COPIII ,bucuria implinirii noastre ca femei.

[anuk]

Meniul copilului sănătos

Autor: Cristina Lica

Un ou fiert la două zile, lactate şi o porţie de carne de pui pe zi, alături de soteuri de legume sunt alimente esenţiale pentru copii. Deserturi permise: prăjituri de casă, îngheţată şi fructe.
Un ou fiert la două zile, lactate şi o porţie de carne de pui pe zi, alături de soteuri de legume sunt alimente esenţiale pentru copii

Părinţii dispuşi să facă toate poftele copiilor aleg mai degrabă mâncarea care cred ei că "are priză" la micuţi: pizza, cartofi prăjiţi, aripioare de pui, sucuri. Dacă nu sunt învăţaţi de la doi ani cu dulciuri şi alimente sărate, copiii nu le vor cere obsesiv mai târziu.

Medicii fac o listă a alimentelor sănătoase pe care orice părinte responsabil ar trebui să le ofere copilului.


Un ou fiert o zi da, una nu

Lapte. Deşi sunt înnebuniţi după lapte când sunt mici, pe măsură ce cresc, copiii încep să bea din ce în ce mai puţin. Laptele este cea mai bună sursă de calciu, vi tamina D, astfel că fiecare copil trebuie să bea zilnic două pahare.

Pentru copiii sub şapte ani este permis laptele integral, după care este recomandat laptele semidegresat (1,8% conţinut de grăsime).

Iaurt. Iaurtul este o alternativă bună mai ales pentru copiii care nu sunt "amatori" de lapte. Alegeţi iaurt simplu semidegresat, fără adaos de zahăr sau alte arome, bogat în culturi active şi probiotice.

Ouă. "Preşcolarii trebuie să mănânce un ou fiert la două zile, pentru că, oricum mănâncă în fiecare zi ouă din alte surse (găluşti, dulciuri, paste, etc.). Evitaţi ouăle prăjite sau preparatele grele cu ouă (maioneze, sosuri, creme)", e sfatul nutriţio nistului Lygia Alexandrescu.

Carne. Copiii până în şapte ani au nevoie zilnic de 70 de grame de carne de pui sau curcan (o jumătate de pulpă sau o bucăţică de piept), care trebuie servite la prânz.

"Copiii mai mari pot mânca o pulpă pe zi (150 de grame), iar ficăţei de pui pot mânca de două ori pe săptămână, având un conţinut mai mare de colesterol. Carnea de vită sau porc conţine foarte multe proteine pentru rinichii lor", adaugă nutriţionistul.

Fără mazăre, fasole şi varză până la trei ani

Cereale integrale cu fructe. Alegeţi cereale integrale îmbogăţite cu calciu, fier, vitamine şi minerale. Nu vă lăsaţi ademeniţi de cerealele frumos ambalate şi colorate, care sunt "doldora" de zahăr. Puteţi adăuga banane, stafide, caise deshidratate, smochine, curmale sau alte fructe ca "să prindă" la copii.

Legume. Până la trei ani copiii nu au voie să mănânce mazăre, fasole uscată sau varză, pentru că sunt mai greu de digerat. "După trei ani începeţi cu cantităţi mici (100 de grame) şi vedeţi reacţia. Le puteţi oferi în schimb mazăre şi fasole verde, soteuri de morcovi, dovlecei, ciuperci, broccoli, cartofi copţi şi orez, care este foarte bine tolerat de copii", mai recomandă nutriţionistul.

Educaţi gustul copiilor pentru legume de la vârste fragede, mâncaţi îm preună cu ei şi, chiar dacă iniţial nu le mănâncă, continuaţi să le puneţi în farfurie legume variate. În final se vor sătura să le refuze.

Dulciuri. O regulă esenţială e să nu învăţaţi copiii sub trei ani cu dulciuri sau alimente sărate, dacă vreţi să nu tânjească după ele mai târziu .


"Trebuie evitate toate dulciurile din comerţ, care sunt extrem de artificiale, dar mai ales dulciurile cu cofeină. Preparaţi-le copiilor plăcinte cu brânză dulce şi stafide sau cu mere, tarte cu fructe, clătite cu puţin ulei. Micuţii pot mânca o felie de tort sau o prăjitură făcută în casă, o clătită o dată la douătrei zile", conchide specialistul.

Alte variante sunt îngheţata făcută din fructe proaspete cu iaurt şi congelate în diverse forme, iaurtul natural amestecat cu fructe proaspete, fructe de sezon sau fructe uscate.

REGULI DE URMAT

Nu "mituiţi" copiii să mănânce, oferiţi porţii în funcţie de vârstă

1. Mese echilibrate înseamnă consum de alimente variate din patru grupe alimentare: legume şi fructe, făinoase, lactate, carne.

2. Nu presaţi şi nici nu "mituiţi" un copil să mănânce ori să consume anumite produse. Cu cât un părinte presează mai mult copilul, cu atât este mai puţin probabil să mănânce acel aliment.

3. Perioadele în care copilul are preferinţe alimentare şi face "obsesii" pentru anumite produse sunt normale. Fiţi răbdători şi nu vă îngrijoraţi, mai ales dacă copilul este activ, creşte şi este sănătos.

4. Copiii mici au nevoie de porţii mici de mâncare. Pe măsură ce cresc, şi porţiile pe care le servesc trebuie să se mărească.

5. Ajutaţi copilul să înveţe un stil de viaţă sănătos fiind un bun exemplu pentru el. Mâncaţi cu el la masă, produse sănătoase şi cât mai variate.

6. Lactatele sunt importante pentru creştere, ca şi pentru "construirea" de oase puternice, însă prea mult lapte nu mai lasă loc şi de alte alimente sănătoase.

7. Nu este niciodată prea târziu ca un copil să deprindă obiceiuri alimentare sănătoase, aşa că orice eroare poate fi remediată.

8. Creşterea unui copil este influenţată de mulţi factori, nu doar de alimentaţie. Fiecare este diferit, iar copiii pot creşte şi se pot dezvolta în ritmuri diferite, aşa că nu faceţi tot timpul comparaţii care nu sunt relevante cu alţi micuţi de aceeaşi vârstă.

http://www.evz.ro

 

[anuk]

Un caz dramatic, dar merita citit pt a invata ca este necesara o comunicare reala intre parinti si copii.


Adolescenta Raluca Drăguşin. Sinucidere "Made in China"


Tânăra s-a documentat temeinic înainte să aleagă metoda prin care să-şi curme zilele. La noi, 25% dintre adolescenţi au gânduri de suicid şi unul din zece au o tentativă.

Dezamăgiri în dragoste, eşecul şcolar, depresia psihotică, atmosfera violentă din familie sau substanţele "spice" sunt principalele cauze pentru care tinerii din ziua de azi au tentative de suicid. În România, nu se poate vorbi de sinucideri colective, cum au fost cazuri în rândul unor secte din Occident. Cel mult de sinucideri "forţate" de singurul curent care are ca laitmotiv depresia: "Emo

Raluca Drăguşin, liceeana din Gorj care s-a sinucis acum cinci zile, şi-a planificat temeinic lugubrul plan. Tânăra tocmai ce terminase de citit un roman ale cărui personaje alcătuiau o familie de sinucigaşi: "Magazinul de sinucideri". Psihiatrul Gabriel Diaconu, specializat în sinucideri, spune că metoda aleasă de Raluca nu este specifică României şi că este extrem de frecventă în rândul femeilor din China rurală.


Frumuşică şi elevă de nota 10

Înainte de a pleca de acasă, Raluca Drăguşin le-a spus părinţilor că merge la o colegă să facă un referat pentru şcoală. În capul ei era deja coaptă ideea că vrea să-şi pună capăt zilelor. Seara, în jurul orei 22.00, cu ochii în lacrimi, la uşa părinţilor a venit colega Ralucăi să le spună că primise un mesaj pe mobil cum că planurile ei de sinucidere se vor împlini cât de curând. Până atunci nimic nu lăsase să se întrevadă gândurile ei morbide. Era frumuşică, o elevă eminentă şi tocmai ce primise o bursă la faimoasa universitate britanică Cambridge. Fata era de loc dintr-unul din cele mai sărace sate gorjene: Stoina. Patru zile mai târziu, cadavrul Ralucăi a fost zărit, de doi trecători, plutind în apele tulburi ale Jiului. Lucrătorii ISU Gorj au recuperat corpul fetei. Rucsacul pe care şi-l atârnase de gât era burduşit cu 10 kilograme de bolovani.

Îi plăcea Pink Floyd şi se îmbrăca în negru

Colegii o descriu, cu ochii în lacrimi, pe Raluca drept o fire introvertită şi foarte timidă, iar prietenii spun că, în ultimul timp, au văzut-o foarte deprimată şi că îşi făcea planuri cum că viaţa ei se va încheia la 40 de ani. Colegei de bancă i-a mărturisit că avea un plan de a se sinucide foarte bine pus la punct şi nimeni nu o va putea găsi. Îi plăcea muzica psihedelică a celor de Pink Floyd, de care se îndrăgostise în urmă cu aproximativ doi ani de zile. Pe pagina ei de Facebook, la capitolul muzică, se află imaginea de pe coperta celebrului LP "The Dark Side of the Moon". Raluca se îmbrăca în negru, cu accesorii de rockeriţă. Sora ei mărturiseşte că a observat o schimbare a vestimentaţiei, dar nu şi a comportamentului.

Pregătirea pentru moarte

Modul în care Raluca Drăguşin a ales să moară este total neobişnuit pentru România afirmă doctorul Gabriel Diaconu, psihiatru la clinica Mindcare, din Capitală.

"Faptul că s-a legat la gât înainte să se arunce este o alegere care denotă o documentare prealabilă! Această metodă este caracteristică Chinei rurale. Acolo, femeile se sinucid astfel după o dezonoare remarcabilă şi nu neapărat că suferă de o depresie sau de alte boli psihice", explică psihoterapeutul, care s-a format ca suicidolog în Canada.

Mesajul lăsat arată că fata n-a vrut să fie găsită

Un al doilea lucru remarcat de medic este vizavi de mesajul lăsat de tânără, unei colege, pe telefonul mobil. Mesajul este scris jumătate în engleză şi se continuă în limba română: "Tu vei fi mesagerul meu, draga mea. Probabil că mă vor căuta mai devreme sau mai târziu. Spune-le că m-am dus să-mi îndeplinesc planurile, adică sinuciderea. Să le spui şi că-mi pare rău, pentru ei. Mulţumesc!".

"Fata n-a vrut să fie găsită! Gestul a fost minuţios planificat, ceea ce ridică o întrebare ciudată sub aspectul intenţiei: «Unde au fost oamenii din jurul ei în perioada în care a gândit acel plan?»".

În situaţii de acest gen, indiferent dacă gestul a fost "tentat" sau "completat" familia află, de cele mai multe ori, printre ultimele. "Uneori, astfel de gesturi, în situaţii de depresie psihotică sau de alte tulburări psihotice, sunt gândite ca o formă de dialog cu familia! Iacă-tă, familia trebuie îngrijită în perioada asta, fiindcă este foarte dureros cu atât mai mult cu cât oamenii îi incriminează indirect pentru faptul că un membru al familiei a murit fără ca ei să fi făcut ceva. Dacă te uiţi la toate sinuciderile mediatizate din România, membrii familiei sunt stigmatizaţi!", explică dr. Diaconu.

Eşecul amoros, depresia, mediul familial violent şi etnobotanicele

Medicul e de părere că, la profilul de vârstâ şi de sex al tinerei, sunt şanse foarte mari ca suicidul să fie rezultatul unei dezamăgiri în dragoste, reală sau doar percepută. Este de notorietate că, la noi, numărul sinuciderilor în rândul tinerilor a crescut exponenţial.

"O analiză recentă arată că un sfert din adolescenţi au gânduri cronice de suicid şi că unul din zece a încercat să se omoare. Faţă de media naţională, este de o sută de ori mai frecvent!".

Psihiatrul spune că, în afară de eşecul amoros, un al doilea motiv foarte important şi cel mai puţin tratat este boala depresivă majoră, care e cauzată la tineri de eşec relaţional sau şcolar. Un al treilea motiv este traiul într-un mediu familial violent, cu unul dintre părinţi alcoolic şi agresiv. Divorţul părinţilor sau moartea unui bunic care a avut rolul de părinte pot constitui şi acestea cauzele unul posibil suicid. La final, Gabriel Diaconu aduce în discuţie şi o cauză mai recentă a suicidului în rândul tineretului: "Nu în ultimul rând, consumul de «spice» (n.r. – etnobotanice) este un factor important în pasul care îi impinge pe tineri să se omoare".

ULTIMA CARTE

Raluca şi-a "cumpărat" moartea din "Magazinul de sinucideri"

Ultima carte pe care o citise Raluca, "Magazinul de Sinucideri", a fost găsită în garsoniera din Târgu Jiu, locuinţa pe care o împărţea împreună cu o mătuşă şi o verişoară.

"Un exerciţiu de umor negru extrem de reuşit. O carte proaspătă, dar erudită; lucidă, dar optimistă; satirică, dar revigorantă", este caracterizată într-o cronică apărută în "Le Magazine Litteraire".

Ziarul francez Le Point spune că e "o lectură care te va înviora şi îţi va ridica moralul". Povestea romanului se petrece în viitorul îndepărtat, în "Oraşul Religiilor Dispărute", unde singura speranţă de a evada din derizoriu cotidian se găseşte în "Magazinul de Sinucideri" al familiei Tuvache. Membrii familiei, toţi cu numele unor sinucigaşi celebri, sunt de părere că viaţa e plină de deziluzii şi trebuie curmată cât mai urgent. În magazin sunt prezentate toate modalităţile care să facă "cinste" sinucigaşului: decoruri şi costume de harakiri, cocteiluri letale sau peşti otrăvitori. Cu timpul, sumbrul magazin se transformă într-un loc vesel şi plin de optimism.

ALTE CAZURI

În ultimii ani, problemele şcolare, certurile familiale sau lipsa părinţilor plecaţi să muncească în străinătate, i-au împins pe copii la sinucidere

În 2009, la jumătatea lunii mai, fiica preşedintelui Ligii Minerilor din Rovinari, Constantin Creţan, a înghiţit 150 de pastile pentru că luase nota 7 la teza de limba română. Fata, în vârstă de 13 ani, a murit după ce a stat două zile în comă.

În luna noiembrie a aceluiaşi an, Remus Niţoi, în vârstă de doar 11 ani, s-a aruncat în gol de la 40 de metri. Copilul, elev în clasa a cincea, era extrem de supărat din cauză că în catalog avea doar note de 3 la matematică. Mama lui îl încuraja şi îi spunea că nu o să rămână corigent, în timp ce, potrivit bunicului, tatăl său, plecat la munca în Italia, îl mustra mereu la telefon din cauza notele mici.

Victimele muncii în străinătate

Exodul românilor în străinătate a născut şi câteva tragedii printre cei 60.000 de copii, care au fost lăsaţi singuri acasă, în grija bunicilor sau a prietenilor. În urmă cu trei ani, cazul unui copil de 12 ani, din Argeş, care s-a spânzurat, a tulburat o ţară întreagă. Rudele spuneau că puştiul era o fire foarte sensibilă şi că nu suporta că mama sa va pleca în Italia şi va rămâne singur cu tatăl său vitreg.

Un alt copil, din Iaşi, în vârstă de doar 10 ani, s-a spânzurat pentru că nu a mai suportat să stea departe de mama sa, plecată la muncă în străinătate. În aceeaşi zi, învăţătoarea l-a surprins în timp ce căuta cu insistenţă pe Atlas, Italia, ţara în care muncea mama sa.

În luna mai 2008, o tragedie cumplită a avut loc în cartierul bucureştean Pantelimon. Andrada, o fetiţă în vârstă de 12 ani, s-a aruncat în gol de la etajul 10. "Mamă, te rog iartă-mă pentru tot răul pe care ţi l-am făcut. Ştiu că sunt o povară pentru tine, de asta fac asta", a scris tânăra în biletul de adio pe care i l-a lăsat mamei. De câţiva ani, părinţii erau despărţiţi, iar colegii spuneau că a avut un iubit mai mare decât ea care a părăsit-o. Un alt aspect important era că tânăra era o adeptă a curentului "Emo".

Tentativă de suicid "Emo"

Pe 29 septembrie, 2009, un tânăr de 16 ani, s-a pus de acord să se sinucidă în acelaşi timp cu o fată de 17 ani, din Serbia. Ambii erau adepţi ai curentului "Emo".

Înţelegerea presupunea ca, dacă timp de mai multe zile băiatul nu mai dădea niciun semn de viaţă, tânăra sârboaică să se sinucidă. După ce a dispărut de acasă, băiatul a fost descoperit plimbându-se în stare de inconştienţă pe străzile Sibiului. Luase pastile şi substanţe toxice, dar medicii au reuşit să-l salveze. Prin intermediul Interpolului, tânăra din Belgrad a fost găsită exact în momentul în care se pregătea să se împuşte cu arma tatălui său, poliţist.

"EMO"

Generaţia tinerilor sensibili s-a domolit

Până anul trecut, cele mai mediatizate cazuri de sinucideri în rândul tinerilor erau cele ale puştilor care aderau la curentul "Emo". Cei care îmbrăţişau acest trend se îmbrăcau şi îşi vopseau unghiile în negru, o parte dintre ei se machiau, aveau tunsori extravagante şi îşi făceau numeroase piercing-uri. Psihologii au observat că tinerii care aderau la acest fenomen vorbeau foarte des despre moarte, aveau numeroase stări anxioase şi spuneau că "depresia trebuie trăită la maximum".

Această formă de manifestare a adolescenţilor a luat naştere la începutul anilor `90, fiind considerată o ramură îndepărtată a muzicii rock. Formaţiile care promovează muzica "Emo" au melodii cu versuri care tratează teme de la iubiri destrămate, până la credinţe religioase.

http://www.evz.ro/detalii

 

[anuk]

Fiecare copil este unic in felul sau ,si am observat ca exista diferente intre fratiii din aceasi parinti desi au fost educati la fel.Asa ca ....trebuie sa avem grija cum ii percepem si cum ii influentam.


Ce-si doresc parintii...!


Parintii au uneori dorinte ale caror rezultate s-au dovedit a avea si repercusiuni negative. Daca ne fixam cu indarjire in minte un prototip al copilului nostru ideal si incercam sa ne modelam propriul copil dupa acest exemplu, avem cele mai mari sanse ca rezultatul sa ne dezamageasca intr-o buna zi.

Sa fie cuminte, disciplinat
Urmarile acestei metode se vor vedea pregnant atunci cand copiii vor ajunge la varsta adolescentei sau in momentul cand se va ivi sansa de a avea o viata autonoma. Astfel, putem asista la fuga de acasa, casatorii premature, manifestari de violenta.

Sa fie ascultator
Cei mai multi parinti isi doresc copii ascultatori, care sa raspunda cu promptitudine de fiecare data cand li se cere ceva. Dar, de la cele mai fragede varste, unii copii manifesta indiferenta la solicitarile parintilor sau, chiar mai mult, preiau controlul familiei atunci cand se pune problema luarii unei decizii. Atunci cand ne punem problema „Cum s-a ajuns in aceasta situatie si ce e de facut?”, e bine sa ne intrebam intai ce am facut noi pentru ca ei sa devina ascultatori.

Sa fie ca un alt copil X
Fiecare copil este unic, original. A-i cere copilului tau sa devina ca altul, inseamna a-l priva de o identitate, a-i refuza dezvoltarea sinelui.

Sa fie cel mai bun
Pentru orice parinte acesta este un motiv de bucurie. Copilul ar putea fi un „savant in devenire” dar nici pe departe nu trebuie sa ne pripim si sa-l consideram „un mic geniu”. Nu aceasta este varsta la care sa tragem linia si sa numaram realizarile. Acesta este doar inceputul.

Sa nu sufere ce am suferit eu, sa nu-i lipseasca nimic
Aceasta este o modalitate prin care iau nastere copiii rasfatati, care reprezinta o problema serioasa atat pentru cadrele didactice, cat si pentru societate, in general. Copilul obisnuit sa i se ofere mult va avea pretentia sa primeasca din ce in ce mai mult. In momentul in care sesizeaza slabiciunea parintilor, va incepe „santajul sentimental” la care ii va supune pana la epuizare. Parintii cu o situatie materiala foarte buna e bine sa evite sa-si rasfete copiii.

Sa nu...
De obicei copiii ii obosesc foarte repede pe adulti cu energia pe care o manifesta. Impunerea de reguli si de restrictii este un fapt laudabil. Insa, atunci cand se exagereaza si restrictia devine o PRIORITATE in elaborarea strategiilor educative, parintele risca sa ajunga incapabil de „a vedea padurea din cauza copacilor”.

,,ai grija ce-ti doresti, ca dorinta poate deveni realitate...,,

Iulia Pantazi, psiholog


http://www.despresuflet.ro

 

[bodo]

Ce lume.... Ma intreb cum va creste copilul asta, ce confuzii se vor naste in mintea lui? Daca-i va fi imposibil sa se decida asupra genului? Nu mi-a trecut niciodata prin cap asa ceva . E vorba in cele din urma si de o orientare sexuala viitoare. Mi-e greu sa inteleg ce e in mintea acestor parinti.

Un cuplu de canadieni tine secret sexul copilului pentru "a-i da mai multe sanse in viata"

Un cuplu de canadieni din Toronto a decis sa tina secret sexul copilului lor, pentru a-i oferi acestuia "mai multe sanse", transmite YahooLife&Style, citand un material din Toronto Star. Kathy Witterick si David Stocker sustin ca Storm, bebelusul lor in varsta de patru luni, nu va fi crescut "nici ca baiat, nici ca fata", urmand ca el/ea sa-si aleaga sexul atunci cand va creste.

Witterick si Stocker au dezvaluit numele copilului doar membrilor apropiati ai familiei, intre care cei doi baietii mai mari pe care ii au, unui prieten si celor doua moase ce au asistat la nastere, care a avut loc la casa cuplului.

Dupa ce Storm s-a nascut, in ziua de Anul Nou, parintii sai au trimis un email restului prietenilor si apropiatilor, in care au scris: "Am decis sa nu va dezvaluim sexul lui Storm - un omagiu adus alegerii intr-un loc al limitarii, o luare de pozitie pentru ceea ce lumea ar putea sa devina in timpul vietii lui Storm (un loc mult mai progresist?...)".

Cuplul de canadieni a relatat ziaristilor de la Toronto Star ca a primit o multime de mesaje critice. Prietenii lor si-au exprimat ingrijorarea ca lipsa definirii unui sex al copilului il va face pe acesta vulnerabil in viitor in fata hartuielilor.

Alte persoane au afirmat ca Witterick si Stocker nu fac altceva decat sa-i ia copilului dreptul de a alege singur, implementandu-si propria lor ideologie asupra micutului.

Tatal copilului si-a aparat decizia de a tine secret sexul copilului, afirmand: "daca vrei sa cunosti cu adevarat pe cineva, nu intrebi ce are intre picioare".

Potrivit Toronto Star, cei doi canadieni sunt decisi sa-si creasca copiii in afara constrangerilor pe care societatea le impune barbatilor si femeilor, ei dorind ca micutii sa ia propriile hotarari in ceea ce priveste felul in care arata sau se comporta.

Baietii lor mai mari, Jazz (5 ani) si Kio (2 ani), au libertatea de a se imbraca singuri cu ce haine vor, indiferent daca sunt de la raioanele cu produse pentru baieti sau de fete, si sa decida cand sa-si tunda parul. Lui Kio ii place violetul, iar lui Jazz culoarea roz.

Toronto Star scrie ca Witterick si Stocker au decis sa tina secret sexul lui Storm dupa ce Jazz, care are parul lung, a fost confundat cu o fata.

http://www.hotnews.ro/stiri-interna...ul-copilului-pentru-mai-multe-sanse-viata.htm

 

[Angela74]

Poate tre sa le explice cineva diferenta intre gen si orientare sexuala. O persoana homosexuala nu neaparat are tendinte trans, care sa vrea schimbare se sex.

 

[anuk]

Posibil ca parintii sa aibe ceva probleme si dorinte refulate.

 

[magda]

Expunerea bebelusului la soare


Expunerea bebelusului la soare trebuie facuta cu mare grija. O data cu sezonul cald cei mai multi parinti isi duc copiii la mare pentru a se bucura de soare, plaja, apa. Se stie ca lumina este benefica formarii vitaminei D in organism, vitamina necesara fixarii calciului si fosforului in oase (combate rahitismul), insa expunerea la soare la ore nepotrivite poate face mai mult rau decat bine.

Pentru ca cel mic sa nu sufere de arsuri sau insolatie trebuie sa respectati cateva reguli:

-nu stati cu bebe afara intre orele 11-17;

-in afara acestui interval orar, atunci cand va plimbati sau stati la plaja, asigurati-va ca l-ati dat cu crema cu factor de protectie intre 30 si 50;

-nu il lasati la plaja fara tricou (de preferat alb, neaparat din bumbac) si fara ceva care sa-i acopere capul (sapca, palarie, baticut);

-hidratati-l bine: ceiuri, apa, sucuri de fructe;

-chiar daca unii o considera o fita, ochelarii e soare sunt absolut necesari bebelusilor, acestia avand ochii mult mai sensibili decat adultii;

Mai trebuie sa stiti ca radiatiile ultraviolete sunt la fel de puternice in apa, apa reflectand o foarte mare parte a radiatiile solare, asa ca nu stati foarte mult cu cel mic in apa. Dupa ce iesiti din apa, si il uscati, aplicati din nou crema cu protectie solara (crema ar trebui aplicata din jumate in jumatae de ora si dupa fiecare intrare in apa).

Hidratarea este foarte importanta atunci cand stati cu bebe la soare. O buna hidratare reduce riscul aparitiei insolatiei si a altor complicatii. In sezonul cald indiferent ca stati la plaja sau va plimbati prin parc bebelusul trebuie sa consume fructe sau sucuri din fructe pentru a aduce organismului un plus de antioxidanti care sa combata efectele negative ale razelor de soare.

Alegeti cremele cu grad mare de protectie solara contra UVA/UVB, special concepute pentru copii, rezistente la apa pentru a asigura protectia si atunci cand va jucati in mare sau piscina.

Chiar daca nu se vad imediat, efectele radiatiilor solare pot duce mai tarziu la cresterea riscului aparitiei cancerului de piele, asa ca protejati-l pe cel mic cat mai bine de razele daunatoare ale soareleui.

sursa

 

[anuk]

Am o cunostinta care a infiat un copil si nu i-a spus acestuia nimic desi respectivul copil a trecut de majorat. Refuza sa discute si sa spuna adevarul, vrand sa ia cu ea "taina '' asta in pamant. Dupa cum se vede chiar psihologii pledeaza pt sinceritate.


"Capcana pastrarii unui secret"


Este gresit sa credem ca alegerea de a pastra un secret fata de copiii nostri ii va proteja sau ii va scuti de suferinta. Copiii supusi unui secret de familie, fiind apropiati de parinti, sufera foarte mult. Parintii cad in capcana bunelor intentii cand pastreaza un secret si cand isi justifica tacerea. Parintele ascunde evenimentul deoarece:
- vrea sa-si protejeze cat mai bine imaginea in ochii copilului;
- pentru a nu-l dezamagi pe copil sau pentru a nu fi pus in fata dezamagirii acestuia;
- in virtutea credintei conform careia copilul este prea mic pentru a intelege;
- in virtutea credintei conform careia astfel de lucruri nu sunt in interesul copiilor;
- ca nu trebuie complicata viata copiilor;
- ca oricum, copilul va afla atunci cand va fi suficient de mare.

Secretele sunt pastrate pentru a proteja, pentru a nu altera o relatie, dar pe termen lung au efect contrar. Deceptia provocata de constatarea ca in toti acei ani, parintii l-au mintit, creaza un sentiment de tradare. El isi poate spune:
- am fost tinut la distanta prin faptul ca nu mi s-a spus adevarul;
- ceilalti s-au indepartat de mine, fara sa mi-o spuna;
- nu am avut nici o sansa sa aflu ce nu este in regula, de a intelege, de a preveni lipsa de comunicare;
- ceilalti nu au avut incredere in mine;
- nu am fost tratat ca un membru al familiei;
- oare ce am facut sa fiu considerat nedemn sa aflu ce s-a intamplat?

Intuitiv, inconstientul copilului percepe secretul si reactioneaza adaptandu-se la ceea ce isi doreste de fapt parintele, prin fidelitatea fata de o persoana, prin capabilitatea de a intelege, prin faptul ca stie ce s-a intamplat sau pastrand si el secretul.
Cand unui copil i se ascunde ceva ce il priveste, varsta la care trebuie sa-i spunem copilului secretul, varsta recomandata de specialisti este una cat mai frageda, chiar daca e bebelus.
In povestirea lui Serge Tisseron se vorbeste despre o fetita careia i se ascunsese faptul ca fratele ei mai mare se nascuse din prima casatorie a mamei si ii era astfel frate vitreg. Cand i s-a spus, fetita a plans si le-a reprosat parintilor faptul ca o mintiseara timp de cinci ani. Era dureros pentru ea ca toti ceilalti mebrii ai familiei stiau. Cand mama a vrut sa afle cand ar fi fost cel mai bine sa-i spuna, fata a raspuns: “Trebuia sa imi spuneti cand eram foarte mica, nu as fi inteles nimic, nu as fi plans, dar as fi stiut totul!”

Desi ideal ar fi sa dezvaluim toate secretele, este imposibil sa generalizam solutiile. Daca ai pastrat prea mult timp un secret fata de copilul tau, iti va fi din ce in ce mai greu sa i-l dezvalui. Examinarea si evaluarea cu ajutorul unui terapeut, daca este nevoie, este recomandata, inainte de a fi dezbatut public sau ca protagonistii acelui secret sa fie confruntati.
Vindecarea de un secret, inseamna mai intai a-ti acorda libertatea de a vorbi despre el. De asemenea, trebuie sa acceptam ca si copilul nostru sa isi poata exprima sentimentele de tradare, nedreptate, neliniste, furie, deceptie pe care le-a trait sau le traieste. Daca acest lucru ne depaseste, putem dezvalui copilului de fata cu un alt membru al familiei sau cu ajutorul unui terapeut. Cuvintele rostite au puterea sa desfaca un secret si sa vindece.

Pentru a ne proteja pe noi si pe copiii nostrii de efectele negative si de consecintele pe termen lung ale unui secret patologic, solutia ideala ar fi sa nu mai producem secrete! Este nevoie sa invatam sa comunicam, sa exprimam in cuvinte, fiindca daca ne reducem la tacere, ne indreptam spre suferinta.

Autor: Ciobancan Delia – psihoterapeut de familie si cuplu


http://www.despresuflet.ro

 

[magda]

Iată ce surprize îi aşteaptă pe copii de 1 iunie în Bucureşti!

Prichindeii sunt aşteptaţi de 1 iunie cu o serie de surprize. În Capitală, în parcuri şi în mall-uri vor fi organizate o serie de evenimente speciale.

Parcul Plumbuita. Miercuri, 1 iunie, Parcul Plumbuita din sectorul 2 se va transforma într-un veritabil parc al copiilor, ca urmare a iniţiativei primarului Neculai Onţanu de a da posibilitate copiilor de toate vârstele să petreacă într-un mod cu totul special, de ziua lor - miercuri, 1 iunie. De la ora 9.00 la ora 16.00, peste 600 de elevi sunt aşteptaţi să participe la prima ediţie a festivalului „Şcoli, talente – noi vedete”. Elevii care iubesc dansul, muzica şi teatrul vor avea şansa să-şi demonstreze aptitudinile deosebite, pe scena special amenajată pentru ei în parcul Plumbuita, unde se pot înscrie, în funcţie de vârstă, la concursurile aflate pe agenda festivalului. De la ora 10.00, la locul de joacă pentru căţei din parcul Plumbuita, va avea loc concursul canin „Iubiţi copiii şi animalele!”, dedicat tuturor celor care au acasă un patruped şi sunt dornici să participe la întreceri de acest gen dotate cu premii specifice. Pentru înscrierile la concurs, puteţi suna la telefoanele: 021.255.22.17 sau 021.255.22.07, începând de luni, între orele 8.00 – 16.00.

Expoziţie de păpuşi de teatru la mall. De astăzi şi până pe 5 iunie, centrul comercial Bucureşti Mall organizează un adevărat carnaval dedicat în exclusivitate celor mici. Printr-un partneriat cu Teatrul Ţăndărică, în mall sunt expuse peste 70 de păpuşi de teatru. Actori de la Teatru Ţăndărică vor relata copiilor cele mai trăznite întâmplări din activitatea lor profesională şi le vor povesti despre piesele de teatru în care păpuşile au fost personaje principale. Păpuşile prezentate aparţin patrimoniulului Teatrului Ţăndărică, cu vechime de aproape jumătate de secol. Mai mult, centrul comercial le va pune la dispoziţie costume de carnaval, în care să facă poze gratuit în Studioul de Poveste special amenajat. Cei ce acceptă provocarea au şansa de a pleca împreună cu părinţii într-o excursie de 3 zile la cel mai mare parc de distracţie de la Paris. Teatru Ţăndărică şi Teatru Ion Creangă au pregătit piese celebre ce vor fi puse în scena în incinta centrului comercial de mâine până duminică.

Picii, aşteptaţi cu dulceaţă de Topoloveni. Copiii sunt aşteptaţi pe 1 iunie, începând cu orele 11.30 cu dulceaţă de cireşe negre de Topoloveni la Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria. Din program nu vor lipsi clovnii, baloanele, jucăriile. Dacă vă aduceţi micuţul aici, poate veniţi şi o jucărie pe care să o donaţi copiilor aflaţi în Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria, strada Trompetului nr. 117, sector 5, Bucureşti.

sursa

 

[anuk]

Nu zic ca toti copii din tara asta sunt fericiti,ca parintii lor le ofera tot ce-si doresc dar in comparatie cu cei din materialul urmator.....au cu totul alta viata.


Poveste halucinanta. Miresele copii, blestemul traditiei. Obligate sa se casatoreasca de la 6 ani.

Copilaria si adolescenta sunt cele mai frumoase parti din viata. Inocenta si naivitatea il fac pe om sa viseze la o lume perfecta, unde iubirea si pacea se impletesc intr-un magic dans ce cutreiera universul. Dar sunt copile care nu stiu ce e fericirea.



The Huffington Post:
In tarile in care traditia este ridicata la rang de lege si conduce viata oamenilor, puritatea este calcata in picioare si inlocuita de o lunga suferinta. Femeia este un obiect, un produs prin care se realizeaza un troc murdar intre bunastarea materiala si respectul comunitatii.

In India fetele nu lasate sa invete ce este iubirea. Nu stiu cum este sa ai fluturi in stomac atunci cand te intalnesti cu un baiat.

Casatoriile lor sunt aranjate cu mult inainte de a se naste, si de cele mai multe ori, alesii sunt baieti cu cativa ani mai mari decat ele. In Yemen sau Afghanistan fetele de 8-10 ani sunt promise tinerilor de 20-30 de ani, sau chiar vaduvilor, sau barbatilor care le-au violat, iar apoi le cer de nevasta - cum se practica in Etiopia.

De cele mai multe ori aceste casatorii sunt doar tranzactii in niste afaceri murdare, in care o copila de 8 ani este pretul care scapa familia de datorii.

Este cunoscut cazul copilei Nujood Ali, care in 2008, pe cand avea doar 10 ani, a reusit sa scape din Yemen si sa fuga intr-o tara civilizata, unde a cerut sa divorteze de sotul ei, cu 20 de ani mai mare de cat ea. Cazul a socat atunci, iar povestea fetitei a impresionat, mai ales ca familia ei o vanduse pentru a-si rezolva problemele financiare.

Drama prin care a trecut fetita a fost subiectul unei carti intitulata sugestiv: Ma cheama Nujood, am 10 ani si sunt divortata.

"De fiecara data cand il vedeam imi provoca repulsie, si il uram si mai mult", povesteste o alta copila de numai 6 ani, fortata sa se casatoreasca cu un barbat cu 20 de ani mai mare decat ea.

La varsta la care multe fetite de la noi se joaca inca cu papusile, si invata sa scrie in clasa I la scoala, in unele parti ale lumii, ele sunt vandute si obligate sa fie sotii ascultatoare si devotate. Aceasta este realitatea crunta in care traim.

http://stirileprotv.ro

 

[anuk]

Super !!!

În America și Marea Britanie este forte popular așa numitul Examen al zefirului. Copiii cu vârste între 4 și 7 ani sunt lăsați șinguri, față în față cu un zefir apetisant și li se promite că, dacă în decurs de 20 de minute se vor abține să-l guste, vor mai fi răsplătiți la sfârșit cu încă un zefir și vor putea să le mănânce pe amândouă. O parte dintre copii rabdă eroic în fața tentației, o parte – nu. Se consideră că testul respectiv are o acuratețe de 100% în determinarea portretului psihologic al adultului, care va deveni acel copil în viitor. Va fi înclinat spre ascultare, sau…rebel și independent.

Urmariti reactia copiilor

20 de minute ,mult al naibii sa rezisti tentatiei :

 

[Angela74]

Eu imi imaginez cum ar reactiona fetele mele. Una l-ar manca imediat, fara nici o jena, si ar face tot posibilul si imposibilul sa-l obtina si pe celalalt (uneori are o putere de convingere uimitoare). Cealalta, s-ar uita aproape scarbita la el si ar incepe sa se planga de plictiseala. Adica ceva de genul- fa ce vrei cu zefirul tau, numai da-mi niste creioane, o foarfeca, un nintendo, ceva.

 

[bodo]

Io l-as fi mancat sigur, daca as fi fost copil .... Si la cum eram , faceam scandal sa mai primesc unu' .

 

[anuk]

1 iunie Ziua Internaţională a Copilului

“Copii sunt conştiinţa omenirii şi ea are obligaţia să asigure copilul cu tot ce are mai bun”, se menţionează în unul din cele zece principii ale Declaraţiei Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU în anul 1959.

Semnificaţie.

Ziua Copilului, numită şi Ziua Internaţională a Copilului, este în multe ţări o sărbătoare pentru copii. În România se sărbătoreşte în data de 1 iunie.
Aşadar, 1 iunie reprezintă Ziua Copilului, ziua în care toţi copiii trebuie să se simtă bine, să primească cadouri, să se distreze împreună. În această zi, fiecare dintre noi îşi aminteşte de momentele frumoase ale copilăriei, întorcându-se cu gândul în trecut sau retrăind-o prin ochii oricărui copil.
Ziua Copilului este o sărbătoare care ne îndeamnă să ne minunăm şi să ne bucurăm de fiecare zi şi clipă a vieţii, precum cei mici. Să sarbatorim alături de copii, nepoţii, fraţii sau vecinii noştri şi să ne lasăm inspiraţi de bucuria lucrurilor simple sau … să nu uităm de copilul din noi. Aşadar, această zi este un bun prilej pentru a uita de toate grijile, de a ne aminti de „cea mai frumoasă iluzie” … copilăria.
1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului trebuie să însemne multe bucurii pentru copii, baloane colorate, jucării, dulciuri, hăinuţe noi, jocuri şi distracţii în parcuri, prietenii noi, generozitate, dragoste, inocenţă, puritate, duioşie, pictură, dansuri, plimbări, desene pe asfalt, filme, urări, felicitări.

Istoric, tradiţie

Ziua Copilului a fost menţionată prima dată la Geneva, la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanţi din diferite ţări au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului. După această conferinţă, multe guverne au introdus „Ziua Copilului”.
În Turcia, Ziua Copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.
Ziua Internaţională a Copilului a fost sarbatorită pentru prima oara în lume în octombrie 1953 şi a fost sponsorizată de către Uniunea Internaţională pentru Bunăstarea Copilului din Geneva. Ideea de a avea o zi internaţională i-a venit lui Rubab Mansoor, elev în clasa a VIII-a şi a fost acceptată şi adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în anul 1954.
În anul 1954, Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la aşa-numita „Ziua Copilului” (“Universal Children’s Day”).
În România, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, însă deocamdată nu se ştie cand a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Internaţională a Copilului.
Cu toate acestea, investigaţiile continuă şi ne bucurăm că există două date în care gândurile se îndreaptă spre copii, aceştia având 2 zile ale lor:
· 1 Iunie - Ziua Internaţională a Copilului,
· 20 Noiembrie - Ziua Universală a Copiilor.

Nu se ştie exact de ce ziua de 1 Iunie a fost aleasă ca Ziua Internaţională a Copilului, însă există o teorie potrivit căreia, consulul general chinez de la San Francisco a strâns un număr de copii orfani chinezi pentru a sărbători Festivalul Dragonului, care s-a întâmplat să fie chiar pe 1 iunie, dată care a coincis, de asemenea, cu Conferinţa de la Geneva. De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internaţională a Copilului, mai ales în ţările comuniste. În vest, această zi este sărbătorită în alte zile ale anului, dar nu i se acordă prea mare atenţie. Astfel, această zi a fost interpretată ca fiind o sărbătoare comunistă.
Nu peste tot în lume Ziua Copilului se sărbătoreşte pe 1 iunie.
Pentru UNESCO, de exemplu, Ziua Copilului este 20 noiembrie.
Din istoricul momentelor mai importante ale mişcării de promovare a drepturilor copilului amintim:
- Adoptarea de către Liga Naţiunilor Unite a Declaraţiei Drepturilor Copilului - 1924,
- Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva - 1925,
- Convenţia privind Drepturile Copilului - 1989, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite,
- Convenţia Naţiunilor Unite (în luna septembrie) - 1990, ratificată şi de Parlamentul României.

Scop
Ziua Internaţională a Copilului are la baza şi promovează schimbul reciproc de idei, dorinţa de a-i face pe copii să înţeleagă acest concept, precum şi iniţierea unei acţiuni de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea.


Ziua copiilor în lume

1 iunie - Ziua Copilului este ziua în care se celebrează miracolul naşterii, miracolul purităţii, dar şi întoarcerea la inocenţă.
Nu există limite de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului. Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil şi chiar este necesar ca macăr o dată pe an să lăsăm în urmă problemele de zi cu zi, să zâmbim curat şi să simţim că ludicul înfloreşte în inimile noastre.
Copiii nu trebuie să fie neglijaţi nicicând, căci ei sunt cei care ne fac de multe ori ziua mai bună şi pentru care ajungem la un moment dat să trăim. De ziua lor aceştia merită o atenţie deosebită pentru a şti că au anumite drepturi, că sunt importanţi.

La mulţi ani tuturor copiilor!


http://interferente.ro



Orice copil

Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă
În curăţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barcă lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teamă de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limbă fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă, precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.


George Ţărnea

 

[anuk]

Ce pot face copii care navigheaza pe internet, care nu comunica cu parintii ,care-si doresc cele mai noi produse....etc,etc

Un adolescent chinez, disperat să îşi achiziţioneze un tablet PC iPad 2, a recurs la o metodă extremă: şi-a vândut un rinichi, scrie telegraph.co.uk.

Tânărul chinez, pe numele său Zheng, i-a mărturisit mamei sale, care a observat că acesta se simţea din ce în ce mai rau, că şi-a vândut un rinichi cu 22.000 de yuani, în jur de 2.300 de euro pentru a-şi cumpăra un iPad 2.

“Am vrut un iPad 2, dar nu aveam de unde să fac rost de bani. În timp ce navigam pe internet am dat peste o reclamă a unei agenţii care oferea 20.000 de yuani pentru un rinichi”, a declarat tânărul pentru un post local de televiziune. Băiatul a mers apoi la un spital din provincia Hunan care i-a extirpat organul, plătindu-i acestuia 22.000 de yuani. El a fost externat după numai trei zile.

Băiatul a suferit complicaţii după operaţie şi a fost nevoit să îi spună mamei sale ce a făcut.

Vânzarea de organe este o practică comună în China, cei care au nevoie de un transplant plătesc chiar şi 50.000 de euro pentru a primi un rinichi.

Conform unor statistici oficiale, mai mult de un milion de chinezi au nevoie de un transplant de rinichi în China, însă mai puţin de 10.000 primesc unul.


http://www.capital.ro

 

[anuk]

Multi parinti sunt reticenti la ideea de tabara pt copii din varii motive ,sper ca acest articol sa-i convinga ca ar trebui sa-si infranga temerile



Tabara nu este doar o placere, ci si un avantaj



O saptamana departe de copil. Pentru parinti, poate parea o eternitate. Pentru copil, e prima confruntare cu viata adevarata, in conditiile in care trebuie sa aiba grija de el intr-un mediu complet nou. Lasa-l sa se bucure de aceasta experienta, pentru ca il pregatesti corect pentru maturitate!

Copilul merge in tabara. Nu-l dadaci si nu-i da mai multe sfaturi decat poate sa suporte! Trei lucruri sunt esentiale pentru el inainte sa plece in marea aventura. Ii dai suficiente haine si, cel mai important, haine adaptate mediului in care va ajunge.

Ii dai suficienti bani astfel incat sa ii oferi sentimentul de independenta. Ii pui neaparat in rucsac medicamente pentru febra, diaree sau constipatie si ii explici cat trebuie sa ia in fiecare dintre cazuri. Si ii spui cu zambetul pe buze: „La revedere!”

Pentru copil, tabara e un prilej perfect de a socializa intr-un mediu strain care nu se compara cu scoala.

Pe de alta parte, tabara ii satisface nevoia de a-si face noi prieteni. Cum multe dintre tabere ofera nu numai catarari pe munte sau balaceli la mare, ci si programe educative, pentru micut e o ocazie excelenta de a fi creativ si de a-si descoperi astfel posibilele talente.

Studiile spun ca, pana la 10 ani, un talent nativ iese de obicei la suprafata, iar tabara poate fi o ocazie perfecta ca micutul sa isi descopere o anumita abilitate care nu are legatura cu pictura sau urechea muzicala.

Insa cel mai important beneficiu pe care o tabara il aduce unui copil este deprinderea responsabilitatii. In momentul in care se vede intr-un mediu nou, fara incurajarile parintilor, e fortat sa isi impuna singur „regulile sigurantei” bazate nu neaparat pe educatia pe care a primit-o pana in acel moment, ci pe propriile instincte.

Este o lectie valoroasa pe care trebuie sa aiba prilejul sa o simta din prima parte a copilariei, pentru ca este esentiala pentru viata de adult. In plus, in tabara va intra in contact cu o alta forma de autoritate decat acasa, ceea ce il va disciplina rapid.

In tabere, sunt ore fixe de masa si somn, o sa fie speriat ca, daca produce daune, va suporta cheltuielile, iar orice forma de violenta va fi si ea sanctionata. Si putina „militarie” nu strica nimanui!


http://www.csid.ro/

 

[Angela74]

Merci ,Anuk, am prins ideea. La anu' o sa mearga, sigur. Acuma nu are nici macar 8 ani, ii face in septembrie. Aveam emotii si cand a inceput scoala, implinea 6 ani doua zile mai tarziu. A mers totul f. bine.
Mie mi-e cam teama si s-o las singura pe-aici pe afara, am motiv sa ies si eu ,ca-i aia mica de se tine dupa ea. Am aici o vecina (vecini inseamna cam tot targul) marochina care-si lasa copiii singuri afara si deja vb lumea. Eu le-am cam dat peste nas, mai ales ca-s mai maricei copiii, cu zambetul pe buze si educat, ca nu toata lumea ii poate plimba ,mai ales ca femeia nu merge la mare, ca au nevoie de putina independenta bla ,bla si mi-am lasat fata cu ai ei. De, teama asta de 'divers' si prejudecatile sunt la fel peste tot.
ps: am vazut ce fain se joaca 2 romance, 2 marochini, o fetita pe jumate cubaneza+ italieni, ei nu au in cap toate prostiile adultilor, trec peste orice bariera.( scuze, ca de obicei, am deviat).

 

[anuk]

Sa nu-ti pese ce vorbeste lumea atata timp cat tu stii ca e bine ce faci

 

[anuk]

Am remarcat in ultimii ani ,ca din ce in ce mai multi copii , isi dau drumul la vorba ceva mai tarziu decat ar fi normal . Vestea buna de la cercetatori este ca nu-i nimic grav.

Cei mai mulţi părinţi îşi fac griji pentru copiii care întârzie să vorbească. Un studiu pe termen lung a constatat că la vâsta de 5 ani aceşti copii nu au mai multe probleme emoţionale sau comportamentale decât alţii de vârsta lor, atâta timp cât ei se dezvoltă normal din celelalte puncte de vedere.

Cercetarea a fost efectuata asupra copiilor mamelor care au făcut parte dintr-un studiu prospectiv asupra sarcinilor efectuat in Australia de Vest (Western Australian Pregnancy Cohort Study) şi a inclus 1.245 de copii ai căror vorbire era normală (cu vocabular alcătuit din cel puţin 50 de cuvinte şi capacitatea de a lega propoziţii din două sau trei cuvinte) şi 142 care nu atinseseră încă acest prag.

Toţii copiii au fost născuţi de către mame care erau însărcinate în perioada 1989-1991, când au fost incluse în studiu. Dezvoltarea copiilor a fost monitorizată până la vârsta de 17 ani.

La vârsta de 2 ani, copiii care au început să vorbească mai târziu aveau mai multe probleme de comportament decât ceilalţi. La vârstele de 5, 8, 10, 14 şi 17 ani, nu mai existau diferenţe referitoare la probleme comportamentale între copiii care au început să vorbească mai târziu şi ceilalţi.

Conducătorul studiului, Andrew J. O. Whitehouse de la Institutul Telethon pentru Sănătatea Copilului din Perth, Australia, susţine că problemele de comportament provin din frustrarea generată de incapacitatea copiilor de a comunica. "Atunci când copiii care aveau dificultăţi de comunicare încep să ţină pasul cu restul, dispar diferenţele referitoare la problemele de comportament şi emoţionale," spune el.

Sursa: New York Times

 

[anuk]

Ce trebuie să știți despre alergiile alimentare.


Din punct de vedere imunologic, alergiile alimentare se împart în două categorii: IgE mediate și non IgEmediate. Deoarce majoritatea problemelor sunt provocate de cele care determină un răspuns acut din partea organismului (șoc anafilactic), ne vom opri asupra informațiilor despre alergiile IgE mediate.

Reacțiile adverse la anumite alimente sunt confundate frecvent cu alergiile, însă acestea nu sunt meditate imunologic. Aceste reacții adverse pot fi metabolice (intoleranță la lactoză), farmacologice (determininanți ai migrenei chimice precum tiramină, aspartamul, glutamat monosodic, nitrați, nitriți, cafea și ciocolată) sau toxice (toxiinfecții alimentare). În contrast cu alergiile alimentare, toxiiinfecțiile alimentare apar frecvent în condiții epidemiologice și nu sunt reproductibile.

Un studiu din Statele Unite arată că alergiile alimentare afectează până la 8% dintre copii și 3%-4% dintre adulți. Sunt responsabile pentru 29%-50% din cazurile de anafilaxie care la rândul ei determină 150-200 de decese anual (de 6-7 ori mai mult decât decesele survenite în urma înțepăturilor de inseste).

Practic, orice aliment poate cauza o reacție alergică. Cele mai frecvente la copii sunt alergiile determinate de proteinele din laptele de vacă (2,5%), ouă (1,6%), alune, soia, grâu, nuci, pește și crustacee. La adulți, cele mai frecvente alergii sunt date de alune, nuci, pește și fructe de mare. În comparație cu cei care nu prezintă alergii alimentare, copiii dezvoltă o astfel de sensibilitate sunt mai predispuși să aibă teren atopic care să includă și alte manifestări precum dermatită atopică, rinită alergică și astm.

Manifestările clinice ale alergiilor alimentare.

Reacțiile alergice sunt independente de doza ingerată și se dezvoltă în câteva minute până la două ore după ingestie. Simptomele pot fi cutanate, gastrointestinale, respiratorii, circulatorii, neurologice, și/sau atipice, precum un gust metalic în gură.
Organ/ sistem Simptome
Piele Prurit, înroșire, urticarie, angioedem
Gastrointestinal Prurit oral, dureri abdominale, crampe, vărsături, diaree
RespriratorCăi respiratorii superioare

Căi respiratorii inferioare
Strănut, congestie mucoasă nazală, tuse, răgușeală, senzația de sufocare,dificultăți de deglutiție



Wheezing, dispnee, cianoză, stop respirator
Cardiovascular Inițial tahicardie, tardiv hipotensiune, aritmii, bradicardie, stop cardiac
Neurologic Modificări ale nivelului de reactivitate, anxietate, amețeală, pierderea conștienței
Altele Gust metalic, crampe uterine, senzația de micțiune imperioasă

Aproximativ 90% dintre manifestări sunt cutanate, 70% respiratorii, 30-45% gastrointestinale și 10%-45% cu simptomatologie circulatorie care poate fi de la palpitații la colaps. Reacțiile severe sunt frecvent respiratorii la copii și circulatorii la adulți.

Diagnosticarea alegiei

Anamneza este vitală în diagnosticarea alergiei. Standardul de aur în diagnostic o preprezintă provocarea alimentară dublu –orb, dar aceasta este mai des folosită în cercetare. Testele cutanate și determinarea nivelurilor IgE specific au sensibilitate crescută, dar specificitate moderată.

Testele cutanate: din cauza unei rate crescute de rezultate fals positive, un test cutanat pozitiv trebuie să fie corelat cu istoricul clinic, în timp ce un test negativ poate fi folosit pentru a exclude o alergie IgE mediată. Dimensiunea reacției locale nu este predictivă pentru severitatea reacției clinice.

Determinările de IgE specifice: Sunt utile când nu se pot face teste cutanate (atunci când pacientul este sub tratament antihistaminic, asociază dermatografism, un număr crescut de alergeni trebuie să fie testat, boli acute sau dermatită atopică formă severă). Determinarea în dinamică a IgE specifice este utilă deoarece nivelurile progresiv scăzute indică faptul că pacientul dezvoltă toleranță la respectivul alergen. Precum testele cutanate, nici determinarea serică nu face previziuni asupra severității reacției.

Tratamentul alergiilor

În prezent, nu există un leac pentru alergiile alimentare. Tratamentul constă în educarea, prevenția and tratamentul propriu-zis al reacțiilor acute. Tratamentul principal în acut se face cu antihistaminice și epinefrină intramusculară. Anitihistaminicele se folosesc atunci când un alergen cunoscut este ingerat și simptomele încă nu s-au dezvoltat. Studiile arată că cetirizina per os acționează la fel ca și difenhidramină. Prin urmare, pot fi folosite cu mențiunea că cetirizina are durată mai lungă de acțiune.

Epinefrina se folosește când predomină simptomatologia circulatorie sau respiratorie, iar reacția progresează și include 2 sau mai multe sisteme. Se folosește și dacă pacientul prezintă urticarie generalizată și vărsături incoercibile, cu sau fără simptomatologie circulatorie sau respiratorie.

Alternative la cele prezentate mai sus sunt beta2agoniștii pentru bronhospasm, oxigen cu flux crescut sau steroizii. Când există hipotensiune antagoniștii receptorilor H2, reumplerea patului vascular și supinația pot fi folositoare.

Dr. Roxana Smădeanu, medic pediatru

http://www.doctorionline.ro