anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Ştiinţa somnambulismului - viaţa pe care unii o trăiesc dormind .
Cu toţii ştim că somnul este menit să ne odihnească mintea şi trupul, fie că vorbim despre oameni sau animale. Un rol important în această refacere îl joacă, spun cercetătorii, visele. Ele ne permit, adesea, să fim interpreţii celor mai diverse şi fanteziste scenarii. Totul, însă, între aşternuturi, fără ca trupurile să ni se mişte mai mult decât, rareori, în unele zvâcniri spasmodice. Dar acest lucru nu caracterizează chiar 100% din populaţie. Mai există şi acea categorie de oameni care, din motive doar presupuse momentan, îşi părăsesc, inconştienţi, culcuşul în timpul procesului oniric şi, asemenea unor zombie, execută firesc şi implacabil diferite acţiuni rezervate stării de veghe. Aceştia sunt somnambulii şi nu lipsesc exemplele de cazuri când astfel de oameni au făcut sex în timpul somnului şi chiar au comis crime.
Chiar se întâmplă
Există nenumărate poveşti cu somnambuli care s-au trezit, la propriu, dezbrăcaţi în curţile caselor lor sau chiar în locuri mai îndepărtate. Conform unor sondaje, se pare că între 1 şi 15% din populaţie este predispusă somnambulismului, o disfuncţie a somnului ce presupune angajarea unei persoane, fără a fi trează, în acţiuni nefireşti. Somnambulismul frecvent poate duce la probleme de sănătate, deoarece tulbură tiparele normale ale somnului. Dar ce anume provoacă acest fenomen şi care sunt mijloacele prin care el poate fi controlat?
Mersul în somn apare în stadiile cele mai profunde ale somnului, atunci când undele cerebrale de frecvenţă joasă încep să se manifeste. Face parte dintr-un grup de dereglări cunoscute sub denumirea de parasomnii: comportamente neobişnuite sau activităţi ce au loc în timp ce un individ doarme. Aceastea variază, de la scrâşnitul dinţilor şi sindromul picioarelor neliniştite, până la acte sexuale şi hrănire în timpul somnului.
Experţii sunt depăşiţi
Dar atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină somnambulismul şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, ştiinţa devine confuză. Această tulburare a fost considerată multă vreme o dereglare relaţionată cu regiuni din creier responsabile de controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele implicate sunt încă necunoscute. Organismele noastre funcţionează conform unui ciclu de 24 de ore denumit ritm circadian, în cadrul căruia activitatea undelor cerebrale şi hormonii fluctuează, în parte sub influenţa factorilor externi precum lumina, dar şi stimulate de mecanisme interne. Unii cercetători cred ca micile variaţii ale acestui ciclu ar putea fi relaţionate cu somnambulismul.
Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, Marea Britanie, conduce o clinică de somnambuli şi investighează cauzele acestei dereglări. Cercetarea ei s-a concentrat asupra legăturii dintre hormonii stresului şi parasomnii. "Este posibil ca somnambulii să aibă ritmuri circadiene de stres diferite 7 sunt mai stresaţi după un somn nocturn decât oamenii normali", declară cercetătoarea. Nivelurile de stres ale unui somnambul pot chiar creşte atunci când acesta devine îngrijorat cu privire la tulburarea sa. "Este un cerc vicios, îşi fac probleme pentru că sunt somnambuli şi astfel dau în insomnie. Şi, desigur, dacă te privezi de somn, atunci când inevitabil adormi, o vei face mult mai profund şi cresc şansele de a avea manifestări de somnambulism", mai adaugă Wilson.
Mitul
Conform unor zvonuri, trezirea artificială a unui somnambul ar fipericuloasa, doarece acest lucru îi poate provoca un atac cerebral sau o altfel de avarie la nivelul creierului. Dar este adevărat? Stephen Julan, antropolog la Universităţii din Sydney dezaprobă. El pretinde că adevăratul motiv pentru care un somnambul nu ar trebui trezit este acela că el se poate răni singur sau pe cel care încearcă să îl trezească. Din punctul de vedere al unui somnambul, poate cel mai înfricoşător aspect al tulburării sale este acela că nu îşi poate aminti nimic din ce a făcut în acel răstimp, sau măcar faptul că a mers în somn. O trezire bruscă într-o ipostază total nefirească poate stârni, deci, justificat, un comportament ostil al individului. Aparent, creierul este capabil să mascheze acele comportamente ciudate şi periculoase. Părerile despre cum ar trebui gestionată situaţia unui somnambul în plină manifestare a problemei sale sunt împărţite. Unii experţi susţin că ei trebuie ghidaţi cu blândeţe şi grijă înapoi spre culcuş fără a fi treziţi. Alţii contrează această idee şi susţin că trezirea unui somnambul poate rezultă în dezorientarea sa, fără a-i fi totuşi nocivă.
Cazuri extreme
Violuri şi chiar crime au fost comise în timpul unor episoade de somnambulism. Este un caz atestat cel al femeii care a fost vindecată de o rară tulburare a somnului ce o determină să facă sex în mod inconştient, cu străini, în timp ce dormea.
Comportamentul femeii i-a afectat atât viaţa personală, cât şi pe cea a partenerului său. Noaptea, în timp ce dormea, somnambula aflată între două vârste şi care trăieşte în Australia, îşi părăsea locuinţa şi întreţinea relaţii sexuale cu persoane străine. Acest lucru a continuat pe parcursul mai multor luni de zile, fără ca femeia să aibă vreo amintire despre activităţile ei nocturne. Dovezi precum prezervative aruncate prin casă au alertat însă cuplul. La un moment dat, partenerul femeii s-a trezit, a văzut că aceasta lipseşte, a plecat să o caute şi a descoperit-o într-un plin act sexual. Desigur, iniţial bărbatul a fost sceptic cu privire la resorturile fenomenului, dar o combinaţie de factori l-a convinsă că era martor al unui caz de somnambulism. În timpul unei evaluări clinice a femeii, pacienta a fost testată de psihiatri şi verificată de probleme neurologice precum tumori cerebrale, care ar fi putut cauza comportamentul neobişnuit. Niciuna dintre aceste examinări nu a putut indentifică o cauză. Totuşi, s-a descoperit că persoana vorbea în somn în timpul adolescenţei, iar atunci când activitatea creierului i-a fost cercetată în laborator, s-a constatat un număr mai mare de excitări în timpul somnului profund decât este normal. Aceste lucruri ar fi putut explica situaţia.
Dar mai există şi cazuri extraordinare de somnambuli care şi-au părăsit locuinţele şi şi-au condus maşinile ori s-au angajat în comportamente care altfel nu i-ar caracteriza. În 1987, Ken Parks a condus pe o distanţă de 23 de kilometri, de la el de acasă până la casa socrilor, unde, odată ajuns, şi-a strangulat socrul şi şi-a înjunghiat soacra până i-a omorât. A fost achitat de acuzaţia de omor deoarece s-a constatat că era pur şi simplu somnambul în acele momente, iar oamenii în starea de automatism nu au acces la întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe, ceea ce face justificată scuzarea lor. În acelaşi fel, un bărbat care a săvârşit trei violuri a fost absolvit de orice acuzaţii pe motiv că acel comportament s-a datorat tulburării sale somnambulice. Dar este greu de dedus dacă acţiunile desfăşurate în timpul somnului au vreo legătură de orice fel cu gândurile conştiente, mai ales atunci când alţi factori, precum medicamentele şi alcoolul, intră în joc. Derulând un studiu pe baza crimelor săvârşite în somn şi relaţionate cu administrarea de substanţe halucinogene, expertul în astfel de probleme Mark Pressman i-a îndemnat pe medicii legişti sa cântărească atent situaţiile înainte de a se grăbi la concluzii. El pretinde că doctorii prescriu milioane de medicamente cu efect hipnotic în fiecare an, care se potrivesc prea puţin cu numărul relativ scăzut de cazuri diagnosticate cu somnambulism indus de medicaţie.
Medicamente sau stil de viaţă
Mulţi somnambuli devin, pur şi simplu, astfel la un moment dat. Cazurile sunt mult mai numeroase în rândul copiilor, 30% dintre aceştia experimentând un episod de somnambulism sau o "noapte de teroare". Pentru adulţii care suferă de somnambulism sever, sunt disponibile tratamente medicamentoase. Totuşi, din experienţa lui Wilson, mulţi somnambuli nu iau medicamentele prescrise în fiecare zi. Unii pacienţi îşi administrează medicamente precum peroxitina, benzodiazepamul, antidepresive triciclice şi clonazepam doar ocazional, atunci cad vor să evite mersul în somn. Schimbările de mediu se dovedesc a fi o reală problemă, aşa că somnambulii vor lua aceste medicamente numai când pleacă în vacanţă. Dar, exceptând această medicaţie, există şi simple schimbări la nivelul modului de viaţă care pot ameliora starea unui somnambul. Adoptarea unui tipar regulat de somn este vital iar schimbările dietei, precum reducerea dozei de cofeină, se crede că aduc mari beneficii. Cofeina acţionează ca stimulent şi contribuie la insomnie, care foarte des merge mână în mână cu somnambulismul. Asemenea altor tipuri de dereglări legate de somn, şi aceasta afectează cantitatea de somn neîntrerupt a unei persoane. Un studiu condus în 2002 de Fundaţia Naţională a Somnului a descoperit că 74% dintre americani sufereau de probleme de somn de cel puţin câteva ori pe săptămână. Pentru somnambuli, somnul întrerupt poate conduce la o întreagă serie de probleme. Aşadar, deşi somnambulismul este perceput ca ceva comic - cei mai ulţi oameni tind să vadă aceste cazuri ca pe nişte personaje de tip zombie care circulă cu braţele intainse înaine - pentru somnambuli situaţia nu este deloc amuzantă.
http://www.descopera.ro
Cu toţii ştim că somnul este menit să ne odihnească mintea şi trupul, fie că vorbim despre oameni sau animale. Un rol important în această refacere îl joacă, spun cercetătorii, visele. Ele ne permit, adesea, să fim interpreţii celor mai diverse şi fanteziste scenarii. Totul, însă, între aşternuturi, fără ca trupurile să ni se mişte mai mult decât, rareori, în unele zvâcniri spasmodice. Dar acest lucru nu caracterizează chiar 100% din populaţie. Mai există şi acea categorie de oameni care, din motive doar presupuse momentan, îşi părăsesc, inconştienţi, culcuşul în timpul procesului oniric şi, asemenea unor zombie, execută firesc şi implacabil diferite acţiuni rezervate stării de veghe. Aceştia sunt somnambulii şi nu lipsesc exemplele de cazuri când astfel de oameni au făcut sex în timpul somnului şi chiar au comis crime.
Chiar se întâmplă
Există nenumărate poveşti cu somnambuli care s-au trezit, la propriu, dezbrăcaţi în curţile caselor lor sau chiar în locuri mai îndepărtate. Conform unor sondaje, se pare că între 1 şi 15% din populaţie este predispusă somnambulismului, o disfuncţie a somnului ce presupune angajarea unei persoane, fără a fi trează, în acţiuni nefireşti. Somnambulismul frecvent poate duce la probleme de sănătate, deoarece tulbură tiparele normale ale somnului. Dar ce anume provoacă acest fenomen şi care sunt mijloacele prin care el poate fi controlat?
Mersul în somn apare în stadiile cele mai profunde ale somnului, atunci când undele cerebrale de frecvenţă joasă încep să se manifeste. Face parte dintr-un grup de dereglări cunoscute sub denumirea de parasomnii: comportamente neobişnuite sau activităţi ce au loc în timp ce un individ doarme. Aceastea variază, de la scrâşnitul dinţilor şi sindromul picioarelor neliniştite, până la acte sexuale şi hrănire în timpul somnului.
Experţii sunt depăşiţi
Dar atunci când vine vorba despre motive, despre ceea ce determină somnambulismul şi purtarea ciudată care îl însoţeşte, ştiinţa devine confuză. Această tulburare a fost considerată multă vreme o dereglare relaţionată cu regiuni din creier responsabile de controlarea excitabilităţii. Totuşi, căile specifice şi procesele implicate sunt încă necunoscute. Organismele noastre funcţionează conform unui ciclu de 24 de ore denumit ritm circadian, în cadrul căruia activitatea undelor cerebrale şi hormonii fluctuează, în parte sub influenţa factorilor externi precum lumina, dar şi stimulate de mecanisme interne. Unii cercetători cred ca micile variaţii ale acestui ciclu ar putea fi relaţionate cu somnambulismul.
Sue Wilson, cercetătoare în cadrul departamentului de Psihofarmacologie al Universităţii din Bristol, Marea Britanie, conduce o clinică de somnambuli şi investighează cauzele acestei dereglări. Cercetarea ei s-a concentrat asupra legăturii dintre hormonii stresului şi parasomnii. "Este posibil ca somnambulii să aibă ritmuri circadiene de stres diferite 7 sunt mai stresaţi după un somn nocturn decât oamenii normali", declară cercetătoarea. Nivelurile de stres ale unui somnambul pot chiar creşte atunci când acesta devine îngrijorat cu privire la tulburarea sa. "Este un cerc vicios, îşi fac probleme pentru că sunt somnambuli şi astfel dau în insomnie. Şi, desigur, dacă te privezi de somn, atunci când inevitabil adormi, o vei face mult mai profund şi cresc şansele de a avea manifestări de somnambulism", mai adaugă Wilson.
Mitul
Conform unor zvonuri, trezirea artificială a unui somnambul ar fipericuloasa, doarece acest lucru îi poate provoca un atac cerebral sau o altfel de avarie la nivelul creierului. Dar este adevărat? Stephen Julan, antropolog la Universităţii din Sydney dezaprobă. El pretinde că adevăratul motiv pentru care un somnambul nu ar trebui trezit este acela că el se poate răni singur sau pe cel care încearcă să îl trezească. Din punctul de vedere al unui somnambul, poate cel mai înfricoşător aspect al tulburării sale este acela că nu îşi poate aminti nimic din ce a făcut în acel răstimp, sau măcar faptul că a mers în somn. O trezire bruscă într-o ipostază total nefirească poate stârni, deci, justificat, un comportament ostil al individului. Aparent, creierul este capabil să mascheze acele comportamente ciudate şi periculoase. Părerile despre cum ar trebui gestionată situaţia unui somnambul în plină manifestare a problemei sale sunt împărţite. Unii experţi susţin că ei trebuie ghidaţi cu blândeţe şi grijă înapoi spre culcuş fără a fi treziţi. Alţii contrează această idee şi susţin că trezirea unui somnambul poate rezultă în dezorientarea sa, fără a-i fi totuşi nocivă.
Cazuri extreme
Violuri şi chiar crime au fost comise în timpul unor episoade de somnambulism. Este un caz atestat cel al femeii care a fost vindecată de o rară tulburare a somnului ce o determină să facă sex în mod inconştient, cu străini, în timp ce dormea.
Comportamentul femeii i-a afectat atât viaţa personală, cât şi pe cea a partenerului său. Noaptea, în timp ce dormea, somnambula aflată între două vârste şi care trăieşte în Australia, îşi părăsea locuinţa şi întreţinea relaţii sexuale cu persoane străine. Acest lucru a continuat pe parcursul mai multor luni de zile, fără ca femeia să aibă vreo amintire despre activităţile ei nocturne. Dovezi precum prezervative aruncate prin casă au alertat însă cuplul. La un moment dat, partenerul femeii s-a trezit, a văzut că aceasta lipseşte, a plecat să o caute şi a descoperit-o într-un plin act sexual. Desigur, iniţial bărbatul a fost sceptic cu privire la resorturile fenomenului, dar o combinaţie de factori l-a convinsă că era martor al unui caz de somnambulism. În timpul unei evaluări clinice a femeii, pacienta a fost testată de psihiatri şi verificată de probleme neurologice precum tumori cerebrale, care ar fi putut cauza comportamentul neobişnuit. Niciuna dintre aceste examinări nu a putut indentifică o cauză. Totuşi, s-a descoperit că persoana vorbea în somn în timpul adolescenţei, iar atunci când activitatea creierului i-a fost cercetată în laborator, s-a constatat un număr mai mare de excitări în timpul somnului profund decât este normal. Aceste lucruri ar fi putut explica situaţia.
Dar mai există şi cazuri extraordinare de somnambuli care şi-au părăsit locuinţele şi şi-au condus maşinile ori s-au angajat în comportamente care altfel nu i-ar caracteriza. În 1987, Ken Parks a condus pe o distanţă de 23 de kilometri, de la el de acasă până la casa socrilor, unde, odată ajuns, şi-a strangulat socrul şi şi-a înjunghiat soacra până i-a omorât. A fost achitat de acuzaţia de omor deoarece s-a constatat că era pur şi simplu somnambul în acele momente, iar oamenii în starea de automatism nu au acces la întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe, ceea ce face justificată scuzarea lor. În acelaşi fel, un bărbat care a săvârşit trei violuri a fost absolvit de orice acuzaţii pe motiv că acel comportament s-a datorat tulburării sale somnambulice. Dar este greu de dedus dacă acţiunile desfăşurate în timpul somnului au vreo legătură de orice fel cu gândurile conştiente, mai ales atunci când alţi factori, precum medicamentele şi alcoolul, intră în joc. Derulând un studiu pe baza crimelor săvârşite în somn şi relaţionate cu administrarea de substanţe halucinogene, expertul în astfel de probleme Mark Pressman i-a îndemnat pe medicii legişti sa cântărească atent situaţiile înainte de a se grăbi la concluzii. El pretinde că doctorii prescriu milioane de medicamente cu efect hipnotic în fiecare an, care se potrivesc prea puţin cu numărul relativ scăzut de cazuri diagnosticate cu somnambulism indus de medicaţie.
Medicamente sau stil de viaţă
Mulţi somnambuli devin, pur şi simplu, astfel la un moment dat. Cazurile sunt mult mai numeroase în rândul copiilor, 30% dintre aceştia experimentând un episod de somnambulism sau o "noapte de teroare". Pentru adulţii care suferă de somnambulism sever, sunt disponibile tratamente medicamentoase. Totuşi, din experienţa lui Wilson, mulţi somnambuli nu iau medicamentele prescrise în fiecare zi. Unii pacienţi îşi administrează medicamente precum peroxitina, benzodiazepamul, antidepresive triciclice şi clonazepam doar ocazional, atunci cad vor să evite mersul în somn. Schimbările de mediu se dovedesc a fi o reală problemă, aşa că somnambulii vor lua aceste medicamente numai când pleacă în vacanţă. Dar, exceptând această medicaţie, există şi simple schimbări la nivelul modului de viaţă care pot ameliora starea unui somnambul. Adoptarea unui tipar regulat de somn este vital iar schimbările dietei, precum reducerea dozei de cofeină, se crede că aduc mari beneficii. Cofeina acţionează ca stimulent şi contribuie la insomnie, care foarte des merge mână în mână cu somnambulismul. Asemenea altor tipuri de dereglări legate de somn, şi aceasta afectează cantitatea de somn neîntrerupt a unei persoane. Un studiu condus în 2002 de Fundaţia Naţională a Somnului a descoperit că 74% dintre americani sufereau de probleme de somn de cel puţin câteva ori pe săptămână. Pentru somnambuli, somnul întrerupt poate conduce la o întreagă serie de probleme. Aşadar, deşi somnambulismul este perceput ca ceva comic - cei mai ulţi oameni tind să vadă aceste cazuri ca pe nişte personaje de tip zombie care circulă cu braţele intainse înaine - pentru somnambuli situaţia nu este deloc amuzantă.
http://www.descopera.ro
