Anul Nou - traditii si obiceiuri in lume.
Istoric
Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, istoricii plasand astfel de sarbatori in vechiul Babilon.
Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Inainte, Echinoctiul de iarna si apoi Craciunul aveau rolul inceputului de An Nou.
In liturghia catolica, 1 ianuarie reprezinta o octava de la Craciun, astfel aceasta zi este dedicata Fecioarei Maria. In acelasi timp, in a opta zi de la Nastere sunt amintite in Evanghelie circumcizia si denumirea pruncului Isus - la fel si in bisericile evanghelice. In biserica ortodoxa, la 1 ianuarie este si ziua Sfantului Vasile, episcop de Cesarea.
In zilele noastre, Anul Nou este intampinat in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - noaptea de Revelion din limba franceza ''veghe'', aici cu sensul de ospat la miezul noptii - cu petarde (sau mai nou, fara) si artificii; la rude, prieteni si cunostinte se fac urari de noroc si sanatate, se ureaza ''La multi ani''
Anul Nou reprezinta, in intreaga lume, innoirea simbolica a timpului, la cumpana dintre ani. In noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, oriunde s-ar afla - intr-o mare metropola sau in varful muntilor - omul sarbatoreste cumpana dintre anul vechi si cel Nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Unele popoare marcheaza trecerea dintre ani in alte perioade ale anului.
Se cunosc multe popoare antice care aveau propriile calendare. Multe culturi primitive foloseau saptamana de 4 zile, posibil dupa cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul in care saptamana avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul in care saptamana avea 8 zile.
Pentru multe secole, grecii si egiptenii au impartit lunile de 30 de zile in 3 parti a cate 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic si calendarul iudaic. In primul, anul are 365 de zile, cat Pamantul face o rotatie in jurul Soarelui, al doilea se construieste in functie de miscarea Lunii in jurul Pamantului fara sa tina cont de miscarea Pamantului in jurul Soarelui, iar al treilea combina in construirea calendarului miscarea de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui cu miscarea de rotatie a Lunii in jurul Pamantului.
In Egiptul Antic, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, eveniment ce se petrecea pe la sfarsitul lui septembrie si fara de care recoltele nu ar mai fi existat.
In 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerand ca perioada anului de 365,25 de zile este prea lunga. A stabilit ca anul are 365,14 zile. Diferenta de 11 minute crestea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani. Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII-lea se foloseste azi si este declarat international pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea tarilor. Folosirea altor calendare se restrange la utilizarea lor doar in religii si culturi particulare. Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea.
In jurul anului 2000 i.Hr., Anul Nou babilonian incepea cu prima luna plina dupa Solstitiul de Iarna (prima zi de primavara). Celebrarea babiloniana a Anului Nou dura 15 zile. Fiecare din acestea era sarbatorita in anume fel, dar istoricii precizeaza ca celebrarile de atunci paleau comparativ cu cele de astazi. Unele obiceiuri s-au pastrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii isi impuneau, cel mai adesea, sa inapoieze proprietarului uneltele imprumutate in anul trecut. Cele mai raspandite angajamente sunt, astazi, pierderea kilogramelor in plus sau lasatul de fumat.
Celebrarea Anului Nou a dainuit de-a lungul secolelor, dar Biserica Catolica a interzis acest obicei pe motiv ca avea elemente pagane. Pe masura ce Crestinismul s-a raspandit, obiceiurile bisericesti s-au impletit cu elementele pagane existente in momentul convertirii. La fel s-a intamplat si cu Anul Nou, care a devenit zi de sarbatoare recunoscuta de biserica in 487, cand se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscuta in jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian.
Anul Nou se sarbatoreste, astazi, in functie de regiune si mai ales de religie. Poporul evreu sarbatoreste Rosh Hashanah - o ocazie solemna si sfanta in septembrie sau octombrie. Biserica ortodoxa rusa sarbatoreste Anul Nou la14 ianuarie, in China acesta cade intre 21 ianuarie si 19 februarie, iar in Iran este sarbatorit in luna martie etc.
Tarile islamice
In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe.
Hindusii
Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.
Sri Lanka
In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.
Vietnam
In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.
Scotia
In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar. In Scotia a aparut si "Auld Lang Syne", unul dintre cele mai populare cantece de Anul Nou printre vorbitorii de engleza. Un cantec vechi, el a fost publicat pentru prima data de poetul Robert Burns, in 1796, in cartea "Scots Musical Museum".
Scotienii cred ca noul an va fi norocos daca primul om care le intra in casa e un barbat brunet.
Spania si Portugalia
Un obicei spaniol de Anul Nou este sa mananci 12 struguri la miezul noptii, pentru a avea 12 luni fericite in anul care vine.
Grecia
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv. Grecii vor avea noroc daca gasesc moneda din prajitura traditionala de Anul Nou.
Australia
Sidney devine, in noaptea noului an, “orasul de smarald”, iar cerul e luminat de artificii in forma de inimi. Cu ocazia trecerii in 2007 si a celebrarii a 75 de ani de la construirea podului Harbour, inimile luminoase vor fi inlocuite de focuri de artificii sub forma de diamante. La reprezentatie vor asista, ca si in anii trecuti, peste un milion de oameni. Atmosfera va fi completata de efecte speciale si lumini, intr-un program nemaivazut si la incheiere peste podul Harbour va ninge cu zapada artificiala, cum niciodata pana acum nu s-a intamplat in tinuturile de la antipozi. Pentru ceilalti australieni, ziua Anului Nou este una a iesirii la plaja cu familiile si prietenii, a carnavalelor si picnicului si, ca unul dintre sporturile preferate, din programul de petrecere a Anului Nou, n-ar putea sa lipseasca surfingul
Austria si Elvetia
In unele parti din Elvetia si Austria, localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.
In Elvetia, pentru parada Anului Nou se fac pregatiri din timp. Dupa ce locurile cele mai intunecoase ale orasului au fost luminate de copii care poarta cu ei candele sau lanterne, fiecare se intoarce acasa, pentru a sarbatori in familie.
Tot cu aceasta ocazie, elvetienii se imbraca in costumatii reprezentand forte ale binelui si raului.
Se spune ca aceia care lasa ca pe podeaua casei sa le scape putina frisca vor avea un an de abundenta.
La 12 noaptea, in Elvetia sunt tinute toasturi pentru toate lucrurile bune care s-au intamplat in decursul ultimelor luni. Imbratisarile si saruturile, cat de multe, le vor aduce noroc elvetienilor in noul an.
Coreea
In noaptea de Ajun, coreenii nu au voie sa doarma. Asta daca nu vor sa se trezeasca in noul an cu sprancenele incaruntite. Pentru a ramane treji si ca sa primeasca stralucirea noului an, toate incaperile caselor sunt luminate.
In Ajun se face curatenie in casa, iar spiritele rele sunt alungate arzandu-se betisoare de bambus. Se credea ca zgomotul facut de betele de bambus inspaimanta duhurile necurate.
Tinerii isi arata atunci respectul pentru cei mai in varsta, urandu-le sanatate si succes in noul an.
Totodata, coreenii cred ca la fiecare astfel de eveniment oamenii imbatranesc cu un an. De aceea, ei mananca o prajitura de orez, Tokkuk, care, simbolic, le mai adauga un an la viata.
Egipt
De Revelion, in Egipt este interzis consumul bauturilor alcoolice, obiceiul ca la masa festiva sa nu se bea alcool fiind pastrat cu sfintenie. Pentru a trece din vechiul in noul an egiptenii se imbraca in haine foarte colorate si neaparat noi. Vizitele de familie sunt un obicei impamantenit. De asemenea, la tara, oamenii merg din casa in casa, intai la prieteni, pe care ii iau in drum pana cand se strang multimi. Cand grupurile din sat se aduna, merg cu totii la urat, la casa primarului.
SUA
Peste Ocean toata lumea sarbatoreste intrarea in Noul An la petreceri traditionale, uneori la baluri mascate cand toata lume vine costumata tematic si cu masti, sau alaturi de multimea care se aduna in locuri specifice, de exemplu in Times Square din New York, sau pe State Street in Chicago. La miezul noptii, suna clopotele si sirenele, cerul este inundat de artificii si toata lumea striga intr-un glas ''Happy New Year'', se imbratiseaza si se saruta. Anul Nou trebuie sarbatorit cum se cuvine asa ca ii este inchinat un toast si se canta Auld Lang Syne.
La cumpana dintre ani, presedintele SUA transmite in mod traditional Mesajul de Anul Nou, obicei preluat de majoritatea statelor lumii si avand o istorie bogata. Primul mesaj al presedintelui de Anul Nou a fost transmis de George Washington nu la 31 decembrie, ci la 8 ianuarie 1790, la New York. In 1801, Thomas Jefferson renuntat la aceasta practica, pe motiv ca era una cu tenta monarhica. De fapt, primul presedinte al Sua s-a inspirat din mesajul transmis de monarhii englezi la incheierea sesiunii Parlamentului. Woodrow Wilson a reluat obiceiul in 1913 si, de atunci, doar cateva cazuri exceptionale au facut imposibila transmiterea de catre presedinte a ''President's Annual Message to Congress''. In aceste cazuri, discursul a fost scris de presedinte si trimis Congresului. In 1935, Franklin D. Roosevelt a schimbat denumirea mesajului in ''State of the Union Address''. Tot atunci, s-a schimbat data transmiterii mesajului, din decembrie in ianuarie sau februarie. Obiceiul s-a pastrat si azi, mesajul fiind transmis in ultima zi de marti din ianuarie, fara sa existe o reglementare scrisa in acest sens. Mesajul Presedintelui Sua i-a inspirat pe presedintii multor state sa isi felicite compatriotii, la cumpana dintre ani.
A doua zi, americanii se duc in vizite pe la prieteni, rude si servesc impreuna masa, se uita la televizor, bucurandu-se de transmisiunile de la parade, cum ar fi Tournament of Roses gazduita in Pasadena California. Parada este extraordinara, intinzandu-se peste 5 mile, cu sute de participanti, orchestre si mai ales o celebritate care este maestru oficial de ceremonie si regina paradei. Paradele difera de la o regiune la alta, avand diferite tematici.
Bolivia si Chile
Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) si mapuche (Chile) este sarbatorit la mijlocul verii, la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slavire a divinitatilor.
Cultura tiwanakota, in acelasi timp cu solstitiul de iarna din emisfera sudica, multumeste divinitatilor Pachamama (Mama Pamant) si Tata Inti (Tatal Soare) pentru roadele apropiatei recolte. Taranii din regiune inchid drumul care conduce la templul din Tiwanaku si il deschid cu cateva ore inainte de rasaritul soarelui, ceea ce reduce numarul turistilor la Puerta del Sol (Poarta soarelui), unde se primesc primele raze ale soarelui in mod simbolic.
In regiunea Araucania, membrii comunitatii mapuche se scalda in apele reci pentru a-si purifica trupul si sufletul, ritual ce dureaza cateva zile pana la 24 iunie, Ziua nationala a popoarelor indigene.
Brazilia
In noaptea de 31 decembrie, ca nicaieri in lume se aduna, pe plajele Atlanticului, la Rio de Janeiro, mai mult de doua milioane de oameni. Minute in sir, cerul este impodobit de lumina artificiilor, timp in care multimea imensa de petrecareti se imbratiseaza rostindu-si urarea: “Feliz Ano Novo!”
La festivitatile din Ajunul Anului Nou, brazilienii participa la un ritual de omagiere a zeitei Iemanja, zeita marii. In larg plutesc mii de barcute de hartie care poarta, luminata de o candela, imaginea ei. Ca ofranda trimisa zeitei marii si iubirii, fiecare arunca in apa crini sau trandafiri albi si diverse cadouri simbolice.
Culoarea alba este considerata ca aducatoare de noroc, iar omagierea zeitei ofera localnicilor speranta unei iubiri noi si pasionale, caci Iemanja, se spune, a iesit din mare pentru a impartasi dragostea.
Africa de Sud
In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval, unde oamenii se imbraca in costume colorate si danseaza pe strazi, in sunetul tobelor.
Olanda
In Olanda, oamenii ard brazii de Craciun pe strazi si lanseaza artificii cand se schimba anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an.
Polonia
In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca ''Noaptea Sfantului Vasile'' - ''Sylvester''. Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.
De anul nou polonezii servesc gogosile traditionale paczki si coc painici in diferite forme: de copil, cruce sau inel. Acestea din urma sunt ascunse in ungherele casei, iar celui care le gaseste i se poate prevesti viitorul an. O cruce simbolizeaza intrarea in calugarie, inelul arata o posibila nunta, iar copilul inseamna ca, dupa nunta, cuplul va avea si un copil.
Se spune in Polonia ca oamenii care se trezesc devreme pe 1 ianuarie, la fel vor face si restul anului.
De asemenea, vor fi norocosi tot anul cei care vor pasi, dupa somnul Ajunului, mai intai pe piciorul drept.
Traditia poloneza nu i-a uitat nici pe cei care vor sa se imbogateasca. Umpland un saculet cu maruntis, polonezii sunt indemnati, conform traditiei Anului Nou, sa alerge pe camp agitand-o si facand mult zgomot. Asta pentru a avea bani in anul care sta sa vina.
Tarile scandinave
Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui.
Rusia
La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou este Piata Rosie, unde cerul se inunda la 12 noaptea de artificii si de dopuri de sticle de sampanie. Cei adunati acolo sunt pusi la curent cu miscarile acelor ceasornicului Saviour. Intre timp, petrec cu Ded Moroz (varianta a lui Mos Craciun sau mai degraba Mos Gerila) care calatoreste insotit de ''Snegurocika'' - fetita de zapada. Ded Moroz poarta o mantie lunga, nu neaparat rosie, ale carei margini sunt brodate cu motive populare rusesti
Panama
Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati.
Birmania
In Birmania, Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului. Oamenii arunca apa din abundenta, iar cei care sunt udati nu au voie sa se supere. Acesta este simbolul fertilitatii.
Germania
Unul dintre obiceiurile stravechi urmate de germani este punerea in apa rece a unei crengute de brad. Forma pe care o fac undele prevesteste viitorul. Daca ea seamana cu o inima sau un inel, inseamna ca va urma o nunta in noul an, iar cea asemanatoare unei barcute prevesteste o calatorie importanta. Bunastarea si mancarea multa se prevede cand in unda ia forma unui porc.
O alta superstitie ii determina pe germani ca, atunci cand servesc cina festiva de Anul Nou, sa lase in farfurie, pana dupa miezul noptii, cate putin din fiecare fel de mancare consumata, asta ca sa isi asigure o rezerva simbolica pentru anul viitor. Nu lipseste din meniu crapul, peste considerat in Germania aducator de sanatate si noroc.
China
La chinezi, Anul Nou se numeste ''Sarbatoarea Primaverii'' si este o zi de multumire si recunostinta pentru lucrurile bune primite in anul care s-a incheiat. Potrivit calendarului chinez, Anul Nou vine in prima zi cu luna plina dupa intrarea Soarelui in constelatia Varsatorului. Potrivit calendarului gregorian, acest lucru se intampla nu inainte de 21 ianuarie si nu mai tarziu de 19 februarie.
''Sarbatoarea Primaverii'' are la chinezi o istorie de circa 4000 de ani. In trecut, oamenii considerau un an drept perioada rotatiei complete a planetei Saturn. Dupa calendarul traditional chinezesc, insa, un an este considerat drept perioada in care luna face 12 rotatii in jurul Pamantului, fiecare rotatie durand o luna.
Cu cateva zile inainte de petrecere se face curatenie in casa, presupunandu-se ca astfel sunt ''maturate'' urmele de ghinion. Ferestrele si usile sunt vopsite si apoi decorate cu ornamente de hartie, dar si cu versuri pe teme precum fericirea, bunastarea si viata lunga. Potrivit datinilor populare chinezesti, sarbatoarea dureaza pana in ziua de 15 a primei luni, care marcheaza ''Sarbatoarea Lampioanelor''. La aceasta procesiune stradala participa numerosi oameni care canta, danseaza si duc lampioane urmand un imens dragon. Acest convoi se presupune ca lumineaza drumul Anului Nou. Atmosfera sarbatoreasca culmineaza in ultima seara a anului, care este Revelionul si in prima zi a primei luni care este Anul Nou.
China este un stat multinational in care conlocuiesc 56 de comunitati etnice. Fiecare nationalitate are traditii diferite in legatura cu Anul Nou, dar pentru toate nationalitatile masa din seara de Revelion, numita ''Masa Reintregirii'', reprezinta un moment important pentru fiecare familie. Indiferent unde se afla, toti membrii familiei incearca sa se intoarca la casa parinteasca pentru a servi impreuna ultima masa a anului. Exista consemnari istorice potrivit carora chiar si cei pedepsiti cu inchisoare erau eliberati pentru noaptea de Revelion, pentru a fi alaturi de familie.
In sudul Chinei, aceasta masa este bogata si copioasa, cuprinzand de obicei peste 10 feluri de mancare, fiecare reprezentand diferite dorinte. Branza de soia si pestele sunt simboluri ale bogatiei, crevetele roz - simbol al fericirii si insufletirii, stridile uscate - simboluri ale bunastarii, salata de peste crud (yu sheng) - al norocului si prosperitatii, parul de inger (Fai-hai - preparata din alge de mare cu aspect de par, comestibil insa) - al prosperitatii, iar galustele fierte in apa (Jiaozi) - ale bunastarii in viata familiala.
Cel mai important fel de mancare este coltunasul. Coltunasul cu o moneda inauntru este pentru cel care o gaseste semn de noroc in anul ce vine. Miezul noptii este marcat de sute de focuri de artificii (in marile orase sunt interzise), despre care se crede ca alunga spiritele rele. Se spune, conform traditiei, ca primul barbat care reuseste sa aprinda ''pocnitorile'' are dreptul sa inceapa cel dintai munca la camp si ca, in anul ce vine se va bucura de o recolta bogata. Se sta de veghe toata noaptea intrucat, conform traditiei, daca stai treaz in noaptea Anului Nou, vei trai mai mult.
In prima zi a Noului An, oamenii se imbraca cu haine noi, fac vizite rudelor si prietenilor sau primesc invitati. Ei isi adreseaza reciproc Xin Nian Hao (''La Multi Ani”). Dupa aceea, oaspetii sunt invitati sa serveasca bomboane, fructe si ceai.
Cei mai fericiti sunt oameni de etnie luoba, care petrec de trei ori Anul Nou. Prima data are loc la 1 noiembrie cand se termina toate recoltele. Oamenii se odihnesc trei-cinci zile, perioada in care se taie in fiecare gospodarie trei gaini, se fac 40 de litri de vin dulce si 20 de litri bauturi alcoolice din porumb si se pregatesc 10 kilograme de gogosi din faina de orez, din care se ofera cadouri decanului de varsta al neamului. In aceste zile, nimeni nu se ocupa cu lucrarile agricole, nici de vanat si pescuit. Apoi se fac pregatiri pentru cel de-al doilea An Nou - Anul Mare - care incepe la 1 decembrie. Indiferent de recolta, aceasta sarbatoare este la fel de importanta. La 29 noiembrie se sacrifica porci si vaci. A doua zi la depozitele de cereale se taie cate o gaina pentru fiecare tip de cereale. De obicei trebuie taiate 5 gaini. Apoi cerealele se stropesc cu sangele acestora, pentru a cere o recolta bogata in acel an. Cea de-a doua sarbatoare de Anul Nou este la 1 ianuarie. In serile de 3 si 4 ianuarie se aprinde un foc mare sub un copac sau intr-o sala, la care oamenii in varsta sau seful tribului povestesc celor tineri traditia acestei etnii. Populatia luoba nu are limba scrisa. Cultura si literatura lor au fost transmise prin viu grai din generatie in generatie.
Irlanda
Spre deosebire de ceilalti europeni, care se inghesuie pe strazi la privit de artificii, irlandezii cred ca e mai in siguranta sa iti petreci ajunul Anului Nou acasa. Asta fiindca pe afara misuna zane si alte spirite, cu care nu e bine sa te intalnesti.
In aceasta noapte, dupa o traditie veche, fetele care isi pun sub perna vasc sau iedera sfintita isi vor visa sortitii.
Pentru a-si chema fericirea, locuitorii Irlandei agata in afara ferestrelor si usilor casei, o bucata din painea Craciunului sau din prajitura traditionala de sarbatori. Astfel, ghinionul si necazurile nu se vor abate asupra caminului.
Israel
Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste ''Rosh Hashanah''. Data acestuia variaza in fiecare an, intrucat calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea, data Anului Nou fiind fixata astfel pentru ca fermierii sa poata merge la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte.
Traditia vorbeste despre o carte a Raiului in care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune si rele si, la sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea lor in timpul anului care a trecut. Totusi, tuturor oamenilor li se dau zece zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, ''Yom Kipur'', pentru a se cai pentru raul pe care l-au facut. Daca sunt sinceri, se presupune ca Dumnezeu ii iarta si, la Yom Kipur, El scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit unul altuia felicitari cu mesajul traditional ''Fie sa ti se scrie un an bun''. Ei schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou.
Cina de Anul Nou este decorata cu lumanari de sarbatoare aprinse si de pe masa nu lipsesc fructele proaspete de sezon, in special strugurii. Printre felurile traditionale se numara painea, cunoscuta sub numele de ''Challah'', prajitura cu miere si pestele (simbolizeaza prosperitate si belsug).
Tibet
Anul Nou in Tibet se numeste ''Losar'' si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an se numesc Gutor si se petrec facandu-se pregatiri pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere. De asemenea, hornul este curatat de funingine. Exista anumite feluri de mancare speciale pentru Anul Nou precum supa ''noua'' preparata din 9 ingrediente (carne, grau, orez, cartofi dulci, branza, mazare, ardei verzi, fidea si ridichi). Aceasta este servita cu gogosi mici continand aschii de lemn, hartie sau pietricele si se spune ca prezic daca viitorul va fi bun sau rau. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. Se merge la manastiri si se dau daruri la calugari, se arunca pocnitori si se folosesc torte pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor. In ziua de Anul Nou, oamenii se trezesc devreme, se imbaiaza, se imbraca, apoi onoreaza zeii in sanctuarele din casele lor si le ofera ofrande. Ofranda poate fi un animal, pasare sau chiar demoni confectionati dintr-un fel de gogoasa numita ''torma''. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.
Cambodgia
In Cambodgia, Festivalul pentru sarbatorirea Anului Nou (denumit Chaul Chnam Thmey, care in traducere ar insemna intrarea in noul an) incepe pe data de 12, 13 sau 14 aprilie conform calendarului gregorian si dureaza de trei zile, fiecare zi avand denumire si activitati specifice. In cinstea acestui eveniment oamenii isi fac curatenie in case si apoi le decoreaza. Se realizeaza un altar pentru spiritul lui Tevada Chhnam Thmey care se presupune ca vine pe Pamant in aceasta perioada a anului. Altarul este realizat dintr-o statuie a lui Budha, flori, lumanari, tamaie, un bol cu apa parfumata, mancare si bautura.
In prima zi, numita si Maha Sahgkrant, oameni merg la manastire sa se roage si sa participe la ceremonii, ocazie cu care este adusa mancare si ofrande calugarilor. Tot in aceasta zi in interiorul manastirii sunt ridicate niste movile din nisip, decorate cu cinci steaguri, unul in mijloc si celelate patru pe margini; la manastiri pe durata festivalului se joaca diferite jocuri traditionale (Tug-Of-War, Angkunh si Boh Choong).
Ziua a doua, numita Vana Bat, este ziua reuniunii de familie, se fac vizite, urari de bine si sunt oferite daruri in special parintilor si bunicilor in semn de respect. Tot in aceasta zi familiile merg din nou la manastire si le cer calugarilor sa se roage, de data aceasta si pentru cei disparuti.
In ziua a treia, Loeung Sack, calugarii binecuvanteaza movilele, iar statuile lui Budha din case si de la manastiri sunt spalate, cu apa parfumata. Acest obicei se spune ca, odata practicat, va aduce fericire, noroc si viata lunga si ploaie in anul care vine. Tot in aceasta zi, in semn de respect fata de parinti, copiii le spala acestora picioarele.
India
Festivalul de Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor. Acesta se sarbatoreste diferit in diferitele parti ale Indiei. Pentru hindusii din nord, Diwali este sfarsitul anului vechi si inceputul celui nou. Timp de 3 zile la sfarsitul lui octombrie sau inceputul lui noiembrie, toate satele si orasele stralucesc in mii de lumini. Casele lor sunt impodobite cu mici lampi cu petrol numite diwa. Aceste mici lumini se gasesc in temple, case, de-a lungul pervazelor ferestrelor si aleilor din gradini. In orase se folosesc lumini electrice pentru a lumina cladirile. Acestea se folosesc pentru a alunga raul si a-l inlocui cu binele. Oamenii incearca sa finalizeze toate treburile neterminate, pentru ca Diwali marcheaza sfarsitul anului.
Oamenii de afaceri platesc toate datoriile si noile registre sunt binecuvantate inainte de Anul Nou. Este un timp pentru noi inceputuri. Oamenii cumpara lucruri noi pentru casa, noi unelte sau chiar haine, cei care isi permit. Se trimit felicitari si se fac daruri. Se fac planuri pentru Noul An si uita toate conflictele, caci acesta este un timp al bunatatii si generozitatii. Chiar si animalele de povara sunt spalate si impodobite pentru festival.
Diwali este si un festival religios. Hindusii credeau in zeul print Rama. Acesta si-a pierdut regatul si sotia i-a fost rapita de un demon pe nume Ravana. Dupa multe batalii cu acesta, ajutat de maimuta razboinica Hanuman, el l-a invins pe Ravana si si-a recuperat sotia. Hindusii sarbatoresc sfarsitul fericit al acestei povesti. Ei isi amintesc tristetea si triumful lui Rama precum si incoronarea lui. Binele invingand raul, lumina invingand intunericul. Lakshmi, zeita bunastarii si a norocului, este de asemenea sarbatorita in aceasta perioada. Lampile aprinse ii arata drumul spre case, astfel ca ea poate binecuvanta si aduce noroc pentru tot anul. In temple si in casele oamenilor, imaginile zeilor sunt decorate cu flori si la picioarele statuilor zeilor se pun fructe ca ofranda, in timp ce se spune o rugaciune. In temple au de asemenea loc ceremonii unde se citeste povestea lui Rama si a sotiei sale, cu o luna inaintea festivalului de Anul Nou. Se canta cantece sacre numite Bhajans si dansatorii executa o ceremonie numita arti in care o lampa este leganata in dreptul imaginilor zeilor.
Japonia
Anul Nou in Japonia, numit si Shogatsu este cea mai importanta sarbatoare din calendarul japonez. Zilele de sarbatoare sunt considerate intre 1- 3 ianuarie si in aceasta perioada majoritatea companiilor, magazinelor, scolilor si oficiilor guvernamentale sunt inchise.
Pregatirile de Anul Nou incep de la jumatatea lunii decembrie sau inca din luna noiembrie cand se achizitioneaza sau se confectioneaza cartile postale numite nengaiyo. Cele destinate partenerilor de afaceri sunt procurate din comert, in schimb pentru familie de obicei sunt confectionate manual. De obicei aceste felicitari ilustreaza sub forma unei caricaturi animalul care reprezinta anul viitor, in zodiac. Persoana care le trimite adauga alaturi un scurt mesaj scris de mana, pe spatele felicitarii, prin care este manifestata multumirea pentru ajutorul acordat in timpul anului trecut si speranta ca acesta va continua in anul ce vine. Aceste felicitari sunt pastrate de serviciu postal, si trimise apoi toate in ziua de Anul Nou
In timp ce se apropie sfarsitul anului, japonezii petrec cateva zile facand curatenie in toata casa, acest eveniment care se numeste o-soij. Dupa curatenie se incepe decorarea caselor cu ornamente specifice cum ar fi Shimekezari - o franghie de paie cu diferite decoratii si Kadomatsu - un aranjament din crengi de pin si bambus, dispuse in fata usii de la intrare pentru a purifica casa la venirea anului nou. Uneori sunt decorate si masinile cu ornamente din pin sau bambus. Tot in aceasta perioada se face curatenie si in temple.
De Anul Nou, sunt organizate petreceri numite bonenkai - de obicei intre colegii de firma, pentru a uita grijile si necazurile din anul ce a trecut si de a primi noul an cu mintea libera.
In timpul sarbatorilor copiii primesc o suma de bani, asa numita Otoshidama, oferita de parinti in plicuri special decorate.
La miezul noptii de la templele budiste se pot auzi clopotele care bat de 108 ori (de opt ori pentru anul vechi si de 100 ori pentru anul ce vine), invocand astfel Anul Nou. Oamenii se aduna la temple, pentru prima vizita pe Anul Nou, pun bani intr-o cutie special amenajata si apoi isi aduna mainile si se roaga pentru siguranta, fericire si bunastarea familiei; dupa rugaciune, majoritatea oamenilor isi citesc soarta, ravasul primit fiind apoi agatat de un pom. Inainte de a pleca de la templu toata lumea isi cumpara un talisman numit Omamori, care are rol de protectie impotriva bolilor, accidentelor si dezastrelor.
La 2 ianuarie are loc anual Ippan Sanga, ceremonia prin care publicul poate oferi felicitari cu ocazia anului nou familiei regale. Suveranul japonez iese la balconul resedintei, insotit de sotia sa, urandu-le, la randul lor, un an nou fericit supusilor. Este una din cele doua ocazii din timpul anului in care publicul are acces in gradina Palatului imperial. Pentru acesta, insa, trebuie facute programari cu trei ani inainte, numarul vizitatorilor fiind limitat.
Kagami Biraki marcheaza incheierea seriei de ritualuri dedicate Anului Nou, pe departe cea mai importanta sarbatoare japoneza, ce are loc in a doua zi de duminica din luna ianuarie. Traducerea literala a sintagmei Kagami Biraki este ''Oglinda Deschisa'', dar sarbatoarea este cunoscuta sub denumirea de ''Ceremonia Taierii Orezului'' datorita ritualului oferirii unor prajituri rotunde din orez, denumite Mochi.
Sarbatoarea are la baza o legenda japoneza despre un zeu care a cazut in dizgratia celorlalte divinitati din cauza firii sale nemiloase. Alungat, zeul s-a retras intr-o pestera izolata unde a dat peste un obiect asemanator unei oglinzi care l-a fortat sa se uite la reflectia sa si sa se autoanalizeze. Dupa multi ani de cugetare, zeul s-a intors, complet schimbat, la celelalte divinitati. Sensul profund al acestei legende se refera la puterea autocunoasterii si a introspectiei.
Thailanda
Festivalul Anului Nou in Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie conform calendarului gregorian. Obiceiurile difera de la regiune la regiune, dar cea mai interesanta este aruncarea cu apa. Oamenii se stropesc fara sa tina cont de diferenta de varsta sau de superioritatea adversarului, acest obicei avand loc de sute de ani, pentru ca anul care vine sa fie ploios. Se viziteaza manastirile, credinciosii se roaga aducand ofrande precum orez, fructe, si dulciuri sau mancare pentru calugari. Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei pasari din colivie sau a unui peste din acvariu. Pestii sunt dusi la mare si sunt eliberati toti in acelasi timp. Foarte populare sunt si concursurile de frumusete sau construirea castelelor de nisip. Sunt practicate sporturi traditionale ca hoop-takraw sau jocul cu betele dar si o mare varietate de jocuri populare si spectacole. Un alt obicei foarte important este spalarea statuilor lui Budha.
Italia
De Anul Nou, Napoli este principalul punct de atractie in Italia. Acolo are loc cel mai mare spectacol de artificii, precedat de cantece si dansuri. Nu lipsesc spumantele si vinurile, iar localnicii pun mare pret pe mancare. Italienii cred ca o cina festiva care include carnea de porc le va aduce multa bogatie in viata.
Totodata, petrecerea trebuie sa se intinda pana la rasarit, iar ca simbol al dorintei de reinnoire, locuitorii Italiei isi arunca pe fereastra, cu aceasta ocazie, lucrurile vechi.
http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=6420
