşarfă. Cercetările au evidenţiat faptul că sugarii purtaţi astfel au capacităţi motorii pe care ceilalţi copii de vârsta lor le dobândesc ulterior. De asemenea s-a constat că pruncii purtaţi în poziţie verticală sunt mai prezenţi, mai atenţi şi mai interesaţi de lumea din jur.

Şi s-a mai constat un lucru: copiii purtaţi ţipă mai puţin decât ceilalţi şi folosesc acest timp pentru a fi atenţi. Li se oferă astfel posibilitatea să intre în contact cu lumea înconjurătoare, să o exploreze cu interes şi să aibă parte de acumulări sociale importante.

Autoarea
Dr. Evelin Kirkilionis a studiat biologia la Universităţile Kaiserlauten şi Freiburg. Lucrarea ei de doctorat este dedicată etologiei umane, cu accent pe comportamentul copiilor. După încheierea studiilor a luat parte la diverse proiecte atât în ţară cât şi în străinătate, având posibilitatea să studieze deseori şi în Africa. Este co-fondator al „Grupului pentru studierea etologiei umane” (FVM). Această asociaţie de cercetare independentă prelucrează date de actualitate despre probleme legate de dezvoltarea umană. Unul dintre scopurile declarate ale acestei asociaţii este de a face cunoscute rezultatele acestor cercetări şi de a le prezenta unor persoane şi instituţii de referinţă. Prin intermediul unor cursuri de pregătire, unor prelegeri şi workshop-uri, FVM încearcă să prezinte rezultatele cercetărilor către profesori, educatori, psihiatri specializaţi pe copii, asociaţii de moaşe, grupuri de suport pentru alăptare ori chiar în diverse universităţi.

http://attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idcat=30&idart=113
 
Revin cu "sfaturi" utile pt parintii care au adolescenti :P


Ghid de acţiune pentru părinţii de adolescenţi



După 14 ani, mama şi tata sunt coborâţi de pe piedestal, iar în locul lor urcă prietenii şi vedetele. Explozia de nevoi şi de pretenţii îi chinuieşte şi pe copii, şi pe părinţi. Aflaţi cum să gestionaţi situaţia.

Prin natura "meseriei", părintele şi-ar ocroti şi proteja copilul tot timpul, controlându-i şi aprobându-i fiecare mişcare. De la o vârstă, însă, trebuie să o facă subtil, să se dea un pas în spate şi să-i lase adolescentului libertatea de a se descoperi, de a se reinventa şi chiar de a greşi.

Adolescenţa aduce modificări hormonale care se manifestă prin fluctuaţii emoţionale şi sensibilitate excesivă, nevoia de spaţiu privat, de experimentare şi de validare din partea grupului de prieteni. Adolescentul simte că este puternic şi atotştiutor, contestă autoritatea părinţilor şi chiar valorile care i-au fost transmise, iar deciziile lui iraţionale, toanele şi răzvrătirea extind criza asupra întregii familii.


"Azi s-ar săruta cu unul, mâine cu altul"

Carmen M. este mama unei fete de 14 ani despre care spune că este "rebelă, curioasă, încrezătoare, convinsă că poate muta munţii din loc cu degetul mic". Carmen spune că a fost încântată tot timpul de personalitatea puternică a copilului ei, dar că, la adolescenţă, se simte uneori depăşită de situaţie.

"Curiozităţile ei mă lasă uneori fără replică, pentru că vrea să ştie, de exemplu, cum ar fi să se sărute cu colegul de bancă, dar la fel de interesată este şi de un vecin de cartier şi, dacă ar fi după ea, s-ar întâlni cu amândoi în fiecare zi. Eu nu vreau să-i interzic foarte multe şi nici să o urmăresc la fiecare pas, dar nici nu o pot lăsa să se sărute azi cu unul, mâine cu altul, că mi-e frică să nu vrea mai mult pe urmă".

Comunicare şi studiu

Carmen a realizat că pentru un părinte trecerea de la copilărie la adolescenţă este la fel de dificilă ca pentru copil. "Este frustrant că nu-mi mai caută îmbrăţişările, că se închide în camera ei şi vorbeşte în şoaptă la telefon, că se simte ofensată când mă vede pe holul şcolii, că nu se mai bucură când mergem în concediu cu toată familia". Mama spune că un părinte de adolescent poate face faţă acestei perioade doar dacă înţelege foarte bine ce se întâmplă cu copilul.

"De când avea copilul 12 ani şi au început schimbările, am început să-mi cumpăr cărţi despre adolescenţă, am citit articole şi forumuri pe internet, iar seara îi făceam rezumate soţului, să fie şi el pregătit pentru furtunile ce a veau să vină. Şi ceea ce a contat mult a fost că am încurajat-o de mică să comunice cu noi, să ne spună tot, fără teama de consecinţe", povesteşte Carmen.

Nu încercaţi să-i aduceţi la stadiul de copii neputincioşi

Psihologul Maria Mate spune că este important ca părinţii să înţeleagă că schimbările pe care le aduce adolescenţa nu sunt un moft al copilului. "Mulţi părinţi nu reuşesc să vadă nimic dincolo de actele de nesupunere şi pretenţiile copilului lor şi reacţionează brutal, îngrădindu-i şi încercând disperaţi să-i readucă la stadiul de copii neputincioşi", a observat psihologul. De fapt, la această vârstă, tânărul are nevoie de libertate, de spaţiu privat, de înţelegere şi de respect.

Maria Mate le recomandă părinţilor să poarte discuţii raţionale cu fiul sau cu fiica lor, să nu le ţină prelegeri, ci să asculte ce au de spus şi să-i lase să tragă singuri concluzii, pe baza argumentelor.

De asemenea, spune ea, tinerii respectă mai uşor reguli pe care le-au negociat cu părinţii, decât cele care le-au fost impuse fără drept de apel.

"Nu aşteptaţi să afle de la şcoală despre droguri"

Psihologul le recomandă părinţilor să-şi informeze copiii cu privire la tentaţiile vârstei, să nu aştepte ca ei să afle de la şcoală sau de la prieteni despre sex, etnobotanice, alcool.

"Discutaţi cu ei aceste aspecte, urmăriţi documentare împreună, daţi-le să citească articole cu date concrete, de la specialişti!". Oricâtde greu ar fi pentru părinţi, este indicat ca adolescenţilor să le fie permis să decidă pentru ei. "Lăsaţi-le libertatea să greşească, dar doar după ce v-aţi asigurat că ştiu care pot fi consecinţele faptelor lor".

Una dintre cele mai mari frustrări de care are parte părintele este în momentul în care copilul îl îndepărtează, când nu vrea să fie ajutat, sfătuit şi nici să mai împărtăşească ceva părintelui. "Când vă respinge, îndepărtaţi-vă, dar nu mergeţi prea departe, în aşa fel încât să ştie tot timpul că, la nevoie, sunteţi acolo!", este sfatul psihologului.

"Tinerii respectă mai uşor reguli pe care le-au negociat cu părinţii, decât pe cele care le-au fost impuse fără drept de apel. Lăsaţi-le libertatea să greşească, dar doar după ce v-aţi asigurat că ştiu care pot fi consecinţele faptelor lor"
MARIA MATE, psiholog




http://www.evz.ro
 
Mai am cativa ani de 'respirat', dar ma strange in spate si mi se face un nod in gat cand ma gandesc. Pana atunci m-oi obisnui.Sper numa sa nu se inarmeze sotul cu un kalashnikov.
 
Ca sa fie ok pt atunci ,incepi de pe acum sa fii prietena lor, sa le faci sa inteleaga ca "cea mai buna prietena este mama" ti-o spun din proprie experienta. Si nu cu lozinci moralizatoare ci cu ex din "viata " prietenelor lor care se ascund de mame .
 
Cum sa te comporti cand copilul tau adolescent se indragosteste

Cand copilul tau incepe prima relatie romantica din viata sa este un semn clar ca, usor, usor, incepe sa isi ia adio de la copilarie. Si, desi face inca un pas spre maturitate, este posibil sa nu fie inca pregatit emotional pentru suisurile si coborasurile primei iubirii (si, cel mai adesea, pentru despartirea care urmeaza).

Copiii vostri sunt adolescenti, obisnuiti-va cu ideea!

Esti parinte de adolescent. E normal ca numai gandul ca deja copilul tau intra in lumea relatiilor sa te ingrozeasca, dar ai un rol important in a-l pregati emotional pentru a face alegerile corecte. Cercetari publicate in jurnalul „Child Development” (Dezvoltarea copilului) arata ca si relatiile de la 14-15 ani, care par nesemnificative, au efecte pe termen lung asupra sanatatii emotionale si evolutiei sociale.

Se pare ca, desi relatiile intre adolescentii din secolul 21 sunt cu mult diferite fata de cele de acum zeci de ani, in continuare copiii apreciaza implicarea parintilor si au relatii mai sanatoase atunci cand acestia ii asculta si ii sfatuiesc.

Chiar daca nu poti sa iti protejezi copilul de dezamagiri in dragoste, poti totusi sa il ajuti sa se descurce in labirintul relatiilor, urmand aceste sfaturi:

Discutati in amanunt

Copiilor le e greu sa isi imagineze cum erau parintii lor in tinerete, dar tu sigur ai ceva experienta in domeniul relatiilor. Invatati-va copiii tot ce stiti, regulile de eticheta dintr-un restaurant, ce sa faca atunci cand vine nota, cum sa incheie elegant o intalnire neplacuta sau cum sa se descurce cu eventualele presiuni de a face sex.

De asemenea, discutati cu adolescentii despre ce ar trebui sa caute la un prieten. Sigur au ei deja parerile lor, dar nu strica sa le mai explicati de ce nu e chiar asa un lucru important sa fii iubita celui mai cunoscut baiat din scoala.

Incurajeaza-l pe copilul adolescent sa aprecieze colegii cu care au lucruri in comun, sunt inteligenti si cu care se simt bine. Cand deschizi acest subiect sensibil, ai grija sa fii cat mai intelegator posibil. Vrei sa il faci sa aiba incredere in tine cu aceste probleme. Daca adolescentul nu raspunde apelului tau la discutie precum iti doreai, nu te ingrijora. E foarte posibil sa asculte cu urechile ciulite la sfaturile tale, dar sa ii fie rusine sa recunoasca.

Afla intotdeauna ce urmeaza sa faca

Inainte sa plece la o intalnire, trebuie sa stii unde se duce, cu cine si ce face. In cazul in care apar probleme, trebuie sa stii de unde sa il iei. Spune-i ca te poate suna in cazul in care lucrurile iau o intorsatura ciudata si nu se simte in siguranta.

Adolescentii au inca nevoie de reguli

Adolescentul nu este inca adult si trebuie sa respecte in continuare regulile tale. Desi se considera indragostit, s-ar putea sa nu inteleaga inca diferenta intre dragoste si atractie. Asa ca tu esti in masura sa il inveti sa se protejeze si sa ia decizii pe care le va regreta. Multi parinti au limita minima de 16 ani impusa pentru a incepe sa iasa la intalniri, altii impun ore fixe sau intalniri in grup si nu in doi. Discuta cu copilul tau si explica-i care iti sunt ingrijorarile. Faceti regulile impreuna.

Adolescenta este momentul in care puteti incepe sa discutati despre sex

Adolescentii din zilele noastre stiu deja destule despre sex , dar este responsabilitatea ta sa fii sigur ca stiu tot despre contraceptie, boli cu transmitere sexuala si alte probleme.

Fii principalul sustinator al copilului tau adolescent, in momentul primei dezamagiri in dragoste

Cand prima dragoste ia sfarsit si dezamagirea isi face loc, lumea adolescentului se zguduie. Multi oameni duc aceste cicatrice cu ei si in relatiile adulte, asa ca parintii trebuie sa isi sprijine si sa isi ajute copiii sa treaca cu bine de aceste perioade.

Dragostea este traita mai intens de adolescenti, fiind o experienta noua. Chiar daca era clar de la inceput ca relatia este sortita esecului si va dura foarte putin, durerea copilului tau este reala si nu trebuie desconsiderata. Arata-i ca iti pasa si asculta daca vrea sa iti impartaseasca cele intamplate, fara sa ii vorbesti de rau fosta pereche. Daca este interesat, impartaseste-i din experienta ta si nu uita sa il asiguri ca isi va gasi din nou dragostea.


http://sfatulparintilor.ro/35829/cum-sa-te-comporti-cand-copilul-tau-adolescent-se-indragosteste/
 
5 Semne ca nu l-ai educat bine pe cel mic

Educatia reprezinta cea mai mare comoara sau mostenire pe care un copil o poate primi de la parinti. De aceea atunci cand vine vorba de educatie nu trebuie sa fiti indulgenti, pentru ca orice gest care nu a fost invatat cum trebuie mai tarziu ii va provoca micutului diverse “pagube” sociale, morale, personale.

5 Semne ca nu l-ai educat bine pe cel mic

Carentele educationale sunt foarte usor de observat la copii pana la varsta adolescentei cand incepe si procesul de “autoeducare”.

Copilul tipa la parinti

Acest comportament pe care copilul il practica atat acasa cat si in public denota o carenta a cunosctintelor despre cum trebuie sa ne purtam in public, care e protocolul si ce inseamna jignire si vioenta verbala. Copilul trebuie sa inteleaga rolurile discretiei si faptul ca ii deranjeaza pe cei din jur cand tipa. De asemenea oamenii din jur nu trebuie sa stie despre ce vorbeste el. Uneori oamenii se pot intoarce impotriva lui, la fel si cei de acasa la care tipa. Copilul are acest comportament atunci cand doreste sa se impuna. Foarte probabil nu a inteles ca inca se afla la varsta cand trebuie sa isi asculte parintii. Copiii adesea nu inteleg multe lucruri pentru ca nu le sunt explicate. Discutati cu cei mici precum cu oamenii mari pentru a nu le distorsiona perceptia asupra realitatii.

Copilul este violent

Atunci cand copilul ii bate des pe cei din jur, loveste in parinti si de asemenea in colegii de gradinita sau de scoala, atunci probabil copilul a inteles gresit ce inseamna a-ti spune o parere. El crede ca nu exista alt mod de a se face ascultat decat acela in care se impune prin forta. Incercati sa ii aratati ca vorbele pot manipula, pot convinge, pot face mult mai multe decat violenta. Dati-i exemple.

Nu e politicos

Daca cel mic nu saluta, nu lasa doamnele sa intre primele pe usa n cazul in care este baiat, daca nu stie sa spuna “te rog” si “multumesc”, atunci va trebui sa il invatati si sa ii explicati ca aceste maniere sunt absolut obligatorii.

Nu e ascultator

Copilul trebuie sa inteleaga ca sfaturile pe care parintii i le dau trebuie ascultate sau daca are o alta parere sa o aduca in discutie inainte de a lua decizia de a face doar cum vrea el. Copilul neascultator va prezenta intotdeauna si alte carente educationale pentru ca devine refractar la sfaturile parintilor. Desigur, va avea probleme la gradinita si la scoala.

Fura

Furtul este o grava problema in educatia copilului. De obicei copiii fura ceea ce isi doresc. Ei trebuie sa inteleaga ca nu pot avea totul si de asemenea ca cel care a fost privat de obiectul furat sufera. De asemenea copilul trebuie sa invete ca isi asuma responsabilitatea atunci cand fura, ca atare va trebui sa isi ceara scuze si sa inapoieze obiectul furat.

http://kidz.garbo.ro/articol/Copil/9446/5-Semne-ca-nu-l-ai-educat-bine-pe-cel-mic.html
 
Voi, ce parere aveti? :D: Mie-mi pare total deplasat .


Cum se face educaţia sexuală pentru copii de 5 ani, în Marea Britanie. Parlamentarii, îngroziţi de poziţiile în care "stau mami şi cu tati"


192019-educatie-sexuala-1.jpg


Manualele şi materialele video folosite la orele de educaţie sexuală din Marea Britanie sunt "din cale afară de nepotrivite", consideră parlamentarul britanic Andrea Leadsom, care cere guvernului ca aceste materiale didactice să fie revizuite de cenzori de film înainte să fie arătate elevilor.

Andrea Leadsom spune că până şi adulţii au fost "îngroziţi" când au văzut materialele folosite pentru educaţia sexuală a copiilor, care în unele cazuri au şi cinci ani.

"Am văzut desene cu oameni angajaţi în actul sexual cu descrierea: 'Iată cum mami şi tati mai stau uneori', altele cu nişte personaje aflate în ipostaze intime, însoţite de explicaţii în care se folosesc terminologii referitoare la actul penetrării", a declarat Andrea Leadsom.

"Pe lângă aceste desene, am văzut un material video cu doi oameni făcând sex şi cu o voce de copil pe fundal care spune: 'Se pare că se distrează bine'!", a adăugat parlamentara.

Manualele au şi definiţii, printre care ale erecţiei sau ale orgasmului. Orgasmul este greu de definit, avertizează manualul:

"E o senzaţie greu de descris, dar vă puteţi imagina un gâdilat gentil care începe în stomac şi se răspândeşte în tot corpul", se arată în manual.

Actul sexual este predat utilizându-se o pouă cu un cuplu şi următoarea explicaţie:

"După ce se iau în braţe, penisul tatălui intră în vaginul mamei, apoi sperma ţâşneşte".

Aceasta a cerut ca astfel de materiale să fie revizuite înainte de a fi folosite de către cenzorii care verifică şi filmele înainte de a intra în cinematografe. De asemenea a cerut ca legea educaţiei să se schimbe în aşa fel încât lecţiile de educaţie sexuală să fie primite de copii doar dacă părintele cere acest lucru în mod expres. Până în prezent, copiii erau scutiţi de aceste lecţii, doar dacă părintele alegea ca ei să nu urmeze astfel de cursuri.

Ministrul educaţiei, Nick Gibb, a declarat, însă, că toate materialele didactice folosite la cursurile de educaţie sexuală sunt atent verificate şi se are în vedere ca acestea să aibă un "ton potrivit".

Andrea Leadsom a fost somată să spună în ce şcoli sunt folosite aceste materiale, însă aceasta a refuzat.


http://www.jurnalul.ro
 
Eu nu stiu pana unde scoala trebuie sa inlocuiasca ceea ce este de datoria parintelui sa spuna/explice copilului. Oricat ar fi ei de destepti, chestiile astea vreau sa le spun eu copilului meu si nimeni altcineva. Asa cum cred eu mai bine cu putinta, bun, rau cum e ,dar vorbeste cu mine.
Nu e de ajuns ca un copil sa cunoasca actul in sine, dpdv tehnic, dar si toata garnitura, pornind de la sentimente, de la respectul pt propriul corp si cel al altora etc, etc. Pai de-aia se f... in stanga si-n dreapta de la 12 ani pt ca parintii au lasat in seama altora comunicarea cu propriile progenituri.
 
Si la noi este obligatorie educatia sexuala in scoli,dar este alt mod de abordare.Normal ca parintii sa aibe rolul cel mai mare .
 
Lumea asta s-a tampit...cum sa faci educatie sexuala la un copil de 5 ani... ???!!! deacord cu Angela.
 
Părinţii ii ajuta pe copii sa minta pentru a se inregistra pe Facebook

111101085735-kids-online-story-top.jpg


Probabil nu o sa te surprinda ca milioane de copii minori sunt pe Facebook , impotriva regulii de a interzice inregistrarea copiilor sub 13 ani pe site.

Ce poate fi mai uimitor, este ca : părinţii lor ii ajută să se intregistreze.

Acestea sunt câteva dintre concluziile unui nou studiu care apare în această săptămână.


"Datele noastre arată că mulţi părinţi permit cu buna stiinta copiilor lor să mintă despre vîrsta lor - de fapt, de multe ori ii ajuta să facă acest lucru - în scopul de avea acces la site-uri care au restricii de varsta", au scris autorii în introducerea studiului.

Marea majoritate (95%) cu copii de 10 ani pe Facebook, au fost constienti atunci cand copilul lor s-a inregistrat pe site, iar 78% au ajutat la crearea contului.
Deşi 89% dintre părinţi chestionaţi cred că ar trebui să existe o vârstă minimă pentru Facebook, 78% cred că există circumstanţe care fac bine pentru copilul lor de a se inregistra pe un serviciu online, chiar dacă el sau ea nu indeplineste varsta solicitata.


Procentul de copii de diferite vârste, cu un cont de Facebook.

10 ani 19%
11 ani 32%
12 ani 55%
13 ani 69%
14 ani 78%




Există situaţii în care v-ati permite copilului dumneavoastră să creeze un cont pe un serviciu on-line în cazul în care copilul dumneavoastră nu indeplineste varsta solicitata?

Da, pentru orice motiv enumerat (net) ...................78%
Da, pentru scopuri educaţionale sau legate de scoala .. 54%
Da, sa comunice cu alţi membri ai familiei ....................48%
Da, pentru a comunica cu mine ..................................47%
Da , sa comunice cu prietenii..................................... 22%
Da , deoarece colegii de clasa folosesc folosesc site-ul .... 9%
Da, dar numai sub supraveghere ..................................50%
Nu , n-ar permite ....................................................22%


*La acest studiu au participat 1007 persoane



Sursa:CNN.com
 
Un articol f bun pt sunt parinti care din dragoste pt copii ,exagereaza cu darurile.




10 sfaturi pentru a nu exagera cu cadourile pe care le dăm copiilor de Crăciun



Părinţii care le îndeplinesc de Crăciun copiilor toate dorinţele, oricât de ciudate ar fi ele, creează aşa-numita generaţie “vreau acum!", susţin cercetătorii.

Copiii de astăzi au pretenţii tot mai mari şi acestea le şi sunt îndeplinite. Familiile fac orice, chiar şi împrumuturi, pentru a le satisface orice dorinţă celor mici.

“Părinţii sunt disperaţi să transforme Crăciunul într-un tărâm magic de poveste pentru copiii lor. Nu este nimic greşit în asta. Problema apare când aceşti copii primesc tot ceea ce îşi doresc, indiferent dacă li se cuvine sau dacă este potrivit pentru vârsta lor", a declarat psihologul Chriss Calland, pentru DailyMail.


Părinţii ajung să se împrumute pentru a le lua cadouri scumpe celor mici

Chriss Calland împreună cu colegul său Nicky Hutchinson demarează campania “Moş Crăciun mai spune şi nu". “Mulţi dintre noi ajung să se împrumute pentru a le satisface copiilor toate dorinţele. Unele cadouri, deşi foarte costisitoare, ajung să fie date uitării foarte repede, iar copilul ajunge să îşi dorească o altă jucărie şi mai scumpă", au mai declarat cei doi specialişti.

Cei doi au alcătuit o listă de sfaturi pentru a-i ajuta pe părinţi să gestioneze alegerea cadourilor pentru copii în acest an. Ei spun că adulţii pot îmbunătăţi relaţiile cu copiii lor dacă vor rezista puterii de convingere a micuţilor.

“De prea multe ori spune da, pentru că vrem doar să ne facem viaţa mai uşoară. În realitate ne-o facem şi mai grea pentru că ne construim o mulţime de alte probleme pentru viitor. Ajutăm la producerea unei generaţii care nu vede problemele şi nevoile altora. Cei mici trebuie obişnuiţi cu faptul că pentru a obţine ceva este necesară şi multă muncă uneori. Le oferim sentimentul că sunt îndreptăţiţi să primească orice atunci când îşi doresc ei", a mai declarat Chriss Calland.

Zece metode prin care să nu exagerăm cu cadourile de Crăciun

Stabiliţi un buget pentru cumpărarea cadourilor şi nu îl depăşiţi sub nicio formă

Cumpără-i copilului ceea ce îşi doreşte doar dacă este şi potrivit vârstei lui

Dacă îşi doreşte prea multe lucruri, ajungeţi la o înţelegere astfel încât să îi cumpăraţi doar o parte dintre ele

Vorbiţi cu copiii despre ce înseamnă publicitatea şi cum să nu ne lăsăm influenţaţi de ea

Cu cei mici calea de rezolvare este distragerea atenţiei de la ceea ce îşi doresc şi nu pot să primească, în timp ce cu adolescenţii calea corectă este negocierea

Oferă-i în compensaţie activităţi pe care să le aveţi împreună

Vorbiţi cu cei care mai au grijă de copiii voştri să aibă aceeaşi atitudiune

Nu vă contraziceţi în privinţa unui cadou în faţa copiilor

Vorbiţi şi cu alţi părinţi pentru a afla cum procedează ei

Pune-l să facă şi el cadouri la rândul lui altor copii
(asta este f important,trebuie invatat sa se bucure si cand daruieste nu doar cand primeste

http://www.evz.ro/detalii
 
Stabiliţi un buget pentru cumpărarea cadourilor şi nu îl depăşiţi sub nicio formă

:D E ceea ce am facut, de acu incepe 'tratativa'.

Dacă îşi doreşte prea multe lucruri, ajungeţi la o înţelegere astfel încât să îi cumpăraţi doar o parte dintre ele

:D Cum spuneam mai sus, numa ca fiica-mea m-o intrebat de ce ma bag eu in chestia asta din moment ce e o treaba intre ea si Mos Craciun. Adica ea cere, dupa care mosu o sa faca cum crede el, mai stii, daca se indura si-i aduce tot?

Nu vă contraziceţi în privinţa unui cadou în faţa copiilor

In fata lor nu, in rest se discuta de ceva timp.
 
=)) e smechera daca -ti cere sa nu te bagi intre ea si mos =)) stie ea ce stie .Stiu si eu pe cineva care proceda asa facand pe "proasta " ca chiar ar crede ca este Mos Craciun , pana i-am taiat macaroana si i-am zis ca asa cum ii place sa primesca de la toti "mosii" casei ar trebui sa inceapa sa daruiasca si ea (dupa buget,adik ,simbolic)celor dragi.Acum se preocupa din timp sa cupere tuturor cate ceva desi e mica .
 
Arabia Saudită: A încercat să-și vândă fiul pe Facebook, pentru 20 de milioane de dolari

Tranzacţie incredibilă încercată de un bărbat din Arabia Saudită pe facebook. El şi-a scos propriul copil la vânzare pe reţeaua de socializare pentru 20 de milioane de dolari.

Presa internaţională a descoperit că bărbatul este un afacerist care trecuse recent printr-un faliment şi avea grave probleme financiare.

Iniţial, acesta ar fi cerut ajutor statului, dar a fost refuzat pentru că depăşea vârsta de 35 de ani. Traficul de persoane este o practică des întâlnită în Arabia Saudită.

http://www.b1.ro/stiri/externe/arab...ok-pentru-20-de-milioane-de-dolari-18883.html
 
Back
Top