• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute

Io am inteles ca Bunelul deja are alt ADN :D:


"Cu o schimbare celular a simtiti ca şi cum nu sunteţi aici."
Se poate simti epuizare, pentru că suntem în schimbare literalmente celule şi de a deveni fiinte noi. Ca un copil nou, posibil să aveţi nevoie de multa odihna. Confuzie mentală şi nu putea să se concentreze asupra sarcinilor de rutină se poate întâmpla ca suntem programate pentru ceva mai mare. Dureri in tot corpul pentru care nu există niciun motiv specific sunt comune. Multi oameni se simt ca şi cum acestea sunt de gând nebun. Dacă se duc într-un cabinet medical ortodox, cel mai probabil acestea vor fi puse pe Prozac, deoarece ei nu pot defini ce este. "


A "omis sa spuna de "vibratii " =)) de scapari de moment :D:

Din acest motiv a conceput Celulact-ul ,sa-l scape de dureri :D:
 
mare teapa :D si asta la fel ca istrate =))
ia vedeti aici:Fox lied to make money off of innocent people. She lied to cash in on our beliefs about the changes the planet is making. She took advantage of us and many others.
 
Ce nu stiati despre marii magicieni .



Celebrele trucuri de iluzionism au explicaţii dintre cele mai banale, deşi prezentate la scenă deschisă lasă de fiecare dată cu gura căscată de uimire mii de spectatori

De la clasicele trucuri cu iepuri scoşi din joben, ouă înghiţite şi femei tăiate pe din două, iluzionismul de astăzi a ajuns un show bine regizat, cu iluzii din ce în ce mai sofisticate, care folosesc din plin tehnologia modernă. Totul e aranjat astfel încît să transpună privitorii într-o lume aparent supranaturală. Dar iluzionistul nu „lucrează cu diavolul“, cum ar crede spectatorii mai slabi de înger. E un om ca toţi oamenii, doar că stăpîneşte bine prestidigitaţia, are cunoştinţe de fizică şi e dotat cu un adevărat arsenal tehnologic. Chiar şi trucurile de magie care par imposibil de explicat au soluţii simple. Monitorul Expres vă dezvăluie secretele celor mai spectaculoase numere de iluzionism.

Regie perfectă

De obicei, scena e învăluită în semiîntuneric şi fum. Reflectoarele trimit lumini nu spre magician, ci către spectatori. Iluzionistul, îmbrăcat în frac, pe vremuri, sau cu pantaloni evazaţi şi pieptul dezgolit, în zilele noastre, vorbeşte mult. Are o voce seducătoare, chiar el e un tip care cade cu tronc doamnelor din prima clipă. Domnii sînt vrăjiţi de asistente, dudui gingaşe, în costume de baie cu paiete, care par neajutorate şi deloc pricepute. De fapt, au rolul cel mai important în trucul cu care publicul va fi păcălit. Ele se lasă tăiate, împunse cu săbiile, suspendate sau chiar volatilizate. Nevinovaţi par şi spectatorii, dintre care, cei mai mulţi sînt complici la realizarea iluziei. Cutiile speciale, cuştile, sforile, săbiile, bilele, cărţile de joc par autentice. Dar nu sînt nici pe departe cele pe care le putem cumpăra din magazin. Restul dispozitivelor sînt invizibile, ascunse prin podea, tavan sau obiecte. Aceasta este recuzita unui spectacol de magie cu care privitorii se lasă păcăliţi, provocaţi, şi, în final, amuzaţi.

Iozefini a locuit în Braşov

Maestrul Iozefini (Aurel Iozif), a fost timp de două decenii director al Circului de Stat din Bucureşti. A murit în 1994, la vîrsta de 75 de ani. „N-am făcut nicio şmecherie ca să mă nasc, faptul acesta s-a petrecut, cum s-ar spune, independent de voinţa mea“, spunea el în cartea autobiografică „Memoriile unui scamator“. Iozefini a fugit cu un circ ambulant la 13 ani, ca să se facă artist de circ. Un magician l-a iniţiat în arta prestidigitaţiei vreme de cinci ani. S-a angajat la Circul de Stat chiar de la înfiinţare şi n-a mai plecat pînă în 1993. „A fost şi este un mare artist. A jucat în filme, a scris scenarii, şapte cărţi. Scria noaptea la maşina de scris cu un singur deget“, spune Leonard Iozefini, fiul maestrului care, la maşina de scris, n-avea deloc dexteritate. „Tata iubea Braşovul, aici a fost a doua lui casă. Şi-a cumpărat un apartament în Poiana Braşov, unde şi-a scris cîteva cărţi“, mărturiseşte Leonard.

Maestrul şi hoţul de buzunare

Fiul a moştenit talentul tatălui şi face iluzionism de 23 de ani. Nu-i plac compromisurile şi tehnicile moderne, „Baza e manipularea şi prestidigitaţia. Oricît de utile ar fi tehnicile moderne, trebuie să faci şi tu ceva, să creezi o iluzie prin muncă“. Leonard mărturiseşte că a petrecut sute de ore în oglindă pînă a ajuns să aibă iuţeală de mînă. Mîinile unui iluzionist sînt foarte importante. Trebuie să aibă o anumită flexibilitate şi fineţe. Leonard tocmai s-a întors din deltă, unde a fost la pescuit. „Mi-am făcut mîinile varză, trebuie să le dau cu cremă“, spune el, mărturisind că i s-a întîmplat şi lui, ca oricărui magician, să dea greş, scăpînd lucruri care trebuiau bine ascunse. „Publicul trebuie păcălit, nu minţit“, e deviza lui. Cele mai faimoase numere cu care s-au afirmat cei doi Iozefini sînt cele de prestidigitaţie, bazate pe tehnica palmării de monede, ţigări, bile, cărţi de joc, ouă, baticuri, pahare, lumînări, inele, portofele, ceasuri. Un hoţ de buzunare i-a palmat maestrului un portofel, în tramvai. Iozefini a observat, apoi şi l-a luat înapoi. La coborîre, i-a spus hoţului: „Şefule, să ştii că portofelul meu e tot la mine!“

Cartea din spatele vitrinei

Din saloanele elegante şi music hall-uri, iluzionismul a ieşit pe stradă. Magicienii fac trucuri cu trecători, creînd iluzia că aceştia sînt nişte necunoscuţi. De cel mai mare succes se bucură trucurile cu cărţi de joc, care s-au diversificat enorm, datorită fanteziei fiecărui iluzionist în parte. David Blaine zăpăceşte oamenii cerîndu-le să aleagă o carte din pachet, să se uite numai ei la ea, apoi, să bage cartea înapoi în pachet. Magicianul aruncă pachetul, răsfirînd cărţile, înspre vitrina magazinului din apropiere. Cartea aleasă de trecător rămîne lipită pe sticlă. Pe dinăuntru. Spectatorii rămîn înmărmuriţi. Cum se face acest truc? Locul scamatoriei trebuie ales în preajma unei vitrine mari. Spectatorii trebuie să stea astfel încît să nu fie tentaţi să privească spre geam. În timp ce trecătorul alege cartea, aceasta va fi văzută şi de colaboratorul iluzionistului, aflat în spatele vitrinei. El va alege dintr-un pachet identic de cărţi, pe cea pe care o ţine minte spectatorul şi o va lipi cu adeziv de sticlă. Apoi se va retrage, înainte ca magicianul să arunce pachetul spre geam.

Magie în sticla de bere

Dar, cum face Blaine trucul cu cartea de joc care apare subit într-o sticlă de bere? Spectatorul alege o carte din pachet şi scrie pe ea numele său. Cartea intră înapoi în pachet şi cărţile se amestecă. Magicianul aruncă cărţile răsfirate în spatele spectatorilor. Cartea semnată apare într-o sticlă de bere. Spectaculoasă şmecherie care lasă cu gura căscată pe cei de la bar. Dar atît de simplu de realizat! E nevoie de un colaborator, operatorul sau unul dintre oamenii din echipa de lumini. Atunci cînd iluzionistul bagă înapoi în pachet cartea semnată, de fapt, o subtilizează şi o pasează colaboratorului. Spectatorii sînt atenţi doar la magician, nu la ce se petrece în spatele lui. Asistentul se strecoară pînă la sticlă şi introduce cartea semnată în ea. Şi , hocus-pocus, magia e gata!

Industria Copperfield

Magicienii moderni descoperă însă în fiecare zi noi metode de a păcăli oamenii ca să-i distreze. David Copperfield a revoluţionat domeniul magiei transformînd numerele de iluzionism în adevărate demonstraţii de supranatural. O adevărată industrie, care se ţine cu cheltuială enormă, funcţionează pentru un număr de iluzionism în spectacolele lui. Dar magia comercială se bazează tot pe iluzii optice, la fel ca cea de acum 3.000 de ani. Vestitul magician, aşteptat în luna decembrie să ne încînte la Bucureşti, a fost demascat. Amatorii de iluzionism au descoperit secretul scamatoriilor şi au popularizat pe Internet soluţiile trucurile sale. Clipurile video care se găsesc din belşug pe Internet pot fi acum urmărite în slow motion, adică încet. Putem da înainte, înapoi, putem face stop-cadru şi astfel, putem observa mai bine ce se petrece şi cum are loc magia.

Levitaţie pe stradă

Unul dintre cele mai spectaculoase numere de magie este levitaţia. O poate face oricine. Dacă vreţi să vă băgaţi în sperieţi prietenii, demonstraţi-le că puteţi zbura. Aveţi nevoie de un taburet şi de un prieten pictor. Alegeţi o alee, un spaţiu larg, o cameră mare, care să ţină spectatorii la distanţă, dar nu foarte departe de locul unde vreţi să levitaţi. Pictorul trebuie să vă picteze scaunul exact în culorile fundalului, astfel încît acesta să apară invizibil ochiului. Cel mai bun e peretele perfect alb, fără detalii, pe care scaunul alb se va camufla perfect. Urcaţi frumos pe scăunel, încet, ca şi cum v-aţi desprinde greu de pămînt şi veţi provoca prietenilor cea mai pură iluzie de levitaţie. Şi o mare spaimă. Evident, nu trebuie să-i lăsaţi pe cei sceptici să treacă cu palma pe sub tălpile dvs. Deşi, unii magicieni au trecut şi peste acest neajuns, suspendînd de perete scaunul.

Iluzia plutirii

Un alt truc de levitaţie, care vă va oferi o desprindere de mai joasă înălţime, dar mai uşor de realizat, este levitaţia lui Balducci. Iluzia poate fi obţinută oriunde, oricînd, fără recuzită. Trebuie să vă aşezaţi cam la 8 metri de spectatori. Poziţia contează foarte mult, trebuie să fiţi privit dintr-un unghi de 45 de grade. Un unghi greşit va strica tot efectul. Trebuie să anunţaţi că veţi încerca să vă ridicaţi deasupra solului, dar nu sînteţi sigur că vă va reuşi, deoarece e foarte greu şi nu ştiţi dacă aveţi starea necesară să vă concentraţi. Talpa piciorului dinspre spectatori trebuie să rămînă paralelă cu solul, în timp ce vă ridicaţi pe vîrful celuilalt picior. Nimeni nu va vedea piciorul de sprijin, dinspre audienţă va fi vizibil doar corpul dvs. care se ridică cu tot cu pantofi cîţiva centimetri deasupra podelei. Reveniţi uşor şi pregătiţi-vă pentru ţipete de mirare şi feţe speriate.

Şiretlicul lui Blaine

Şi totuşi, Copperfield şi Blaine zboară altfel. David Blaine şi-a aşezat şi el operatorul în unghiul potrivit, dar oamenii îl înconjurau din toate părţile. Totuşi, numărul i-a reuşit spectaculos şi s-a ridicat chiar 10-15 centimetri. Realitatea e alta decît cea filmată. Iluzionistul este ajutat de nişte cabluri de care este suspendat în momentul levitaţiei, cabluri invizibile deoarece se confundă cu decorul. Trucul lui Blaine este posibil numai cu ajutorul camerei de filmat. Iar uimiţii spectatori nu sînt decît figuranţi plătiţi. Adevărata magie este o artă şi nu se bazează decît pe îndemînarea iluzionistului de a prepara perfect o iluzie optică, de a înşela ochiul, nicidecum pe şiretlicurile camerei de filmat. S-a calculat că, fără efectele speciale de televiziune, doar 80% dintre trucurile lui Blaine ar fi posibile.

Aparatul de levitat

Uneori, trucul nu se datorează camerei de filmat. Un maestru al zborului este David Copperfield. Cu vocea lui învăluitoare, flecăreşte despre una alta şi deodată începe să plutească pe deasupra capetelor spectatorilor, într-un nor de fum albastru, menit nu doar să creeze o atmosferă feerică, ci şi să ascundă şiretlicuri. „Doamne, zboară!“, exclamă şi femei şi bărbaţi, înmărmuriţi de groază. Copperfield nu e decît un iluzionist, în niciun caz Satana sau vreu un înger, nici măcar budhist. Cum poate să facă aşa ceva? În realitate, niciun om nu poate zbura, decît dacă e agăţat de nişte cabluri, dirijate de o întreagă maşinărie (foto).
Chiar şi atunci cînd Copperfield intră într-o cuşcă de sticlă pentru a demonstra că nu e suspendat de nimic, există o explicaţie bazată pe calităţile sticlei speciale, de tip acrilic. Ca un superman, pluteşte ţinînd în braţe şi o spectatoare, aleasă la întîmplare din public. Aparatul de levitat, destinat special creării de iluzii optice, a fost inventat şi brevetat de către John Gaughan (foto) din Los Angeles, la 7 iunie 1983.

Dispariţii misterioase

Revista „Forbes“ l-a clasat pe David Copperfield pe locul 6 în topul celor mai bine plătiţi oameni din divertisment, înaintea Madonnei, a lui Kevin Costner şi a lui Arnold Schwarzenegger. Iluzionistul a adus arta magiei la rang de perfecţiune. În 1980, a făcut să leviteze un Ferrari, în 1981, a volatilizat un aeroplan. Încîntat de succes, Copperfield s-a specializat în dispariţii de obiecte mari. În 1983, a făcut să dispară nici mai mult nici mai puţin decît Statuia Libertăţii din New York. A zburat pe deasupra Marelui Canion, a trecut prin Marele Zid Chinezesc, a evadat din Alcatraz, a dispărut în triunghiul Bermudelor, a trecut peste cascada Niagara, a făcut să dispară un vagon din Orient Express, a declanţat o ninsoare din palmele goale şi a scăpat teafăr dintr-un vîrtej de foc. „Vreau să trec mai departe de imposibil“, este motto-ul lui.

Cooperfield şi-a pierdut schiţa

Copperfield este forţat de deconspiratorii trucurilor lui să inventeze altele noi. El a pierdut schiţa originală a trucului prin care face să dispară Statuia Libertăţii. Cineva a găsit-o şi a publicat-o pe Internet. Toată lumea ştie acum că a folosit anumite unghiuri de filmare şi de aşezare a publicului, o emisie de gaz care a refractat lumina şi a oferit spectatorilor un peisaj fără vestitul turn. Iar celelalte obiecte mari - cum e Turnul Eiffel - au părut că dispar datorită platformei rotative pe care stătea publicul. Practic, nu statuia s-a mutat, ci spectatorii. În acest fel, poate dispărea orice obiect, oricît de mare. Poate cînd va veni la Bucureşti, Copperfield va încerca să dispară Casa Poporului. N-ar fi mare lucru.

Şi-a scos inima

David Blaine a smuls capul unui pui viu, l-a arătat la lume şi apoi l-a pus la loc. Orătania şi-a revenit. A readus la viaţă o pasăre moartă, găsită într-un parc. Chris Angel, un alt magician la modă, a suflat peste un fluture desenat pe hîrtie şi acesta a înviat. Toate aceste trucuri se petrec cu public. Un public format din amici care ştiu unde să se aşeze, cum să se mire. Totul se bazează pe palmaj, o tehnică de bază a iluzionismului prin care fiinţele vii pot fi făcute să apară şi să dispară sau înlocuite cu altele. La fel se petrec lucrurile cînd David Blaine, în direct la televiziune, îşi scoate inima din piept. De fapt, are un strat dublu de piele. Între pielea reală şi cea falsă se află o inimă şi un rezervor cu sînge. Evident, ca magia să aibă efect total, iluzionistul a leşinat.

Femeia din două bucăţi

O veche iluzie constă în tăierea unei persoane în două sau trei părţi. Asistenta intră în dulapul de lemn, iar magicianul o taie cu drujba sau fierăstrăul circular. „Trucul constă în folosirea a două femei, dintre care una e ascunsă în ladă. În momentul cînd fierăstrăul acţionează, se strîng fiecare în compartimente diferite. Una lasă să i se vadă capul, cealaltă picioarele“, explică Iozefini. Dulapul e modificat şi are un fundal negru. Restul e iluzie. Chris Angel a dus acest truc pînă aproape de sinistru. Într-un parc, a desfăcut în două o femeie culcată pe o bancă. Nici măcar n-a făcut el magia, a rugat doi trecători să tragă de braţele şi picioarele femeii. Cei doi au rămas cu cîte o jumătate de trup în mîini. Bustul, îngrozit, a început să fugă, dar evident, nu pe picioare, ci exact cum fac invalizii fără picioare, tîrîndu-se. N-a curs picătură de sînge, iar lumea era să facă infarct. Cert e că iluzionistul a folosit cîteva elemente ajutătoare: fusta lungă a asistentei, banca plasată într-un loc special, cu o groapă dedesubt, o asistentă cu handicap real, care stăpîneşte perfect deplasarea fără picioare şi nepreţuita cameră de filmat care a suprapus cadre din momente diferite.

Cafeaua cu dolari

Bun actor, dar şi bun iluzionist, Chris Angel a mai zburat pe deasupra unor blocuri şi a mers pe apă. Tot camera de filmat l-a ajutat suprapunînd două filmări distincte: cea în care piscina e liniştită şi cea în care el merge pe o scîndură. A rezultat un mers pe scîndură perfect pe deasupra apei. Pe sub el, mai treceau, pentru sporirea efectului, înotători. Poate cea mai frumoasă magie a lui Blaine e cea cînd a făcut să apară în cafeaua unui cerşetor zeci de dolari veritabili. Cum a făcut? Cheia e paharul cu fund dublu. I-a oferit cerşetorului cafeaua. Dar nu l-a lăsat să bea, ar fi dat de monedele de dedesubt datorită cărora lichidul se înălţase. Apoi i-a luat mîinile şi împreună au început să frece paharul ca să se producă magia. Blaine a rotit un pic fundul paharului, cît să se scurgă cafeaua în compartimentul fals. Evident, au rămas doar monedele. Din păcate, e doar magie. Nu pot răsări bani în ceaşca de cafea. Aceasta e frumuseţea magiei: dă impresia că şi ceea ce e imposibil se poate.

Magicianul străzii

David Blaine are 33 de ani şi a copilărit în New Jersey. Pe la 15 ani, s-a apucat de magie. Înregistrînd cîteva trucuri originale, a trimis filmul la postul ABC. A avut mare succes. În doi ani, a devenit celebru în America. În 1999, filmul său, „David Blaine: Street Magic“, a fost realizat cu colaborarea lui Leonardo DiCaprio. A recurs şi la numere periculoase, mînat de ambiţia de a doborî recordurile lui Houdini, idolul său. A stat închis într-un coşciug de sticlă vreme de 7 zile (foto), într-un cub de gheaţă zeci de ore, într-o cutie suspendată 44 de zile, sub apă 7 zile. Totul fără să mănînce, sub privirile trecătorilor care îl filmau şi-i strigau cuvinte de încurajare. Cînd a fost scos din cutiile supliciului a leşinat de fiecare dată. Toate experimentele lui denotă şi o oarecare performanţă fizică, dar sînt bazate tot pe trucuri: înlocuire de persoană, tuburi de respirat şi oglinzi.

Însărcinată de la distanţă

David Copperfield (născut David Seth Kotkin pe 16 septembrie 1956) este un magician şi iluzionist cunoscut pentru combinaţia dintre iluzii spectaculoase şi talentul de narator. Este singurul magician în viaţă care a primit o stea pe Walk Of Fame din Hollywood. A fost căsătorit cu top-modelul Claudia Schiffer. El a declarat de curînd că are de gînd să lase însărcinată o femeie prin magie. „Bineînţeles că acest lucru se va întîmpla fără ajutorul sexului“, a spus el.

Maestrul evadărilor

Maghiarul Harry Houdini (1874-1926) a ajuns celebru pentru numerele sale cu evadări. Reuşea să se elibereze din cele mai complicate capcane şi strînsori, chiar cu cătuşe la mîini. Şi-a schimbat numele original, Erik Weisz, în Harry Houdini în cinstea primului magician modern, Jean Eugene Robert Houdin. Secretul trucurilor utilizate de celebrul prestidigitator a fost dezvăluit de un muzeu din statul american Wisconsin, stîrnind protestele micii comunităţi a magicienilor. Muzeul Outagamie, din Appleton, oraşul de adopţie al magicianului a expus schiţele şi uneltele cu care lucra maestrul evadărilor.

Marile iluzii

Iozefini numea mari iluzii acele trucuri în care dispar oameni sau animale şi unde „este nevoie de o aparatură complicată, trucată în mod ingenios“.
Iată cum le clasifică el:
1. persoane care apar în dulapuri, cufere, cuşti considerate goale
2. fiinţele dispar din locuri închise unde au intrat în mod vizibil
3. două persoane, aflate în două recipiente diferite, îşi schimbă locurile
4. un bărbat legat se transformă în femeie, şi invers
5. oglinzile care dau efecte curioase, ca vizibilitatea parţială a trupului
6. plutirea
7. corpul uman e aparent desfăcut sau ars.
 
Khongoryn Els, desertul care canta



Vechi legende mongole povestesc despre un taram sfant, unde desertul ia locul stepei, iar dunele de nisip canta taraganat despre faptele de vitejie ale stravechilor razboinici ai pustiei. Pana nu demult, oamenii de stiinta credeau ca totul nu este decat un mit din bogatul epos al mongolilor. Recent, lumea a aflat ca undeva in pustietatile marelui Gobi, se afla un loc unde desertul ingana tacut cantece unice, incapabile de reprodus. Minunea exista cu adevarat si poate fi admirata de oricine se incumeta sa calatoreasca pana inspre granitele de fier si foc ale neinduratorului Gobi...


Duelul intre elemente. Aerul si Pamantul

Isi datoreaza numele urmasilor marilor hani care au cucerit pe vremuri lumea. In limba mongola, Khongoryn Els se traduce prin"Nisipurile Cantatoare". Numele face trimitere directa la zgomotul aparte, nemaiantalnit in niciun desert al lumii, produs de boabele de nisip atunci cand vantul nemilos le arunca unele peste celelalte de-a lungul dunelor.

Spre deosebire de boabele de nisip obisnuite, ale caror suprafete sunt aspre si neregulate, firele de nisip din Khongoryn Els sunt rotunde si netede. Datorita climei uscate si aride, particulele de nisip creaza un sunet ireal, de neuitat pentru cei care il aud pentru prima data.

Din punct de vedere stiintific, fenomenul poate fi explicat sub diferite forme. Conform celei mai autorizate teorii in domeniu, nisipurile cantatoare, fluieratoare, sau chiar latratoare (cum marturisesc mongolii ca se aude cateodata cand bate vantul din Siberia), sunt nimic altceva decat particule de nisip care produc sunete de frecvente joase sau inalte, in functie de puterea si presiunea vantului. Sonoritatea emisiilor este, de obicei, reglata de vanturile care modeleaza formele si flancurile dunelor, pe cand sunetul propriu-zis este generat de stresul teluric care inalneste forta vantului.

In urma studiilor amanuntite efectuate de cercetatorii mongoli din cadrul Universitatii din Ulan Bator, pentru ca desertul sa "cante" literalmente, trebuiesc neaparat indeplinite o serie de conditii ale texturii fizico-geologice a nisipurilor:

Boabele de nisip trebuie sa aiba o forma rotunjita, daca nu chiar rotunda, iar diametrul sa fie cuprins, neaparat, intre 0,1-0, 5 milimetri.
Nisipul trebuie sa contina siliciu intr-o proportie potrivita
Nisipul trebuie sa aiba un grad idela de umiditate

O minune explicata stiintific

In aceste conditii, cea mai obisnuita frecventa emisa de vanturi se apropie de valorea de 450 Hz. In prezent, exista inca controverse stiintifice intre cercetatorii care nu pot cadea de acord asupra detaliilor care produc mecanismul prin care desertul canta.

O parte dintre acestia sustin ca frecventa vibratiilor este controlata de catre intensitatea cu care sufla vantul. Cealalta tabara este de parere ca frecventa vibratiilor are legatura doar cu grosimea si cu uscaciunea stratelor superioare de nisip.

Oricare dintre tabere ar avea dreptate, acest lucru nu afecteaza dramatismul declansat de experienta incomparabila data de trairea pe viu a momentelor in care esti izolat in Khongoryn Els, iar desertul din jurul tau se trezeste la viata animat de forte misterioase.

Intregul cadru natural prinde proportii magice, aerul se incarca cu electricitate, mirosuri din alte lumi apar de niciunde si iti asalteaza simturile. La picioarele tale, piatra faramitata in trilioane de fapturi mici si neinsufletite, prinde viata brusc si incepe sa ingane cantece care iti tulbura fiinta pentru totdeauna...

Sunetul creste in valuri si te inconjoara cu totul. Cantecul curge monoton si uneori strident, izbindu-se necontenit de dune. Rezonanta aerului creste atat de mult incat ai impresia ca nu doar desertul, ci insasi cerul participa la simfonia ultimativa a elementelor Naturii.

Notele specifice inregistrate la baza dunelor se inscriu intre frecventele de 60-105 Hertzi, si sunt controlate de rata coliziunii siroirilor de nisip care brazdeaza versantii dunei. In schimb, in cazul avalanselor spontane provocate de vanturile extrem de puternice, frecventa este controlata strict de gravitatie, alaturi de marimea proprie a firelor de nisip.

Inregistrare audio


Cand viata invinge clima

Dunele Desertului cantator se intind pe o lungime de aproape 200 kilometri intr-o portiune sudica a Marelui Desert Gobi, fiind marginite de Muntele Sevrei si Muntele Zuulun, parte la randul lor, din lantul Muntilor Altai. Khongoryn Els este cel mai sonor, daca putem spune asa, dintre cele circa 30 de deserturi cantatoare raspandite in intreaga lume. Din nefericire, desertul minune dintre stepe si munti, este foarte sensibil la orice forma de poluare, care micro-matuieste firele de nisip ucigand astfel sunetul caracteristic al dunelor.

Climatul acestei margini inguste a Marelui Gobi este caracterizat pritr-o seceta cronicizata de-a dreptul, veri toride si ierni crancene alimentate din plin de vanturile inghetate care coboara din Siberia. Singurele asezari umane se gasesc de-a lungul campiilor inundate ale fluviului Huang He, unde cantitatile suficiente de apa permit agricultura pe baza exclusiva de irigatii.

Cel mai apropiat oras nu este unul mongol, asa cum s-ar putea crede, ci orasul chinezesc Baotu. Cele cateva ochiuri de lacuri cu apa sarata intregesc imaginea unui taram din alte lumi, brazdat doar de pastorii nomazi si turmele lor de oi si camile.

Cu toata asprimea sa caracteritica, Khongoryn Els adaposteste cateva oaze tipice pentru deserturile din Asia Centrala. In aceste adevarate insule de viata, se pot intalni numeroase specii de animale, pe care nu te-ai astepta sa le vezi aici, in pustietatea care canta despre faptele de vitejie ale unor razboinici din vremuri demult apuse.

In oaze se pot observa mufloni argali, capre ibex, leoparzi de zapada, gazele cu gusa, cainii dholi, ba chiar poti surprinde, uneori, silueta retrasa a misteriosului urs brun de Gobi, singura specie de urs adaptata sa traiasca in conditii de desert. Ochiurile de apa dulce din oaza atrag ca un magnet stoluri de gaste si rate salbatice, cocori siberieni si chiar flamingi.

In aceste conditii, poate suntem indreptatiti sa afirmam: cantecele lui Khongoryn Els sunt un imn inchinat Vietii intotdeauna triumfatoare!



http://travel.descopera.ro/7660156-Khongoryn-Els-desertul-care-canta
 
Top 10 cele mai ciudate asezari ale lumii



Recent, autoritatile din Sudan si-au anuntat planul de reproiectare a oraselor acestei tari in forma unor animale si fructe. Dezvoltatorii chinezi au de gand sa contruiasca in Golful Xiamen o imitatie a oraselului portuar spaniol Cadaqués, unde a trait candva artistul Salvador Dali. Dar acesti vizionari nu sunt nici pe departe pionieri intr-ale creativitatii urbanistice. Unele proiecte de acelasi fel se dovedesc, adesea, iluzorii si nu apuca sa vada lumina zilei, iar altele sunt rapid abandonate. Totusi, lumea este presarata, in diferse colturi ale sale, cu asezari fantastice, orase tematice si peisaje urbane suprarealiste. Iata zece dintre cele mai spectaculoase astfel de teritorii.

10. Orasul Sahului, Rusia
Ca descendenti directi ai lui Gingis Han, ar fi de asteptat ca locuitorii din Calmichia sa manifeste un cult aparte pentru fineturile artei razboiului si sa ii inchine acestuia festivaluri si monumente. Totusi, presedintele excentric al acestei republici rusesti, Kirsan Ilyumzhinov, a construit in 1998, cu o investitie de peste 30 de milioane de dolari, "Orasul Sahului", chiar in mijlocul Elistei, singura capitala europeana budista. Momentan, amanajarea urbanistica nu este un oras in adevaratul sens al cuvantului, aspecte vizuale tipice celui mai cunoscut sport al mintii regasindu-se doar la nivelul unui dom, in cateva case luxoase si pe unele stradute (nelipsind platforme de sah uriase, cu piese de dimensiunea unor copii), intr-o piscina, un hotel si un magazin de produse alimentare.
orasul-sahului.jpg

Cu toate acestea, conceptul se vrea a se extinde pana va cuprinde salile de opera si de spectacole din oras, muzeele, conservatorul, scoala de arte, academiile religioase, centrul de medicina traditionala si un complex de creativitate juvenila. Ramane de vazut daca toate acestea se vor intampla, avand in vedere ca mandatul de presedinte al lui Ilyumzhinov - care mai prezideaza si FIDE sau Federatia Mondiala de Sah - este pe cale sa expire, omul de afaceri nemaiavand dreptul sa isi depuna candidatura.


9. Regiunea Autonoma Evreiesca, Rusia
Un teritoriu evreiesc creat artificial de Stalin in indepartatul sud siberian, Regiunea Autonoma Evreiasca este un raion federal al Rusiei, situat la granita cu China. Populatia locului numara, in 2002, doar 190.000 de locuitori pe o suprafata de 36.000 km patrati (mai mare decat Israel), dintre care numai 1,5% sunt evrei, restul rusi si ucrainieni. Regiunea administrativa a fost fondata in 1928, in spiritul politicii staliniste a nationalitatilor, conform careia fiecare grup national din Uniunea Sovietica trebuia sa primeasca un teritoriu in care sa isi dezvolte autonom cultura.
soviet-zion.jpg

Din punct de vedere al "Zionului Sovietic" ce se contura in fanteziile acelor vremuri, locul a ramas o relicva care mai aminteste de iudaism doar prin arhitectura unor cladiri si prin unele traditii inca pastrate. Ca stat, insa, Regiunea Autonoma Evreiasca, avand capitala la Birobidjan, este o entitate valida, cu guvern si partide politice, cu infrastructura, servicii de sanatate si de educatie, cu economie si turism. Nu este un teritoriu mort, asa cum il prezinta unele surse, prezenta inca vie a unor simboluri evreiesti dand un aer insolit locului.


8. Satul Piticilor, China
Peste 100 de cetateni chinezi suferinzi de nanism presteaza in cadrul unui spectacol intitulat "Regatul Piticilor", sustinut in apropierea localitatii Kunming, din provincia chineza Yunnan. Preselectia pentru aceasta reprezentatie a avut loc in vara anului 2009, participarea concurentilor presupunand numai doua conditii: varsta cuprinsa intre 18 si 40 ani si inaltimea mai mica de 130 centimetri. Nu erau solicitate alte abilitati speciale.
orasul-pitcilor.jpg

Acum, cei care au fost alesi, urca pe scena Gradinii Fluturilor din Lumea Kunming de doua ori pe zi, ca sa cante, sa danseze si sa presteze scene umoristice, totul pentru amuzarea multimii. Avand in vedere discriminarile de care se lovesc in China, oamenii in miniatura au privit "Regatul Piticilor" ca pe o oportunitate. Diversele surse atesta fie ideea ca parcul tematic este doar o afacere profitabila si nu o comunitate inchegata de pitici, fie emit teoria conform careia casele in forma de ciuperci servesc drept locuinte pentru ei si ca si-ar duce viata in acel loc.


7. Orasul unde nimeni nu are voie sa moara, Norvegia

Longyearbyen, mica localitate din arhipelagul norvegian Svalbard este una dintre cele mai nordice asezari umane si, la o prima vedere, nu pare mai mult decat un linistit oras din interiorul Cercului Arctic. Asta pana ii afli obiceiurile neobisnuite. O noapte dureaza aproximativ 6 luni, iar studentii invata cum sa impuste ursii polari pentru a se apara de atacurile acestora. Copiii de gradinita invata tehnici de fizioterapie pentru a-si mentine mobilitatea in cazuri de ninsoare abundenta, desi arhipelagul a inceput deja sa tanjeasca dupa zapezile de alta data, din cauza incalzirii globale. Nimic neobisnuit pentru un oras situat in apropierea Polului Nord. Ciudateniile apar in momentul in care locuitorii din Longyearbyen se confrunta cu o cauza naturala absolut normala: decesul.
norvegia.jpg

Aceasta nu inseamna ca orasul este selectiv cu cei care trec poarta micului cimitir, doar ca expertii au realizat ca permafrostul impiedica descompunerea naturala a cadavrelor, motiv pentru care nimeni nu a mai fost inmormantat aici de peste 70 de ani. Pentru a primi un loc ce veci, locuitorii trebuie sa faca demersuri in alte orase ale Norvegiei, proceduri care uneori pot dura destul de mult. Dar ceea ce este si mai interesant, este faptul ca desi nimeni nu poate fi inmormantat in Longyearbyen, orasul este pregatit pentru Apocalipsa. In mica urbe norvegiana, programul Local Seed Vaults - program prin care seminte de plante sunt depozitate pentru a ajuta omenirea sa depaseasca o distrugere totala - a gasit locatia ideala pentru stocarea resurselor. Tot aici, in 1998, oamenii de stiinta au incercat sa dezgroape trupurile a sapte mineri decedati in 1918 din cauza gripei spaniole. Se spera identificarea virusului care a dus la moartea a peste 50 de milioane de oameni si crearea unui vaccin care sa il poata combate in viitor. Incercarile cercetatorilor au fost insa un esec.


6. Orasul Gunoaielor, Egipt
Manshiet Nasser este o ciudata comunitate din Cairo, Egipt. Oamenii numesc acest loc Orasul Gunoaielor, si asta pentru ca sute de tone de deseuri, din toata capitala egipteana, sunt aruncate aici. Si mai bizar este faptul ca exista persoane, chiar familii intregi, care locuiesc in Manshiet Nasser, sub denumirea generica de Zabbalin (gunoieri). Acestea scormonesc zilnic printre gunoaie in speranta de a gasi resturi care pot fi reciclate.
orasul-gunoaielor.jpg

In fapt, circa 80% dintre gunoaiele adunate la Manshiet Nasser sunt reciclate si revandute. Majoritatea apartamentelor si a magazinelor construite in acest teritoriu nu au aprobare. In Orasul Gunoaielor, majoritatea familiilor sunt specializate in sortarea cate unui anumit tip de deseu. De asemenea, cea mai numeroasa comunitate de gunoieri este alcatuita din crestini ai Bisericii Copte, biserica in pestera a orasului, St Sama'an, fiind cea mai mare din Orientul Mijlociu, cu o capacitate de 20.000 de enoriasi. Desi pare incredibil, comunitati de acest gen exista si in alte colturi ale lumii, cele mai cunoscute fiind cele din Los Angeles, Mumbay si Manilla.


5. Insula Crucisator, Japonia
Candva cea mai dens populata locatie a lumii - cu 13.000 de locuitori pe km patrat, avand o suprafata de 1,2 km patrati - insula artificiala Hashima din apropierea coastei japoneze, careia pescarusii ce o survoleaza ii dau aerul unei uriase nava de lupta, este in prezent, poate, cel mai mare oras fantoma de pe planeta. Fondata initial ca dispozitiv de exploatare a carbunelui de catre gigantul japonez Mitsubishi, insula gazduia casino-uri, cinematografe si, mai ales, foarte multi oameni. Totul, pana la declinul industriei de carbuni, soldat cu inchiderea, in 1974, a minei, moment in care insula a fost subit abandonata de toti locuitorii ei.
crucisatorul.jpg

Pana foarte recent, vizitarea locului era ilegala, deoarece nimic de pe insula nu mai poate fi restaurat si este complet nesigur. Pedeapsa pentru vizitarea insulei consta in 30 de zile de inchisoare. De curand insa, guvernul japonez a reconsiderat aceasta decizie si a renuntat la restrictia absoluta de vizitare a insulei. Denumirea de "Gunkanjima", adica Insula Crucisator, i se potriveste locului, deoarece, din anumite unghiuri, chiar pare a fi o asemenea nava teribila a marilor. Orasul de pe insula are in totalitate un aspect post-apocaliptic insa, dupa forma si pozitionarea cladirilor inca aflate in picioare, nici atunci cand regiunea era infloritoare traiul aici nu pare sa fi fost cel mai fericit - mai degraba comparabil cu vietuirea intr-un musuroi de furnici.


4. Gaura omului alb, Australia
Coober Pedy este un orasel din nordul Australiei Sudice, numarand o populatie de aproximativ 2.000 de locuitori. Localitatea este renumita pentru statutul ei de "capitala mondiala a opalului" - gratie cantitatii uriase de opal pretios exploatat aici - dar se bucura si de faima si gratie celei mai numeroase comunitati umane care traiesc in subteran, indeosebi in foste mine restaurate, din pricina insuportabilei calduri diurne a locului. Denumirea de "Coober Pedy" vine din termenul aborigen local "kupa-piti", care inseamna "groapa omului alb".
gaura.jpg

Aici, o casa standard sub pamant, cu trei camere, sufragerie, bucatarie si baie poate fi sapata in stanca dealurilor pentru un pret similar unei case la suprafata. Cea suberana isi pastreaza o temperatura constanta, in timp ce casa de pe sol are nevoie de aer conditionat, mai ales in lunile de vara, atunci cand temperaturile depasesc mereu 40 de grade Celsius. Coober Pedy este un orasel foarte mic, care a devenit un popas popular in randul destinatiilor turistice, atractii importante ale locului fiind minele, cimitirul, bisericile, hotelul si magazinele din subteran. Situat la jumatatea distantei dintre Adelaide si Alice Spring, Coober Pady a devenit rapid o atractie turistica, turismul aducand, in prezent, la fel de multi bani pe cat o fac extractiile de opal.


3. Orasul-fantoma modern, China
In general, prin oras fantoma se intelege o asezare umana parasita dupa o indelunga locuire, o asezare veche, abandonata de catre oameni in urma unui cataclism sau a caderii economice. Cum poate, insa, un oras ultra modern sa devina unul fantoma? Ei bine, raspunsul vine din China, mai precis din orasul Ordos, acolo unde Kangbashi, unul dintre cele mai noi si mai moderne cartiere, este absolut gol. Districtul Kangabashi din Mongolia Interioara, China, a fost ridicat dupa toate standardele moderne, fiind capabil sa gazduiasca peste 1 milion de oameni, cea mai mare parte dintre ei trebuind sa lucreze in minele din apropierea orasului.
fantoma-modern.jpg

Autoritatile au investit circa 2,6 miliarde de dolari pentru a transforma zona intr-o veritabila metropola din care nu lipsesc uriase cladiri administrative, zgarie-nori, cladiri post-moderniste, muzee, teatre, biblioteci, parcuri sau resedinte de lux. Si chiar daca pare absurd, nimeni nu s-a gandit ca oamenii vor avea nevoie si de scoli, spitale, cablu TV, internet, un serviciu de taxi sau cluburi in care tinerii sa socializeze, motive suficiente pentru ca oamenii sa evite luxoasa destinatie. In prezent, singurii locuitori care pot fi intalniti pe strazile din Kangbashi sunt angajatii firmelor de salubrizare si extrem de putinii temerari care au ales sa locuiasca aici.


2. Orasul Tamisei, China
Asezarea-satelit intitulata "Orasul Tamisei" a fost inaugurata in 2006, ca parte a programului shaghaian "Un Oras, Noua Asezari", manifestand cultura britanica din care s-a inspirat printr-o piata centrala, cabine telefonice rosii, strazi denumite "High", "Oxford" sau Queen", precum si, desigur, prin priopriul raul artificial Tamisa. Totusi, in ciuda unei marketizari intense, comunitatea a esuat in a prospera, iar ceea ce a ramas in aceasta parte a Shanghai-ului este un oras destul de inert, dar un loc ideal pentru o plimbare linistita de dupa-amiaza.
orasul-tamisei.jpg

Primul detaliu care atrage atentia in Orasul Tamisei sunt garzile in uniforme rosii care, chiar daca mai putin fastuos, la fel ca in Londra, se schimba periodic. Continuand pe strazile pavate cu piatra cubica, printre cladiri respectand fidel arhitectura anglo-europeana, pot fi admirate statui ale personalitatilor britanice, precum Winston Churchill si Printesa Diana, magazine si restaurante goale, o biserica crestina inconjurata de o peluza perfect tunsa unde chiar se oficilizeaza o cununie religioasa si chiar cateva mici stabilimente adresate publicului care au reusit sa se mentina si unde vizitatorii pot servi diferite specialitati cu specific londonez.


1. Federatia Damanhur, Italia
La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur, supranumit Orasul Luminilor si "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane. Locul a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui strain nu i-a fost permis accesul aici.
damanhur.jpg

Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri, iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii. Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur, dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.





http://travel.descopera.ro/7689058-Top-10-cele-mai-ciudate-asezari-ale-lumii
 
06-hole.jpg


Sarisarinama este situat pe marginile provinciilor Gran Sabana în sudul Venezuela. De asemenea, cunoscut sub numele de tepuy Sarisarinama, sa actuală ca fiind unul dintre cele mai îndepărtate munţi în toată America Latină.
Sarisarinama a uimit întotdeauna oameni cu gaurilesale misterioase sau "Simas". Acestea sunt uriaşedepresiuni circulare de piatră, care sunt de 350 metri adâncime şi 350 metri lăţime. Până si biologi si geologi au fost uimiţi de misterul provocatoare a Simas. Unii cred că Simas sunt cauzate din cauza eroziunii apelor subterane. Pentru a descoperi aceste găuri, alpinisti începe urca din partea de nord a Sarisarinama şi pt a ajunge Simas pe jos.




02-cristal.jpg


Pestera de cristale (Cueva de los Cristales) este o cameră în mina Naica situata în Mexic, aproximativ 1.000 de metri (300 m), stabilite în calcar roca gazdă a minei. Camera de conţine cristale gigant selenit, unele dintre cele mai mari cristale naturale găsit vreodată.



http://www.uphaa.com/blog/index.php/amazing-places-ii/
 
A fost descoperita prima inscriptie faraonica din Arabia Saudita

202995_articol.jpg

Autoritatile saudite au anuntat descoperirea, in premiera in aceasta tara, a unui obiect ce provine din civilizatia faraonica, o inscriptie veche de 3 100 de ani, care cuprinde semnatura lui Ramses III.
Descoperirea a fost facuta acum patru luni in oaza Tayma (nord-vestul Arabiei Saudite), la 200 km de Tabuk, nod comercial pe drumurile Antichitatii, intr-o zona bogata in obiecte datand din perioada preislamica.

Inscriptia a fost gasita pe o piatra si poarta semnatura regala a lui Ramses, cu un dublu cartus, a spus intr-un comunicat Ali al-Ghabban, responsabil cu muzeele si antichitatile, potrivit AGERPRES.

Ramses III a fost al doilea faraon din Dinastia a XX-a ( a trait cca. 1220 – 1155 i.Hr. ). Este considerat ultimul suveran important al Noului Regat. A domnit 31 de ani, dar perioada este controversata ( sunt minim 9 variante ) ; cel mai probabil intre 1186 – 1155 i.Hr.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...-inscriptie-faraonica-din-Arabia-Saudita.html
 
Fratii vampir

203084_articol.jpg

Do frati din Anglia au colti ascutiti, nu suporta sa stea la soare si caldura le provoaca vanatai pe corp.
Simon Cullen, in varsta de 13 ani, si fratele sau, George, 11 ani, sufera de o boala extrem de rara, numita Hypohidrotic Ectodermal Dysplasia (HED), care le afecteaza pielea, facand-o foarte palida si sensibila, scrie The Sun.

In plus, micutii nu vor putea practica niciodata nici un sport pentru ca trebuie sa evite supraincalzirea corpului si nici nu le vor creste toti dintii.Le-au aparut doar caninii, ceea ce ii face sa arate exact ca niste vampiri.

”Unii copii rad de noi, dar prietenii notri ne considera foarte cool”, a declarat Simon.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/203084/Fratii-vampir.html
 
Omul invizibil, la un pas de realitate

Toată lumea şi-a dorit măcar o dată să aibă acces la pelerina lui Harry Potter care te poate face invizibil. Ei bine, o echipă din Glasgow a reuşit să aducă acest vis ştiinţifico-fantastic puţin mai aproape de realitate.

Starea de invizibilitate este folosită în genul SF de mai bine de o sută de ani. Un prim exemplu, în cinematografie, l-ar oferi chiar "Omul invizibil", realizat în 1933, când Claude Raines folosea un ser care îl ajuta să devină invizibil. Filmul a fost o adaptare a faimosului roman publicat de Herbert George Wells cu aproape patru decenii în urmă, după "Războiul lumilor" şi "Maşina Timpului", una dintre primele cărţi ştiinţifico-fantastice care descriau această stare ce-i conferea celui care se putea face nevăzut o nebănuită putere asupra celorlalţi.

Mai târziu, în secolul XX, în lumea benzilor desenate, Sue Storm din "Cei patru fantastici" îşi folosea puterile pentru a deveni invizibilă sau pentru a face obiectele din jurul ei să dispară. Cel mai recent şi mai popular exemplu este personajul Harry Potter, cu miraculoasa lui pelerină .

Inspiraţi de aceste lucrări fantastice, oamenii de ştiinţă au făcut progrese impresionante în ultimii 15 ani în cercetările pentru obţinerea efectelor de invizibilitate.

Cercetătorii Univerităţii St. Andrews din Scoţia au descoperit un nou material denumit "Metaflex" care reuşeşte să "păcălească" lumina, făcând astfel lucrurile pe care le acoperă invizibile pentru ochiul uman.

"În ultimii zece ani s-a vorbit foarte mult despre aceste noi materiale numite 'metamateriale' " a spus coordonatorul proiectului, Andrea Di Falco, într-un interviu acordat pentru Deutsche Welle. "Sunt folosite, de exemplu, în materiale care pot înfăşura un obiect, făcându-l invizibil".

Echipa de cercetători condusă de Di Falco a lucrat la confecţionarea acestui material flexibil, astfel ca "toate calităţile existente într-un material rigid să fie prezente şi într-unul flexibil".

"Suntem la un pas de realizarea unei pelerine invizibile care să arate ca o ţesătură, şi nu ca un obiect rigid", a adăugat Falco.

Metamaterialele sunt o generaţie relativ nouă de materiale ale căror proprietăţi sunt bazate mai degrabă pe structură decât pe chimie.

Scutul de invizibilitate poate fi utilizat în nenumărate proiecte, în special în domeniul militar sau de securitate. Potrivit declaraţiilor lui Di Falco, metamaterialele ar putea fi folosite în crearea unor lentile speciale pentru microscop, cu ajutorul cărora ar putea fi detectaţi agenţi patogeni sau virusuri care în acest moment sunt imposibil de văzut cu alte dispozitive.

http://www.dw-world.de/
 
Religia ca spectacol – ritualuri bizare in jurul lumii.



Se spune ca, la ora actuala, in lume, alaturi de atei, in numar de un miliard, exista 5 miliarde de persoane credincioase. Unii cred in Iisus Hristos, altii in Allah sau in Buddha, dar exista si cei care se inchina la spirite ale naturii, animale sau chiar … Maradona! Iata o selectie de ritualuri si festivitati bizare, surprinse de ochiul aparatului de fotografiat.

1. O fi ocazia cu care a fost facuta, sau efectul fotografiei cu expunere lunga, ceea ce face acest instantaneu al Vesak Day - festivitatea cea mai importanta a Budismului, care celebreaza nasterea si disparitia lui Buddha - atat de sugestiv. Dungile luminoase sunt date de flacara lumanarilor purtate in procesiune de credinciosi: pe parcursul acestei festivitati, care are loc intr-o zi cu luna plina din luna mai, ei duc la temple ofrande: lumanari, mancare si flori (in imagine este surprinsa festivitatea in provincia Nakhon Pathom, in apropiere de Bangkok, Thailanda). Apoi arunca apa pe umerii statuii lui Buddha-copil, rugandu-se pentru purificarea umanitatii de aviditate, ignoranta si ura.

01.jpg


2. Intreruperea ciclului reincarnarilor si fuziunea propriului suflet cu constiinta cosmica: pentru a atinge cat mai rapid aceste obiective aflate la baza hinduismului, asa-numitii "sadhu" (oameni ai binelului, oameni-sfinti, in sanscrita) renunta la orice bunuri materiale si pornesc la drum prin India si Nepal, traind din ofrandele primite de la credinciosi. Pentru a atinge comuniunea totala cu divinitatea, ei se abtin de la consumul de la alcool si carne, renunta la sex si practica anumite gesturi extreme: unii pot tine un membru ridicat si nemiscat ani in sir, pana cand li se atrofiaza, altii, precum membrii sectei Naga Baba, isi desensibilizeaza penisul folosindu-l pentru a cara bolovani.

02.jpg



3. De obicei, simbolizeaza o natiune, o echipa, un grup de apartenenta. In Tibet insa, steagurile vehiculeaza mesaje universale de pace, compasiune, forta interioara si speranta. Aceste "steaguri de rugaciune", inscriptionate cu mantre, sunt inaltate in aer liber, in fata templelor si locurilor sacre, pe acoperisuri, pe poduri si in varful muntilor. Culoarea fiecaruia corespunde unui element, galben pentru pamant, verde pentru apa, rosu pentru foc, alb pentru nori, albastru pentru aer si cer.
03.jpg



4. Mai multe ore petrecute "la machiaj", un strat gros de ceara intins pe piele, costume grele croite din nuci de cocos colorate si "constructii" voluminoase de acoperit capul, a caror inaltime poate ajunge chiar si la 6-7 metri; nu sunt putine "torturile" la care se supun "performerii" Theyyam-ului, un dans ritualic caracteristic statului indian Kerala. Dar la finalul laborioaselor lor pregatiri, eforturile le sunt recompensate: pe parcursul dansului, artistii intra intr-o comuniune profunda cu divinitatea (fenomen care variaza in functie de modalitatile si de regiunea in care se desfasoara ritualul), pana cand se identifica total cu aceasta. Dupa care, pana si o simpla atingere a dansatorilor este considerata miraculoasa.

04.jpg



5. In fata unui curcubeu ca acesta (fotografiat in apropierea stadionului din Soweto, in Africa de Sud) anticii observatori ceresti se lansau in interpretari cat se poate de fanteziste. Potrivit mitologiei grecesti, de exemplu, acest cerc colorat era drumul parcurs de Iris, mesagera zeilor, pentru a livra mesajele zeilor Olimpului in casele muritorilor. Pentru hinduisti, curcubeul este insa arcul lui Indra, regele tuturor zeilor, conducatorul Deva-silor, zeul razboiului, zeul fulgerului si al furtunii, cel mai mare dintre razboinici, aparatorul zeilor si al intregii omeniri impotriva fortelor raului. Dar la ora actuala stim ca zeii nu au nicio legatura cu acest fenomen optic, provocat de refractia luminii soarelui, care traverseaza micutele picaturi de apa suspendate in aer dupa o furtuna.

05.jpg


6. Aceasta tanara mireasa din India tocmai ce i s-a pus un inel pe degetul…de la picior. In Tamil Nadu, verigheta se poarta pe "aratatorul" piciorului. Conform traditiei, cele doua ineluse de argint, aplicate in timpul ceremoniei, de catre sot, pe degetele de la picioarele iubitei, au capacitatea de a-i favoriza o sarcina usoara. De evitat inelele de aur: pentru hindusi, metalul pretios este simbolul zeitei abundentei, Lakshmi, iar gestul de a-l pune la picioare, cea mai umila parte a corpului, este considerat o ofensa adusa divinitatii.

06.jpg




7. Experti in alpinism? Pasionati de trekking? Nu tocmai. Ceea ce vedeti este un grup de pelerini indreptandu-se catre o stalagmita, un bloc de gheata cu forma alungita, care, potrivit traditiei, l-ar infatisa pe Shiva Linga, falusul sacru al zeului Shiva, simbol al potentei si fertilitatii. Curioasa efigie, aflata in pesterile Amarnath, la o inaltime de 3.888 metri, in Kashmir, este vizitata in fiecare vara de mii de pelerini si cupluri care-si doresc copii.
07.jpg

8. Multi fotbalisti sunt idolatrizati de microbisti, dar unul singur se poate lauda cu un adevarat "cult" in onoarea lui! Doi fani ai lui Diego Armando Maradona au fondat in 1998, in orasul Rosario din Argentina, biserica lui Maradona, care la ora actuala numara mii de adepti din lumea intreaga. "Credinciosii" au si un set de porunci, precum "Iubeste fotbalul mai presus de orice!", si un calendar de festivitati si sarbatori liturgice. Din acesta nu lipseste Craciunul, care insa se sarbatoreste pe 30 octombrie (ziua de nastere a lui Maradona), prin proiectii publice de meciuri ale fotbalistului, pe ecrane gigantice.
08.jpg



9. Ce bine totusi ca in aceasta moderna interpretare a jocului cu balonul rotund, regulile s-au schimbat! Se stiu putine lucruri despre acest joc antic, practicat de Maya si de alte populatii mezoamericane in urma cu peste 3.000 de ani. Fiecare popor il juca in felul sau, si se crede ca mayasii l-ar fi practicat ca pe un un soi de hokey (in imagine o varianta cu mingea in flacari). Cu o singura deosebire: potrivit unor cronicari ai epocii, distractia s-ar fi sfarsit de multe ori dramatic, meciurile incheindu-se printr-un ritual de sacrificiu: decapitarea unuia sau a mai multor jucatori.



09.jpg



10. Potrivit mitului, aceasta stanca legendara din sudul Birmaniei (Myanmar) atarna de un fir de par: se spune ca la baza ei s-ar afla un fir de par al lui Buddha. Legenda s-a nascut cel mai probabil atunci cand primii oameni au vazut gigantica roca (20 metri inaltime) suspendata in gol, si-au gandit ca numai ceva miraculos ar fi putut s-o tina in echilibru. Ca atare, in urma cu circa 2.000 de ani, i-au construit deasupra o pagoda (Kyaiktiyo). An de an, mii de budisti vin aici in pelerinaj. Ei lipesc foite subtiri de aur de roca, denumita de-acum Golden Rock. Un gest cam costisitor, dar unul obisnuit in traditia budista, prin care pelerinii fac dovada devotiunii lor fata de Buddha, sperand sa primeasca in schimb putin noroc.

10.jpg



11. Cine stie daca Hua Chi, calugar tibetan trecut de 70 de ani, isi va lasa amprenta asupra istoriei. Pana una alta, a lasat doua (mai mici) pe podeaua unei manastiri din Tongren, China. Doua mii de rugaciuni pe zi, timp de 20 de ani, in acelasi loc, au sapat in pardoseala aceste urme adanci de 3 cm!
11.jpg



12. Aceasta pasare nu este ceea ce pare a fi, ci un soi de calugar buddist "undercover", aflat in transa. In cadrul acestei zile de sarbatoare (Tsechu), pasarea reprezinta incarnarea unei divinitati protectoare, sarcina ei fiind aceea de a dansa fara a comite nici cea mai mica greseala. In Buthan, acolo unde a fost facuta aceasta fotografie, dansul este considerat o manifestare religioasa, o forma de meditatie care urmeaza, de milenii, acelasi ritual. A comite chiar si o sigura eroare reprezinta un sacrilegiu.

12.jpg



13. Interzis sa te certi, sa minti si sa calomniezi. Pe parcursul lunii Ramadam, musulmanii practicanti trebuie sa se abtina nu numai de la mancare, ci si de la ganduri si actiuni rele, fumat si raporturi sexuale. Cel putin pana la asfintitul Soarelui. De-abia la apus, postul este intrerupt, iar inaintea cinei, musulmanii trebuie sa manance o curmala - deoarece asa facea profetul Mahomed -, sau sa bea un pahar cu apa. O metoda care, potrivit traditiei musulmane, i-ar obisnui pe credinciosi cu autocontrolul si disciplina. In imagine, un grup de musulmani adunati la o rugaciune in Mathura (India), pe parcursul Eid-al-Fitr, sarbatoarea inchiderii Ramadanului.

13.jpg


14. Labele impreunate in semn de rugaciune. Despre acest pios catel pe nume Conan - fotografiat aici in manastirea Zen "Shuri Kannondo" din Naha, Japonia -, se zice ca ar fi invatat sa se roage imitandu-si stapanul: calugarul Joei Yoshikuni. Religia budista prevede respectul maxim acordat tuturor animalelor. O legenda spune ca, la moartea lui Buddha, toate animalele indurerate s-au adunat in semn de respect; in afara de pisici si de serpi, singurele vietuitoare care n-ar fi varsat nicio lacrima, atragandu-si oprobiul budistilor.

14.jpg


15. Acest barbat s-a machiat in acest stil pentru o ocazie speciala: sarbatoarea lui Onam, o ceremonie foarte vivace si colorata, care cinsteste reincarnarea zeului Vishnu, si se desfasoara la Kermala, in India. Sarbatorile hinduiste sunt numeroase si foarte raspandite in intreaga Indie. Zeul unic Brahma are trei aspecte (Brahma, Vishnu si Shiva), fiecare avand diferite incarnari, numite si "avatar", care in sanscrita inseamna "descins".
15.jpg


16. Ne aflam in Indonezia, unde niste studenti deghizati in maimute isi asteapta randul pentru a incepe dansul: nu este vorba despre un spectacol de teatru, ci despre un dans hindu in onoarea maimutelor, animale considerate sacre deoarece - spune legenda - ar fi ajutat un zeu sa invinga un demon. Pe vremuri, acest ritual avea loc noaptea, in secret; o forma de exorcism practicat, mai ales, in timpul epidemiilor de ciuma. In prezent, turisti si fotografi din toata lumea stau la coada pentru a asista la acest ceremonial straniu.

16.jpg
 
Japonezii vor sa construiasca orase plutitoare

Marile orase s-ar putea muta pe mari si oceane, in viitorul apropiat, daca proiectul unei companii japoneze pentru primul oras plutitor din lume se va bucura de succes si de o finantare pe masura.
Japonezii-vor-sa-construiasca-orase-plutitoare--Galerie-foto-.jpg

Firma japoneza Shimizu a proiectat, in premiera, orase plutitoare, concepute special pentru a pluti in deriva pe Oceanul Pacific, cu ajutorul unor tehnologii ecologice de ultima generatie, scrie Daily Mail.

Conceptul Green Float propune orase construite sub forma unei adevarate flote de zgarie-nori, ca niste nuferi plutind pe oceanul Pacific. Fiecare turn ar putea daposti intre 10.000 si 50.000 de oameni, spune proiectantii.

Constructiile ar urma sa fie amplasate pe un grilaj de pontoane in forma de fagure, ce va cantari in jur de 7.000 de tone.

Proiectul orasului plutitor a fost lansat recent, in Japonia, de catre firma nipona Shimizu, care doreste sa dezvolte primele astfel de celule locuibile pana in 2025.

Nu este prima idee bizara a specialistilor firmei nipone, care au mai propus anul acesta si o centura de colectore solare, plasata in jurul Lunii, care ar inmagazina energia solara si ar transmite-o pe Pamant.

Iata ultimul proiect al celor de la Shimizu, in cateva imagini si un videoclip de prezentare:


http://www.ziare.com/magazin/inedit...ruiasca-orase-plutitoare-galerie-foto-1055086
 
O noua soparla descoperita pe meniul de restaurant.



O noua specie de soparla care se auto-cloneaza, si-a castigat notorietatea internationala, dupa ce a fost descoperita... fiind gatita si servita intr-o farfurie dintr-un restaurant vietnamez.

Soparlele respective erau servite la gratar, cu garnitura de salata, intr-un obsur resturant din Delta Mekong-ului din regiunea de sud-est a Vietnamului. Noua soparla a fost denumita stiintific Leiolepis ngovantrii, in onoarea herpetologului Ngo Van Tri, din cadrul Academiei de Stiinte si Tehnologii din Vietnam. Omul de stiinta a dat accidental peste soparla, atunci cand, aflat pe teren, i s-a facut foame si a intrat intr-un restaurant din provincia Ba Ria-Vung Tau.

S-a asezat la masa si a cerut o portie de soparle la gratar. Spre surprinderea sa, expertul in reptile a observat ca soparlele fripte nu seamana cu nicio specie cunoscuta din Vietnam si a realizat ca in farfuria sa se afla o adevarata descoperire stiintifica. Grijuliu, a strans oasele soparlelor si a cumparat o noua portie, dupa care a trimis mai multe e-mailuri prestigiosilor herpetologi de renume mondial Lee Grismer din California si Jesse Grimer din Pennsylvania. Cei doi experti, tata si fiu, au luat de urgenta un avion spre Vietnam, unde s-au indreptat spre restaurantul cu pricina. Dupa mai multe zile de studii si comparatii, expertii si-au dat seama ca se afla in fata unei specii noi si au scris un raport stiintific, publicat in jurnalul Zootaxa, oficiosul in care se anunta descoperirile de noi specii de animale.

Studiile ADN au dezvaluit ca noua specie de soparle este alcatuita exclusiv din femele, care se inmultesc prin auto-clonare, cu ajutorul ovulelor nefertilizate, in cadrul unui proces cunoscut sub denumirea de partenogeneza.

Sursa: The Independent
 
22 de lucruri inedite despre fiinta umana!



In ziua de astazi traiesc mai mult oameni decat au murit vreodata. Oamenii care au un IQ mai mare viseaza mai mult. Un om nu se poate sinucide tinandu-si respiratia. Parul unui om poate suporta pana la 3 kg de greutate.

In ziua de astazi traiesc mai mult oameni decat au murit vreodata.

In timpul stranutului, toate functiile corpului se opresc. Inima nu face exceptie! De asemenea, este practic imposibil sa stranuti cu ochii deschisi.

Ritmul de crestere al copiilor este mai accelerat primavara decat in orice alt anotimp.

Cel mai puternic muschi al omului este reprezentat de limba.

Atunci cand privesti persoana pe care o iubesti, la fel ca si atunci cand te uiti la o persoana pe care o urasti, pupilele se dilata.

Cele mai multe particule de praf din casa provin de la pielea moarta.

Parul unui om poate suporta pana la 3 kg de greutate. De aflat: 22 de lucruri inedite despre fiinta umana!

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca persoanele care au un IQ mai mare viseaza mai mult.

In momentul conceperii, fiinta umana petrece aproximativ jumatate de ora ca o singura celula.

Puse laolalta, venele, arterele si capilarele unei persoane adulte au lungimea necesara pentru a inconjura de patru ori Pamantul.

Dupa varsta de 30 de ani, corpul unui om incepe sa se micsoreze gradual.

Oamenii inteligenti au o cantitate mai mare de zinc si cupru in compozitia parului.

Oasele femurale sunt mai puternice decat betonul.

Simtul olfactic al omului este capabil sa recunoasca aproximativ 50 000 de arome diferite.

O patrime din totalitatea oaselor prezente in corpul uman se afla in sistemul osos al picioarelor.

Persoanele care fumeaza au de trei ori mai multe riduri decat persoanele care nu fumeaza.

De la nastere si pana la moarte, ochii unei fiinte umane isi pastreaza aceleasi dimensiuni. Pe de alta parte, urechile si nasul nu inceteaza niciodata sa creasca.

Daca incaperea in care dormi este rece, sansele de a visa urat cresc considerabil.

Cu exceptia focului, apa, frigul, schimbarile climatice sau alte forte naturale nu pot distruge parul uman. De asemenea, parul se dezintegreaza intr-un ritm extraordinar de lent, iar multi acizi si substante corozive nu il pot distruge.

Un om nu se poate sinucide tinandu-si respiratia.

Poti muri mai repede din cauza lipsei de somn decat din cauza infometarii. 10 zile fara somn sunt suficiente pentru a cauza moartea celei mai rezistente persoane. In schimb, un om poate supravietui in medie doar cu apa, fara niciun fel de mancare, timp de 30-60 de zile.

Corpul uman are capacitati incredibile de supravietuire. Un om poate continua sa traiasca chiar daca i-au fost inlaturate splina, stomacul, un rinichi, un plaman, 75% din ficat, 80% din intestine.



http://healthy.kudika.ro/articol/he...uri-inedite-despre-fiinta-umana/pagina-2.html
 
great_wall_1548838c_00910800.jpg


Marele Zid Chinezesc este făcut cu supă de orez.



Secretul longevităţii Marelui Zid Chinezesc stă în supa de orez lipicoasă, folosit drept mortar, au descoperit oamenii de ştiinţă chinezi.


Lucrătorii au construit părţi din Marele Zid din timpul dinastiei Ming, acum circa 600 de ani, prin amestecarea unei paste lipicoase din orez cu var stins, ingredientul principal al mortarului, a declarat Dr. Zhang Bingjian.

Mortarul din orez lipeşte atât de bine cărămizile între ele, încât în anumite zone încă nu pot creşte ierburi. În sudul Chinei, oamenii nu sunt însă prea încântaţi de Marele lor Zid, întrucât împăraţii Ming au luat toate recoltele de grâu pentru a-şi hrăni muncitorii la Zid şi a face mortarul.

Dr. Zhang a spus că folosirea orezului lipicos a fost una dintre cele mai mari inovaţii tehnice ale acelor timpuri, care a ajutat la construirea mormintelor, pagodelor şi zidurilor din timpul dinastiei Ming, rezistente la vreme extreme, cutremure şi alte dezastre.


http://www.realitatea.net/marele-zid-chinezesc-este-facut-cu-supa-de-orez_772939.html
 
Misterul Cousteau: pentru ce nu a fost pregatita omenirea?

„Lumea nu e pregatita pentru ce e acolo jos” ar fi spus candva, undeva, exploratorul, ecologistul, producatorul de film si fostul ofiter naval francez Jacques-Yves Cousteau dupa o scufundare. Modul in care aceasta fraza este citata pe diferite forumuri online si in alte surse ilustreaza foarte bine cum se raspandesc legendele urbane: toata lumea a auzit de aceasta intamplare, insa nimeni nu mai stie de unde vine si cum a sunat versiunea originala. Scenariile includ un animal preistoric brodat pe modelul monstrului din Loch Ness sau chiar Iadul. Am incercat sa aflam cum s-a nascut celebrul citat si am cerut lamuriri si Societatii Cousteau.

de Timea Racz si Ionut Dulamita

In anii ’70, un grup de cercetatori care cautau petrol in Siberia au ajuns cu forajul pana in Iad, fapt pe care il puteau dovedi printr-o inregistrare pe care se auzeau strigate umane teribile. Acaesta poveste incredibila a circulat multa vreme pe calea e-mail-lui, scrie site-ul urbanlegends.hu, iar la sfarsitul ei aparea un paragraf in care se mentiona ca, la un moment dat, cand echipa capitanulul Jacques-Yves Cousteau s-a scufundat in lantul de pesteri din Caraibe, un membru al echipajului a iesit la suprafata in stare de soc si a povestit apoi ca auzise tipete clar deslusite razbatand din pesteri. Paragraful accentueaza ca „acest lucru s-a intamplat in locul in care Cousteau a rostit celebra fraza: ‘Lumea nu este pregatita pentru ce se afla acolo, in adancuri’”.

Aceasta versiune a povestii plaseaza intamplarea in Caraibe, insa restul istoriei este destul de neclar. Fraza ii este atribuita lui Cousteau, insa, potrivit povestii de mai sus, nu el este cel care s-a scufundat. Iar ideea ca ar fi gasit chiar Iadul nu ofera prea multa credibilitate acestei legende. Asa ca am inceput sa cautam referinte pe mai multe forumuri si am observat ca, de cele mai multe ori, aceasta fraza apare in legatura cu discutii legate de criptozoologie sau „misterele lumii”. Un forum de criptozoologie francez abordeaza povestea intr-o versiune foarte des intalnita pe internet: Jacques Cousteau s-a scufundat in apele de langa Djibouti (sau in lacul Ghoubet din Djibouti), unde incerca sa ademeneasca un rechin cu cadavrul unei camile asezat intr-o cusca, cand cusca a fost zdrobita de un animal straniu.

Lacul Ghoubet din Djibouti. Flickr/candido33

Tot pe acest forum se poate citi ca, potrivit unor surse neprecizate, Cousteau ar fi realizat si o inregistrare video cu acest animal misterios, insa imaginea ar fi iesit destul de neclara iar exploratorul francez ar fi refuzat sa o faca publica, semn ca lumea nu era pregatita pentru aceasta descoperire. Revista franceza Rhédae scrie ca animalul cu pricina ar fi fost un rechin arhaic, urias, numit Carcharodon Megalodon. Pe forumul mai sus amintit sunt mentionati si calcani, sepii sau alte creaturi apartinand clasei cefalopodelor.

Initiatorul unei discutii de pe forumul in limba engleza cryptozoology.com pune intrebarea astfel: „Am citit (dar nu mai stiu unde) ca atunci cand echipa lui Cousteau a cercetat lacul Tahoe in anii ’70 se zvonea ca a vazut ceva ciudat. Stie cineva mai mult despre acest lucru?”. Si alte surse, de exemplu pagina web Unknown Explorers, plaseaza povestea in lacul Tahoe, aflat la granita statelor California si Nevada. Si in acesta versiune, faimosul explorator ar fi vazut ceva inspaimantator in apele lacului, ceva care l-a socat atat de mult, incat a rostit celebra fraza. „Si ca situatia sa fie si mai rea”, continua articolul de pe Unknown Explorers, „Cousteau nu a publicat niciodata nici o inregistrare sau informatie despre lucrul care ar putea fi cea mai importanta si nemaipomenita descoperire din istoria cercetarii lacurilor.”

Maxilarul rechinului arhaic. Flickr/Ryan Somma

Legendele din jurul lacului Tahoe sustin ca exploratorul francez ar fi vazut un animal preistoric, botezat Tessie si bordat pe modelul monstrului din Loch Ness, care ar fi putut fi un dinozaur „tarziu” sau un sarpe acvatic urias. Cei care nu cred in prezenta animalelor preistorice in apele din zilele noastre sunt convinsi in schimb ca Jacques Cousteau ar fi vazut in lacul american cadavre umane perfect conservate. Potrivit unui blog american, o ruda de-a lui Cousteau s-ar fi scufundat in apele lacului si, deodata, un cadavru de indian invesmantat in haine de piele si aflat in stare perfecta de conservare ar fi aparut in fata lui. Legenda mai spune ca descompunerea cadavrelor umane era impiedicata lipsa bacteriilor si a gazelor, care nu se puteau forma la temperaturile din lacul Tahoe.

Orientarea prin diferitele versiuni ale legendei este, deci, destul de dificila, si nu fiecare are o dezmintire clara. Potrivit agentiei de presa Bloomberg, anul trecut, Clark Lee Merriam, un reprezentant al Societatii Cousteau, a declarat ca echipele lor nu au intrerpins niciodata activitati de cercetare in lacul Tahoe, insa stie ca istoria celebrei fraze este presarata cu mai multe nume de lacuri din intreaga lume. O echipa de scufundatori a coborat in adancurile lacului Tahoe in mai 2009, insa membrii ei nu au avut parte de nici o experienta stranie.

Lacul Tahoe. Flickr/Jeroen020

Nici faptul ca celebra fraza ar fi fost rostita vreodata nu este dovedit. Cele mai importante biografii despre Cousteau nu o mentioneaza si nu este intalnita nici pe pagina Wikiquote dedicata cercetatorului. In comentariile generate de o postare de pe urbanlegends.hu se spune ca fraza ar fi fost inventata de István Nemere, scriitor maghiar de sci-fi. Acesta ar fi inserat intr-o carte o poveste in care scria ca Cousteau ar fi gasit pe fundul lacului Titicaca ramasitele unei culturi disparute (probabil Atlantida), descoperire care nu poate fi impartasita inca lumii intregi.

Razvan Popescu, biolog si coordonator al asociatiei Oceanic Club din Constanta, unul dintre eroii TOTB, stie insa ca exploratorul francez a fost intr-adevar cel care a rostit celebra fraza, in doua momente ale vietii sale, informatie pe care spune ca a auzit-o de la un fost membru al Societatii Cousteau, aflat in Franta. „Prima oara s-a intamplat atunci cand, la 25 de ani de la primele scufundari cu scafandrul autonom pentru realizarea filmelor ‘Epave’ si ‘La 18 metri adancime’, [Cousteau] a revenit in locurile respective si echipa a ramas inmarmurita de faptul ca vanatoarea submarina decimase toate populatiile de pesti mari”, spune acesta. „Suparat, Cousteau ar fi rostit aceasta fraza traind frustrarea de a le fi dat oamenilor vehiculul cu care sa acceada la comorile vii ale marii, iar oamenii s-au dovedit nedemni pentru acestea”.

Un bust de-al lui Jacques Cousteau. Flickr/Inkdroid

„A doua oara s-a intamplat cand [Cousteau] a descoperit uriasa continuitate a apelor Amazonului in Atlantic”, continua biologul. Potrivit acestuia, exploratorul francez a observat ca zona de varsare a Amazonului in Atlantic ocupa o suprafata mare, unde apele dulci ale fluviului nu se amesteca cu cele sarate ale oceanului, „asemuind-o cu o parabola din Coran in care se vorbeste despre neamestecul apelor sarate cu cele dulci”. Cousteau ar fi rostit atunci fraza intr-un registru spiritual, intr-un moment in care cocheta cu ideea convertirii la Islam, influentat fiind de un operator. „Ideea era ca marea ascunde atat de multe mistere, incat tehnologia si cultura nu ii permit omenirii sa cunoasca inca ce se afla acolo”, mai spune Razvan Popescu. „Despre Cousteau se stiu putine lucruri reale”.

In cele din urma, am contactat prin e-mail Societatea Cousteau de peste ocean pentru a cere mai multe lamuriri. Responsabilul cu comunicarea, Clark Lee Merriam, cel care a dezmintit pentru Bloomberg activitatea de cercetare din lacul Tahoe, ne-a informat ca, de-a lungul anilor, societatea a primit numeroase solicitari legate de faimosul citat. „Nu exista nicio dovada in documentele noastre potrivit careia capitanul Cousteau ar fi facut o asemenea remarca, legata de lacul Tahoe, de Triunghiul Bermudelor, de [monstrul din] Loch Ness sau de orice alti candidati care mai apar din cand in cand”, scrie acesta. „Sincer, ceea ce lumea nu este aparent pregatita sa infrunte sunt deciziile necesare pentru conservarea oceanului planetar”. In aceste conditii, in cazul in care Jacques Cousteau a rostit cu adevarat fraza generatoare de legende urbane, scenariul prezentat de Razvan Popescu pare cel mai plauzibil.

http://think.hotnews.ro/
 
Mirajul invizibilitatii


Multa vreme o abilitate a magicienilor, a supereroilor si a ultraavansatelor civilizatii ale stiintifico-fantasticului, invizibilitatea ar putea deveni pentru omul modern mai mult decat o iluzie optica.

Nu se compara cu „recuzita“ lui Harry Potter si nici cu scutul cu ajutorul caruia klingonienii din Star Trek isi fac navele nevazute… Totusi, dispozitivul experimental realizat in luna octombrie a acestui an de catre un grup de cercetatori de la Duke University din Durham, Statele Unite, Imperial College din Londra, Marea Britanie, si SensorMatrix, o companie din San Diego, a reusit sa faca invizibil aproape in totalitate un cilindru de cupru. Mai exact, cilindrul de cupru ambalat intr-un material special n-a putut fi identificat de microundele care l-au traversat, obiectul devenind, ca urmare, nedetectabil prin radar. Denumit de presa din intreaga lume „prima pelerina functionala a invizibilitatii“, dispozitivul nu este nici pe departe vreun articol de imbracaminte pe care l-am putea folosi pentru a ne face nevazuti; el reprezinta mai degraba un soi de scut, o bariera realizata din asa-numitele metamateriale, precis dispuse intr-o serie de cercuri concentrice. Acestea din urma confera metamaterialelor proprietati electromagnetice specifice si le fac capabile sa interactioneze cu undele care le ating. In natura nu exista nici un material capabil sa curbeze lumina. Toata magia sta asadar in metamateriale, in cazul de fata in cele dezvoltate de David Smith si David Schurig de la Duke University, pe baza rezultatelor teoretice obtinute in luna mai a anului trecut de Sir John Pendry, profesor la Imperial College din Londra. Metamaterialele ghideaza undele si le fac sa alunece in jurul obiectului – a explicat David Schurig –, dand impresia ca in spatiu se creeaza un gol.

Conform specialistilor, acest fenomen este similar celui pe care-l numim miraj sau Fata Morgana si in care straturile de aer cu diferite temperaturi (si, in consecinta, cu diferiti indici de refractie) curbeaza razele de lumina si produc impresia ca undeva, la orizont, se afla o oglinda sau suprafata unui lac. Fenomenul apare vara pe soselele construite in linie dreapta pe distante de mai multi kilometri, dar mai ales in desert, unde de altfel a si fost observat pentru prima oara; in natura, el este insa foarte instabil si depinde de mai multi factori.
Metamaterialele produc acelasi efect intr-o structura stabila, iar matematic totul se reduce la formulele propuse de Albert Einstein in Teoria relativitatii generalizate.

Vizibilul invizibil
Vedem obiectele din jurul nostru pentru ca lumina „vizibila“ – o radiatie electromagnetica ale carei lungimi de unda merg de la 300 la 700 nm – ricoseaza de pe suprafata acestora permitand ochiului uman sa le perceapa.

Metamaterialele sunt structuri microscopice create in laborator care, la anumite frecvente, dau valori negative de conductibilitate si permeabilitate. Aceste materiale pot avea un indice de refractie negativ, adica pot intrerupe reflexele luminii asupra unui obiect, facandu-l pe acesta, practic, invizibil. Metamaterialele au proprietati care nu se inscriu in tabelul periodic al elementelor chimice si reactii care nu functioneaza in mod absolut dupa actualele legi ale electromagnetismului.

Proprietatile materialelor cu indice de refractie negativ au fost sugerate in 1967 de catre fizicianul rus Victor Veselago, dar la acea vreme tehnologiile erau prea rudimentare pentru a permite experimente complexe.

Gradina secreta
Pentru a se proteja de privirile Meduzei, Perseu purta un coif. Se spune ca Gyges, pastorul din Republica lui Platon, se servea de puterile magice ale unui inel pentru a o putea vedea pe regina goala; ceva mai tarziu, Shakespeare le recomanda celor interesati de invizibilitate semintele de feriga, ignorand faptul ca feriga nu are seminte. Insa numai stiinta a reusit cu adevarat sa transfere conceptul mult ravnitei invizibilitati de pe taramul fanteziei in realitate. „Am izbutit sa intredeschidem poarta gradinii secrete“, considera Sir Pendry. El nu este insa singurul care incearca sa faca obiectele sa dispara. Romanul Nicolae-Alexandru Nicorovici, fizician la School of Physics din cadrul Universitatii din Sydney, in prezent cetatean australian, si Graeme Milton de la Universitatea din Utah au pus la punct – la nivel teoretic – un sistem capabil sa interactioneze cu fotonii intr-o maniera neconventionala pentru a crea efectul de invizibilitate. Sistemul in chestiune se bazeaza pe caracteristicile deosebite ale unei superlentile, de fapt ale unui metamaterial cu proprietati optice inexistente in natura, obtinute gratie unei anumite dispuneri a componentelor sale microscopice. Practic, superlentila poseda un indice de refractie negativ ce „constrange“ fotonii care interactioneaza cu ea sa se curbeze pe suprafata acesteia, pentru a fi apoi reorientati in directia originara. Efectul final obtinut astfel este cel al transparentei.

In cercetarile privitoare la „cucerirea“ invizibilitatii, Nicorovici este implicat din octombrie 1991, de cand se afla in Australia. Mai precis, explica el, si-a concentrat studiul asupra „teoriei materialelor compozite“, care cerceteaza proprietatile electrice, magnetice, optice, mecanice ale unor materiale noi, inexistente in natura. „Ceea ce numim astazi metamateriale sunt materiale compozite cu indice de refractie negativ (din punctul de vedere al proprietatilor optice) sau cu coeficient de refractie negativ (daca ne referim la proprietatile acustice ale unui mediu elastic).“

Intre 1991 si 1995, la Universitatea din Sydney, fizicianul roman a lucrat cu profesorul Ross McPhedran si cu Graeme Milton de la Universitatea din Utah, Statele Unite, publicand impreuna cu acestia cateva lucrari in care erau demonstrate matematic posibilele proprietati exotice ale unor materiale compozite formate din cilindri coaxiali aranjati periodic intr-o matrice omogena si izotropa. „Pe atunci, metamaterialele nu existau, asa ca totul a fost privit doar ca un rezultat matematic interesant“, isi aminteste Nicorovici, precizand ca ulterior s-a concentrat asupra studiului cristalelor fotonice, lasand metamaterialele pentru o data ulterioara.

Superlentilele au fost construite in 2001, de un grup condus de profesorul David Smith (University of California, San Diego), dupa un model sugerat in 2000 de catre profesorul Pendry de la Imperial College din Londra. „Bineinteles ca realizarea practica a superlentilelor a readus in actualitate o multime de studii mai vechi care au prezis diferitele proprietati ale acestora. Mai mult, au aparut studii noi despre materiale cu proprietati acustice analoage superlentilelor (care prezinta anomalii electromagnetice)“, explica fizicianul roman.

Recent, Nicolae Nicorovici si Graeme Milton au publicat o demonstratie matematica a unui fenomen care poate conduce la invizibilitatea unor obiecte. „Invizibilitate din punct de vedere electromagnetic, pentru ca obiectul exista si poate fi detectat prin metode mecanice“, spune Nicorovici, precizand ca, si din punct de vedere electromagnetic, fenomenul este limitat la anumite frecvente sau lungimi de unda. „Demonstratia pe care am publicat-o noi se bazeaza pe un efect de rezonanta anormala in vecinatatea unei superlentile“, adauga el, precizand ca este vorba despre o metoda diferita de cea utilizata la Duke University de catre Pendry, Smith si Schurig pentru realizarea experimentala a dispozitivului care face aproape complet invizibil un cilindru de cupru invelit intr-un material special cu indice de refractie variabil, atunci cand este iradiat cu microunde. „Noi nu am construit nimic si nici nu lucram la dispozitive experimentale, asa ca e greu de spus ce dificultati s-ar ivi pe drumul de la teorie la practica“, precizeaza savantul.

De aceasta data, tehnologia pare a se fi apropiat de-a binelea de magie, desi metamaterialele folosite in clipa de fata nu au nimic in comun cu cele folosite la constructia avioanelor invizibile americane si nici cu experimentele extravagante care au loc de mai bine de o jumatate de secol in toata lumea – precum cel al cercetatorului texan care, folosind o vopsea pe baza de glicerol, facea transparente vreme de cateva momente tesuturile cobailor sai, cel de la Universitatea din Pennsylvania, unde obiectele erau „camuflate“ printr-un efect de lentila generat de anumite minerale sau cel de la Universitatea din Tokio, unde un „impermeabil“ proiecta in fata ceea ce se ascundea in spate printr-o combinatie de oglinzi si aparate de filmat.

Urmatorul obiectiv al oamenilor de stiinta consta in a dezvolta o pelerina tridimensionala capabila sa confere invizibilitate obiectelor si in spectrul de frecvente reperabile de catre ochiul uman.

Realizarea acesteia va fi insa extrem de dificila, marturiseste David Schurig. Cercetatorii vor trebui sa faca apel la nanotehnologii specifice si vor avea nevoie de cateva „gaselnite“ pentru a face sa functioneze un astfel de mecanism. „Va fi nevoie de alti cativa ani buni de studiu si nu avem siguranta ca vom reusi“, spune el. Asta pentru ca fasciculele de lumina vizibile sunt mai scurte decat spectrul microundelor pe care cercetatorii le studiaza in prezent, iar privirea umana vede lumina in diferite lungimi de unda stratificate. In plus, nu este deocamdata clar daca metamaterialele pot fi proiectate, pentru a reflecta lumina, la diferite lungimi de unda simultan.

In ultima instanta insa, chiar si in eventualitatea in care pelerina invizibilitatii nu va fi perfecta, o utilitate tot i se va gasi, este de parere David Smith. Reflectarea luminii verzi ar putea, de exemplu, sa faca invizibila o persoana care calatoreste prin jungla, sugereaza el, exemplificand cu filmul Predator, unde un alien poarta o manta ce-i confera o invizibilitate partiala si-i serveste de minune. Metamaterialele ar mai putea fi utilizate la reducerea impactului unor cladiri asupra mediului. In plus, din ele s-ar putea realiza paravane gratie carora semnalele de telefonie mobila ar putea ocoli obstacolele. In ceea ce ne priveste, spre deosebire de Harry Potter, daca ne-am imbraca in vesminte din metamaterial, corpul nostru nu ar mai absorbi razele de lumina si, ca atare, desi am reusi sa devenim cu adevarat invizibili, nici noi nu am mai vedea nimic: am fi ca si orbi.

FACTS

Istoria invizibilitatii

390 i.Hr.
Platon include in Republica mitul lui Gyges: un pastor gaseste un inel care-i permite sa devina nevazut, dar il si „corupe“.
1860
Magicienii inventeaza „formula invizibilitatii“, folosind oglinzi pentru a-si ascunde asistentii in interiorul unui dulap.
1875
Iluzionistul Max Auzinger dezvolta „black art“: un asistent imbracat in negru devine „invizibil“, fiind asezat in fata unei draperii de catifea neagra.
1897
In romanul sau Omul invizibil, H.G. Wells incearca sa explice bazele stiintifice ale invizibilitatii, folosind modelul unui index de refractie alterat.
1942
Are loc Proiectul Yehudi – tentativa a US Navy de a realiza o aeronava invizibila. Avionul era astfel iluminat incat sa aiba culoarea identica celei a cerului, reducandu-i-se drastic vizibilitatea.
1967
Fizicianul rus Victor Veselago prezice existenta unui material cu indice de refractie negativ, pe care-l numeste „stangaci“.
1982
Intra in serviciu F-117 Nighthawk, prima aeronava proiectata in asa fel incat sa nu poata fi sesizata de radar.
1994
US Army lanseaza „Soldatul Invizibil“, program menit a-i face pe combatanti invizibili pentru spectrul electromagnetic.
2001
O echipa de la University of California, San Diego, realizeaza prima demonstratie a materialului cu indice de refractie negativ.
2003
Prof. Susumu Tachi, de la Universitatea din Tokio, prezinta o „mantie invizibila“ pe care e proiectata o imagine a scenei din spate.
2006
John Pendry, de la Imperial College din Londra, impreuna cu David Smith si David Schurig, de la Duke University (SUA), publica teoria metamaterialului „mantiei invizibile“.
2008
La Duke University este asteptata demonstratia primului metamaterial capabil sa camufleze obiecte in fata radarurilor.
2011
Ar putea fi produs primul metamaterial care sa faca obiectele complet invizibile din punct de vedere optic.



Adevarul despre invizibilitate

Invizibilitate: razele de lumina sunt curbate in jurul sferei de metamaterial si o „apuca“ pe aceleasi trasee pe care le-ar folosi daca obiectul nu s-ar afla acolo, facandu-l invizibil. Metamaterialul este sustinut de micute structuri metalice incastrate in suprafata structurii sale nemetalice. Aceste structuri imita felul in care atomii interactioneaza cu lumina si sunt cuplate/acordate astfel incat fotonii sa atinga usor materialul, de jur-imprejur. Pentru ca traiectoria unei raze de lumina sa fie mentinuta, din orice directie, in proximitatea obiectului, metamaterialul trebuie aranjat cu precizie. Orice miscare a acestuia ar genera o distorsionare a luminii care trece prin el. Avand in vedere faptul ca materialul trebuie sa fie rigid, dispozitivul seamana mai mult cu un „scut“ al invizibilitatii, decat cu o „pelerina“. Raza lungimilor de unda pe care le poate canaliza un scut din metamaterial este determinata de adancimea acestuia.

Experimentul Philadelphia

De aproape o jumatate de secol, istoria Experimentului Philadelphia infierbanta imaginatia oamenilor. Se spune ca, incepand din anii ’30-’40, Marina americana a inceput sa se intereseze de posibilele aplicatii in domeniul militar ale teoriei einsteiniene a campului unificat, ce punea in legatura campurile magnetice si gravitationale cu alte fenomene subatomice (pentru care gravitatia si magnetismul ar fi legate intre ele precum sunt masa si energia in faimoasa formula E ® mc2). Se urmarea ca, aplicand un camp magnetic unui corp, sa i se provoace acestuia din urma disparitia. Conform celor povestite de „martori“, pe 28 octombrie 1945, la bordul navei Eldridge DE 173 au fost montate cateva generatoare de tip De Gausser; in scurt timp, intr-o lumina verzuie si cu un suierat asurzitor, vasul a disparut din port vreme de cateva secunde, sub puternica actiune a campului magnetic generat de electromagneti. Dar acesta nu a fost singurul efect al campului magnetic. Tot conform marturiilor unor presupusi martori oculari, unii dintre membrii echipajului au devenit invizibili, altii au pierit in flacari, iar altii si-au pierdut mintile. Se mai povesteste si ca, inainte de a se „intoarce“ in portul Philadelphia, nava s-ar fi „teleportat“, reaparand pentru cateva clipe in portul Norfolk, la o suta de kilometri distanta. Imediat, documentele oficiale au dezmintit existenta unui astfel de experiment, marina militara americana furnizand jurnalul de bord al navei Eldridge, din care rezulta ca aceasta nu fusese niciodata la Philadelphia. S-a sugerat ca Experimentul Philadelphia ar fi fost confundat cu niste manevre de invizibilitate la minele magnetice, procedura cunoscuta sub numele de degaussing si definita de militari ca un proces prin intermediul caruia un sistem de cabluri electrice este instalat de-a lungul unei nave, de la pupa la prora, pe ambele laturi, dupa care un curent electric masurat este trecut prin ele pentru a anula campul magnetic al ambarcatiunii.



EXPERTS

Ochiul mathematic

Aplicatiile superlentilelor pot fi multiple si pot viza o sumedenie de domenii, dar este evident ca va avea prioritate cel militar. Exista totusi unele probleme. De exemplu, un om aflat in vecinatatea unei superlentile devine invizibil, dar nici el nu vede nimic in juru-i. La fel se intampla si in cazul dispozitivului recent creat la Duke University. Exista apoi si unele probleme legate de intensitatea campului electromagnetic din zona respectiva.
In ciuda unor afirmatii aparute in presa care prezic realizari practice in aproximativ 18 luni, sunt convins ca o aplicatie utila a acestui fenomen ar putea aparea de-abia in 5-10 ani.
In multe publicatii si pe numeroase site-uri de internet a aparut stirea, eronata, conform careia noi, echipa de la Universitatea din Sydney, am fi construit superlentilele sau dispozitivul care te face invizibil, fapt deloc adevarat. Noi am facut doar o demonstratie matematica bazata pe lucrarile noastre anterioare. Totul a fost doar teoretic, nu experimental. De asemenea, am citit pe internet multe afirmatii care trec peste orice rezultat existent la ora actuala, prezicand tot felul de minuni. Astfel de afirmatii sunt de domeniul SF.
Proiectele la care lucrez in prezent sunt destul de numeroase: continuarea simularilor numerice pentru diferite configuratii de obiecte si superlentile, teoria plasmonilor (unde electromagnetice de suprafata), modelele de circuite si ghiduri de unde bazate pe cristale fotonice. De fapt, in toate modelele la care am lucrat si lucrez in prezent, baza matematica rezida in teoria multipolilor, asa ca, desi numele proiectelor sunt diferite, baza teoretica este similara.

Dr. Nicolae-Alexandru P. Nicorovici ocupa postul de senior physicist la Universitatea de Tehnologie din Sydney, Australia.



22 noiembrie 2010

Pelerina “spatio-temporala” ne va permite sa manipulam istoria


Este, momentan, un concept stiintifico-fantastic. Dar, intr-o zi, o “pelerina spatio-temporala” ar putea face posibila “mascarea” evenimentelor prin editarea unor pasaje cronologice.

Dispozitivul va functiona prin accelerarea si incetinirea luminii astfel incat sa creeze iluzia ca anumite evenimente nu s-au intamplat. Un individ acoperit de aceasta pelerina, spre exemplu, ar putea calatori dintr-un loc in altul, lasand impresia ca dispare si se rematerializeaza instantaneu intr-o noua locatie.

Pentru un observator din exterior, totul ar parea ca si cum persoana a fost "teleportata" prin spatiu printr-o metoda de transportare tipica seriei Star Trek. De asemenea, un dispozitiv de acest fel ar determina inutilitatea camerelor de supraveghere CCTV, putand contrazice adagiul ca imaginile captate de camera nu mint niciodata.

Intr-adevar, asa cum unii probabil se gandesc deja, un talhar cu acces la aceasta tehnologie ar putea deschide un seif, goli de continut si evada chiar sub obiectivul vigilent al camerei de supraveghere. Materilul filmat va arata ca usa seif-ului a fost inchisa tot timpul. Prin urmare, evenimente petrecute pot fi "decupate" din ansamblu astfel incat sa para ca nu s-au intamplat vreodata.

http://i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik
/doi/teleport.jpg

Totusi, pe cat de mult ar reprezenta visul spargatorilor, cercetatorii Colegiului Imperial Londra, care cerceteaza adaptarea tehnologiei prin fibra optica diferitelor intrebuintari practice, sustin ca ideea "mantiei spatio-temporale" ar aduce multe foloase pe taramul procesarii de date si al computerelor.

Conform cercetatorului Martin McCall, "prin manipularea modului in care lumina care ilumineaza un eveniment ajunge la privitor este posibila ascunderea unui fragment temporal. In experimente anterioare, cercetatorii au demonstrat ca luminea poate fi curbata in jurul obiectelor pentru a le face invizibile.

Extrapoland, noul efect de "teleportare" poate fi obtinut nu prin curbarea luminii, ci prin manipularea vitezei la care aceasta calatoreste prin mediul unui material. Prin urmare, cu ajutorul "metamaterialelor" continute de pelerina, lumina este impartita "particule fruntase" accelerate, care au ajuns inaintea unui eveniment, si "particule codase" incetinite, ramase in urma si sosite dupa consumarea evenimentului.

Atat razele lente cat si cele rapide sunt imbinate la loc si ajustate la aceeasi viteza inainte sa fie vazute de un observator. Rezultatul este un pasaj in timp nevazut , sau "o lacuna temporala", de-a lungul caruia un eveniment nu este luminat si trece astfel neobservat. A se nota ca tehnologia doar creeaza iluzia teleportarii, calatorul fiind nevoit sa depuna efortul fizic propriu-zis pentru a ajunge din punctul A in punctul B.

Sursa: Dailymail
 
Descopera 5 baruri care ies din conventional.

Undeva in Marea Rosie, la aproximativ 70 de metri de Eilat, se gaseste Red Sea Star, primul bar subacvatic din lume. Accesul se face de pe un ponton, clientii coborand apoi sub apa, de unde pot admira vietatile si coralii multicolori. Un geam special de 14 centimetri grosime separa doua lumi diferite, chiar daca cea artificiala incearca sa o imite pe cea naturala, oferind mobila care seamana cu vietatile marine si finisaje green in aceeasi tema.
5670_1_1290085807_thumb.jpg


Deschis de marti pana duminica intre orele 10 si 20:30, barul HRGiger se afla in castelul St. Germain, Gruyères, Elvetia. Aici, tema principala o reprezinta scheletul, fiecare element arhitectural sau de design imitand oasele. Boltile principale sunt parca desprinse dintr-o poveste, si anume aceea a lui Iona, prins in pantecul balenei. Ajuns aici, vei fi transportat intr-o alta lume. Nu stim sigur daca din trecut sau din viitor.
5671_2_1290085807.jpg


Plecand din Transilvania, vampirii au impanzit intreaga lume. Asa se face ca unii si-au deschis si un bar in Ginza, Tokyo, de pe urma caruia nu se alimenteaza cu sange ci scot sume frumusele. Tokyo este capitala barurilor neobisnuite, aici aflandu-se clinici, inchisori, castele de gheata, toalete, toate transformate in sedii tocmai bune pentru petrecareti si degustatori de licori magice...
5672_3_1290085807.jpg


La Sunland Baobab in Modjadjiskloof, Africa de Sud se afla - ati ghicit - un baobab. Acest arbore are sase mii de ani vechime si o circumferinta care nu permite intrarea Lizucai inauntru, ci instalarea unui adevarat bar! Nu glumim deloc, aici se gaseste un bar, dar si o pivnita pentru vin...
5673_4_1290085807.jpg


Ce poate fi mai frumos decat sa bei un vin fiert intr-o pestera? Lucru perfect posibil, daca ne gandim la Guácara Taina, un bar situat in pestera omonima din Republica Dominicana. Barul este amplasat la douazeci de metri sub pamant, ocupand trei nivele si avand o capacitate de trei mii de oameni.
5674_5_1290085808.jpg


http://www.yuppy.ro/articol/Top/565...ei-un-vin-fiert-intr-o-pestera.html#slide_top
 
Istoria bărbatului în 30 de invenţii



Fii binevenit la muzeul de hârtie unde FHM a adunat, în ordine (aproape) cronologică cele mai importante 30 de chestii care reprezintă ingeniozitatea, stilul şi înţelepciunea bărbătească.

1. Bâta

Acum 2,4 milioane de ani

Arma cea mai simplă din toată istoria omenirii le oferea preistoricilor plăcerea de a consuma la cină carte de mamut sau de tigru, iar apoi, chestia asta era răsplătită din partea neanderthaliţelor cu partida de sex din peşteră. Cel puţin asta era valabil până ce femeile au învăţat să vorbească…

2. Vârfurile de săgeată

398000 î.H.

Unul din înaintaşii omului actual, Homo erectus, şi-a croit din piatră aceste mici unelte de distrugere, pe care le aruncau direct sau folosindu-se de arc. Chestia asta se întâmpla prin Paleoliticul Inferior. Deci era arma perfectă care să treacă omul de la alimentaţia predominant vegetariană la una ceva mai mult bazată pe proteine.

3. Buzduganul

12000 î.H.

Se consideră că este prima armă creată pentru a omorî alţi oameni. La început, nu era mai mult decât o bâtă cu un cap de piatră ataşat. Însă mai târziu, aceasta a evoluat într-o armă bine gândită, din metal, cu ţepi. În zilele noastre, buzduganele sofisticate sunt extrem de populare în jocurile pe calculator sau în filmele fantastice.

4. Tiroliana

3000 î.H.

Această invenţie îl purta pe om de la punctual A la punctul B într-o manieră foarte amuzantă. Chestia asta se întâmpla de regulă în Egiptul Antic. Şi pentru că oamenii ăia nu erau puşi doar pe distracţie, ci pe muncă asiduă, invenţia era folosită în construcţia piramidelor, pentru a transporta oameni şi materii prime din carierele de piatră spre locul construcţiei.

5. Roata

50000 î.H.

Este considerată una dintre invenţiile-cheie ale umanităţii, poate cea mai importantă. A apărut în Mesopotamia şi, deşi la început a fost destinată olăritului, în scurt timp a devenit un element esenţial al vieţii cotidiene.

6. Spada

2700 î.H.

Eroii Epocii bronzului au creat aceste arme perfect masculine, care au luat repede locul pumnalelor. Dar bronzul, un aliaj destul de moale, nu era suficient de puternic, aşa că nu se fabricau spade mai lungi de 60 cm pentru că se rupeau cu uşurinţă. Abia odată cu descoperirea aliajelor mai rezistente, precum oţelul, spadele mai lungi au început să fie arme importante în luptă.

7. Pipa

2000 î.H.

Primele frunze de tutun şi pipele pentru a le fuma au fost descoperite în mormintele egiptene datând cu două milenii înainte de Hristos. Nişte multe secole mai târziu, nativii amerindieni fumau pipa păcii în momentele importante şi festive.

8. Prezervativul

1000 î.H.

Cele mai vechi prezervative, făcute din ţesătură, au fost descoperite în Egipt. Însă legendele vorbesc despre regele Minos din Creta care folosea ustensile pentru a aduna sperma din timpul actului sexual în vezici de peşte sau de capră.

9. Arbaleta

450 î.H.

Chinezii sunt cei responsabili şi pentru acest precursor al armelor automate. Povestea spune, în Arta războiului, de Sun Tzu, că în secolul al cincilea î.H., cerul se înnegrea de ploaia de săgeţi aruncate din arcuri către inamic. Arbaletele însă erau armele folosite de soldaţii mai puţin precişi.

10. Grenada

750

Primele grenade artizanale au fost create şi detonate în perioada Imperiului Bizantin. Soldaţii au descoperit că „focul grecesc” (petrol amestecat cu sulf, var nestins şi alte componente chimice) putea fi lansat din interiorul unor ulcele din ceramică. Abia în secolul al XVII-lea grenada a luat însă o formă destul de apropiată de cea actuală.

11. Chifteaua

1200

În timpul faimoaselor cotropiri ale lui Gingis Han, soldaţii lui păstrau carnea sub şeaua calului pentru a o putea transporta în condiţii bune şi a o frăgezi. Atunci când ulterior Cubilai Han, nepotul cuceritorului, a invadat Moscova, mongolii şi-au lăsat în urmă pe teritoriul rusesc reţeta de carne bine frăgezită şi mărunţită, care mai e cunoscută şi sub numele de steak tartare. Adică o chiftea crudă.

12. Armura

Aproximativ 1500

Aceste „impermeabile” ale timpului lor erau practic un „must have” în orice luptă şi îşi au originile tot la egipteni, care îşi puneau în veşminte plăci metalice atunci când plecau la război. Însă adevărata artă în domeniul vestimentar metalic şi-a atins apogeul în Evul Mediu târziu. Ca orice modă, şi armurile au evoluat cât au evoluat, până au ajuns doar simple obiecte decorative sau trofee, undeva prin secolul al XVIII-lea.

13. Revistele porno

1524

Fluşturaticii de italieni au inventat porneturile în perioada Renaşterii. Prima revistă de gen s-a numit I Modi (Manierele) şi a fost editată de Marcantonio Raimondi. Conţinutul era simplu şi la obiect: diverse imagini cu bărbaţi şi femei în toate tipurile de poziţii sexuale.

14. Halba de bere

1525

Ştiai că termenul nemţesc „steinzeugkrug” se referă la clasica halbă de bere bavareză cu capac? Acest model a fost inventat pentru că germanii, în dorinţa lor de a bea cât mai mult, nu voiau să împartă băutura cu muştele care erau extrem de populare prin zona lor şi care, tam-nesam, le aterizau în bere.

15. Mitraliera

1718

Inventatorul britanic James Puckle a reuşit să dea omenirii această armă care a făcut carieră. Era practic un tun, montat pe un tripod şi dotat cu un cilindru rotativ, creat pentru a nimici bărcile inamice. Capacitatea sa de tragere era de 63 de gloanţe în decurs de 7 minute. Însă acest model nu a prins niciodată fabricarea în serie. Prima mitralieră de tip modern a fost însă Maxim, fabricată în 1884.

16. Sendvişul

1735

John Montagu, al patrulea duce de Sandwich, care a trăit între anii 1718 şi 1792, este cel care a inventat acest mod de a consuma mâncarea. Omul era foarte preocupat de diversele jocuri şi alte distracţii, aşa că cerea halca de carne între două felii de pâine pentru a putea muşca direct, fără să mai fie nevoit să stea la masă şi să folosească tacâmurile.

17. Bricheta

1823

Bărbatul avea nevoie de foc pentru a se încălzi şi pentru a prepara hrana, dar mai ales pentru a-şi aprinde ţigările. În zilele noastre avem practic oriunde vrem o sursă de foc, graţie chimistului german J.W. Döbereiner care a inventat bricheta pe bază de hidrogen. Iar primul foc cu flama ajustabilă le aparţine celor de la Bic, în 1973.

18. Mingea de fotbal

1855

După ce multă vreme vezicile de vită umflate au reprezentat o modalitate de amuzament, adevăratul fotbal a început în 1855, odată cu fabricarea primei mingi de cauciuc de către englezul Charles Goodyear. Conform Football Associacion, acesta a stabilit circumferinţa balonului la 68-70 cm, care continuă să fie dimensiunea standard a mingii de fotbal.

19. Dinamita

1867

Dupcă cum probabil bine ştii, dinamita a fost inventată de chimistul suedez Alfred Nobel. De atunci, omul a putut astfel să răscolească pământul, să distrugă ecosisteme acvatice, să facă tuneluri în munţi, să omoare scursurile societăţii din filmele despre Vestul Sălbatic şi să facă desene animate în care toţi explodează şi nimeni nu moare.

20. Pistolul de tatuaj

1876

Este doar una dintre cele mai mult de o mie de invenţii ale prodigiosului Thomas Alva Edison. Iniţial, a fost creat pentru a grava pe metal, dar în 1891, Samuel O’Reilly a descoperit că maşinăria poate fi modificată pentru a introduce, într-o manieră destul de dureroasă, ce-i drept, cerneluri de diverse culori în straturile pielii. De aici şi până la sirenele sau inimile străpunse de săgeată nu a mai fost decât un pas.

21. Bormaşina

1889

E patentată de australianul Arthur James Arnott. Însă primul burghiu portabil a apărut şase ani mai târziu şi îi este atribuit lui Wilhelm Fein. În 1917, perechea S. Black şi Alonzo G. Decker, a „adus pe lume” modelul cu mâner şi buton de pornire.

22. Fermoarul

1891

Invenţia a fost patentată de un anume Whitecomb L. Judson, cu scopul de a fi folosită la închiderea şi deschiderea pantofilor. În 1914, un imigrant suedez a creat însă varianta pe care o ştim astăzi. Bucuria bărbaţilor a fost atunci când hainele au început să fie garnisite cu această modalitate de prindere, pentru că astfel reuşeau să le dea jos mai repede.

23. Chitara electrică

1932

A fost nevoie doar de un fir înfipt într-o chitară acustică pentru a începe rockereala. În anii ’50 însă, muzica produsă de chitara electrică a luat o amploare care nu şi-a pierdut din putere nici azi.

24. Femeia gonflabilă

1941

Deşi foarte mulţi ani marinarii foloseau în lungile lor călătorii transoceanice nişte păpuşi din cârpă, pe post de femei, ideea femeii gonflabile îi aparţine boss-ului nazist Himmler şi există la Muzeul Igienei din Dresda. În zilele noastre, cele mai ieftine se fac din vinilin, cele scumpe din latex, iar cele exorbitante, din silicon antialergenic.

25. Bomba atomică

1945

„Acum am devenit moartea, distrugătorul lumii”, spunea Robert Oppenheimer, directorul Proiectului Manhattan şi părintele bombei atomice, în timpul exploziilor-test din deşertul New Mexico. Un pic mai târziu, yankeii au scăpat două specimene deasupra Japoniei, iar restul e istorie.

26. Cuptorul cu microunde

1946

Gadgeturile astea domestice au ajuns parcă să fie o prelungire a corpului tău. Unele însă au fost nişte accidente care au dus la ceea ce astăzi îşi face viaţa mai uşoară. Inginerul autodidact american Percy Spencer se juca cu un radar, când a descoperit că microundele i-au topit ciocolata pe care o avea în geantă.

27. Telecomanda

1950

Evident că primul model al acestei minunate invenţii, create de Zenith Radio Corporation, avea un fir care îl lega de televizorul de pe servantă. Era mai greu să o rătăceşti prin casă, dar trebuia să ai mereu grijă să nu te împiedeci de fir. Tot ei au dezvoltat modelul şi şase ani mai târziu au făcut prima telecomandă fără fir, care funcţiona pe bază de ultrasunete. Invenţii ulterioare din aceeaşi gamă sunt teletextul (1970), telecomanda cu infraroşu (începutul anilor ’80) şi prima telecomandă wireless de consolă (2002).

28. Cutia de bere

1963

Primele cutii nu aveau cheiţă pentru deschiderea imediată şi trebuia să faci două găuri cu un fel de deschizător de conserve. Totul s-a simplificat însă atunci când Ermal Fraze din Ohio a inventat acel inel şi de atunci curg râuri de bere…

29. Space Invaders

1978

Tomohiro Nishikado e un tip mare! Fără el, probabil că nu ţi-ai fi pierdut niciodată nopţile cu GTA IV şi nici nu ţi-ai fi umilit prietenii la Pro Evolution. Japonezul ăsta a creat primul joc video, Space Invaders, care avea o singură regulă: distruge tot ce vezi pe ecran!

30. Navigaţia

2002

Prima navigaţie GPS pentru autoturisme a fost lansată în iunie 2002, deşi armatele foloseau deja sistemul de prin anii ’60. Acum, graţie companiei olandeze Tom Tom, nu va trebui să mai depinzi niciodată de abilităţile iubitei tale de a citi o hartă…



http://www.fhm.ro/news/fhm-priveste-lumea/istoria-barbatului-in-30-de-inventii
 
Mari mituri ale stiintei de zi cu zi

Nu putini sunt cei care cred in continuare ca fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc, ca celulele nervoase nu se regenereaza sau ca nu exista gravitatie in spatiu, doar pentru ca “se spune ca…”. Care este, de fapt, adevarul? Discovery.com explica, pe scurt, cateva mituri care persista in mintea oamenilor, chiar daca ele au fost demontate de cercetatori de-a lungul timpului.

Mit: Celulele creierului nu se pot regenera

Realitate: Oamenii cred acest mit tocmai pentru ca cercetatorii au sustinut pentru mult timp aceasta teorie, crezand ca activitatea complexa a creierului ar putea fi perturbata de cresterea unor noi neuroni. Cu toate acestea, in 1998, oameni de stiinta din Suedia si Statele Unite au descoperit ca celulele creierului se pot regenera. Centrul memoriei si al invatarii din creier poate crea noi celule. Chiar mai mult, Steve Stice, un cercetator american de la o Universitate din Georgia, care se ocupa cu studiul celulelor stem, a descoperit un proces prin care celule stem din embrionul uman pot fi transformate in celule nervoase.

Mit: Un banut aruncat de pe o cladire foarte inalta poate omori o persoana aflata la sol

Realitate: Chiar daca unii oameni sunt convinsi ca o moneda scapata din mana de pe un zgarie nori ar putea atinge o asemenea viteza incat sa ucida pe cineva aflat la sol, acest lucru nu este adevarat. Forma sa non-aerodinamica impiedica acest lucru sa se intample. Cel mult, persoana in cauza poate simti o intepatura in urma impactului.

Mit: Se spune ca fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc.

Realitate: De fapt, relitatea dovedeste contrariul. Spre exemplu, o cladire precum Empire State Building este lovita de fulgere de aproape 25 de ori pe an. Este cunoscut faptul ca fulgerele sunt atrase de copacii si cladirile inalte, in timp ce in camp deschis ele lovesc in mod repetat obiectele cele mai inalte din zona, pana cand se deplaseaza suficient de mult pentru a gasi alte tinte care se profileaza la orizont.

Mit: Nu exista gravitatie in spatiu

Realitate: Exista chiar foarte multa gravitatie in spatiu. Ea este cea care face stelele sa orbiteze centrul Galaxiei si Pamantul sa se roteasca in jurul Soarelui. Astronautii par lipsiti de greutate in spatiu. De fapt, ei orbiteaza Pamantul – cad in directia lui, dar nu ‘aterizeaza’ niciodata. Miscarile lor sunt cauzate de slabirea efectului de gravitatie, dar ea nu dispare niciodata cu totul. Spre exemplu, la 402 kilometri deasupra pamantului gravitatia se reduce cu doar 10 procente.

Mit: Exista o parte intunecata a Lunii

Realitate: Luna are o parte ascunsa in sensul ca acea parte nu poate fi vazuta niciodata de pe Pamant. Si acest fenomen se datoreaza faptului ca miscarea de rotatie a Lunii in jurul propriei axe dureaza cat miscarea sa de revolutie pe orbita din jurul Pamantului. Noi vedem intotdeauan aceeasi ‘fata’ a Lunii, dar cealalta parte nu este mereu intunecata – cand avem o luna in crestere, Soarele lumineaza cu precadere acea parte a sa pe care nu o vedem.

http://think.hotnews.ro
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top